Pretentii civile. Speta. Decizia 785/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMI ȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de munc și
asigurri sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVIL NR. 785
Ședința public din data de 12 mai 2009
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECTOR: - -
JUDECTOR: DR. - -
GREFIER: - -
Pe rol se afl judecarea recursurilor declarate de pârâții-recurenți Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția General a Finanțelor Publice A împotriva sentinței civile nr. 210/4.03.2008 pronunțat de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat și pârâții-intimați Parchetul de pe lâng Curtea de APEL TIMI ȘOARA și Parchetul de pe lâng Tribunalul Arad, având ca obiect drepturi bnești.
dezbaterilor și susținerile prților au fost consemnate în încheierea de ședinț din data de 6 mai 2009, care face parte integrant din prezenta hotrâre și prin care s-a amânat pronunțarea cauzei succesiv, la data de 8 mai 2009 și, respectiv la 12 mai 2009.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de faț, constat:
Prin sentința civil nr. 210 din 4 martie 2008 pronunțat în dosar nr. 4273/108/207, Tribunalul Arada respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Arad invocat de pârâtul Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor; a respins excepția lipsei calitții procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor; a admis acțiunea civil formulat de reclamantul împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lâng Curtea de APEL TIMI ȘOARA, Parchetul de pe lâng Tribunalul Arad și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și în consecinț a obligat pârâții la plata ctre reclamant a diferențelor salariale rezultate din aplicarea majorrilor salariale de 5% începând cu 1.01.2007 în raport de luna decembrie 2006; de 2% începând cu 1.04.2007 în raport cu luna martie 2007 și de 11% începând cu 1.10.2007 în raport de luna septembrie 2007 - majorri egale cu cele acordate prin art. 1, 2, 3 și 4 din Ordonanța Guvernului nr. 10/31.01.2007. A obligat pârâții la plata reactualizrii cu rata inflației a sumelor de mai sus începând cu data de 1.02.2007 și pân la data plții lor efective.
Pentru a pronunța aceast sentinț, Tribunalul Arada reținut c:
Reclamantul este magistrat procuror și funcționeaz în cadrul Parchetului de pe lâng Judec toria Lipova.
În urma emiterii unui numr de 3 ordonanțe s-a dispus majorarea salariului începând cu 1.01.2007 tuturor demnitarilor, funcționarilor publici și salariaților contractuali ai statului, cu excepția magistraților, judectorilor de la curțile de apel, tribunale și judectorii și a procurorilor de pe lâng instanțele aferente. Temeiul acestor majorri subzist în art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 10, care face trimitere la anexele II și III din Legea nr. 154/1998. Mai mult, prin Ordonanța Guvernului nr. 16/31.01.2007 s-a dispus și majorarea acestor drepturi bnești cu începere de la 1.01.2007, când s-a emis și Ordonanța Guvernului nr. 27 care majoreaz salariile controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi cu aceleași procente și în aceleași tranșe cu personalul menționat mai sus.
S-a mai reținut faptul c prin nr.OG 10/31.01.2007, tuturor demnitarilor numiți sau aleși, judectorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, Procurorului General al Parchetului de pe lâng Înalta Curte de casație și Justiție și adjuncții si, judectorilor Curții constituționale, tuturor funcționarilor publici și tuturor salariaților contractuali ai statului le-au fost acordate majorri salariale de 5% începând cu 01 ianuarie 2007 în raport cu luna decembrie 2006, de 2% începând cu 01 aprilie 2007 și de 11% începând cu 01 octombrie 2007 în raport cu luna septembrie 2007, pentru acoperirea inflației.
Împotriva hotrârii au declarat recurs pârâții Direcția General a Finanțelor Publice A și Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pârâta recurent Direcția General a Finanțelor Publice Aas olicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii faț de Ministerul Economiei și Finanțelor formulate de ctre reclamant pe calea excepției necompetenței materiale a Tribunalului Arad și excepția lipsei calitții procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, iar pe fond respingerea acțiunii ca inadmisibil.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a artat c hotrârea este nelegal, întrucât instanța a depșit atribuțiile puterii judectorești, hotrând în favoarea reclamanților majorrile solicitate, adugându-se în acest mod la legea special de salarizare a magistraților, precum și greșita reținere a strii de tratament discriminatoriu al reclamanților, deoarece în afara legii nu putem vorbi de discriminare.
De asemenea, s-a artat c în mod greșit prima instanț a apreciat c nu exist vreun scop legitim care s conduc la înlturarea categoriei reclamanților de la beneficiul creșterilor salariale prevzute de art. 1 lit. a, b, c din OG nr. 10/2007, întrucât aceast categorie de personal a beneficiat de o majorare substanțial a veniturilor prin adoptarea OUG nr. 27/2006, fapt ce a stat la baza deciziei Guvernului României de a nu acorda indexri sau majorri în cursul anului 2007 personalului din autoritatea judectoreasc.
