Pretentii civile. Speta. Decizia 817/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5934/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 817R
Ședința publică de la 15 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Georgeta Enache
JUDECĂTOR 2: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR - - A
GREFIER -
Pe rol, soluționarea recursului formulat de recurentul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.1360 din 29.06.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații:, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL TELEORMAN și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect drepturi bănești spor de confidențialitate de 15%.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 15.01.2010, de către, recurentul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, copia decizie civile nr.1422/R/08.05.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Curtea, având în vedere faptul că prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civila nr.1360 din 29.06.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice; a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice; a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Teleorman și în contradictoriu cu autoritatea de stat, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, conform precizării; au fost obligați pârâții la plata către reclamantă a drepturilor bănești reprezentând sporul de confidențialitate de 15 % începând cu anul 2004 până la 29.06.2009 și în continuare, cu actualizare la data plății; a fost respinsă acțiunea față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
In motivare, s-a arătat că reclamanta îndeplinește funcția de judecător la Judecătoria de Vede, județul și din anul 2004 solicită acordarea sporului de confidențialitate la zi și în continuare.
Între reclamantă și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, reține Tribunalul Teleorman, nu există nici un fel de raporturi legale sau contractuale, ordonator principal de credite fiind Ministerul Justiției și Libertăților al cărui buget este aprobat prin Legea bugetului de stat.
Ca atare, neexistând identitate între pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și cel obligat în raportul judiciar dedus judecății, excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de acest pârât este întemeiată și urmează a fi admisă, cu consecința respingerii acțiunii formulată de reclamantă împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, ca persoană fără calitate procesuală pasivă.
Există putere de lucru judecat, potrivit art. 1201 din Codul civil, când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este fundamentată pe același temei juridic și este formulată de aceleași părți și împotriva lor, în aceeași calitate.
Din examinarea hotărârii pronunțată în primul proces, rezultă că reclamanta a solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel și Ministerul Finanțelor Publice la acordarea sporului de confidențialitate de 15 % în raport de prevederile art. 3 din Legea nr. 446/2006, pentru aprobarea OG nr. 19/2006, art. 15 alin. 1 din OG nr. 6/2007, art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002, modificată prin Legea nr. 415/2002 și OG nr. 137/2000, acțiune admisă de Tribunalul Teleorman - secția și modificată, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată prin decizia Curtea de APEL BUCUREȘTI, irevocabilă.
În prezenta cauză, reclamanta își întemeiază acțiunea pe dispozițiile deciziei nr. 46/15.12.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție care a statuat că în interpretarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1 și 2 din Codul d eontologic al magistraților, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară și că potrivit dispozițiilor art. 329 alin. 3 Teza finală din Codul d e procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanță.
Prin urmare, Tribunalul Teleormana constatat că hotărârea anterioară nu are autoritate de lucru judecat în pricina actuală, în care există un temei juridic nou în raport cu cel din primul proces.
Cu privire la fondul cauzei, s-a reținut ca magistrații constituie o categorie specială de personal, care își desfășoară activitatea în temeiul unui raport de muncă sui generis. Este un raport juridic care are la bază un acord de voință, un contract nenumit, de drept public, încheiat cu însuși statul, reprezentat de Președintele României și de Consiliul Superior al Magistraturii.
Ulterior numirii, părți în raporturile de muncă ale magistraților sunt în puterea legii, ca exponenți ai puterii judecătorești a statului, Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe și parchete de pe lângă acestea.
Drepturile și obligațiile acestor categorii de personal, sunt reglementate de Legea nr.303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii - republicată,cu modificările ulterioare și Legea nr. 304/2004 - republicată cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 16 alin. 1 din Codul d eontologic al magistraților, magistrații au obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei, informațiile pe care le-a obținut în această calitate.
Nerespectarea secretului deliberării sau a confidențialității lucrărilor care au acest caracter constituie abatere disciplinară, potrivit art. 99 lit. din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Sporul de confidențialitate primește tot personalul din instituțiile și autoritățile publice care gestionează informații clasificate din clasa secrete de stat și secrete de serviciu și pentru care prin acte normative specifice se prevede acordarea acestui spor. În toate cazurile categoriile de personal, cuantumurile sporurilor de confidențialitate și condițiile de acordare se stabilesc în limitele prevăzute de reglementările în vigoare de către ordonatorii principali de credite cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Potrivit art. 1 alin. 2 lit. i din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 republicată, principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt esențiale în exercitarea dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, vârstă, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței, ori executării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, social, economic și cultural sau orice alte domenii ale vieții publice.
