Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 831/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
-ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.6738/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă -.831/
Ședința Publică din data de 16 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Magdalena Petre
JUDECĂTOR 2: Dorina Zeca
JUDECĂTOR 3: Amelia Farmathy
GREFIER - -
****************
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta-pârâtă - SA - Membru Grup, împotriva sentinței civile nr.1649 din data de 19.10.2008, pronunțate de către Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat Pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă - SA - Membru Grup prin apărătorul său ales, d-na avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare juridică atașată la fila 35adosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.8679/2010 și intimatul-reclamant personal.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că la dosar s-a depus pentru termenul de azi prin serviciul "registratură" al secției la data de 12.02.2010, de către intimatul-reclamant, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenta-pârâtă - SA - GRUP, în dublu exemplar.
De asemenea, se mai arată faptul că la dosar s-a depus prin serviciul "registratură" al secției de către recurenta-pârâtă - SA - GRUP, un set de înscrisuri, respectiv acte ce reprezintă extrase din cărțile de muncă și/sau ștate de plată ale reclamanților din dosar.
Se prezintă în ședință publică recurenta-pârâtă - "" SA prin avocat, care, având cuvântul, face precizări cu privire la schimbarea denumirii societății recurente, în prezent aceasta fiind " SA, depunând în acest sens copii ale certificatului de înregistrare mențiuni ce emană din partea Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, încheierea nr.89793 din 16.12.2009, pronunțată de către Tribunalul București în dosarul nr.-/2009, precum și certificatul de înregistrare emis de către Ministerul Justiției și Libertăților - Seria -.-.
Curtea ia act de precizările formulate de către recurenta-pârâtă prin avocat, în sensul că noua denumire a societății recurente este " " SA, situație față de care dispune rectificarea citativului, cât și a mențiunilor din programul "Ecris".
Curtea dispune comunicarea întâmpinării formulate în cauză de către intimatul-reclamant, către recurenta-pârâtă " " SA, prin avocat.
Intimatul-reclamant, interpelat fiind, arată că înțelege să depună la dosar un înscris calificat ca fiind "concluzii scrise".
Curtea acordă cuvântul părților prezente asupra excepției tardivității declarării recursului invocate de către intimatul-reclamant în cuprinsul întâmpinării formulate în cauză.
Intimatul-reclamant, având cuvântul, arată că în opinia sa, recursul este tardiv declarat în raport de data comunicării hotărârii atacate.
Recurenta-pârâtă " " SA, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea excepției invocate de către intimatul-reclamant, având în vedere faptul că sentința recurată a fost comunicată părții recurente la data de 19.11.2009, așa cum rezultă de pe dovada de comunicare a sentinței aflată la fila 17 din dosarul de fond, iar recursul a fost declarat la data de 23.11.2009, conform mențiunii de pe plicul aflat la fila 11 din dosarul de recurs, înlăuntrul celor 10 zile prevăzute de lege.
Curtea, după deliberare, respinge excepția tardivității declarării recursului invocată de către intimatul-reclamant, și pe cale de consecință, constată faptul că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de lege.
Recurenta-pârâtă " " SA, prin avocat, interpelată fiind, arată că, cu înscrisurile depuse pentru termenul de azi prin serviciul "registratură" al secției, tinde să dovedească care au fost salariile reclamanților în perioada pentru care s-a solicitat bonusul de Paști și Menționează totodată faptul că, acestea nu au fost depuse la instanța de fond.
Intimatul-reclamant, interpelat fiind, arată că nu se opune administrării acestor înscrisuri.
Curtea după deliberare, încuviințează pentru recurenta-pârâtă " " SA proba cu înscrisuri, astfel cum a fost solicitată, în baza dispozițiilor art.305 Cod proc. civ.
Pune în vedere recurentei-pârâte să certifice pentru conformitate înscrisurile încuviințate ca probe în recurs la termenul de azi.
