Pretentii civile. Speta. Decizia 784/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.784/CM
Ședința publică din 04 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în C,- bis, județul C, împotriva sentinței civile nr.701 din 6 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimata pârâtă dl. avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 15449/3.11.2008. lipsind recurentul reclamant.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp. art.87 și următoarele cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
În referatul oral asupra cauzei grefierul de ședință învederează că intimata pârâtă, a depus la dosar prin serviciul registratură la data de 3.11.2008 întâmpinare, iar recurentul reclamant nu a depus încă un exemplar de pe recursul declarat în vederea comunicării intimatei pârâte.
Reprezentantul intimatei pârâte susține că nu solicită comunicarea recursului declarat de către recurent, întrucât a luat cunoștință de conținutul acestuia.
După referatul grefierului de ședință;
Întrebată fiind partea prezentă aceasta susține că în cauză mai are alte cereri prealabile de formulat sau înscrisuri de depus.
Instanța luând act de declarația părții că nu în cauză nu mai au alte cereri prealabile de formulat sau înscrisuri de depus, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul reprezentantul intimatei pârâte arată că, prin recursul declarat, reclamantul învederează ca unic motiv de recurs faptul că "angajatorul nu i-a asigurat front de lucru", aspect care nu privește societatea pârâtă și nu este de natură să antreneze răspunderea acesteia în cauza de față.
Pentru aceste motive solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA;
Curtea, cu privire la recursul civil de față;
a declarat recurs la 8 august 2008 împotriva sentinței civile nr.701/06.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța.
În fapt:
Reclamantul a chemat în judecată pe pârâta C, solicitând obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești cuvenite pentru perioada 15.01.2007 - 8.04.2007, respectiv, 1300 euro în lei la momentul plății, precum și a cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În considerente s-a arătat că reclamantul a fost angajat la în baza unui contract de muncă, urmând să i se plătească lunar suma de 1.300 euro; s-a susținut că deși salariatul și-a îndeplinit obligațiile contractuale, societatea a refuzat să-i achite salariul pentru perioada 15.01.2007 - 8.04.2007, fiind nevoit să se întoarcă în țară pe bani proprii.
S-a mai susținut că deși a luat legătura cu reprezentanții societății pentru soluționarea litigiului pe cale amiabilă, situația nu a fost rezolvată.
Prin întâmpinare, societatea pârâtă a solicitat respingerea acțiunii.
S-a arătat că societatea are ca obiect de activitate recrutarea și plasarea de personal muncitor la diverse firme din străinătate.
În aceste condiții, reclamantul a fost angajat la un șantier naval din ca sudor. Potrivit contractului încheiat în acest sens la data de 15.01.2007, durata raporturilor de muncă aveau o valabilitate de trei luni, salariul de bază convenit fiind de 1.300 euro/lună.
S-a susținut că reclamantul a plecat la locul de muncă în data de 15.01.2007, conform datelor înscrise pe biletul de avion. Ulterior, el a prestat un număr de 8 zile de lucru în luna ianuarie 2007 (respectiv, între 16-23 ianuarie), pontajul menționând un număr de 61,5 ore prestate; în cursul lunii februarie 2007, reclamantul a lucrat un număr de 12 de zile, fiind pontat cu 109 ore de muncă.
Societatea pârâtă a susținut că întrucât reclamantul nu a corespuns din punct de vedere profesional și disciplinar, angajatorul nu l-a mai angrenat în activitățile pentru care fusese trimis și a solicitat repatrierea acestuia, fapt care s-a produs la 8.03.2007, conform situației probate cu biletele de avion achitate în ia.
S-a conchis că, din motive neimputabile pârâtei, activitatea reclamantului s-a încheiat la data de 23.02.2007.
Societatea pârâtă a arătat că, la momentul sosirii salariatului în ia, angajatorul străin i-a achitat suma de 100 euro ca avans din salariul cuvenit pe luna ianuarie, iar în luna februarie i-a fost achitată salariatului suma de 200 euro cu titlu de avans corespunzător lunii februarie.
