Pretentii civile. Speta. Decizia 906/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 906/R-CM
Ședința publică din 08 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache judecător
JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Daniel Radu
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, B,-, sector 5 și de chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B,-, sector 5 reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.138/F-CM din 29 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-reclamant G, lipsă fiind recurenții și intimații-pârâți Administrația Națională a Penitenciarelor B și Penitenciarul Colibași.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul-reclamant arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Intimatul-reclamant solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică.
CURTEA:
Deliberând, asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 28.03.2008, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor, Penitenciarul Colibași și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea primilor trei pârâți a plata drepturilor salariale reprezentând sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, pe perioada 01.03. - 01.07.2005, dată la care s-a pensionat, cu aplicarea indicelui de inflație până la data plății efective, iar ultimul pârât să asigure fondurile necesare efectuării plății.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a îndeplinit funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, iar în perioada 1 septembrie 2004 - 1 iulie 2005 a fost detașat în funcția de director la Penitenciarul Colibași, în baza Ordinului Ministerului Justiției nr.2426/C/2004.
Dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești prevăd procentul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, pentru magistrații și personalul auxiliar de specialitate.
Cu toate că acest text de lege a fost abrogat, prin adoptarea art.I pct.42 al nr.OG83/2000, această operațiune juridică nu-și produce efectele, deoarece, pe calea unei ordonanțe, ca act inferior juridic unei legi, nu se poate abroga o prevedere reglementată de un act juridic adoptat de Parlamentul României, această abrogare fiind în contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000 privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
De asemenea, prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 sunt încălcate și prevederile art.1 din Protocolul nr.1 al CEDO.
Prin decizia nr.21/10.03.2008, Înalta Curte de Casație și Justiției a admis recursul în interesul legii, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, constatându-se că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Prin întâmpinarea de la filele 10-12 dosar, Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și-a produs efectele până la data de 1 octombrie 2000, când a intrat în vigoare nr.OG83/2000, stabilindu-se că magistrații și personalul auxiliar de specialitate nu mai beneficiază de sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu data de 1 octombrie 2000.
S-a menționat că nr.OG83/2000 a fost adoptată în temeiul prevederilor art.107 alin.1 și 3 din Constituția României și în concordanță cu prevederile art.62 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, această ordonanță fiind aprobată de Parlament prin Legea nr.334/6.07.2001.
Prin art.50 alin.2 din nr.OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, aprobată prin Legea nr.347/10.07.2003, s-a abrogat art.11, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat. Ulterior, nr.OUG177/2002 a fost abrogată prin nr.OUG27/2006, aprobată prin Legea nr.45/2007, care nu a mai prevăzut sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Prin întâmpinarea de la filele 14-16 dosar, Penitenciarul Colibașia invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.03.2005, data introducerii cererii de chemare în judecată, invocând dispozițiile art.3, coroborat art.12 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii având în vedere că dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 au fost abrogate prin nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2000, dispoziții care prevăd că magistrații nu mai beneficiază de acest spor, începând cu data de 01.10.2000.
S-a menționat că reclamantul a fost detașat în funcția de director la Penitenciarul Colibași, în perioada 01.08.1998 - 01.07.2005, fiind salarizat potrivit principiul consacrat de lege, beneficiind pe durata detașării de drepturile care îi sunt mai favorabile.
Prin încheierea din 11.07.2008, Tribunalul Argeș - Secția civilă a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea spre competentă soluționare la Curtea de APEL PITEȘTI, cauza fiind înregistrată la data de 07.08.2008.
Prin notele scrise aflate la filele 36-37 dosar, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, precum și respingerea excepției prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 01.03.2005 - 28.03.2008, data introducerii cererii de chemare în judecată.
Cu privire la excepția arătată, reclamantul a susținut că acțiunea a fost introdusă în cursul lunii martie, respectiv 28.03.2008, invocând dispozițiile art.161 din Codul muncii, potrivit cărora salariul se plătește lunar, încât cererea pentru plata drepturilor salariale solicitate, începând cu luna martie 2005, nu este prescrisă, întrucât a fost introdusă în termenul de 3 ani, respectiv luna martie 2008.
