Pretentii civile. Speta. Decizia 855/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.855/CM
Ședința publică de la 08 2008
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în,-, - 3,. 1, parter,. 1, județul C, împotriva sentinței civile nr. 893/6.08.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă "EURO ", cu sediul în str. - nr. 23, județul C, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 02.12.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, în vederea depunerii de note scrise, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 04.12.2008 și la data de 08.12.2008, când a dat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Reclamantul a chemat în judecată pârâta Euro pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata diferențelor de salariu pe toată durata vieții și a unor daune morale în sumă de 1.000.000 euro.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul arată că a fost încadrat ca salariat al pârâtei în funcția de manipulant, iar la 27 aprilie 2006 suferit un accident de muncă prin cădere de la etaj în urma căruia a rămas invalid pe viață.
Accidentul s-a produs din vina societății pârâte întrucât nu a prevăzut cu o plăcuță indicatoare de pericol a unui tavan fals, nu s-a făcut de protecția - singurul făcându-se la 7 martie 2006.
În urma pensionării, i s-a acordat o pensie de 215 lei, iar el avea la data respectivă un salariu de 650 lei, sumă care nu este suficientă pentru familia compusă din soție și 2 copii minori și nici pentru tratamentul de care avea nevoie.
Pârâta SC SRL a formulat întâmpinare prin care arată că are dreptul de a invoca excepția de necompetență a completului specializat
în cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale sau cea a nelegalei compuneri a completului de judecată.
În privința producerii accidentului se arată că, pentru acesta, salariatul are o culpă exclusivă, el ignorând interdicția de a circula într-o anumită zonă vizibil și precis delimitată, prezumând că o podea din rigips, edificată pe structură de aluminiu îi poate susține greutatea corporală.
Zona necirculabilă era delimitată vizibil și se afla la un nivel inferior cu circa 60- 70 cm față de nivelul podelei, fără a exista și trepte care ar fi putut să sugereze că accesul ar fi permis sau posibil.
De asemenea, exista o bârnă de lemn care avea un efect mai mult decât de avertizare precum reclama salariatul, interzicând prin poziționare, accesul în zona cu structuri de rigips.
de protecție a se făcuse cu numai o lună și J anterior accidentului.
Prin sentința civilă nr. 893 din 6 august 2008 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Reclamantul a fost salariatul pârâtei SC SRL fiind încadrat la aceasta pentru o perioadă nedeterminată prin contract individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă C sub nr. - din 15 august 2001, inițial ca lucrător comercial și, ulterior, ca manipulant.
Corespunzător, contractul individual de muncă modificat prin actul adițional înregistrat la. C la 5 iunie 2004, prevăzut ca salariatul beneficiază de echipament de protecție, echipament de lucru, alimente de protecție și de alte drepturi și obligații privind protecția conform Normelor Generale de Protecția.
Pentru exercitarea acestei funcții, reclamantul a fost supus controlului medical periodic și testării psihologice, fiind declarat, ultima oară, la data de 7 februarie 2006.
Conform planificării anuale pe 2006 conținând tematica ui privind protecția, în luna martie 2006 avut loc ultima ședință de pregătire având ca obiect - pentru manipulanți - drepturile și obligațiile angajatorilor privind securitatea și sănătatea, protecția împotriva electrocutării, transportul accidentaților.
La data de 27 aprilie 2006, reclamantul împreună cu alți doi salariați au primit de la directorul logistică, sarcina de a muta mai multe dosare dintr-o clădire cu birouri în magazinul societății situat în C,-.
După cum rezultă și din anexele conținând planșe față procesul-verbal de cercetare a accidentului întocmit de pârâtă, partea circulabilă avea o pardoseală de lemn; alăturat acesteia este partea nefuncțională a mansardei (nefuncțională deoarece este cuprinsă în zona de înclinație a acoperișului, astfel încât nu permitea folosirea eficientă) de care este separată printr-o bârnă/balustradă de lemn de dimensiuni apreciabile, care exclud considerarea ei drept un simplu element de decor.
Deoarece partea accesibilă este edificată pe structura de rezistență a clădirii, aceasta are o poziție mai înaltă față de partea nefuncțională.