Drepturile cuvenite pentru luna ianuarie au fost achitate în țară, persoanei desemnate prin procură în acest scop.
Au fost contestate astfel susținerile reclamantului potrivit cărora nu i-au fost achitate drepturile datorate și că a suportat din fonduri proprii contravaloarea repatrierii.
Prin precizările depuse la termenul din 15.02.2008, reclamantul a menționat că suma solicitată în prezenta cauză este de 2.129,77 euro, calculată în lei la momentul plății efective.
Prin sentința civilă nr.701 din 6 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a respins acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta SC SRL C, ca nefondată și a fost obligat reclamantul către pârâtă la 350 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
Societatea pârâtă C are ca obiect de activitate recrutarea și plasarea forței de muncă în străinătate, fiindu-i așadar aplicabile dispozițiile Legii nr. 156/2000 modif. prin nr.OG 43/2002 și prevederile Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 156/2000 aprobate prin nr.HG 384/2001, modificată.
În acest sens, pârâta a încheiat cu o firmă din - Personal un contract de furnizare de personal, conform căruia părțile au convenit asupra modalităților de recrutare a personalului muncitor din România pentru șantiere navale din ia ( filele 65 - 77 ).
În această calitate și în temeiul acestui contract, între societatea pârâtă, care acționează pe teritoriul statului român ca agent al angajatorului străin, a fost încheiat cu reclamantul un contract de muncă pentru ocuparea funcției de sudor, având un salariu de bază lunar de 1.300 euro, programul de lucru stabilit fiind de 9 ore pe zi, 6 zile pe săptămână.
Durata contractului de muncă a fost stabilită în corelare cu durata estimată a proiectului pentru care a fost angajată forța de muncă ( trei luni ).
Înscrisurile administrate în cursul judecății au dovedit faptul că reclamantul a încasat sumele menționate prin întâmpinare cu titlu de avans pentru lunile ianuarie și februarie 2007 (filele 32 și 33 ), precum și achitarea sumelor de 470.23 euro în luna ianuarie și respectiv 655.09 euro în luna februarie de către d-na - - împuternicit ( filele 34 și 35 ).
Reclamantul nu a contestat împrejurarea invocată prin întâmpinare, anume, că foile de pontaj întocmite de către angajatorul străin atestă o activitate desfășurată pe perioada a 8 zile în cursul lunii ianuarie 2007 și a 12 zile în cursul lunii februarie ( filele 28 și 29 ), însă a susținut că nu i-a fost asigurat front de lucru pe toată perioada pentru care a fost angajat.
Documentația depusă atestă, totodată, în mod neechivoc, faptul că mai mulți salariați au fost trimiși în țară cu suportarea costurilor de deplasare cu avionul de către partenerul al firmei românești, fiind infirmate astfel susținerile reclamantului potrivit cărora aceste cheltuieli au fost plătite din fonduri proprii - filele 30 și 31.
Pârâta a prezentat de asemenea corespondența purtată cu partenerul Personal, datată 12.07.2007, prin care se menționează că proiectul pentru care au fost angajați salariații nominalizați ( între care și reclamantul ) a fost finalizat la data de 23.02.2007, precum și faptul că aceste persoane nu aveau calificare suficientă ( filele 36 - 37 ).
Conform răspunsurilor la interogatoriu, reclamantul nu a contestat plata integrală a orelor efectiv lucrate, dar a arătat că solicită achitarea diferenței drepturilor până la concurența sumei de 1300 euro lunar, apreciind că nu i s-a asigurat front de lucru de către angajatorul.
Aceste susțineri nu pot fi, însă, reținute.