Recurenta-pârâtă prin avocat, având cuvântul, arată că nu este în măsură să certifice pentru conformitate înscrisurile solicitate și încuviințate ca probe în recurs la termenul de azi, având în vedere faptul că nu s-a aflat în posesia originalelor acestora. În acest sens, solicită ca instanța să aprecieze dacă se impune acordarea unui nou termen de judecată.
Părțile prezente interpelate fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat, sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în susținerea, respectiv motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurenta-pârâtă pârâtă " " SA, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, cu consecința modificării în tot a hotărârii judecătorești recurate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiate.
Fără cheltuieli de judecată.
Intimatul-reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către recurenta-pârâtă " " SA, ca fiind neîntemeiat și tardiv formulat, pentru motivele inserate pe cale de întâmpinare.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului formulat de către actuala se reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1649 din data de 19.10.2009, pronunțată de către Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări sociale Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat Pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost admisă, cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta actuala - " " SA, a fost obligată pârâta la plata către reclamant a drepturilor suplimentare reprezentând prima de Paști pentru anii 2005-2007 și prima de C pentru anii 2004-2006, actualizată pentru perioada respectivă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art.168.al.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății pentru anii 2004-2007 are aceeași formulare în toate contractele și prevede că salariații, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egală în cuantum cu salariul de bază mediu pe unitate.
Potrivit aceluiași articol cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
De asemenea, art.168 al.2 din contractele colective de muncă pentru anii 2003-2004 prevede că "pentru anul 2003 suplimentările de la art.1 vor di introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu ", iar pentru anii 2005-2006, același articol prevede că " în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui reclamant".
Din cele expuse rezultă că drepturile salariale prevăzute de art.168 al.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007 au fost incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003, întrucât, în ipoteza în care nu s-ar fi intenționat acordarea acestora și pentru anii următori, nu ar mai fi fost prevăzute de art.168 al.1.
Împrejurarea că prin adresa Comisiei paritare nr.4209/6.11.2007 s-a stipulat că începând cu anul 2003, prevederile art. 168 al.1 au rămas fără obiect, deoarece primele nu au mai fost individualizate în mod distinct, ci au devenit parte a salariului de bază ca întreg nu susține concluzia că drepturile bănești solicitate de reclamante le-ar fi fost acordate.
Astfel, pe de o parte acest înscris vizează o reinterpretare a disp.art.168 al.1 și 2, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract anual, respectiv în anul 2007, ceea ce nu poate fi admis atâta timp cât dispozițiile din contractele de muncă pe care se întemeiază acțiunea nu au fost desființate și au căpătat, în acest fel, conform art.969 Cod civil, putere de lege între părțile contractante.
Ca atare, acestea trebuie să-și producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii contractelor.
Împotriva sentinței, pârâta - SA, actuala a formulat în termenul legal recurs prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și respingerea, pe fond, a acțiunii formulate.
În motivarea recursului recurenta - pârâtă - SA - actuala A invocă din nou prematuritatea introducerii acțiunii și prescripției dreptului la acțiune, susținând că așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar sumele reprezentând primele pentru Paști și C au fost incluse în salariile de bază ale tuturor angajaților - SA, actuala
Cu privire la prescripția dreptului material la acțiune se învederează că aceste drepturi sunt prescrise.
Recurenta-pârâtă susține că prin operațiunea de includere a primelor în salarii a operat o abrogare implicită a dispozițiilor art. 168 al.1 din CCM, reclamanții neavând dreptul la primirea primelor, atâta timp cât acestea au rămas incluse în salariile de bază.
Apărarea - SA, actuala, susținută în fața tuturor instanțelor ce judecă astfel de cauze a fost în sensul: suplimentările salariale reprezentând primele pentru Paști și C au fost introduse în salariile de bază ale angajaților în martie 2003; aceste sume au rămas încorporate în salarii; pentru anii 2004, 2005, 2006, 2007, 2008 nu au mai fost acordate prime, având în vedere că salariile angajaților (majorate în martie 2003 ) nu au fost diminuate, menținându-se în continuare sumele reprezentând primele pentru Paști și C ce au fost introduse în martie 2003.