Prin sentința civilă nr.138/F-CM din 29 octombrie 2008, Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru Cauze cu Minori și de Familie a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul Colibași să plătească drepturile salariale, în favoarea reclamantului, reprezentând sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, pe perioada 28.03.2005 - 1.07.2005, actualizate cu indicele de inflație, la data plății efective.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare achitării drepturilor bănești sus-menționate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.03.2005 - 28.03.2005, invocată de Penitenciarul Colibași, s-a constatat că aceasta este întemeiată, având în vedere că acțiunea a fost introdusă la data de 28.03.2008, iar reclamantul solicită acordarea sporului de 50% pentru perioada 1.03.-1.07.2005, încălcându-se termenul de trei ani prevăzut de art.3 coroborat cu art.12 din Decretul nr.167/1958 referitor la prescripția extinctivă.
Pentru acest considerent, acțiunea reclamantului a fost admisă în parte doar pentru perioada 28.03.2005 - 1.07.2005.
Pe fondul cauzei s-a constatat că reclamantul face parte din corpul magistraților și potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, aceștia beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Este adevărat că prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr.50/1996, art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat expres, însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr.125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art.108 alin.3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori, prin art.1 pct.1 din Legea nr.125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Cu toate acestea, prin nr.OG83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996, deși, așa cum rezultă din dispozițiile art.56-62 ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
S-a remarcat, în acest context că, acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare.
Așa cum s-a arătat în întâmpinarea formulată de Penitenciarul Colibași și Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor, art.47 din Legea nr.50/1996 a fost într-adevăr abrogat, dar această abrogare nu poate produce efecte juridice atâta vreme cât nr.OG83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind evidentă contradicția sa cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000.
Întrucât abrogarea realizată prin nr.OG83/2000 este nelegală, instanța a concluzionat că este întemeiată acțiunea reclamantului având ca obiect acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50%, prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 1 aprilie 2004 și până la data de 1 februarie 2007, dată la care a intrat în vigoare nr.OG8/2007, abrogându-se astfel dispozițiile Legii nr.50/1996.
Susținerea reclamantului că în acest mod, dreptul reglementat de art.47 din Legea nr.50/1996 a rămas în vigoare, s-a reținut a fi neîntemeiată, mai ales că art.62 alin.3 din Legea nr.24/2000 prevede că abrogarea unei dispoziții sau unui act normativ are caracter definitiv și că nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial.
Pe de altă parte însă, art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, prevede că "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamant fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996, reclamantul a fost lipsit de proprietatea asupra acestui bun. Or, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția europeană a drepturilor omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul nr.OG83/2000 prin care s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Mai mult, în perioada respectivă drepturile salariale ale magistraților au fost majorate, astfel că abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare cu atât mai lipsită de utilitate publică.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, instanța a reținut că există conflict între art.1 pct.42 din nr.OG83/2000, care a abrogat art.48 din Legea nr.50/1996 și art.1 din protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând a da preponderență și a lua aplicarea acestui din urmă text.
În cauză au fost apreciate ca incidente și dispozițiile Pactului Internațional cu privire la drepturile civile și politice, care la art.19 pct.3, stabilește că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia, conform considerentelor expuse, că înlăturarea unui spor a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
Pentru aceste considerente, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare achitării drepturilor bănești amintite.
Împotriva sentinței civile nr.138/F-CM din 29 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru Cauze cu Minori și de Familie au declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice A, care au criticat hotărârea atacată pentru motive de nelegalitate.
Astfel, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a formulat următoarele critici:
Instanța de fond în mod nelegal a ignorat excepția invocată de Ministerul Justiției care, conform nr.OG83/2000, nu are calitate procesuală pasivă în această cauză și în mod nelegal a obligat această instituție la plata drepturilor bănești solicitate de reclamant.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a arătat că Administrația Națională a Penitenciarelor elaborează și fundamentează proiectul de buget în funcție de solicitările penitenciarelor din subordine, care sunt ordonatori terțiari de credite, iar rolul Ministerului Justiției în calitate de ordonator principal de credite este acela de a centraliza proiectele de buget transmise de instituțiile aflate în subordinea sa, printre care și cea amintită mai sus și a le înainta după aceea Ministerului Finanțelor Publice.
