Pretentii civile. Speta. Decizia 854/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 854/CM
Ședința publică de la 08 2008
Completul specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR (), cu sediul în C, șos. - nrt.78, județul C, împotriva sentinței civile nr.633 din 23 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă FEDERAȚIA SINDICALĂ A DIN ROMÂNIA, cu sediul în B, sector 5, str. -.- nr.2. și la avocat în C,-, județul C, având ca obiect drepturi bănești - tichete de masă.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 02.12.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 04.12.2008 și la data de 08.12.2008, când a dat următoarea soluție:
CURTEA
Curtea cu privire recursul civil de față:
Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Cad eclarat recurs la 29.07.2008 împotriva sentinței civile nr. 633/23.05.2008 a Tribunalului Constanța pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt;
Reclamantul Federația Sindicală a din România, în numele și pentru membrii de sindicat, prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, în contradictoriu cu pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună acordarea tichetelor de masă pentru anii 2004-2007 conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 142/1998 și art. 23 din Legea nr. 435/2006 și obligarea pârâtei să plătească sumele de bani reprezentând actualizarea cu rata inflației a drepturilor bănești.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că sunt încadrați ca personal contractual în cadrul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor () a județului
Potrivit art. 23 din Legea nr. 435/2006: "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, personalul încadrat în unitățile sanitar-veterinare publice finanțate din venituri proprii și subvenții de la bugetul de stat beneficiază lunar de 20 de tichete de masă, cu excepția pensionarilor."
De asemenea, potrivit art. 38 din același act normativ: " de bază ale funcționarilor publici din instituțiile sanitar-veterinare publice sunt mai mari cu 25% față de prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006".
Sistemul de salarizare a medicilor veterinari, precum și a personalului din sistemul sanitar-veterinar a fost aprobat de Legea nr. 435/2006, având în vedere și obiective cum sunt: crearea premiselor pentru implementarea, începând cu anul 2007, sistemului unitar de salarizare a personalului din sistemul sanitar veterinar de stat; crearea unei ierarhizări în cadrul sistemului de salarizare a personalului din sistemul sanitar veterinar de stat; salarizarea în raport cu activitatea depusă, cu importanța și cu complexitatea atribuțiilor si responsabilităților prevăzute în fișa postului; selectarea personalului din instituții publice din sistemul sanitar veterinar exclusiv pe criteriul competenței.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 28 din Legea nr. 54/2003, art. 1 din Legea nr. 142/1998, Legea nr. 435/2006, civ. muncii și pr.civ.
La termenul din 07.05.2008 reclamantul a depus precizări scrise arătând că drepturile sunt solicitate pentru perioada începând cu data de 14.12.2004 și până la pronunțarea hotărârii și în continuare.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii întrucât nu a dispus de fondurile necesare acordării drepturilor solicitate de reclamanți.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115-119 pr.civ.
Reclamanții au depus la dosar înscrisuri pentru dovedirea calității de personal contractual și a calității de membrii de sindicat.
Prin sentința civilă nr. 633/23.05.2008, Tribunalul Constanțaa admis acțiunea precizată de reclamantul Federația Sindicală a din România.
A obligat pârâta să plătească reclamanților reprezentanți de Sindicatul C contravaloarea a câte 20 de tichete de masă lunar corespunzătoare perioadei lucrate în intervalul de timp 14.12.2004-14.12.2007, reactualizată cu rata inflației la data plății efective.
Totodată, a obligă pârâta la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Rec1amanții au calitatea de personal contractual în cadrul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor () a județului C, calitate necontestată de pârâtă.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 142/1998 " Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator".
Potrivit art. 23 din Legea nr. 435/2006: "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, personalul încadrat în unitățile sanitar-veterinare publice finanțate din venituri proprii și subvenții de la bugetul de stat beneficiază lunar de 20 de tichete de masă, cu excepția pensionarilor".
Coroborând aceste dispoziții legale, s-a constatat că reclamanții, personal contractual în cadrul DSVSA C, erau îndreptățiți la acordarea tichetelor de masă.
Așa fiind, pentru ca un drept prevăzut într-un act normativ să nu devină doar o obligație lipsită de conținut - ceea ce ar constitui o limitare nelegitimă a exercitării lui - un atare drept nu poate fi îngrădit de lipsa alocării fondurilor necesare plății lui.
Altfel, s-ar ajunge la situația în care un drept patrimonial a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanță și, practic, să fie lipsit de orice valoare, iar respectarea principiului încrederii în statul de drept implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera legii pentru ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea (decizia ÎCCJ nr. XXIII/2005).
Pârâta nu a probat, contrar art. 287 din Codul Muncii că ar fi achitat aceste drepturi, ci din contră, a susținut că nu a avut fondurile necesare pentru a le achita.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat întemeiată acțiunea reclamanților și, având în vedere că au suferit un prejudiciu prin neplata drepturilor solicitate, în baza art. 269 din Codul Munciia admis acțiunea și a obligat pârâtul la plata către reclamanți sumelor reprezentând tichete de masă pentru perioada 14.12.2004-14.12.2007, data înregistrării cererii, dată la care prejudiciul era cert, sume ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației.
Aceste drepturi nu se pot acorda însă și pentru viitor întrucât creanța nu este certă, membrii de sindicat reprezentați de reclamant având deschisă calea unei eventuale acțiuni separate în cazul în care pârâta nu își execută obligația legală, în măsura în care creanța devine certă.
Față de dispozițiile art. 274 pr.civ. a obligat pârâta către reclamanți la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
Din interpretarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 142/1998 reiese faptul că nu se stabilește în sarcina autorității publice o obligație ci doar o posibilitate ce se poate realiza sau nu în funcție de dispozițiile Legii bugetului de stat și cum pentru anii 2004, 2005, 2006 nu au fost prevăzute sume cu această destinație în mod eronat s-a admis cererea reclamanților.
A învederat totodată că nu se poate reține vreo culpă în neacordarea tichetelor de masă, în situația în care nu se face dovada că acest drept a fost negociat prin contractul colectiv de muncă și prin contractele individuale de muncă.
Recursul este fondatși va fi admis cu consecința modificării sentinței atacate pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Recursul va analiza sentința ținând cont de modificarea legislației în domeniu pentru drepturile aferente anului 2007 urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 435/2006 și contractului colectiv de muncă unic la nivel de grup de unități ale autorității naționale sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor pe anul 2007 nr. 1090/2007.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat contravaloarea tichetelor de masă pentru anii 2004 / 2007 conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 142/1998 și ale art. 23 din Legea nr. 435/2006.
Pentru pretențiile anterioare anului 2007, normele juridice incidente dreptului pretins sunt cele prevăzute de Legea nr. 142/1998, astfel că legalitatea acordării acestora de către instanța de fond urmează a fi circumscrisă acestui temei legal.
Hotărârea este nelegală din această perspectivă întrucât Tribunalul nu a făcut o interpretare și aplicare corectă a legislației incidente în cauză.
Astfel într-adevăr prin art. 1 din Legea nr. 142/1998 s-a prevăzut vocația la acordarea tichetelor de masă însă atribuirea acestora era condiționată de limitele bugetului de stat.
Prin dispozițiile din legile bugetului de stat, cuprinse în art. 40 din Legea nr. 511/2004 privind bugetul de stat pentru anul 2005, art. 24 din Legea nr. 379/2005, privind bugetul de stat pe anul 2006, s-a prevăzut că nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, aceeași situație fiind prevăzută și pentru pretenția prevăzută aferentă anului 2004 (perioada 14.12.2004 - 31.dec.2007) prin art. 46 (4) din Legea nr. 507/2003.
Nu suntem așadar în fața unei situații de aplicare discriminatorie a dispozițiilor legale numai pentru unele categorii de personal ci a neacordării dreptului prin voința legiuitorului care nu a înțeles să acorde fonduri bănești cu acest scop.
Principiile egalității în fața legii și egalității de tratament nu exclud, ci dimpotrivă, presupun un tratament juridic identic în situații egale, iar situațiile în mod obiectiv diferite justifică chiar și din punct de vedere constituțional tratament juridic diferit.
Din interpretarea voinței legiuitorului cuprinsă în art. 1 din Legea nr. 142/1998 rezultă că pentru acordarea tichetelor de masă trebuie îndeplinite două condiții cumulative: existența unui contract individual de muncă în care să se prevadă aceasta posibilitate și capacitatea angajatorului de a suporta costurile tichetelor de masă.
Nu se poate reține nici un fel de culpă în sarcina angajatorului în neacordarea tichetelor de masă aferente acestei perioade și nu suntem în fața unui refuz nejustificat bazat pe arbitrariu câtă vreme Autoritatea Națională Sanitară Veterinară nu a alocat în calitate de ordonator principal de credite aceste sume pentru acoperirea contravalorii tichetelor de masă.
Situația este diferită pentru pretențiile aferente anului 2007, criticile referitoare la acordarea acestor drepturi corespunzător dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 435/2006 fiind neîntemeiate.
Art. 23 din Legea nr. 435/2006 dispune "Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi personalul încadrat în unitățile sanitar veterinare publice finanțate din venituri proprii și subvenții de la bugetul de stat beneficiază lunar de 20 de tichete de masă, cu excepția pensionarilor".
Art. 54 alin. 1, lit. h din Codul Muncii la nivelul Autorității Sanitar Veterinare " la salariul de bază și alte venituri sunt: tichetele de masă, care se acordă conform prevederilor legale".
Prevederile legale la care face trimitere dispozițiile ar. 54 din Contractul Colectiv de Muncă mai sus arătat sunt fără îndoială dispozițiile art. 23 din Legea nr. 435/2006 care consfințesc dreptul reclamanților la acordarea a 20 de tichete de masă lunar pentru întreg personalul încadrat în unitățile sanitar veterinare publice finanțați din venituri proprii și subvenții de la bugetul de stat.
Întrucât recurenta nu a probat acordarea acestor tichete corespunzător anului 2007, deși dreptul este consfințit de lege (art. 23 din Legea nr. 435/2006), în mod corect a obligat Tribunalul la plata contravalorii acestor tichete aferente acestei perioade, în această modalitate urmând a fi modificată sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR (), cu sediul în C, șos. - nrt.78, județul C, împotriva sentinței civile nr.633 din 23 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă FEDERAȚIA SINDICALĂ A DIN ROMÂNIA, cu sediul în B, sector 5, str. -.- nr.2. și la avocat în C,-, județul
Modifică în parte sentința recurată în sensul obligării pârâtei la plata contravalorii a câte 20 de tichete de masă lunar aferente anului 2007, reactualizate cu rata inflației la data plății efective.
Respinge restul pretențiilor ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 08.12.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Ptr.Grefier,
- -,
aflată în, cf. art. 261 (2) pr.
semnează Grefier,
Jud. fond - -
Red.jud.dec.-/19.12.2008
Tehnored.gref. /24.12.2008
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman, Maria Apostol
