Pretentii civile. Speta. Decizia 80/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 80/CM
Ședința publică din data de 5 februarie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTORI: Jelena Zalman, Maria Apostol Mariana Bădulescu
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâtulMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1753 din 12 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți,, toți cu domiciliul procesuala ales la ribunalul Constanța, cu sediul în C,-, județul C și intimații pârâțiTRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C,CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C șiCONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești (stimulente JUDECĂTORI: Jelena Zalman, Maria Apostol Mariana Bădulescu lei).
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța, având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și, luând act că prin cererea declarativă de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Cu privire la recursul de față, constată:
Reclamanții, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Constanța și Curtea de APEL CONSTANȚA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata, către fiecare dintre reclamanți, a sumei de 1.700 lei cu titlu de despăgubiri civile, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea cererii au arătat că, prin Hotărârea nr. 15/2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat existența unei discriminări indirecte potrivit art. 2 alin. 1 și 2, art. 3 lit. c, art. 8 alin. 3 și art. 9 din nr.OG 137/2000, ca urmare a faptului că prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare doar judecătorilor din cadrul judecătoriilor, cu o vechime în muncă de 0-3 ani; valoarea acestor stimulente a fost de 1.700 lei.
Potrivit art. 21 alin. 1 din nr.OG 137/2000, aprobată și modificată prin Legea nr. 27/2004, în toate cazurile de discriminare prevăzute în ordonanță, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare potrivit dreptului comun.
Prin urmare, reclamanții apreciază că sunt îndreptățiți la plata de despăgubiri salariale, rezultate din salarizarea inegală a unor persoane aflate în aceeași situație juridică.
Pârâtul Ministerul Justiției a solicitat prin întâmpinarea depusă la dosar, respingerea cererii formulată de reclamanți, întrucât aceste stimulente nu au natura unor drepturi salariale și nu se poate retine încălcarea unor norme constituționale care privesc egalitatea în drepturi a cetățenilor.
Prin sentința civilă nr. 1753 din 12 octombrie 2007, Tribunalul Constantaa admis acțiunea reclamanților, și a obligat pârâții către fiecare reclamant la plata sumei de 1.700 lei, cu titlu de despăgubiri civile, actualizate cu indicele de inflație, la data plății efective.
A respins acțiunea formulată de reclamanta ca nefondată.
Pentru a dispune de această manieră, prima instanță a reținut următoarele aspecte:
Prin adresa nr. - din 14 decembrie 2005 Ministerul Justiției a comunicat curților de apel că, în conformitate cu art. 1, 2, 3 din Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 din Legea nr. 146/1997, având în vedere "apropierea sărbătorilor de iarnă", s-a decis acordarea de stimulente personalului din domeniul justiției.
S-a consemnat, astfel, că la acordarea stimulentelor se vor avea în vedere următoarele criterii: rezultatele meritorii obținute în activitate; calificativele anuale,foarte bine și,bine; respectarea îndatoririlor prevăzute de lege; complexitatea sarcinilor potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora; celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu; lipsa sancțiunilor disciplinare.
Nota cuprindea mențiunea că pentru personalul instanțelor judecătorești s-a propus o valoare individuală medie, diferențiată pe categorii de personal, pentru judecători, această valoare fiind de 1.700 lei, fiind stabilit faptul că fondul de stimulente acordat privește, în acest sens, doar pe judecătorii,din cadrul judecătoriilor, cu o vechime în funcția de judecător cuprinsă între 0 - 3 ani.
Conform Ordinului Ministrului Justiției nr. 2404/2004, (publicat in Monitorul Oficial nr. 824/2004) pentru aprobarea Normelor interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, repartizarea sumelor constituite potrivit art. 1, pentru instanțele judecătorești și instituțiile subordonate Ministerului Justiției se face de către ordonatorul principal de credite (art. 2 alin. 2).
Articolul 4 alin. 1 statuează asupra principalelor criterii de repartizare individuală a acestor stimulente, iar în alin. 2 se menționează că, Ministrul justiției poate acorda prin ordin stimulente nominale pentru personalul care participă la activități științifice, organizarea unor evenimente speciale, participarea la elaborarea codurilor sau a altor acte normative complexe ori pentru participarea la alte activități cu caracter deosebit".
Deși normele invocate stabileau criteriile obiective de evaluare, în cazul de față criteriul de acordare a stimulentului a fost vechimea în muncă, cu toate ca acest criteriu nu este prevăzut în niciunul dintre actele ce stau la baza acordării de stimulente salariale pentru magistrați.
Astfel, au fost dezavantajați ceilalți judecători, cu o vechime mai mare de trei ani, care îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia în egală măsură de financiare.
Pentru aceste motive s-a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți la plata despăgubirilor solicitate care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, la data plății.
În ce privește pe reclamanta, acțiunea a fost respinsă întrucât în luna decembrie 2005, îndeplinea funcția de judecător la ribunalul București și nu la ribunalul Constanța, instituție pe care a înțeles s- cheme în judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Ministerul Justiției, care a formulat următoarele critici:
Prin acordarea stimulentelor conform Ordinului Ministrului Justiției nr. 1921/C din 15 decembrie 2005 nu poate fi reținută o încălcare a dispozițiilor nr.OG 137/2000 și a prevederilor constituționale care privesc egalitatea în drepturi a cetățenilor, întrucât reclamanții nu beneficiază de un,drept de a fi premiat" ca drept recunoscut și protejat de lege, ci numai de o posibilitate, recunoscută prin lege ordonatorilor de credite, de a acorda premii sau stimulente, în speță cu îndeplinirea anumitor condiții stabilite prin ordinul ministrului justiției.