S-a mai susținut c instanța de fond a apreciat în mod greșit c "dreptul la indexare" este inclus în dreptul la salariu, ocrotit prin art. 41 din Constituția României și de art. 154 din Codul muncii.
S-a susținut c modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit faț de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a unor aspect care țin de statutul profesional al unei categorii, nu este o problem ce poate fi apreciat din punctul de vedere al discriminrii.
S-a mai invocat Decizia nr. 1325/4.12.2008 prin care Curtea Constituțional a stabilit c prevederile din OG nr. 137/2000 sunt neconstituționale, în msura în care din acestea se desprinde înțelesul c instanțele judectorești au competența s anuleze ori s refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând c sunt discriminatorii și s le înlocuiasc cu norme create pe cale judiciar sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În fine, s-a artat c instanța de fond, în mod greșit, a obligat pârâții la plata sumelor pretins a fi datorate actualizate cu indicele de inflație de la data plții, întrucât msura neacordrii indexrii personalului din cadrul autoritții judectorești a avut la baz rațiuni de politic financiar și bugetar a statului, neputându-se reține vreo culp în sarcina Direcției Generale a Finanțelor Publice, fiind aplicabile dispozițiile art. 1082 din Codul civil.
Pârâtul Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat admiterea recursului pentru motivele prevzute de art. 304 pct. 3, 4, 7 și 9 Cod procedur civil, cu aplicarea dispozițiilor art. 3041Cod procedur civil, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre competent soluționare Judec toriei Arad, iar pe fond respingerea acțiunii ca inadmisibil.
Prin hotrârea pronunțat, instanța de fond a înclcat prevederile G nr. 10/2007 prin acordarea majorrilor salariale solicitate în procent de 5%, 2% și 11% în sensul c în mod nelegal a reținut faptul c neegalitatea salariilor magistraților și nemajorarea salariilor celorlalți magistrați care funcționeaz în cadrul altor instanțe, instituie un tratament discriminatoriu între aceleași categorii de magistrați, creând o inechitate prin favorizarea unor magistrați și defavorizarea altora.
Astfel c, prin acordarea acestor majorri salariale, reclamantului procuror, instanța de fond a adugat la legea special de salarizare a magistraților (Ordonanța Guvernului nr. 27/2006, aprobat prin Legea nr. 45/2007) în considerarea faptului c acesta a fost discriminat prin prevederile nr.OG 10/2007, nr.OG 16/2007 - privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului salarizat potrivit Legii nr. 495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bnești ale personalului din administrația central a Ministerului Afacerilor Externe.
Discriminarea invocat de instanța de fond în raport de alte categorii de personal este utilizat printr-un raționament speculativ, neputând exista nici un fel de discriminare decât în condițiile în care în sfera acelorași dispoziții imperative ale unui act imperativ, dou persoane aflate în aceeași situație și în aceleași circumstanțe primesc un tratament juridic diferit, iar diferența nu poate fi susținut de argumente obiective.
Or, în speța dedus judecții lipsește orice dispoziție imperativ cuprins într-o norm privind acordarea majorrilor respective magistraților, în schimb, exist o diferențiere radical între veniturile nete lunare ale reclamantului în calitatea lui de magistrat și veniturile lunare ale altor categorii de personal care beneficiaz de aceste majorri salariale.
Instanța de fond a acordat în mod nelegal creșterile salariale prevzute în acest text de lege în condițiile în care reclamantul nu face parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocup funcții de demnitate public, în aceast ultim categorie fiind încadrați - potrivit Anexei nr. II pct. 11, 12 și 13 din Legea nr. 154/1998 - Procurorul General al Parchetului de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, Prim Procurorului General și adjunctul acestuia.
Susținerea instanței de fond, în sensul c neaplicarea acestor creșteri salariale și pentru salariile magistraților are caracter discriminatoriu este nelegal, deoarece în cauz nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. 2 din G Nr. 137/2000, modificat și completat prin G nr. 77/2003 și aprobat prin Legea nr. 27/2004.
Prin urmare, acordarea acestor creșteri salariale anumitor categorii profesionale nu constituie o discriminare, așa cum aceasta este definit în legea privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare, deoarece nu reprezint "o deosebit excludere, restricție sau referinț efectuate pe baz de ras, etnie, limb, religie, categorie social, convingeri, sex, orientare sexual, vârst, handicap, boal cronic, necontagioas, infectare sau categorie defavorizat", prevederile criticate au un scop legitim iar metodele prin care se ajunge la realizarea acestui scop, respectiv acordarea unor astfel de sporuri, sunt necesare.
De asemenea, în mod nelegal instanța de fond a acordat reclamantului plata drepturilor salariale solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție ca instituție bugetar, nu poate s înscrie în bugetul propriu nicio plat fr baz legal pentru respectiva cheltuial.