Dispoziția de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevăzute de alin. 1 este considerată discriminare în înțelesul acestei ordonanțe.
Sunt discriminatorii, potrivit ordonanței, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1 față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare (art. 2 alin. 1 - 3 ).
Cât privește noțiunea de discriminare, trebuie avută în vedre și practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului care a reținut în mod constant că există discriminare atât timp cât diferența de tratament aplicată unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă.
Luând în considerare și argumentele expuse mai sus, Inalta de Casație și Justiție stabilește prin decizia nr. 46/15.12.2008 că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozitiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările, ulterioare raportate la art. 16 alin. 1 și 2 Codul d eontologic al magistraților că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, decizie care în raport de dispozițiile art. 329 alin. 3 teza finală din Codul d e procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, în termenul legal, recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
S-a aratat ca, un prim motiv de recurs care trebuie reținut în cauză este cel prevăzut la punctul 9 al art. 304 din Codul d e procedură civilă, potrivit căruia hotărârea este lipsită de temei legal.
Astfel, deși s-a învederat faptul că reclamanta a mai formulat o cerere de chemare în judecată având ca obiect sporul de 15%, cerere ce a fost a fost respinsă irevocabil, instanța in mod greșit a apreciat că prezenta acțiune are un alt temei legal, respectiv Decizia 46/15.12.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, admițând acțiunea.
Așa cum afirmă însăși reclamanta, prin decizia pronunțată in data de 8 mai 2008, Curtea de APEL BUCUREȘTIa admis recursurile declarate de Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor și a modificat în parte sentința atacată, în sensul respingerii în întregime a cererii de chemare În judecată ca neîntemeiată, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Decizia Înaltei Curți nu poate constitui temei juridic pentru formularea unei cereri de chemare în judecată. Soluțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție se pronunță numai în interesul legii și sunt date în aplicarea și interpretarea unor prevederi legale, urmărind să stabilească jurisprudența asupra problemelor de drept care au fost soluționate în mod diferit. Astfel, este absurd a se considera că o asemenea decizie poate constitui temei juridic pentru formularea unei cereri de chemare în judecată. Temeiul juridic îl poate constitui doar prevederile legale ce au fost interpretate de Înalta Curte, prevederi ce au fost avute în vedere și la formularea primei cereri de chemare în judecată, cerere care a fost respinsă irevocabil.
Acțiunea reclamantei prin care a solicitat acordarea sporului de 15% a fost respinsă irevocabil. Chiar dacă, urmare a sentinței pronunțate in primă instanță, expertul contabil a calculat sumele de bani ce ar fi revenit reclamantei, urmare a respingerii irevocabile a acțiunii, aceste sume de bani nu mai erau datorate, iar reclamanta nu mai poate pretinde plata acestora Întrucât nu deține un titlu valabil pe baza căruia să solicite plata acestor sume.
Împrejurarea că anumiți colegi ai reclamantei ar primi sporul de confidențialitate nu are nici o relevanță În cauză și nu poate conduce la concluzia că reclamanta ar fi beneficiat de un tratament discriminatoriu, atât timp cât nu există o bază legală pentru pretinderea acestor sume, sentința pronunțată în primă instanță fiind modificată de instanța de recurs care a respins În . cererea reclamantei de acordare a sporului de confidențialitate În cuantum de 15%. Practic reclamanta, prin acțiunea formulată, solicită executarea unei sentințe pronunțată de o instanță după ce aceasta a fost modificată de instanța de recurs, respingându-se în întregime pretențiile formulate, solicitare ce este lipsită complet de fundament legal.
Mai mult, recurenta nu a invocat și nu și-a întemeiat acțiunea pe decizia ICCJ nr. 46/15.12.2008, decizie pe care instanța de fond și-a motivat în totalitate hotărârea de admitere a acțiunii.
Un alt motiv de recurs incident în cauză este cel prevăzut de art. 304 pct. 4 din Codul d e procedură civilă, conform căruia se poate cere casarea unei hotărâri în situația in care instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Astfel, fată de obiectul acțiunii, instanța de fond ar fi trebuit să constate că, asemenea altor categorii profesionale, magistrații sunt salarizați în temeiul unei legi speciale, care stabilește în mod exhaustiv drepturile salariale și alte drepturi de care acestea beneficiază, neputând beneficia de alte drepturi decât dacă sunt prevăzute expres în favoarea lor, astfel cum nici alte categorii profesionale nu pot beneficia de drepturile prevăzute de legea specială pentru salarizarea magistraților.