Deși au fost dovedite pe deplin apărările - SA, actuala, doar prin puterea judecătorească,încălcându-se convenția părților și dispozițiile legale, instanța de fond a condamnat societatea pârâtă la plata suplimentărilor salariale solicitate de către intimați.
În consecință, solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și pe fond, respingerea cererii introductive ca neîntemeiată.
Analizând recursul formulat de către recurenta-pârâtă - SA, actuala ., Curtea va respinge, ca nefondat recursul promovat pentru următoarele considerente:
Reclamantul se află în raporturi de muncă cu pârâta, fiind salariata acesteia.
În această calitate beneficiază de drepturi prevăzute de lege și de contractele individuale de muncă, precum și de drepturile prevăzute în contractele colective la nivel de unitate, la nivel de ramură și la nivel național, dacă sunt încheiate cu respectarea dispozițiilor legale.
În cauză, între și Patronatul s-a încheiat contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pe anul 2004, în care s-a prevăzut la art.168 alin.1 obligația pârâtei de a plăti angajaților suplimentări salariale în cuantum de un salariu de bază mediu la nivel de, cu ocazia sărbătorilor de Paști și
În alineatul 2 al aceluiași articol, s-a menționat că: "pentru anul 2003 suplimentările de la alineatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui angajat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Această formulare se regăsește și în contractele colective de muncă pe anii 2005-2006.
Prima instanță a reținut în mod corect că primele de Paști și de C au fost incluse în salariu numai pentru anul 2004, nu și pentru anii 2005-2007, așa cum susține recurenta în cadrul motivelor de recurs.
Astfel, modul de interpretare al art.168 din CCM în sensul că începând cu anul 2003, deci și pentru viitor în intervalul 2004-2007, suplimentările salariale de Paște și de C au fost incluse în salariul de bază al angajaților, nu este cel care corespunde voinței reale a părților, exprimată în mod clar și neîndoielnic prin alineatul întâi și al doilea al textului convențional suscitat, în toate variantele de redactare ale acestuia din perioada 2003-2007.
Dacă s-ar adopta punctul de vedere al recurentei, ar însemna să se considere că art.168 alin.1 din CCM (text rămas nemodificat față de forma sa inițială) a devenit lipsit de orice consecințe juridice, doar art.168 alin.2 continuând să producă asemenea efecte. O asemenea modalitate de interpretare a unei clauze cu caracter convențional este, însă, total contrară principiilor pe care se bazează interpretarea contractelor, în special celui prevăzut de art.978 civ. (aplicabil și în materia dreptului muncii, în virtutea rolului de drept comun al normelor juridice din Codul Civil), potrivit căruia orice clauză se interpretează în sensul în care poate avea un efect, și nu în cel în care nu ar putea produce nici unul.
Este imposibil ca, pe cale de interpretare, să se paralizeze efectele unei clauze dintr-un contract colectiv de muncă în vigoare, dându-se deplină forță în acest sens unei alte clauze din același act juridic.
Alineatul al doilea al art.168 din CCM nu poate fi interpretat în sensul că desființează în totalitate cele statuate în primul alineat.
În realitate, indiferent de variantele de redactare pe care le-au avut în decursul timpului, cele două texte nu se unul pe celălalt, fiecare având aria sa de aplicare. Față de conținutul lor explicit, dispozițiile art.168 alin.2 se referă doar la situația din anul 2003, iar cele ale art.168 alin.1 au în vedere intervalul 2004-2007, cu toate consecințele decurgând de aici.
Doar dintr-o atare perspectivă și într-o asemenea manieră de interpretare, cele două clauze sunt producătore de efecte juridice și nu se contrazic reciproc.
De altfel, nimic nu a împiedicat părțile contractante, ca prin voința lor liber și conștient exprimată, să modifice art.168 în sensul prezentat în motivarea recursului, adică să apeleze la ceea ce se înțelege prin expresia "mutuus dissensus",or, ele nu au acționat în acest sens.
Raportat la aceste aspecte și la conținutul în date al înscrisurilor anexate cauzei nu s-a putut demonstra plata efectivă a drepturilor salariale reclamate de angajați, prin includerea în salariul de bază.