Examinând recursurile declarate de pârâții Direcția General a Finanțelor Publice A și Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, prin prisma motivelor invocate, a probelor existente la dosarul cauzei și a prevederilor art. 304 pct. 3, 4, 7 și 9 Cod procedur civil, coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedur civil, Curtea le constat nefondate, pentru urmtoarele considerente:
Reclamantul este magistrat procuror și funcționeaz în cadrul Parchetului de pe lâng Judec toria Lipova, fcând parte dintr-un raport juridic de munc, guvernat de legislația muncii, întrucât presteaz o munc și, ca efect al acestor premise, i se naște dreptul la o salarizare echitabil, satisfctoare, fr limitri și restrângeri datorate devalorizrii monedei naționale, precum și dreptul la un tratament egal în materie de salarizare, astfel cum prevd dispozițiile art. 5, art.6, art.8, art.39 alin.1 lit. a,art. alin. 2 lit. c și lit. f, art.154 alin. 3, art. 165 și art. 155 raportat la art. 1 din Codul muncii.
Principiul egalitții de tratament în salarizare implic recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabil. Deci, tuturor persoanelor care se afl în aceeași situație (a depunerii unei activitți în munc și a erodrii salariului datorit creșterii indicelui prețurilor de consum și a inflației), trebuie s li se recunoasc, pentru unul și același element faptic generator de drept salarial, același element salarial: indexrile salariale anuale.
Reclamantul, aflându-se într-o situație identic (nu doar comparabil) cu restul personalului din cadrul unitților bugetare, sub aspectul primirii unui salariu erodat de inflație la fel ca și restul personalului, rezult c nu poate fi tratat diferențiat faț de restul personalului, prin refuzul adaosului salarial anual pe 2007.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât nu exist nicio justificare obiectiv și rezonabil a excluderii lui de la acordarea adaosurilor salariale, astfel cum prevd dispozițiile art. 14 din Convenția European a Drepturilor Omului și Libertților Fundamentale, deoarece criteriul acordrii indexrilor pe anul 2007 este unul și același: creșterea indicelui prețurilor de consum și a inflației în anul 2007 faț de anul 2006.
Singurele obiective și elemente care pot duce la o diferențiere în sistemul de salarizare sunt nivelul studiilor, treapta sau gradul profesional, calitatea și cantitatea muncii, condițiile de munc, dar cu sublinierea în mod deosebit a faptului c aceast diferențiere se poate reflecta numai în salariul (indemnizația) de baz ( parte fix a salariului), nu și în sporurile, adaosurile sau indexrile salariale, care întotdeauna au obiective și elemente cu totul speciale și specifice de acordare ( precum prestarea muncii peste programul normal, prestarea muncii în timpul nopții, dobândirea unei pregtiri profesionale suplimentare în domeniul de activitate cum ar fi doctoratul, dobândirea unei vechimi în munc, îndeplinirea unei obligații speciale de confidențialitate, acoperirea efectelor negative ale creșterii prețurilor de consum și ale inflației etc.
Opinia potrivit creia instanțele trebuie s țin seama de prevederile deciziei nr. 1325 din 4 decembrie 2008, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 872 din 23.12.2008, prin care, Curtea Constituțional, admițând excepția de neconstituționalitate a OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, a constatat cdispozițiile acestui act normativ sunt neconstituționale în msura în care din acestea se desprinde înțelesul c instanțele judectorești au competența s anuleze ori s refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând c sunt discriminatorii, și s le înlocuiasc cu norme create pe cale judiciar sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative,este în contradicție nu numai cu dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituția României, republicat, dar și cu cele ale art. 23 alin. 2 din Declarația Universal a Drepturilor Omului, potrivit crora "toți oamenii au dreptul, fr nicio discriminare, la salariu egal pentru munc egal", precum și pe cele ale art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și ale art. 14 din Convenția pentru aprarea drepturilor omului și a libertților fundamentale, dar și dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 12 la aceast Convenție (care interzic discriminrile).
Tribunalul nu și-a depșit atribuțiile puterii judectorești și nu a intrat în sfera puterii legiuitoare, întrucât prin analiza situației în care se afl reclamanții în raport cu alte categorii socio-profesionale nu se înltur și nici nu se anuleaz anumite dispoziții legale, dup cum nici nu se adaug la lege, ci s-a constat c reclamantul este îndreptțit a beneficia de dispozițiile cuprinse în legislația muncii, astfel cum au fost analizate mai sus, precum și legislația CEDO raportat la categoriile socio-profesionale din care face parte și munca pe care o presteaz.
Ori, criteriul dup care s-a fcut distincția, în speța dedus judecții, este categoria socio-profesional, criteriu de diferențiere injust a personalului din unitțile bugetare, fiind de neconceput în a accepta ideea c aceast creștere a prețurilor de consum și inflația nu ar afecta toate salariile și puterea acestora de cumprare.