Prin urmare instituirea acestor drepturi în beneficul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea, ori prevederea în alt cuantum, în beneficiul altei categorii profesionale reprezintă o problemă de legiferare; este vorba despre opțiunea legiuitorului, întrucât numai el are dreptul să reglementeze criteriile de determinare a cuantumului indemnizațiilor sau al salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat, precum și a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază și drept urmare, doar legiuitorul este cel care poate aprecia și stabili dacă și ce creșteri se acordă anumitor categorii de salariați.
Pronunțarea unei hotărâri prin care să se acorde drepturi salariale peste cele prevăzute expres de legea fost considerată de Curtea constituțională ca depășire a puterii judecătorești.
Astfel, deși Înalta Curtes -a pronunțat prin Decizia nr.46/15.12.2008 în sensul că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate în cuantum de 15%, în ședința din data de 27 mai 2009 Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, cerere formulată de Președintele României În temeiul art.146 lit. e) din Constituție.
Sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării conflictului de natură constituțională, potrivit art. 34 și următoarele din Legea 47/1992, a avut la bază soluțiile pronunțate de ÎCCJ În Deciziile XXXVI/2007 și XXI/2008, Curtea Constituțională efectuând practic un "control de constituționalitate" asupra conduitei Înaltei Curți și a autorității judecătorești în general, prin prisma atribuțiilor constituționale stabilite pentru acestea de legea fundamentală.
În considerentele deciziei Curtea Constituțională reține:
- ". Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a limitat la a clarifica înțelesul unor norme juridice sau a lor de aplicare. Instanța supremă, invocând vicii de tehnică legislativă nerespectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 - sau vicii de neconstituționalitate - încălcarea normelor privind delegarea legislativă -, a repus în vigoare norme care își încetaseră aplicarea, fiind abrogate prin acte normative ale autorității legiuitoare. Insă, o atare operație juridică nu poate fi realizată decât de autoritatea legiuitoare (Parlament sau Guvern, după caz), unica abilitată să dispună cu privire la soluțiile ce se impun în această materie."
- "Efectulex nuncal actelor Curții constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și Încrederea cetățenilor În sistemul de drept, o premisă a respectării separației puterilor În stat, contribuind În acest fel la consolidarea statului de drept. "
- "În ceea ce privește autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, conduita conformă Constituției transpare din cele statuate mai sus, și anume exercitarea competențelor stabilite de lege în conformitate cu prevederile constituționale referitoare la separația puterilor în stat și, deci, abținerea de la orice acțiune care ar avea ca efect subrogarea În atribuțiile altei autorități publice. Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate a acestora.
Totodată dispozițiile art. 11 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 prevad ca ". Deciziile, hotărârile și avizele Curții Constituționale se publică În Monitorul Oficial al României, Partea 1. Deciziile și hotărârile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor."
Un alt motiv de recurs care trebuie reținut în cauză este cel prevăzut la punctul 6 al art. 304 din Codul d e procedură civilă, potrivit căruia instanța a acordat mai mult decât s-a cerut.
Din cererea de chemare în judecată formulată se poate observa faptul că reclamanta a solicitat plata unor despăgubiri constând în neacordarea în mod discriminatoriu a sporului de confidențialitate în cuantum de 15% pe perioada 2004-2008.
Deși reclamanta nu a solicitat acordarea și în continuare a sporului, instanța, prin sentința pronunțată, în mod greșit a obligat pârâții și la plata pe viitor a acestui spor.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată următoarele:
Prin decizia nr. 46/15.12.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 303/2004 raportat la art. 16 alin. 1 și 2 din Codul d eontologic al magistraților și art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, rap. la art. 9 din Codul d eontologic al personalului auxiliar de specialitate, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut.
În considerentele deciziei s-a reținut că dispozițiile art. 39 alin. 2 lit. f) din Codul muncii arată că salariatului îi revine obligația de a respecta secretul de serviciu.
La rândul ei, Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate stabilește la art. 36 alin. 3 că persoana care urmează să desfășoare o activitate sau să fie încadrată la un loc de muncă ce presupune accesul la informații clasificate trebuie să prezinte conducătorului unității un angajament scris de păstrare a secretului de stat sau de serviciu.
Potrivit art. 16 alin. 1 din Codul d eontologic al magistraților, aprobat prin Hotărârea nr. 144/2005 a, publicată în Monitorul Oficial nr. 382/06.05.2005, magistrații au obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informațiile pe care le-au obținut în această calitate.