Totodată, potrivit art.168 alin.1 teza a II-a din Contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate, "cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările (Paște și C) vor începe negocierile cu în vederea stabilirii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor". Verificând actele depuse la dosar de către pârâtă, dar și apărările propuse prin întâmpinare nu a rezultat că pentru anii 2004-2005 între sindicat și patronat au avut loc negocieri pentru determinarea "criteriilor și condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Așadar, atâta timp cât nu au avut loc negocieri între patronat și sindicat privind stabilirea calorii concrete, a modalității de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii, cu cel puțin 15 zile înainte de fiecare eveniment, nu se poate susține apărarea pârâtei de a fi achitat drepturile salariale prin includerea în salariul de bază plătit reclamanților, includere ce ar avea valoarea unei novații și nici a argumentului nediminuării salariului în 2004 la nivelul dinaintea includerii primelor în salariu.
Cu privire la interpretarea art.168 alin.2 din contractul colectiv la nivel de unitate, oferită de către Comisia Paritară, instanța reține că această interpretare s-a realizat peste termenul pentru care s-a încheiat contractul și cu încălcarea art.31 din Legea nr.130/1999 prin acte neînregistrate la direcția teritorială de muncă și care nu sunt de natură a produce efecte juridice.
Cu privire la hotărârea Comisiei Paritare nr.22/31.08.2007, aflată la dosarul de fond, Curtea reține că aceasta a interpretat dispozițiile art.168 alin.1 și alin.2 din actele adiționale încheiate pentru perioada 2004-2007, și nu dispozițiile art.168 alin.2 cuprinse în contractele colective de muncă pentru anii 2005-2007, astfel încât această hotărâre de interpretare nu privește contractele colective de muncă pentru anii 2005,2006 și 2007, ci doar actele adiționale încheiate la contractul colectiv de muncă pentru anul 2004.
De asemenea, interpretarea oferită de către Comisia Paritară nu este clară cu privire la necesitatea menținerii dispozițiilor art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă care se referau la primele de Paști și de
Prin formularea consemnată în cuprinsul hotărârii Comisiei Paritare că "art.168 alin.1 a fost păstrat în forma inițială de redactare, ca dovadă a faptului că aceste prime au fost reglementate în mod distinct față de drepturile salariale lunare, în perspectiva viitoarelor negocieri a unor cazuri similare", nu face decât să confirme opinia Curții cu privire la includerea primelor de Paști și C în salariul de bază numai pentru anul 2003. În caz contrar, ar însemna să nu se mai recunoască salariaților drepturile aferente primelor de Paști și de C pentru anii următorii. Un alt argument, ar fi că în valoarea primelor nu era una stabilită, ci se negocia în fiecare an cuantumul acestor.
Astfel, în anul 2005 fost încheiat un nou contract colectiv de muncă la nivel de unitate, care a fost înregistrat cu nr.2643/11.05.2005, care menține aceeași clauză, respectiv că în anul 2003 au fost incluse în salariul de bază primele de Paști și Nu se face nicio referire cu privire la situația anului 2004 sau a anului 2005, însă se mențin drepturile care se acordă cu ocazia și Cului, aferente anului 2005. Aceasta este interpretarea art.168 alin.1 din contractul colectiv la nivel de unitate pe anul 2005, în caz contrar, nu putem înțelege care ar mai fi fost rațiunea păstrării dispozițiilor art.168 alin.1.
Aceeași situație este în cazul contractului colectiv de muncă încheiat pe anul 2006, înregistrat sub nr.1054/24.02.2006 și contractul colectiv de muncă încheiat pe anul 2007, înregistrat sub nr. 923/23.02.2007.
Pentru aceste motive, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică în cauza de față.
În ceea ce privește, criticile recurentei pârâte privind prematuritatea formulării cererii de chemare în judecată și a prescripție dreptului la acțiune, Curtea reține că sunt nefondate.