În concluzie, prin neacordarea adaosurilor salariale constând în majorrile salariale, reclamantul este în mod evident și grav discriminat, deoarece se afl în aceeași situație juridic și faptic care fundamenteaz și genereaz adaos salarial și pentru restul personalului.
De altfel, doctrina juridic și practica judiciar au statuat în mod constant existența discriminrii în materie de munc, ori de câte ori un spor sau un adaos salarial nu au fost acordate tuturor categoriilor profesionale (deci indiferent de funcție) care întruneau elementul generator al respectivului spor sau adaos specific. - Curtea de Apel Bucure ști, secția a VII-a, Decizia civil nr. 2814/R/2006, în Al.,Tratat de dreptul muncii", 2007, pag.617).
Având în vedere c reclamantul se înscrie în categoria de salariat în sectorul bugetar și în același timp exist salariați în diferite domenii din cadrul sectoarelor bugetare care beneficiaz de aceste indexri, domenii care sunt finanțate, ca și justiția, de la bugetul de stat, înseamn c acordarea acestor drepturi doar unor salariați din sectorul bugetar și neacordarea drepturilor pretinse și reclamantului în speț, reprezint, în realitate, o discriminare din punct de vedere al exercitrii dreptului la protecția social între salariații din sectorul bugetar, înclcându-se astfel dispozițiile art. 41 alin. 2, art. 53 din Constituție, art. 5 alin. 3, art. 6 din Codul muncii, art. 14 din Convenția European a Drepturilor Omului respectiv Protocolul nr. 12 la aceast Convenție, care interzic orice discriminare între salariați din punct de vedere al protecției sociale din același sector de activitate și anume, cel bugetar.
Deci, reclamantul a fost discriminat și în sensul dispozițiilor art. 7 și art. 23 din Declarația Universal a Drepturilor Omului (care garanteaz dreptul tuturor la protecție egal împotriva oricrei discriminri și dreptul la o remunerație echitabil și satisfctoare); art. 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr. 212/1974 (care garanteaz dreptul la condiții de munc juste și prielnice și la egalitate de tratament în salarizare, fr nicio distincție); art. 4 din Carta social european revizuit (ratificat prin Legea nr. 74/1999) care garanteaz dreptul la o salarizare echitabil.
Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice stabilește la art. 19 pct. 3, c exercițiul drepturilor și libertților poate fi supus unor limitri prevzute de lege ce sunt necesare aprrii securitții naționale și ordinii publice, fapt ce implic inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea unor drepturi, dar în speț nu se poate aprecia, conform considerentelor expuse, c acordarea unor adaosuri doar unor categorii de personal a fost justificat pentru aprarea securitții naționale și a ordinii publice.
Prin neaplicarea adaosurilor salariale reprezentând majorri și indexri aplicate salariilor începând cu 01.01.2007, astfel cum au fost solicitate de ctre reclamant, pârâții sunt culpabili în producerea unui prejudiciu pentru reclamant, constând în primirea unui salariu mai mic faț de criteriul avut în vedere de ctre legiuitor în aplicarea acelor majorri și indexri, și anume: creșterea indicelui prețului de consum și a inflației în anul 2007 faț de anul 2006.
Actualizarea în raport de rata inflației nu adaug nicio penalizare la sumele datorate, ci doar are menirea de ale conserva, astfel încât sumele de bani datorate și pltite reclamantului s aib valoarea real din momentul în care le-ar fi trebuit achitate, potrivit respectrii principiului echitții și executrii cu bun credinț și întocmai a obligațiilor legale, considerent pentru care nici critica referitoare la greșita admitere a acestui petit nu poate fi reținut.
Sentința va fi modificat sub aspectul greșitei soluționri a excepției lipsei calitții procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
Într-adevr, între acest minister și reclamant nu exist raporturi de munc, și nu poate fi obligat în solidar cu angajatorul pentru plata unor anumite drepturi bnești, respectiv despgubiri, pentru salariații unor altor unitți.
În considerarea celor de mai sus, cum sentința este legal și temeinic sub aspectul motivelor de recurs invocate și cum în cauz nu sunt date nici alte motive de nulitate a hotrârii, ce s-ar putea invoca din oficiu, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedur civil, Curtea va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lâng ca nefondat, și va admite recursul pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, în sensul respingerii acțiunii faț de acest pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 210 din 4 martie 2008, pronunțat de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Modific în parte sentința civil recurat în sensul c respinge acțiunea faț de acest pârât.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public, azi 12 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECTOR, JUDECTOR,
Dr.
Grefier,
Red. /2.06.2009
Tehnored.: /2 ex./2.06.2009
Prim inst.: Trib. -,
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu
