Pretentii civile. Speta. Decizia 830/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.863/2009
SECȚIA A VII-A - CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă -.830/
Ședința Publică din data de 16 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Magdalena Petre
JUDECĂTOR 2: Dorina Zeca
JUDECĂTOR 3: Amelia Farmathy
GREFIER: - -
******************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă - - Membru Grup, împotriva sentinței civile nr. 2873 din data de 28.11.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - având ca obiect"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta-pârâtă - - Membru Grup prin apărătorul său ales, d-na avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare juridică, aflată la fila 20 dosarului nr- al Curții de Apel București (nr. în format vechi 2056/2008), atașat prezentului dosar de recurs, împuternicire emisă în baza contractului de asistență juridică nr. -/2008, lipsind intimata-reclamantă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea dispune repunerea pe rol a cauzei, a cărei judecată a fost suspendată pe perioada soluționării, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a recursului declarat de recurenta-pârâtă - - GRUP împotriva încheierii de ședință din data de 19 mai 2009, aflată la fila 41 - 44 din prezentul dosar de recurs.
Se prezintă în ședință publică recurenta-pârâtă -, prin avocat, care, având cuvântul, face precizări cu privire la schimbarea denumirii societății recurente, în prezent aceasta fiind -, depunând în acest sens copii ale certificatului de înregistrare mențiuni ce emană din partea Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, încheierea nr. 89793 din data de 16.12.2009, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. -/2009, precum și certificatul de înregistrare emis de către Ministerul Justiției și Libertăților, având Seria -.-.
Curtea ia act de precizările formulate de către recurenta-pârâtă prin avocat, în sensul că noua denumire a societății recurente este " " -, situație față de care dispune rectificarea citativului, cât și a mențiunilor din programul "Ecris".
Curtea acordă cuvântul recurentei-pârâte -, prin avocat, asupra excepției tardivității declarării recursului, invocată de către intimata-reclamantă în cuprinsul întâmpinării formulate în cauză.
Recurenta-pârâtă " " -, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea excepției invocată de intimata-reclamantă, având în vedere faptul că sentința atacată a fost comunicată părții recurente la data de 18.12.2008, iar recursul a fost declarat la data de 29.12.2008, înlăuntrul termenului de 10 zile prevăzut de lege.
Curtea, după deliberare, având în vedere dispozițiile art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă coroborate cu dispozițiile art. 289 din Codul muncii adoptat prin Legea nr. 53/2003 și cu dispozițiile art. 299 Cod proc. civilă, respinge ca neîntemeiată, excepția tardivității declarării recursului, invocată de intimata-reclamantă și, pe cale de consecință, constată că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de lege, de 10 zile de la comunicarea către recurentă a hotărârii fondului, termen ce se calculează pe zile libere, potrivit dispozițiilor art. 101 alin. 1 Cod proc. civilă.
Recurenta-pârâtă pârâtă -, prin avocat, interpelată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții recurente prezente, în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurenta-pârâtă pârâtă -, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat în scris, cu consecința modificării, în tot, a hotărârii judecătorești recurate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea declară dezbaterile închise, potrivit dispozițiilor art. 150 Cod proc. civilă și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Cauza de află în cel de-al doilea ciclu procesual.
În primul ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 2117 din data de 05.12.2007 pronunțată în dosarul nr- (format vechi nr. 4689/2007), Tribunalul Teleorman - Secția Civilă - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta - și, pe cale de consecință, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4.760 lei (RON), reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate și la 459,1 lei (RON) cu titlu de daune interese.
Împotriva sentinței sus-menționate, a declarat recurs pârâta -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sens în care a invocat dispozițiile art. 299 și următoarele Cod proc. civilă.
Prin decizia civilă nr. 1800/R din data de 22.05.2008, Curtea de Apel București - Secția a VII-a - Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă -, în contradictoriu cu intimata-reclamanta și, în consecință, a casat sentința atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe de fond, instanța de control judiciar dispunând, în temeiul dispozițiilor art. 315 Cod proc. civilă, să se administreze, cu prilejul rejudecării în fond a pricinii, proba cu expertiză contabilă judiciară, în scopul verificării susținerilor unității angajatoare în sensul că suplimentările salariale ar fi fost incluse în salariile angajaților, cu atât mai mult cu cât acestea variază de la an la an.
În cel de-al doilea ciclu pocesual, rejudecând cauza în fond, după casarea cu trimitere, prin sentința civilă nr. 2873 din data de 28.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta -
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 3.366 lei, reprezentând prima de Paște pe anii 2004 - 2005 și Prima de C pe anii 2004 - 2005, actualizată cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului și până la achitarea efectivă.
În considerentele hotărârii judecătorești, s-a reținut că reclamanta a fost angajată la "" -, Sucursala V, până la data de 16.01.2006, când a fost disponibilizată ca urmare a unor concedieri colective.
Ulterior, reclamanta a depus cerere de pensionare, dreptul la pensie al acesteia fiind stabilit prin decizia nr. -/2.02.2007, emisă de Casa Județeană de Pensii T, cu începere de la data de 02.05.2006.
Prin prezenta acțiune, reclamanta solicită acordarea primelor de Paște și de C pentru anii 2004 și 2005, invocând ca temei de drept prevederile art. 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2004 și 2005 și dispozițiile art. 166 din Codul muncii.
Potrivit prevederilor art. 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă () aplicabil pe anul 2003, dispoziții menținute și în Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anii 2004 și 2005, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariați SNP - ar beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, de cuantumul unui salariu mediu de bază pe, cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment urmând a începe negocierile cu, în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
În alin. 2 al aceluiași articol se arată că, pentru anul 2003, suplimentările prevăzute la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Instanța de fond, efectuând interpretarea literară a prevederilor art. 168 alin. 2 din Contractul Colectiv de Muncă, a ajuns la concluzia potrivit căreia în anii 2004 - 2005 suplimentările salariale nu au fost incluse în salariul de bază al reclamantei, întrucât prevederile sunt în acest sens numai în ceea ce privește anul 2003.
În același timp, a mai reținut prima instanță, concluzia logică este că în cazul în care părțile nu ar fi intenționat să convină acordarea respectivelor suplimentări salariale și ulterior anului 2003, nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 1.
A avut în vedere că angajatorul "" - s-a apărat în sensul că suplimentările salariale acordate în anul 2003, ce au fost incluse în salariul de bază, au fost menținute și în anii următori, susținere care nu a fost probată, deși sarcina probei îi revenea conform dispozițiilor art. 287 Codul muncii.
Instanța de fond a dispus, din oficiu, administrarea probei cu expertiză contabilă, probă necesară pentru verificarea, cu certitudine, dacă suplimentările salariale fost incluse în salariul reclamantei, pârâta nefiind de acord cu administrarea acesteia și neachitând onorariul stabilit în sarcina sa, deși în recursul pe care l-a declarat împotriva sentinței civile nr. 2117 din data de 05.12.2007, pronunțată în dosarul nr- (format vechi nr. 4689/2007) al Tribunalului Teleorman, a motivat că în mod eronat prima instanță i-ar fi respins proba cu expertiză.
De asemenea, prima instanță a apreciat că nu poate fi primită nici apărarea pârâtei în sensul că prin hotărârea Comisiei paritare s-a convenit ca primele să fie incluse în salariul de bază al salariaților începând cu anul 2003, cât timp aceasta nu a făcut dovada acordării drepturilor salariale în discuție.
A mai apreciat că adresa nr. 5140/31.08.2003 (anexa 7 - fila 60 dosar fond) emisă de Comisia Paritară din cadrul - nu poate fi luată în considerare, fiind irelevantă precizarea că art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă a fost păstrat în formă inițială pentru a da posibilitatea acelor angajați să cunoască aceste dispoziții.
Mai mult decât atât,a constatat că în partea finală a adresei nu se menționează calitatea persoanelor fizice semnatare și nici dacă acestea au avut mandat pentru aos emna.
Reținând că nu s-a făcut dovada, de către societatea pârâtă, a faptului că drepturile salariale reprezentând primele de Paște și de C pentru anii 2004 - 2005 au fost acordate reclamantei, în temeiul prevederilor art. 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă, instanța de fond a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta.
Astfel, cât privește cuantumul drepturilor solicitate de reclamantă, prima instanță a avut în vedere că din adresa nr. 2022/4.09.2007 a "" - (anexa 9 - fila 66 dosar fond) rezultă că, pentru anul 2004, salariul de bază mediu a fost în luna martie de 790, iar în luna noiembrie de 799 lei, iar pentru anul 2005 salariul de bază mediu a fost de 850 lei în luna aprilie și de 927 lei în luna noiembrie.