Acestea trebuie analizate în raport de data nașterii dreptului și respectiv, data scadenței fiecărui drept solicitat. Or, lipsa unor negocieri între angajați și patronat nu poate fi apreciată ca fiind imputabilă reclamantului, astfel că dreptul acestuia la plata unor drepturi salariale suplimentare stabilite în contractele colective de muncă,nu poate negat și nici înlăturat.
Totodată, recurenta recunoaște prin invocarea excepției prescripție dreptului la acțiune existența și actualitatea acestui drept.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând sentința civilă atacată, ca fiind legală și pronunțată cu interpretarea corectă a actului juridic dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu opinie majoritară:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta, actuala A împotriva sentinței civile nr.1649 din data de 19.10.2008, pronunțate de către Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat Pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red. Jud.
2ex./24.02.2009
Cu opinia separată a doamnei judecător - - în sensul admiterii recursului și modificării în parte a sentinței recurate în sensul respingerii pretențiilor reclamanților ca neîntemeiate.
Contrar opiniei majoritare exprimată de colegii magistrați care au compus completul de judecată la data soluționării prezentei decizii, apreciez că recursul formulat de recurenta - SA - GRUP este întemeiat și trebuia admis, cu consecința modificării în tot a sentinței recurate, în considerarea următoarelor argumente:
Părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate au lămurit clauza neclară prin Nota Comisiei Paritare din 6.11.2007, fiind evident și logic faptul că ulterior anului 2003 nu a mai existat asumarea obligației de a mai acorda distinct de salariile primite după anul 2003, prime de Paști și
În perioada ulterioară anului 2003 salariile au continuat să crească, bineînțeles în cuantumuri diferite, ca efect al aplicării procentelor exprimând majorările salariale (altele decât primele de Paști și C) la salariile pe care le primeau angajații. Aceste salarii aveau deja incluse contravaloarea celor două prime, prin urmare începând cu anul 2003, contravaloarea primelor a fost inclusă lunar în salariul angajaților, dar cu sublinierea că unitatea angajatoare nu și-a asumat obligația de a mări în fiecare an acest salariu prin adăugarea contravalorii acestor prime la salariul care le cuprinde deja, după cum nu și-a asumat obligația d ea le acorda separat în preajma celor două sărbători creștine. Din acest motiv, aceste prime nu mai puteau figura distinct pe statele de plată.
Aceste împrejurări arată foarte clar că pretențiile reclamantului derivă doar dintr-o speculare a unei clauze cu conținut neclar. Este evident că părțile au convenit ca în anul 2003 salariile să crească substanțial prin includerea în salariu a contravalorii acestor prime, la care s-au adăugat celelalte majorări salariale, urmând ca din anul 2004 astfel de prime să nu mai fie acordate, ci doar să fie aplicat la salariul din 2003 (cu primele și majorările din 2003 incluse) majorările negociate pentru anii 2004 și anii care au urmat.
Referitor la modalitatea și efectele Notei semnată de Comisia Paritară în 6.11.2007, raportată la conținutul și interpretarea clauzelor Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, se reține următoarele:
Prin argumentele cu care instanța de fond și-a susținut soluția s-a realizat o interpretare a prevederilor Contractului colectiv de muncă semnat în anul 2003, deși aceste dispoziții contractuale au fost deja interpretate de către părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă, de comun acord, prin semnarea Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007.
Această notă, conținând interpretarea clauzelor contractuale neclare, este obligatorie pentru părțile semnatare ale, dar, în egală măsură, și pentru instanță, câtă vreme nu a existat vreun capăt de cerere având ca obiect declararea nulității Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007 sau dovada declarării irevocabile a unei asemenea nulități ca efect al unui demers procedural distinct.
Nota Comisiei Paritare reprezintă o convenție de interpretare a unor clauze cu înțeles neclar, interpretarea având aceeași forță juridică obligatorie ca și dispozițiile pe care le interpretează. Din această perspectivă interpretarea se referă întotdeauna la un text deja existent, așa încât nu s-ar putea susține că operațiunea interpretării ar imprima Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007 un caracter retroactiv.
În ipoteza în care s-ar considera că interpretarea dată de Comisia Paritară prin Nota din 6.11.2007 ar fi realizat o modificare a clauzelor contractuale, iar această modificare ar fi nelegală pentru că a intervenit după încetarea efectelor contractului, Curtea reține următoarele aspecte:
Primul aspect vizează chiar conținutul actelor adiționale la Contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003.
Potrivit dispozițiilor art.I din Actul Adițional nr.3, încheiat la 03.05.2006, înregistrat la a Municipiului B la04.05.2006 și aceluiași articol din Actul Adițional nr.4 încheiat la02.05.2007 și înregistrat la a Municipiului B la 03.05.2007, a fost prelungită aplicarea Contractului colectiv de muncă înregistrat la a Municipiului B sub nr.9002/31.10.2003 pe perioadă de minim un an de la data înregistrării celor două acte adiționale mai sus precizate, Nota Comisiei Paritare a fost înregistrată la data de 6.11.2007, în condițiile în care aplicabilitatea contractului colectiv de muncă negociat în 2003 se extindea până cel puțin la data de 03.05.2008.
Pe cale de consecință, Contractul colectiv de muncă înregistrat inițial la data de 31.10.2003, cuprinzând cele două Acte Adiționale, era în vigoare la data la care Comisia Paritară a interpretat clauzele neclare și echivoce și nici o dispoziție legală nu împiedica părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă din anul 2003 să negocieze și să convină asupra eventualei modificări a clauzelor inițiale.
În realitate, din conținutul Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007 rezultă că nu s-a urmărit o modificare în ceea ce privește drepturile salariaților, ci doar o altă exprimare, mult mai clară, a unui articol din Contractul colectiv de muncă negociat în anul 2003 și lămurirea semnificației aceluiași articol prin prisma realității negocierilor care s-au purtat între părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Din această perspectivă, Hotărârea din 31.03.2008 a Comisiei Paritare nu își găsește utilitatea practică, de vreme ce interpretarea Contractului colectiv de muncă încheiat în 2003 fost deja realizată prin Nota Comisiei Paritare, înregistrată la a Municipiului B la data de 6.11.2007, Notă căreia Curtea îi acordă relevanță juridică obligatorie, similară prevederilor contractuale pe care le interpretează.
Prin lămurirea conținutului clauzelor Contractului colectiv de muncă negociat, semnat și înregistrat în anul 2003, nu s-a renunțat la acordarea unui drept reprezentat de primele de Paști și C, ci s-a precizat cu claritate că acestea au fost incluse în salariul de bază și ulterior anului 2004.
Prin semnarea Notei de către membrii Comisiei Paritare s-a probat existența consensului în ceea ce privește interpretarea contractului colectiv de muncă, fiind îndeplinită cerința înscrisă în teza Iaa rt.9 din Contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, ceea ce face inaplicabilă dispoziția înscrisă în teza a II-a a aceluiași articol.
Reținând forța obligatorie a Notei Comisiei Paritare care avea atribuția, conform dispozițiilor art.10 alin.1 din Contractul colectiv de muncă negociat și semnat în anul 2003, de a dispune rezolvarea problemelor legate de executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea Contractul colectiv de muncă, Curtea apreciază că, în cauză, concluziile expertizei nu ar fi fost utile câtă vreme respingerea pretențiilor se raportează la constatarea forței obligatorii a interpretării clauzelor contractuale, interpretare ce a făcut obiectul Notei semnate de membrii Comisiei paritare.
Apreciind că prin analiza realizată instanța de fond a ignorat obligația de a ține cont de interpretarea lămuritoare a Contractului colectiv de muncă din 2003, interpretare care este rezultatul acordului de voință al părților semnatare ale Contractului colectiv de muncă, pretențiile intimaților-reclamanți fiind neîntemeiate, Curtea, în temeiul art.312 Cod pr.civilă, va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul respingerii pretențiilor.
JUDECĂTOR
- -
Președinte:Magdalena PetreJudecători:Magdalena Petre, Dorina Zeca, Amelia Farmathy