Recurentul mai arată că nu există niciun act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul fiecărui judecător ori al altui salariat din sistem de a primi stimulente; art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 prevede doar modalitatea de constituire a fondului cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției, fără să instituie norme interne în acest sens.
În opinia recurentului, pentru a putea exista discriminare, ar trebui să existe o recunoaștere a unui drept fundamental ori a unuia dintre drepturile recunoscute de lege.
S-a reținut greșit de către prima instanță că aceste stimulente au fost acordate discriminatoriu, în baza unor criterii subiective și nu s-a făcut dovada existenței unor criterii obiective.
Aceste stimulente nu pot fi incluse în categoria drepturilor salariale ori în cea a premiului anual stabilit prin lege, astfel cum eronat a reținut prima instanță.
Spre deosebire de indemnizația de încadrare lunară brută, salariul de bază ori premiul anual, al căror cuantum este determinat conform legii, acordarea stimulentelor depinde de o serie de factori, între care se numără existența unor sume în fondul cu destinație specială, obiectivele urmărite de Ministerul Justiției în politica de reformare a sistemului judiciar, numărul personalului, calitatea activității desfășurate, criterii de performanță etc.
Astfel fiind, a arătat recurentul, nu toți judecătorii cu vechime cuprinsă între 0 și trei ani au beneficiat de stimulente, criteriile predominante fiind cele fiind cele enumerate de art. 4 alin. 1 din Normele interne, dar raportate la o categorie de personal delimitată prin criteriul vechimii în activitate, urmând ca pe viitor să se repartizeze stimulente și pentru alte categorii de personal, neincluse în acest ordin.
Pentru aceste motive, recurentul apreciază că acțiunea trebuia respinsă în totalitate.
Recursul este nefondat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente:
Conform Ordinului Ministrului Justiției nr. 2404/C din 23 august 2004 pentru aprobareaNormelor interneprivind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, repartizarea sumelor constituite potrivit art. 1, pentru instanțele judecătorești și instituțiile subordonate Ministerului Justiției se face de către ordonatorul principal de credite (art. 2 alin. 2).
Aceste norme stabileau criteriile obiective de evaluare, respectiv: rezultatele meritorii obținute în activitate; respectarea îndatoririlor prevăzute de lege; calificativele anuale "foarte bine" sau "bine"; complexitatea sarcinilor de serviciu potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora; celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu; lipsa sancțiunilor disciplinare (art. 4 alin. 1).
Prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare doar judecătorilor din cadrul judecătoriilor cu o vechime în muncă de 0-3 ani, iar valoarea acestor stimulente a fost de 1.700 lei.
Astfel, singurul criteriu de acordare a stimulentului in valoare de 1.700 lei, a fost vechimea în muncă (respectiv, cea cuprinsă între 0 și trei ani), deși criteriul vechimii nu este prevăzut în niciunul dintre actele ce stau la baza acordării de stimulente salariale pentru magistrați.
Ori, pe baza acestui criteriu, au fost dezavantajați ceilalți judecători, cu o vechime mai mare de trei ani, care îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia în egală măsură de financiare.
constituie un drept de natură salarială, chiar dacă potrivit art. 5 din Normă ele nu fac parte din salariul de bază și nu se suportă din fondul de salarii.
Prin Hotărârea nr. 15 din 23 ianuarie 2006, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a reținut că Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C din 15 decembrie 2005 prin care au fost acordate aceste stimulente, a avut ca unică motivație apropierea sărbătorilor de iarnă și a stabilit un criteriu de preferință pentru una din categoriile socio-profesionale - cea a judecătorilor cu vechime între 0 și 3 ani în acordarea acestor stimulente.
Această preferință a condus la excluderea altei categorii - cea a judecătorilor cu vechime de peste trei ani - de la primirea stimulentelor financiare.
Pe cale de consecință, Colegul Director a reținut că acordarea de stimulente salariale magistraților constituie un scop legitim, dar impunerea criteriului de vechime în activitate între 0 și 3 ani nu reprezintă o metodă adecvată și necesară pentru atingerea acestui scop.
În speță, discriminarea este evidentă, ea efectuându-se cu încălcarea în mod direct a dispozițiilor art. 5 din Codul muncii, care instituie principiul egalității de tratament față de toți salariații și lipsită de orice scop legitim.
Constatând că, în cauză, a fost probată acordarea unor drepturi cu o natură asimilată celor salariale, pe criterii care dreptul la un tratament egal și care permit discriminarea în cadrul aceleiași categorii socio-profesionale, acțiunea reclamanților a fost în mod legal si temeinic admisă de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de pârâtulMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1753 din 12 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți,, toți cu domiciliul procesuala ales la
Tribunalul Constanța, cu sediul în C,-, județul C și intimații pârâțiTRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C,CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C șiCONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 februarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Jelena Zalman, Maria Apostol Mariana Bădulescu
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -,
Red. dec. jud. -/8.02.2008
gref. -
2 ex./8.02.2008
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Maria Apostol Mariana Bădulescu
