Pretentii civile. Speta. Decizia 804/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.804
Ședința publică din data de 21 mai 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Cristina Pigui Marilena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul ales la cabinet avocatură și Asociații - B,-, sector 1, în prezent SC SA, împotriva sentinței civile nr.490 din 8.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, sat, nr.76, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de avocat G din Baroul Prahova și intimatul-reclamant reprezentat de avocat din același barou.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinare, filele 8-9.
Curtea înmânează apărătorului recurentei o copie de pe întâmpinare.
Avocat G având cuvântul depune la dosar, în copie, adresele nr.1237/2008, nr.938/2008, nr.12093/2008, CCM pe anii 2007/2010, certificatul de înregistrare mențiuni din 4.04.2008 și încheierea nr.28702/2008, filele 11-21. În continuare arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Avocat având cuvântul arată la rândul său că nu mai are cereri noi de formulat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile apărătorilor părților și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat G având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Fără cheltuieli de judecată.
Susține în esență că dreptul subiectiv al reclamantului de acordare a primelor de C și Paște începând cu anul 2004 nu mai există, odată ce au fost incluse în salariul de bază începând cu anul 2003, pierzându-și identitatea proprie, prime stabilite prin CCM, raportat la salariul de bază mediu lunar.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-reclamant solicită respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe. Fără cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise, filele 23-24.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța pârâta să fie obligată la plata către reclamant a sumei de 4254,32 lei reprezentând drepturi salariale restante, cuvenite și neacordate și daune, beneficiu de care a fost lipsit reclamantul prin neplata la timp a sumei, în raport de rata inflației.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost salariatul pârâtei, iar raporturile de muncă ale acestuia au încetat ca urmare a disponibilizărilor colective.
A mai susținut reclamantul că pe lângă salariul lunar, trebuia să beneficieze de o suplimentare salarială, în cuantum de un salariu de bază mediu pe, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, conform CCM pe anii 2004 și 2005, însă unitatea nu i-a acordat aceste drepturi.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.5, art.166 alin.1 Codul muncii, art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pe anii 2004, și 2005, art.1084 Cod civil.
Pârâta SA Baf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în raport de disp.art.283 alin.1 lit.e Codul muncii, care prevăd că cererea trebuie formulată în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținându-se că plata drepturilor în discuție s-a făcut astfel cum părțile s-au înțeles, începând cu anul 2003, nu sub forma unor prime plătibile cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, ci prin cumularea acestora, fracționarea și plata în 12 tranșe lunare, sub forma unei suplimentări permanente a salariului, speculându-se de către reclamant redactarea nu îndeajuns de atentă a alin.2 al art.168 din Contractul colectiv de muncă, la care s-a făcut referire.
mai susținut pârâta că rostul menținerii alin.2 al art.168 a fost acela de a marca momentul de la care juridic s-a convenit să se procedeze la fracționarea celor două prime speciale în tranșe lunare, incluse în salariul de bază.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză la cererea părților, prin sentința civilă nr.490/08.02.2008 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să plătească acestuia drepturile salariale suplimentare corespunzătoare sărbătorii de Paște 2005 - 2006 și C 2004 - 2005 în sumă brută de 4851,50 lei, sumă actualizată conform indicelui de inflație de la data scadenței până la data plății efective, obligând totodată pârâta să plătească reclamantului 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă este neîntemeiată, întrucât termenul legal de prescripție aplicabil este cel de 3 ani, prevăzut de art.283 lit.c din Codul muncii.
Pe fondul cauzei, s-a reținut în art.168 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2004 prevede dreptul angajaților de a beneficia cu prilejul sărbătorilor de Paște și de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
S-a mai arătat că prin alin.2 al aceluiași articol s-a prevăzut că pentru anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat și coroborând disp.art.168 din CCM pe anul 2004 cu cele ale art.168 din CCM pe anii următori tribunalul a concluzionat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al acestui articol și pe anii 2004, 2005 suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui angajat numai pentru anul 2003.
Cum pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau, potrivit art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, nefăcând dovada plății către reclamant a suplimentărilor salariale de C și de Paște pentru perioada menționată, prima instanță a admis acțiunea în sensul celor sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs, în termen legal, pârâta SC SA B, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Susține recurenta că în mod greșit a fost admisă acțiunea însușindu-se eronat raționamentul intimatului-reclamant.
Astfel, instanța de fond a reținut că nu au fost dovedite afirmațiile recurentei-pârâte referitoare la includerea în salariu a suplimentărilor salariale, însă se susține că recurenta-pârâtă nu trebuia să facă dovadă acordării sumelor solicitate față de apărările acesteia legate de dreptul subiectiv căruia trebuia să-i corespundă pretinsa obligație de plată a primelor de Paște și C, drept ce nu mai există întrucât aceasta a fost voința comună a părților.