În aria cu acces restricționat se pot observa bârnele constituind structura de rezistență sub care s-a construit un tavan fals din rigips, fixat pe profile metalice la vedere; de asemenea, se putea constata foarte ușor materialul din care era compus acest tavan - atât de la parter dar și de la etaj (structura nefiind acoperită).
Cele două arii erau vizibil delimitate atât prin bârna de lemn, cât și prin diferența de nivel considerabilă, dar mai ales prin faptul că erau construite din materiale foarte diferite, din care unul cu valoare strict decorativă.
După ce a transportat anumite materiale din arhivă, la unul dintre transporturi a observat că o cutie conținând dosare a căzut de pe partea circulabilă pe tavanul fals.
Deoarece a constatat că acesta se aflau destul de aproape de aria circulabilă salariatul a încercat să le recupereze singur.
În acest scop, a trecut pe sub balustrada din lemn și s-a aplecat după materialele căzute pe și în urma dezechilibrării a căzut - prin tavanul fals care nu putea să-i susțină greutatea - cu capul înainte pe podeaua magazinului de la parter.
Reclamantul a fost transportat de urgență la Spitalul C și apoi la Spitalul de Urgență unde a fost supus mai multor intervenții chirurgicale suferind de "paraplegie incompletă nivel, hipoestezie nivel, retenție urinară acută".
Pentru fractura cominutivă de corp vertebral L1 s-a practicat chirurgie reparatorie și de extragere a eschilelor osoase ce au pătruns în canalul rahidian.
Cu toate acestea, salariatul a rămas cu o deficiență locomotore accentuată care a provocat pierderea totală a capacității de muncă, în urma căreia a fost pensionat pe motive medicale, primind o pensie de invaliditate de 211 lei (la valoarea punctului de pensie de la data deschiderii drepturilor - 2 noiembrie 2006).
Se constată că verificările C au fost făcute în baza Legii nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă și a metodologiei de aplicare a acesteia, iar concluziile și sancțiunile s-au aplicat conform acestor prevederi legale.
Deoarece Legea nr. 319/2006 a intrat în vigoare abia la 1 octombrie 2006 (art. 53 alin. 1) iar accidentul s-a produs la 27 aprilie 2006, statuările în drept ale acestui proces-verbal nu vor fi reținute de instanță. Aceasta deoarece ancheta și analiza acestui accident trebuiau să se facă în baza Legii nr. 90/1996 a protecției (conform principiului tempus regit actum, dar și a prevederilor art. 15 alin. 2 din Constituția României).
Cum constatările de fapt nu pot fi prejudiciate în acest mod, instanța le-a avut în vedere, cu atât mai mult cu cât niciuna dintre părți nu le-a contestat.
Conform art. 19 lit. b din Legea nr. 90/1996, salariații sunt obligați să-și desfășoare activitatea în așa fel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât și pe celelalte persoane participante la procesul de muncă.
Or, reclamantul tocmai aceasta a făcut: a trecut pe sub un obstacol care împiedica accesul într-o zonă periculoasă, fiind conștient de riscurile la care se expune (realizând că structura metalică și plăcile de rigips nu îi pot susține greutatea); s-a aplecat dinspre partea folosită către zona interzisă (datorită diferenței de nivel); din cauza acestei diferențe și neavând un punct de sprijin solid pe tavanul fals, salariatul s-a dezechilibrat și a căzut - cu capul înainte - prin tavanul fals, lovindu-se de podeaua magazinului de la parter.
S-a constatat în special din modul în care reclamantul relatează că sa produs accidentul, că reclamantul înțelesese pe deplin primejdia în care se punea: salariatul nu a pășit direct pe tavanul fals, ci a încercat să recupereze dosarele rămânând cu partea anterioară a corpului pe suprafața circulabilă.
Reiese, deci, că reclamantul avea o idee clară și exactă atât despre rostul barei de lemn (de a împiedica accesul către zona necirculabilă) cât și a faptului că intrarea în acea arie presupune riscuri. Nu întâmplător folosește în declarațiile sale sintagma "tavan fals" - fiind deci conștient de rol pur decorativ al acestuia și nu funcțional - în condițiile în care realizarea acestei lucrări era vizibilă de la ambele niveluri și, în mod deosebit, din mansardă.
Rezultă că, din punct de vedere al legislației privind securitatea și sănătatea în muncă a lucrătorilor în vigoare la data întâmplării accidentului de muncă, nu se poate reține vreo culpă a angajatorului în producerea acestuia.