Nerespectarea secretului deliberării sau a confidențialității lucrărilor care au acest caracter constituie abatere disciplinară potrivit art. 99 lit. d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.
Totodată, conform art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 și art. 9 din Codul d eontologic al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, aprobate prin Hotărârea nr. 145/2005 a, publicată în Monitorul Oficial nr. 382/05.05.2005, personalul auxiliar de specialitate este obligat să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care ia cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze care au fost sesizate parchetului.
Funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate.
De asemenea, prin dispozițiile art. 15 din OG nr. 6/2007privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, act normativ care se aplică numai celor numiți în temeiul Legii nr. 188/1999, se prevede că sporul de confidențialitate se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din Cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrări Europene, direcțiilor subordonate ministerului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Spor de confidențialitate primește și personalul din Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor care lucrează cu cifru (art. 15 din OG nr. 64/2006), persoanele din aparatul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (art. 13 din OUG nr. 57/2000, astfel cum a fost modificat prin OG nr. 9/2001) personalul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002), personalul contractual din aparatul de lucru al Guvernului și al Ministerului Integrării Europene, precum și personalul contractual din instituțiile și autoritățile publice (art. 13 din OUG nr. 123/2003 și art. 13 din OG nr. 10/2007).
Cu alte cuvinte, spor de confidențialitate primește tot personalul din instituțiile și autoritățile publice care gestionează informații clasificate din clasa secrete de stat și secrete de serviciu și pentru care, prin acte normative specifice, se prevede acordarea acestui spor.
Acest spor nu este prevăzut de actele normative care reglementează în prezent salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției (OUG nr. 27/2006, aprobat cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007), cât și salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției (OG nr. 8/2007).
În aceste condiții, sporul de confidențialitate nu poate fi acordat în baza actelor normative care reglementează în prezent salarizarea și alte drepturi ale magistraților, magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate, de vreme ce el nu este prevăzut de actele normative respective.
Totodată el nu poate fi acordat nici în baza actelor normative specifice care prevăd acordarea acestui spor personalului din alte instituții și autorități publice care gestionează secretele de stat și secretele de serviciu, acte normative amintite mai sus.
Acest lucru nu este posibil întrucât nu s-ar ajunge să se confere instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, ceea ce este evident neconstituțional, întrucât se încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. 4 din Constituție, ca și prevederile art. 61 alin. 1, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Însă, potrivit art. 1 alin. 2 lit. i) din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare principiul egalității între cetățeni al excluderii privilegiilor și discriminării sunt esențiale în exercitarea dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Sunt discriminatorii, potrivit ordonanței, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1 față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atragere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Prin această ordonanță, astfel cum a fost modificată și completată de Legea nr. 324/2006, au fost transpuse în dreptul intern prevederile Directivei Consiliului -/CE. Privind aplicarea principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică, publicată în Oficial al Comunității Europene nr. /19.07.2000 și prevederile Directivei Consiliului 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, publicată în Oficial al Comunităților Europene nr. /02.12.2000.
Aplicate la problema care interesează, actele normative menționate impun concluzia că sporul la salariu (indemnizația de bază), trebuie să fie acordat tuturor salariaților, indiferent de posturile și funcțiile pe care le ocupă și de domeniul în care își desfășoară activitatea, atâta timp cât lucrează efectiv în condițiile prescrise de legea care reglementează plata sporului respectiv.
Potrivit art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000, persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și stabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Ca atare, magistrații, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate care nu primesc spor de confidențialitate pe motiv că actele normative care reglementează salarizarea și alte drepturi ale acestor categorii de personal nu prevăd acordarea acestui spor au dreptul la despăgubiri în temeiul dispoziției amintite mai sus.
Aceste despăgubiri nu trebuie stabilite prin apreciere, ci raportat la sporul de confidențialitate de 15% calculat la salariul (indemnizația) de bază prevăzută de marea majoritate a actelor normative care reglementează acest spor acordat altor categorii de personal, iar despăgubirile trebuie să fie date cu caracter temporar până la încetarea situației de discriminare.
În consecință, față de interpretarea obligatorie conținută într-o decizie pronunțată de instanța supremă în soluționarea unui recurs în interesul legii, problema sporului de confidențialitate pentru categoria de personal din care fac parte reclamanții, nu mai poate fi pusă în discuție, ea fiind tranșată cu efecte obligatorii pentru instanțe, în sensul existenței sporului pretins.