Împotriva acestei din urmă sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâta -(fostă - - membru Grup), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, recurenta-pârâtă - a reluat descrierea situației de fapt și a arătat, în esență, următoarele:
-promovarea acțiunii este prematură, întrucât dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut, cât timp nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit; potrivit dispozițiilor la art. 168 alin. (1) din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale, ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice înaintea celor două evenimente anuale - Paște și C;
-dreptul la acțiune este prescris, față de dispozițiile art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, având în vedere că drepturile pretinse nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfășurate, ci sunt exclusiv drepturi acordate prin contractul colectiv de muncă salariaților, în scopul de a le oferi protecție socială;
-sumele solicitate au fost incluse în salariul lunar acordat, societatea achitând toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă, împrejurare confirmată atât de reprezentanții salariaților, cât și de instanțele învestite cu soluționarea unor litigii similare;
-modalitatea de calculinvocată în susținerea acțiunii este greșită, atâta vreme cât se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate, deși, potrivit dispozițiilor la art. 168 alin. (1) din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivel de, ale cărui valori, în perioada 2004-2007, au fost diferite de valorile prezentate de către reclamantă.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art. 299 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Deși a fost legal citată, intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare la recurs.
Nu s-au administrat probe noi în prezentul recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Întrucât recurenta-pârâtă - (fostă - - membru Grup), nu a indicat temeiurile juridice ale cererii sale de recurs, indicând doar, în mod generic, dispozițiile art. 299 și următoarele Cod procedură civilă, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. 3 Cod proc. civilă, apreciază că dezvoltarea motivelor de fapt invocate, face posibilă încadrarea lor în dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 Cod proc. civilă, urmând a analiza recursul prin prisma acestor temeiuri de drept.
În ceea ce privește recursul, Curtea va înlătura critica referitoare la prematuritatea acțiunii, deoarece din dispozițiile art. 168 alin.1din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pentru anii 2003 - 2006, rezultă că dreptul salariatului de a beneficia de venituri suplimentare este prevăzut sub condiția suspensivă a evenimentelor de Paști și C, acest drept născându-se la data împlinirii condiției suspensive.
Potrivit art. 7 din Decretul nr. 167/1958, în condițiile în care dreptul solicitat este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data împlinirii condiției sau expirării termenului, dreptul la acțiune fiind actual, născut, personal, reclamanta având un interes material care a condus la formularea unei cereri pentru valorificarea acestui drept.
Curtea reține și faptul că aspectele față de care recurenta invocă prematuritatea cererii de chemare în judecată, vizează negocierile ce ar fi trebuit purtate între patronat și salariați, cu cel puțin 15 zile calendaristice anterior evenimentelor de Paști și de, însă, pe care semnatarii Contractului Colectiv de Muncă le-au impus anterior acordării fiecărui salariat suplimentărilor de Paști și C, nu afectează în nici un fel dreptul salariatului de a beneficia de această suplimentare a drepturilor salariale, ci doar condițiile concrete în care, la nivelul unității, se acordau sumele respective. Așadar, obiectul negocierii nu era însuși dreptul la suplimentarea drepturilor salariale, ci nivelul sumei, beneficiarii suplimentărilor între salariații etc. Urmează, așadar, a se înlătura aceste susțineri asupra prematurității acțiunii, neplata unui drept salarial, la împlinirea condiției suspensive prevăzute în, dând dreptul beneficiarului de a se adresa instanței de judecată cu o cerere.
În ceea ce privește prescripția dreptului material la acțiune, Curtea apreciază că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 283 lit. c) din Codul muncii, fiind vorba despre drepturi salariale, așa cum se menționează în Contractul Colectiv de Muncă, indiferent că acestea sunt acordate cu titlu de premii sau cu ocazii speciale.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 283 lit. c) din Codul muncii:
"Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: - c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator; -".
Va fi înlăturată susținerea recurentei privind aplicabilitatea dispozițiilor art. 283 lit. e) din Codul muncii, deoarece aceste norme sunt aplicabile unei alte situații juridice, atunci când se pune problema executării sau neexecutării Contractului Colectiv de Muncă, iar nu a unor drepturi bănești recunoscute salariatului, situație ce se încadrează în dispozițiile lit. c) din același text.
Cu privire la fondul dreptului dedus judecății, Curtea constată pozițiile divergente ale părților litigante: astfel, reclamanta a susținut că suplimentările salariale, cuvenite cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, pe perioada arătată, nu au fost plătite de către angajator, în timp ce angajatorul - s-a apărat susținând că a achitat tuturor salariaților aceste suplimentări, însă nu în lunile în care s-au sărbătorit Paștele și Cul, ci în fiecare lună, întrucât suplimentările ar fi fost incluse în salariile de bază ale salariaților societății.
Astfel, prin acțiunea cu care a investit instanța de fond, intimata-reclamantă, în calitate de fostă salariată a societății recurente-pârâte, a solicitat obligarea acesteia la plata contravalorii unor drepturi bănești (suplimente salariale de Paști și de C pe anii 2004 - 2005), invocând, în susținerea acestor pretenții, prevederile art. 168 alin. 1 din la nivelul societății angajatoare.
Potrivit acestui text: "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații - vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe - ".
Potrivit prevederilor art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate, aplicabile pe anii 2004 - 2006, este neîndoielnică voința părților contractante, în sensul existenței dreptului salariaților la acordarea stimulentelor de Paști și de C, precum și a obligației corelative a angajatorului la acordarea acestora, însă textul art. 168 alin. 2 al acestor contracte colective de muncă, referitoare la modalitatea plății acestor drepturi bănești este, în mod neîndoielnic, neclar.
Curtea apreciază că Nota asupra precizării asupra situației primelor de Paști și de C, prevăzute de art. 168 al Contractului Colectiv de Muncă al și Hotărârea Comisiei Paritare a, înregistrată sub nr. 12019/01.04.2008, prin care părțile semnatare ale Contractului Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate, corespunzătoare anilor 2004 - 2006, conveniseră că modalitatea de plată a drepturilor bănești cuvenite intimatului a constituit-o, începând cu anul 2003, includerea în salariul de bază a fiecărui salariat a acestor drepturi, este conformă art. 9 și art. 10 din contractele colective de muncă, cât și cu anexa 2 pct. 4 din aceste contracte și că reprezintă o interpretare convențională a dispozițiilor art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă, provenită de la semnatarii contractelor și valabilă, din punct de vedere juridic, deoarece reprezintă explicitarea unei clauze neclare, dată de părțile convenției, iar nu o modificare a contractului colectiv de muncă, intervenită ulterior încetării acestui contract.
Fiind vorba de o interpretare a clauzelor unui contract colectiv de muncă, în privința acesteia nu erau aplicabile dispozițiile art. 31 din Legea nr. 130/1996 referitoare la formalitatea înregistrării sale și aceasta, chiar dacă avea efect retroactiv, era validă, întrucât reprezenta, astfel cum corect a susținut recurenta, o operațiune de lămurire a unui text neclar, justificată de redactarea acestuia în trecut.
Având în vedere caracterul echivoc al clauzei contractuale cuprinsă în art. 168 alin. 1 din Contractele Colective de Muncă la nivel de unitate, în vederea verificării apărărilor recurentei-pârâte, formulate în prezentul conflict de drepturi, instanța de fond avea obligația de a interpreta această clauză în conformitate cu dispozițiile art. 977 și următoarele din Codul civil și, subsecvent, de a verifica achitarea efectivă a drepturilor bănești solicitate de intimata-reclamantă.
Cum cuantumul sumei pretinse de intimata-reclamantă este contestat de către recurenta-pârâtă, atât în privința întinderii, cât și în privința caracterului datorat, fiind pretins a fi fost achitat în tranșe, astfel că instanța fondului avea a aprecia supra interpretării clauzei neclare reprezentate de prevederile art. 168 alin. 2 din Contractul Colectiv de Muncă aferent anilor 2004 - 2006, referitoare la modalitatea de plată a drepturilor datorate intimatei-reclamante, precum și a verifica susținerile recurentei-pârâte, privind achitarea suplimentelor salariale, administrând proba cu expertiză contabilă în acest sens.
Curtea constată că, la instanța de fond, pârâta - nu a probat în nici un fel susținerile sale. Astfel, deși, în temeiul dispozițiilor art. 287 Codul muncii, pârâtei îi revenea sarcina probei, atât la cererea reclamantei, cât și la cererea pârâtei, a fost administrată doar proba cu înscrisuri.
Pentru acest motiv, exercitându-și rolul activ, procedând în concordanță cu principiul nemijlocirii și, totodată, respectând și dispozițiile instanței de recurs, ce sunt obligatorii în temeiul dispozițiilor art. 315 alin. 1 Cod proc. civilă, instanța de fond, din oficiu, a dispus administrarea probei cu expertiză contabilă judiciară, care să stabilească cu certitudine dacă suplimentările salariale au fost sau nu au fost incluse în salariile lunare ale reclamantei, prilej cu care s-a stabilit, în mod provizoriu, în sarcina societății pârâte, onorariul de expert în cuantum de 800 lei, dat fiind faptul că angajatorului îi revine sarcina probei în orice conflict de muncă, potrivit dispozițiilor art. 287 din Codul muncii. Acest aspect este consemnat în încheierea de ședință din data de 12.09.2008, aflată la fila 6 din dosarul de fond.
Întrucât pârâta - nu a achitat onorariul de expert stabilit sarcina sa, la termenul din data de 21.11.2008, prima instanță a constata că, din culpa pârâtei, se află în imposibilitatea administrării probei cu expertiză contabilă judiciară, astfel că decăzut-o pe aceasta din proba respectivă, aspect ce a fost consemnat în încheierea de dezbateri de la acea dată (fila 39 din dosarul de fond).
Rezultă, așadar, că în mod justificat a reținut instanța de fond că pârâta -, căreia, în calitate de angajator, îi revenea sarcina probei, potrivit dispozițiilor art. 287 din Codul muncii, nu a făcut dovada celor susținute, respectiv nu a dovedit că ar fi acordat deja salariatei reclamante pretențiile bănești solicitate de aceasta.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază criticile recurentei-pârâte drept simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, astfel că le va înlătura, ca nefondate și, însușindu-și atât opinia, cât și argumentele primei instanțe, consideră că hotărârea fondului este legală și temeinică, urmând aom enține ca atare.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta -
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă -, împotriva sentinței civile nr. 2873 din data de 28.11.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.02.2010.
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
red: / tehnored:
2 EX. / 15.03.2010.
Jud. fond::
.
Cu opinia minoritară a doamnei judecător- -, în sensul următor:
Admite recursul.
Modifică, în tot, sentința recurată, în sensul că:
Respinge, ca neîntemeiate, pretențiile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.02.2010.
Contrar opiniei majoritare exprimată de colegii magistrați care au compus completul de judecată la data soluționării prezentei decizii, apreciez că recursul formulat de recurenta - SA - GRUP este întemeiat și trebuia admis, cu consecința modificării în parte a sentinței recurate, în considerarea următoarelor argumente:
Părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate au lămurit clauza neclară prin Nota Comisiei Paritare din 6.11.2007, fiind evident și logic faptul că ulterior anului 2003 nu a mai existat asumarea obligației de a mai acorda distinct de salariile primite după anul 2003, prime de Paști și
În perioada ulterioară anului 2003 salariile au continuat să crească, bineînțeles în cuantumuri diferite, ca efect al aplicării procentelor exprimând majorările salariale (altele decât primele de Paști și C) la salariile pe care le primeau angajații. Aceste salarii aveau deja incluse contravaloarea celor două prime, prin urmare începând cu anul 2003, contravaloarea primelor a fost inclusă lunar în salariul angajaților, dar cu sublinierea că unitatea angajatoare nu și-a asumat obligația de a mări în fiecare an acest salariu prin adăugarea contravalorii acestor prime la salariul care le cuprinde deja, după cum nu și-a asumat obligația d ea le acorda separat în preajma celor două sărbători creștine. Din acest motiv, aceste prime nu mai puteau figura distinct pe statele de plată.
Aceste împrejurări arată foarte clar că pretențiile reclamanților derivă doar dintr-o speculare a unei clauze cu conținut neclar. Este evident că părțile au convenit ca în anul 2003 salariile să crească substanțial prin includerea în salariu a contravalorii acestor prime, la care s-au adăugat celelalte majorări salariale, urmând ca din anul 2004 astfel de prime să nu mai fie acordate, ci doar să fie aplicat la salariul din 2003 (cu primele și majorările din 2003 incluse) majorările negociate pentru anii 2004 și anii care au urmat.
Referitor la modalitatea și efectele Notei semnată de Comisia Paritară în 6.11.2007, raportată la conținutul și interpretarea clauzelor Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, se reține următoarele:
Prin argumentele cu care instanța de fond și-a susținut soluția s-a realizat o interpretare a prevederilor Contractului colectiv de muncă semnat în anul 2003, deși aceste dispoziții contractuale au fost deja interpretate de către părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă, de comun acord, prin semnarea Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007.
Această notă, conținând interpretarea clauzelor contractuale neclare, este obligatorie pentru părțile semnatare ale, dar, în egală măsură, și pentru instanță, câtă vreme nu a existat vreun capăt de cerere având ca obiect declararea nulității Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007 sau dovada declarării irevocabile a unei asemenea nulități ca efect al unui demers procedural distinct.
Nota Comisiei Paritare reprezintă o convenție de interpretare a unor clauze cu înțeles neclar, interpretarea având aceeași forță juridică obligatorie ca și dispozițiile pe care le interpretează. Din această perspectivă interpretarea se referă întotdeauna la un text deja existent, așa încât nu s-ar putea susține că operațiunea interpretării ar imprima Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007 un caracter retroactiv.
În ipoteza în care s-ar considera că interpretarea dată de Comisia Paritară prin Nota din 6.11.2007 ar fi realizat o modificare a clauzelor contractuale, iar această modificare ar fi nelegală pentru că a intervenit după încetarea efectelor contractului, Curtea reține următoarele aspecte:
Primul aspect vizează chiar conținutul actelor adiționale la Contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003.
Potrivit dispozițiilor art.I din Actul Adițional nr.3, încheiat la 03.05.2006, înregistrat la a Municipiului B la04.05.2006 și aceluiași articol din Actul Adițional nr.4 încheiat la02.05.2007 și înregistrat la a Municipiului B la 03.05.2007, a fost prelungită aplicarea Contractului colectiv de muncă înregistrat la a Municipiului B sub nr.9002/31.10.2003 pe perioadă de minim un an de la data înregistrării celor două acte adiționale mai sus precizate, Nota Comisiei Paritare a fost înregistrată la data de 6.11.2007, în condițiile în care aplicabilitatea contractului colectiv de muncă negociat în 2003 se extindea până cel puțin la data de 03.05.2008.
Pe cale de consecință, Contractul colectiv de muncă înregistrat inițial la data de 31.10.2003, cuprinzând cele două Acte Adiționale, era în vigoare la data la care Comisia Paritară a interpretat clauzele neclare și echivoce și nici o dispoziție legală nu împiedica părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă din anul 2003 să negocieze și să convină asupra eventualei modificări a clauzelor inițiale.
În realitate, din conținutul Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007 rezultă că nu s-a urmărit o modificare în ceea ce privește drepturile salariaților, ci doar o altă exprimare, mult mai clară, a unui articol din Contractul colectiv de muncă negociat în anul 2003 și lămurirea semnificației aceluiași articol prin prisma realității negocierilor care s-au purtat între părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Din această perspectivă, Hotărârea din 31.03.2008 a Comisiei Paritare nu își găsește utilitatea practică, de vreme ce interpretarea Contractului colectiv de muncă încheiat în 2003 fost deja realizată prin Nota Comisiei Paritare, înregistrată la a Municipiului B la data de 6.11.2007, Notă căreia Curtea îi acordă relevanță juridică obligatorie, similară prevederilor contractuale pe care le interpretează.
Prin lămurirea conținutului clauzelor Contractului colectiv de muncă negociat, semnat și înregistrat în anul 2003, nu s-a renunțat la acordarea unui drept reprezentat de primele de Paști și C, ci s-a precizat cu claritate că acestea au fost incluse în salariul de bază și ulterior anului 2004.
Prin semnarea Notei de către membrii Comisiei Paritare s-a probat existența consensului în ceea ce privește interpretarea contractului colectiv de muncă, fiind îndeplinită cerința înscrisă în teza Iaa rt.9 din Contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, ceea ce face inaplicabilă dispoziția înscrisă în teza a II-a a aceluiași articol.
Reținând forța obligatorie a Notei Comisiei Paritare care avea atribuția, conform dispozițiilor art.10 alin.1 din Contractul colectiv de muncă negociat și semnat în anul 2003, de a dispune rezolvarea problemelor legate de executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea Contractul colectiv de muncă, Curtea apreciază că, în cauză, concluziile expertizei nu ar fi fost utile câtă vreme respingerea pretențiilor se raportează la constatarea forței obligatorii a interpretării clauzelor contractuale, interpretare ce a făcut obiectul Notei semnate de membrii Comisiei paritare.
Apreciind că prin analiza realizată instanța de fond a ignorat obligația de a ține cont de interpretarea lămuritoare a Contractului colectiv de muncă din 2003, interpretare care este rezultatul acordului de voință al părților semnatare ale Contractului colectiv de muncă, pretențiile intimaților-reclamanți fiind neîntemeiate, Curtea, în temeiul art.312 Cod pr.civilă, va admite recursul, va modifica în parte sentința atacată în sensul respingerii pretențiilor și va menține celelalte dispoziții.
JUDECĂTOR,
- -
Președinte:Magdalena PetreJudecători:Magdalena Petre, Dorina Zeca, Amelia Farmathy