Se arată în continuare că suplimentările salariale prevăzute la art.168 alin.1 au fost incluse în salariile de bază ale salariaților începând cu anul 2003, au fost menținute și indexate în anii 2003 - 2007, la aceste creșteri salariale aplicându-se și sporurile stabilite prin contractul colectiv de muncă pentru 2003 - 2007, salariații beneficiind efectiv de aceste suplimentări salariale aferente sărbătorilor de Paște și de C, care au fost primite lunar împreună cu drepturile salariale lunare.
Tribunalul, arată recurenta, s-a rezumat la a deduce îndreptățirea reclamantului, din analiza literală a textului art.168 din CCM, folosind argumentul per a contrario.
Se mai învederează că venind în interpretarea disp.art.168 din CCM, comisia paritară, în care salariații au fost legal reprezentanți, a statuat că începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că prevederile art.168 alin.1 au rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază, ca întreg, și astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază, ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data includerii primelor în salariu.
Arată recurenta-pârâtă că este greu de imaginat că într-o problemă generală ca cea de față, Federația Sindicatelor Libere nu ar fi reacționat, cerând respectarea contractului colectiv de muncă, care în realitate nu fusese cu nimic încălcat, salariații fiind reprezentați în cadrul tuturor negocierilor de către Federația Sindicatelor Libere, acesta fiind și cazul întrunirii comisiei paritare a SC SA, menită să lămurească pe deplin situația primelor solicitate doar printr-o interpretare denaturată a art.168 din contractul colectiv de muncă, iar hotărârea Comisiei paritare din data de 06.11.2007 are putere obligatorie atât pentru societate, cât și pentru salariați.
Se arată în continuare că dreptul subiectiv căruia trebuie să îi corespundă pretinsa obligație de plată a primelor de Paște și de C nu mai există, întrucât aceasta a fost voința comună a părților, ca expresie a aplicării și respectării CCM, opinia comisiei paritare fiind consfințită în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, care prevede, la art.176 alin.6 că "fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază".
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs au fost depuse la dosar o serie de înscrisuri, în copie, din partea recurentei.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Textul art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de societate, valabil pe perioada în discuție în cauză, încheiat între SC SA și salariați, reprezentanți de, a rămas neschimbat, prin acest articol stabilindu-se că salariații SA vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Faptul că în anul 2003 aceste suplimentări au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat nu poate justifica respingerea acțiunii, câtă vreme prin acțiunea de față s-a solicitat obligarea pârâtei la plata suplimentărilor salariale către reclamant cuvenite pe o perioadă ulterioară, conform art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, iar conținutul art.168 alin.1 a rămas același în toată această perioadă, nerenunțându-se la acest articol deși contractul colectiv de muncă a fost modificat prin acte adiționale succesive, lucru care s-ar fi întâmplat, în mod logic, dacă nu se mai intenționa acordarea suplimentărilor salariale respective pe anii următori anului 2003.
Primele de C și de Paște pe anii în discuție nu au fost incluse nici în salariul de bază al intimatul-reclamant, pe anii respectivi, nefăcându-se o asemenea dovadă de către recurenta-pârâtă, căreia, în calitate de angajator, îi revenea sarcina probei, conform art.287 Codul muncii și, în plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă valabile pe anii respectivi s-ar fi menționat expres că pentru acești ani, suplimentările de la alin.1 al art.168 privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, lucru ce nu s-a întâmplat.
În raport de cele mai sus arătate, Nota comisiei paritare a SC SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art.168 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă înregistrat la - municipiul B sub nr.9002/31.10.2003, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C și de Paște, prevăzute de art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, ar fi fost acordate reclamantului prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestuia pe perioada în discuție.
Recurenta invocă punctul II al Notei întocmită de comisia paritară, însă la punctul I alin.1 din aceeași notă se menționează că interpretarea art.168 alin.1 și 2 din contract, conform voinței părților la semnarea acestuia, este după cum urmează: "începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate la alin.1 al art.168 (denumite și "prime") vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate angajaților sub această formă".
De asemenea, prin adresa înregistrată sub nr.4209/6.11.2007 Comisiei paritare a societății-recurente către toate structurile teritoriale ale societății, s-a comunicat acestora că părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art.168 alin.1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat SC SA.
Or, așa cum s-a arătat mai sus, în cauză nu s-a făcut dovada includerii primelor respective în salariul de bază al reclamantului pe perioada în discuție în cauză.
În acest context, nici dispozițiile art.176 alin.6 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură invocate de recurentă, nu pot conduce la concluzia netemeiniciei acțiunii reclamantului și respingerii acesteia.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare, sentința atacată fiind legală și temeinică, decurgând dintr-o corectă interpretare a probelor administrate și aplicare a dispozițiilor legale.
Urmează, de asemenea, a se lua act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SA, fostă SA, cu sediul în B, str.ral, nr.11 Bis, sector 1, cu domiciliul procesual ales în -,.3,.7, sector 1 la Cabinet de avocatură și asociații, împotriva sentinței civile nr.490 din 8 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant cu domiciliul în comuna, sat, nr. 76, jud.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată de către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 mai 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Cristina Pigui Marilena
--- - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.3 ex./22.05.2008
/MD.
dos.fond nr- Trib.
jud.fond
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Cristina Pigui Marilena