La data încheierii contractului de agenție, reclamantul a achiesat asupra stabilirii raporturilor de muncă în străinătate,pe durata proiectului, perioada fiind estimată la cca. trei luni. Finalizarea lucrării a fost însă realizată mai devreme de perioada estimată, respectiv, la 23.02.2007.
În aceste condiții devin incidente dispozițiile art. 93 alin. 4 Codul muncii, în acord cu care contractul de muncă temporară încetează la terminarea misiunii pentru care a fost încheiat.
Reclamantul nu a afirmat faptul că a desfășurat activitate neremunerată, astfel că plățile efectuate concordă cu foile de pontaj prezentate la dosar; împrejurarea că angajatorul străin nu i-a asigurat front de lucru ( aspect de altfel nedovedit ) nu constituie un aspect care să-l îndreptățească pe reclamant să pretindă plata integrală a sumelor pentru zilele în care nu a lucrat.
Nu au fost reținute ca relevante în cauză nici înscrisurile ce atestă calificarea salariatului și recomandarea dată de la un loc de muncă precedent, cu atât mai mult cu cât autorizația de desfășurare a activității ca sudor și-a pierdut valabilitatea în cursul lunii martie 2005 ( fila 55 ), iar recomandarea,chestionar privind calitatea se referă la o cu totul altă încadrare în activitate a salariatului- instalator pe nave maritime ( fila 58 ).
Pe cale de consecință, constatând că pretențiile formulate în prezenta cauză nu sunt fondate, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 cod proc. civilă, a fost obligat reclamantul la plata sumei de 350 lei către societatea pârâtă, cu titlu de cheltuieli de judecată
Critica sentinței prin motivele de recursa fost deosebit de succintă și ea a vizat în esență aspecte referitoare la neasigurarea frontului de lucru în ia, ceea ce constituie o încălcare gravă a dreptului la muncă, drept urmare, plata integrală a salariului pe toată durata contractului fiind obligatorii.
Recursul nu a fost încadrat în drept.
Recursul nu este fondat.
Curtea analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate prin motivele de recurs mai sus redate, va respinge recursul pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Prin motivele de recurs reclamantul recurent nu contestă împrejurarea că ar fi prestat activitate și în afara perioadei reținute de instanța de fond, ci învederează că acest fapt se datorează angajatorului care nu i-a asigurat frontul la lucru aceasta fiind o încălcare gravă a dreptului la muncă.
Starea de fapt nu este aceea pe care încearcă să o acrediteze recurentul, ci dimpotrivă, neprestarea muncii se datorează chiar acestuia, întrucât nu a corespuns din punct de vedere profesional și disciplinar pentru angajatorul.
Pe durata desfășurării activității, recurentul reclamant nu a probat o calificare și abilități care să-l recomande pentru realizarea unor lucrări vizate de angajatorul, chestiune ce a fost dovedită prin corespondența purtată cu acesta. În acest context, raporturile de muncă ale reclamantului s-au încheiat la 23 februarie 2007, iar la data de 8 martie a fost repatriat la cererea angajatorului.
Pe de altă parte, în contractul de muncă încheiat s-a precizat că durata acestuia este "pe durata proiectului (aproximativ trei luni)", or dacă angajatorul a terminat proiectul mai repede nu mai avea nici o obligație de a-i asigura front de lucru (această împrejurare de fapt este dovedită prin corespondența cu partenerul Personal - datată 12.07.2007 prin care se menționează că proiectul pentru care au fost angajați salariații nominalizați a fost finalizat la data de 23.02.2007).
Pe cale de consecință, Curtea găsind toate criticile neîntemeiate, va respinge recursul în baza art.312 cod procedură civilă, însușindu-și totodată considerentele sentinței atacate, pe care o apreciază legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în C,- bis, județul C, împotriva sentinței civile nr.701 din 6 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă cu sediul în C,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond: /
Red.dec.Jud.-/24.11.2008
Tehnored.gref./24.11.2008/2ex.
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Mariana Bădulescu, Maria Apostol
