Pretentii civile. Speta. Decizia 88/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 88/CM
Ședința publică din 10 Martie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile civile formulate de pârâții:
1.MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 și
2.MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5,prin mandatar DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T,- bis, județul T împotriva sentinței civile nr. 2390 din 19 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatele reclamante, HG, și, cu domiciliul procesual ales la judecătoria M, cu sediul în M,--4, județul T și intimații pârâțiCURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C,TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, județul T șiCONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești (spor 50% - personal auxiliar).
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.87 și următoarele cod procedură civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Curtea constatând că nu sunt motive de amânare, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra soluției, luând act că părțile au solicitat judecata în lipsă în conformitate cu disp. art.242 alin.2 cod pr.civilă.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față:
Reclamanții, HG, au chemat în judecată Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA și Tribunalul Tulcea, pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligați pârâții, la plata sporului de stres prevăzut de art.47 din Legea 50/1996, de 50% din indemnizația brută de încadrare, începând cu data de 1 aprilie 2004 și până la data de 1 februarie 2007, actualizat cu indicele de inflație la data plății, efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
Aceștia au precizat că pentru personalul auxiliar de specialitate au rămas în vigoare disp. art.47 din Legea nr.50/1996 până la data la care au fost abrogate prin OG 8/2007, ordonanță ce reglementează salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor, dar cu toate acestea, sumele aferente sporului in discuție nu au fot plătite.
Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii întrucât art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat prin OG nr.23/2000, astfel că drepturile solicitate nu se cuvin reclamanților.
A invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1 aprilie 2004 - 29 august 2004, în baza art.1 și 3 din Decretul 167/1958.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca nefondată, opinie împărtășită și de Tribunalul Tulcea care, a precizat că disp. art.47 din Legea nr.50/1996 nu sunt în vigoare, astfel că drepturile solicitate nu se cuvin reclamanților. S-a invocat și de către acest pârât excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.04.2004 - data introducerii acțiunii.
Prin sentința civilă nr.2390/19.12.2007, Tribunalul Tulcea admis în parte acțiunea promovată de reclamanții, HG, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA, Tribunalul Tulcea, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA și Tribunalul Tulcea, în solidar, să plătească reclamanților drepturi bănești reprezentând sporul de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 calculat la salariul de bază brut lunar pentru perioada 3 septembrie 2004 - 1 februarie 2007, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plăților la care au fost obligați pârâții prin prezenta hotărâre.
S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune.
A fost respinsă cererea de chemare în judecată, referitor la pretențiile pentru perioada 1 aprilie 2004 - 2 septembrie 2004, ca fiind prescrisă.
A fost obligat pârâtul Tribunalul Tulcea să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele aspecte:
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Prin art.I pct.42 din OG nr.83/2000 au fost abrogate disp. art.47 din Legea nr.50/1996 însă procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii 125/2000 privind abilitarea guvernului de a emite ordonanțe.
Potrivit art.108 salin.3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori, prin art.1 pct.1 din Legea 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar în ceea ce privește modificarea și completarea legii 50/1996, însă cu toate acestea prin OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996.
În acest fel, au fost încălcate disp. art.56 - 62 din Legea nr.24/2000 privind Normele de tehnică legislativă, potrivit cu care modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
S-a mai avut în vedere că potrivit art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Prin urmare, nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, solicitat de reclamanți, fiind un drept de creanță este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la CEDO.
Prin abrogarea art.47 din Legea 50/1996, reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun, privare care se putea face doar pentru o cauză de utilitate publică, iar din cuprinsul OG 83/2000 nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Pentru toate aceste considerente, prima instanță a apreciat că cererea reclamanților este întemeiată și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA și Tribunalul Tulcea în solidar, să plătească acestora drepturi bănești, reprezentând sporul de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar pentru perioada 3 septembrie 2004 - 1 februarie 2007, sume ce se vor actualiza funcție de indicele de inflație la data plății efective.
În conformitate cu disp. art.35 din Legea nr.500/2004 și art.15 din HG 93/2000 Ministerul Economiei și Finanțelor, a fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, să aloce sumele necesare efectuării plăților la care au fost obligați pârâții prin prezenta hotărâre.
Instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, și în temeiul disp. art.1 și 3 din Decretul nr.167/1958 a fost respinsă cererea referitoare la pretențiile aferente perioadei 1 aprilie 2004-2 septembrie 2004, ca fiind prescrisă.
S-a dispus totodată ca pârâtul Tribunalul Tulcea, să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Justiției și Ministerul Economiei si Finanțelor.
Ministerul Justițieia criticat sentința în temeiul art. 304 pct.4 si 9 cod procedură civilă
. - Instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, dispunând în mod nelegal obligarea Ministerului Justiției la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, în situația în care actul normativ care prevede acordarea acestui spor a fost abrogat.
Fiind o opțiune a legiuitorului, numai acesta poate stabili ce sporuri și adaosuri se pot acorda astfel că, instanța nu poate acorda alte drepturi care nu sunt stabilite prin lege.
- Hotărârea este lipsită de temei legal și este dată cu aplicarea greșită a legii.
Intimații reclamanți au solicitat acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art. 47 din Legea nr.50/1996, republicată și modificată, dar acest text s-a aflat în vigoare până la data de 1 octombrie 2000, când a fost emisă nr.OG 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care a abrogat în mod expres acest articol.
Astfel, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat în mod expres prin art. 1 pct. 42 din n OG 83/2000, deci, cu mult înainte de intrarea în vigoare a nr.OUG 177/2002. Așadar, în conformitate cu prevederile art. 62 alin. 3 din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial. excepție prevederile din Ordonanțele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare și au fost respinse prin lege de către Parlament".
Față de considerentele expuse se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
II.Ministerul Economiei și Finanțelora criticat sentința prin prisma greșitei interpretări a dispozițiilor art.35 din legea nr. 500/2004, arătând că acest minister nu poate aloca sume care nu au fost prevăzute prin buget iar cel care aprobă bugetul este Parlamentul, în baza proiectelor întocmite de ordonatorii de credit.
Analizând sentința recurată în raport de materialul probator administrat, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Cat privește recursul formulat de Ministerul Justiției, acesta va fi respins având în vedere dispozițiile art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
Astfel, prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a soluționat recursul în interesul legii declarat de procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit că " judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Așadar, problema de drept referitoare la acest spor, pretins de reclamanți, a fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție, nemaiputând face obiect al analizei instanței, respectiv dacă a intervenit sau nu abrogarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va fi respins recursul ca nefondat.
Și recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor va fi respins, având în vedere că, potrivit art.131(1) din Legea nr. 304/2004, "activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat".
Dacă în calitate de pârât, Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi răspunzător pentru neachitarea drepturilor salariale pretinse de reclamanți deoarece nu există un raport de munca între acesta și reclamanți, acesta nu înseamnă că nu are obligația, să pună la dispoziția pârâtului Ministerul Justiției, sumele necesare pentru executarea obligației stabilită prin prezenta sentința, deoarece este singurul care poate să prevadă aceste sume de bani în proiectul de buget.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile civile formulate de pârâții:
1.MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 și
2.MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5,prin mandatar DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T,- bis, județul T împotriva sentinței civile nr. 2390 din 19 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatele reclamante, HG, și, cu domiciliul procesual ales la judecătoria M, cu sediul în M,--4, județul T și intimații pârâțiCURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C,TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, județul T șiCONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 10.03.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond: Șt.;
Red. jud. /18.03.2009
Tehnoref.gref.RD/2ex./19.03.2009
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Jelena Zalman