Condițiile răspunderii patrimoniale a angajatorului sunt: existența unei fapte ilicite a acestuia, existența unui prejudiciu în dauna salariatului (produs în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu sau în legătură cu serviciul), vinovăția angajatorului și existența unui raport de cauzalitate între faptă și prejudiciul salariatului.
Or, din situația de fapt reținută de instanța de fond, a rezultat clar că nu se poate considera că pârâta ar fi comis o faptă ilicită.
Fapta ilicită - ca element al răspunderii civile (delictuale sau contractuale) - este definită ca fiind orice faptă prin care, încălcându-se normele de drept obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând altei persoane.
Cum nu s-a putut constata o astfel de încălcare a prevederilor legale nu s-a putut aprecia că pârâta ar fi comis vreo faptă ilicită.
Chiar dacă s-ar considera - spre exemplu, cum s-au făcut în procesul-verbal 11714/2007 al M C - că unitatea nu ar fi respectat vreo dispoziției legală săvârșind astfel o faptă ilicită, nu există legătura de cauzalitate între această faptă și prejudiciul produs fiind rezultatul exclusiv al comportamentului victimei.
Astfel, cauza unică a accidentului de muncă a fost comportamentul imprudent, ușuratic al salariatului care, ignorând total riscul la care se expune, s-a manifestat într-o manieră care a condus la rănirea sa.
Reclamantul reproșează fostului său angajator că nu s-au făcut instructaje de protecția (dar recunoaște că s-a ținut o astfel de ședință - a se vedea cererea introductivă) și că nu i s-a atras atenția expres că exista posibilitatea căderii de pe tavanul fals.
Da,r despre aceasta știa chiar reclamantul și drept dovadă, nu a pășit direct pe proflurile care susțineau tavanul fals, ci a încercat să rămână pe partea
circulabilă, solidă a mansardei, căzând de pe aceasta prin tavanul fals, tocmai datorită propriilor acțiuni.
Chiar dacă unitatea i-ar fi avertizat pe salariații săi cu privire la pericolul aventurării pe tavanul fals, reclamantul tot ar fi întreprins - în maniera descrisă - încercarea de recuperare a dosarelor.
Cunoscând primejdia (din propriile puteri de judecată) salariatul a ales o cale pe care a considerat-o lipsită de riscuri, care oricum ar fi respectat și ipotetica interdicție a unității de a nu se depăși partea circulabilă (din moment ce o parte a corpului rămânea pe acesta).
Pentru aceste motive, nefiind îndeplinite condițiile angajării răspunderii patrimoniale a angajatorului în forma solicitată de art. 269 Codul muncii și art. 40 din Legea nr. 90/1996, a fost respinsă acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr. 893 din 6 august 2008 pronunțată de Tribunalul Constanțaa declarat recursul reclamantul.
În motivarea cererii s-au invocat următoarele motive de recurs:
Instanța, în urma accidentului de muncă pe care l-a suferit în data de 27 aprilie 2006, nu a ținut cont de toate înscrisurile medicale pe care le-a depus la dosar până la data de 6 august 2008. Comisiile de specialitate care au decis gradul de invaliditate și cel de pensionare pe caz de boală și doctorii de specialitate de la spitalul operator și cel de la recuperare, cât și alți medici de specialitate, au concluzionat că o să rămână infirm pe viață.
Nu a ținut cont că societatea trebuia să asigure zona cu panouri din scândură, fixate de bârna respectivă, care era deja montată în clădirii, înainte de producerea accidentului și nu după accident.
recurentului este în sensul că, dacă acele panouri din scândură erau montate înainte, dosarele nu mai aveau cum să alunece în partea podului din rigips și el nu mai era obligat să se întindă pe ca să le recupereze.
Instanța nu a ținut cont că acel zid din dosare pe care el a fost pus să îl facă, mai devreme sau mai târziu tot cădea deoarece clădirea era lângă șosea, pe unde treceau și mașini cu tonaj greu și o linie de cale ferată, pe unde treceau garnituri de tren.
Mai arată recurentul că nu se consideră vinovat în totalitate, așa cum a hotărât instanța de fond, deoarece a vrut să își facă așa cum se cuvine și cum i s-a dat ordin. Nu este vina sa că au alunecat o parte din dosare și au căzut în zona unde podul era din rigips, fără protecție. O fracțiunea de secundă nu a fost atent din cauza solicitării de la cărarea dosarelor și s-a întins prea mult, nu a avut de ce să se sprijine și a căzut cu capul în față.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
La data de 27 aprilie 2006 reclamantul, împreună cu alți doi salariați, au primit de la directorul logistică, sarcina de a muta mai multe dosare dintr-o clădire cu birouri în magazinul societății situat în C,-.
Acest magazin își desfășura activitatea într-o clădire având o structură formată din parter, unde funcționa efectiv punctul de vânzare și o mansardă.
avea rol de clădire administrativă - spațiu de depozitare - și era alcătuită din două zone distincte: o arie funcțională și o alta nefuncțională. Cele două suprafețe erau clar și precis delimitate printr-o bârnă de lemn de dimensiuni considerabile. Mai mult, suprafața necirculabilă se afla la un nivel inferior celei circulabile și nu existau scări pentru a putea ajunge la nivelul acesteia, care ar fi putut sugera că accesul în respectiva zonă este posibil sau permis.
Faptul că suprafața necirculabilă este edificată din rigips pe structură din aluminiu, este vizibilă, această suprafața nefiind de nicio manieră mascată de alte materiale. Aceste aspecte rezultă din planșele fotografice aflate la dosarul cauzei, fiind confirmate și de depozițiile martorilor audiați în cauză.
După ce a transportat anumite materiale din arhivă la unul dintre transporturi a observat că o cutie conținând dosare a căzut de pe partea circulabilă pe tavanul fals.
Deoarece a constatat că acestea se aflau destul de aproape de aria circulabilă, salariatul a încercat să le recupereze singur.
În acest scop a trecut pe sub balustrada de lemn și s-a aplecat pe după materialele căzute și în urma dezechilibrării a căzut prin tavanul fals care nu putea să-i susțină greutatea, cu capul înainte, pe podeaua magazinului de la parter.
Chiar reclamantul, prin declarațiile sale, a arătat că a observat că o parte din dosare au alunecat pe tavanul fals al încăperii de jos.
A încercat să recupereze dosarele aplecându-se pe sub balustradă și s-a trezit jos pe pardoseală (fila 18 - dosar fond).
Prin urmare, din chiar susținerile reclamantului rezultă că acesta a avut cunoștință deplină a faptului că tavanul era fals și a riscului la care se expune încercând să recupereze dosarele căzute pe suprafața necirculabilă.
Conform art. 19 lit. b din Legea nr. 90/1996 salariații sunt obligați să-și desfășoare activitatea în așa fel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană cât și pe celelalte persoane participante la procesul de muncă.
Prin raportul Inspectoratului Teritorial d e Muncă al județului C s-a reținut drept cauză a producerii accidentului de muncă intrarea reclamantului într-o zonă cu pericol, ignorând delimitarea ce era efectuată în acea zonă periculoasă, expunându-și propria persoană la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională.
Tot din acest raport rezultă că ultimul instructaj în domeniul securității și sănătății în muncă a fost efectuat la data de 7 martie 2006, prin urmare reclamantul avea cunoștință de regulile care trebuie respectate la locul de muncă și pericolele la care se poate expune prin încălcarea acestora.
Potrivit art. 269 din Codul muncii, angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Condițiile răspunderii patrimoniale ale angajatorului sunt: existența unei fapte ilicite a acestuia, existența unui prejudiciu în dauna salariatului, produs în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu sau în legătură cu serviciul, vinovăția
angajatorului și existența unui raport de cauzalitate între faptă și prejudiciul salariatului.
Având în vedere întregul material probator administrat în cauză, în mod corect prima instanță a reținut că nu s-a făcut decât dovada prejudiciului încercat de recurent, nu și dovada faptei ilicite a angajatorului, a vinovăției acestuia și a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în,-, - 3,. 1, parter,. 1, județul C, împotriva sentinței civile nr. 893/6.08.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă"EURO ", cu sediul în str. - nr. 23, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Pt. Grefier,
- -
aflată în concediu de odihnă
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează
Grefier șef secție,
Jud. fond -,
Red. dec. jud. - -/7.01.2009
gref.
2 ex./7.01.2009
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman, Maria Apostol