În fine, se reține că nici decizia Curții Constituționale prin care se constată existența unui conflict de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte și Guvernul și Parlamentul României, pe de altă parte, rezultat din aceea că instanțele judecătorești nu au competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și a crea în locul acestora alte norme sau a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, nu legitimează o soluție diferită.
Astfel, în cuprinsul deciziei Curții Constituționale, se statuează expres că aceasta nu produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii.
Prin urmare, decizia, obligatorie pentru instanțe, pronunțată de instanța supremă își va produce pe mai departe efectele, nefiind antamată de decizia Curții Constituționale care, în virtutea valabilității "ex nunc", nu poate viza decât actele, acțiunile, inacțiunile ori operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de autoritățile publice implicate în conflict.
Totodata, nu se poate retine nici ultimul motiv de recurs, intrucat reclamanta si-a precizat cererea, la 05.06.2009 (fila 68 dosar fond), solicitand plata sporului de confidentialitate la zi si in continuare.
Recursul este însă întemeiat sub aspectul datei până la care sporul pretins poate fi acordat pe cale de hotărâre judecătorească, anume până la 11.11.2009 inclusiv, pretențiile fiind neîntemeiate începând cu ziua următoare intrării în vigoare a Legii salarizării unitare nr. 330/2009 publicate în Monitorul Oficial din 09.11.2009, cât privește personalul autorității judecătorești, conform dispozițiilor exprese ale art.47. Legea în discuție a instituit un sistem de salarizare care l-a înlocuit pentru viitor pe cel anterior, chiar sporul pretins în cauză fiind acordat "în continuare", sub condiția menținerii cadrului legislativ, condiție rezolutorie care s-a împlinit începând cu 12.11.2009, de la care nu mai există temeiul pretențiilor formulate, aflat în legislația anterioară.
Se mai reține și că salariul în sens larg (înțeles ca incluzând și sporurile salariale), este o prestație periodică, scadentă o dată pe lună, dar succesivă, reprezentând echivalentul muncii prestate și ale cărui acordare și valoare sunt condiționate de menținerea în funcție, exercitarea atribuțiilor, păstrarea aceluiași regim salarial, precum și de alte criterii, cu consecința că obligația viitoare, a cărei sancționare se urmărește, nu este nici certă, iar prin natura ei, nici exigibilă. În caz contrar, ar însemna ca instanța specializată în litigii de muncă să statueze, de manieră generală, asupra modului de stabilire a drepturilor salariale, respectiv s-ar constitui într- condiționare a legiuitorului de a- reglementa în favoarea categoriei în speță ori de a-l înlătura pentru categoriile care beneficiază de el; or, opțiunea în acest sens legiuitorului nu poate fi nici suplinită, nici controlată de instanța judecătorească, care și-ar depăși limitele competenței constituționale, pe de altă parte, astfel cum s-a arătat și mai sus, în materie de drepturi salariale, nu există temei pentru acordarea lor pentru viitor, instanța competentă să judece litigii de muncă fiind limitată numai să constate dacă există un drept scadent și neacordat, corelativ unei obligații exigibile și neîndeplinite.
Totodată, obligația de plată a sporului de confidențialitate pretins, anterior datei de 08.05.2008 este neîntemeiata.
Pentru aceasta perioada, operează autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1422/R/08.05.2008 pronunțata de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-
Prima instanța a apreciat in mod greșit că prezenta acțiune are un alt temei legal, respectiv Decizia nr. 46/15.12.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Decizia Înaltei Curți nu poate constitui temei juridic pentru formularea unei cereri de chemare în judecată. Soluțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție se pronunță numai în interesul legii și sunt date în aplicarea și interpretarea unor prevederi legale, urmărind să stabilească jurisprudența asupra problemelor de drept care au fost soluționate în mod diferit.
În consecință, potrivit celor expuse și în aplicarea art. 312 alin. 1-3 rap. la art. 304 pct. 9 și 3041pr. civ. Curtea va admite recursul Ministerului Justiției și Libertăților, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va înlătura obligația de plată a sporului de confidențialitate pretins, anterior datei de 08.05.2008, respectiv ulterior datei de 11.11.2009.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.1360 din 29.06.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații:, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL TELEORMAN și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că înlătură obligația de plată a sporului de confidențialitate pretins, anterior datei de 08.05.2008, respectiv ulterior datei de 11.11.2009.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
A
Grefier,
Red:
Tehnored:NV/2 EX./18.02.2010
Tribunalul Teleorman
Jud. fond:;
Președinte:Daniela Georgeta EnacheJudecători:Daniela Georgeta Enache, Nadia Raluca Ilie