Se menționează că Ministerul Justiției nu repartizează creditele Administrației Naționale a Penitenciarelor, acest atribut revenind celei din urmă instituții.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii față de Ministerul Justiției și Libertăților.
În drept au fost invocate prevederile art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă.
De asemenea, recurentul Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art.242 alin.2 din Codul d e procedură civilă.
Chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Aaf ormulat, în esență, următoarele motive de recurs:
- în mod nelegal instanța de fond nu a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, în speță această instituție neavând raporturi juridice cu reclamantul, de angajarea și salarizarea acestuia ocupându-se Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul Justiției;
- în speță nu sunt incidente prevederile art.60-63 Cod procedură civilă, deoarece Ministerul Finanțelor Publice nu are vreo obligație de garanție și a fost obligat de instanță să restituie ceea ce nu se regăsește în prevederile legale sus-menționate care reglementează cererea de chemare în garanție;
Se arată în dezvoltarea acestui motiv de recurs că cererea de chemare în garanție este inadmisibilă, deoarece nu sunt îndeplinite prevederile art.60-63 din Codul d e procedură civilă, iar reclamantul nu justifică o îndreptățire de a introduce acțiunea prin care solicită asigurarea fondurilor împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, acesta putând să urmărească valorificarea dreptului său raportându-se la debitorul lui, respectiv autoritatea angajatoare.
De asemenea s-a precizat de recurent, că potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 Ministerului Economiei și Finanțelor nu-i revine obligația plății, virării, alocării de fonduri din bugetul de stat, ci doar atribuții în derularea procesului legislativ și întocmirea proiectului de lege pe baza propunerii ordonatorilor principali de credite.
Pentru toate aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea cererii de chemare în garanție.
În drept, recursul a fost motivat pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041din Codul d e procedură civilă.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Verificând sentința civilă atacată, în raport de criticile formulate în cele două recursuri și din ansamblul probelor de la dosar, Curtea reține următoarele:
Recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Primul recurs declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților este nefondat pentru următoarele motive:
Din analiza dosarului de fond, Curtea constată că pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților nu a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a acestei instituții.
Curtea reține că pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților are calitate procesuală pasivă în cauză, fiind ordonatorul principal de credite, care centralizează proiectele de buget transmise de instituțiile aflate în subordinea sa, inclusiv Administrația Națională a Penitenciarelor și le înaintează mai departe Ministerului Finanțelor Publice și mai mult, în speță, pentru perioada solicitată reclamantul avea dublă calitate, de director al Penitenciarului Colibași și de magistrat procurdor cu de curte de apel.
De asemenea în mod corect prima instanță a reținut că abrogarea dispusă de nr.OG83/2000 a art.47 din Legea nr.50/1996 nu produce efecte juridice atâta vreme cât ordonanța de guvern este un act normativ de nivel inferior legii, fiind evidentă contradicția sa cu dispozițiile Constituției României și ale Legii nr.24/2000.
În concluzie, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și că în speță nu sunt incidente dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 din Codul d e procedură civilă urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr.138/F-CM din 29 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
Recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A este nefondat pentru următoarele motive:
Prima critică este nefondată, întrucât Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în prezenta speță, deoarece are atribuții privind elaborarea proiectelor de buget și rectificarea acestora, astfel că se constată că Ministerul Justiției și Libertăților nu poate plăti drepturile bănești ce se cuvin reclamantului dacă Ministerul Finanțelor Publice nu elaborează proiectul de modificare de buget care să cuprindă și această sumă.
Ultima critică este nefondată, întrucât cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice a fost admisă în mod legal, îndeplinind cerințele art.60-63 din Codul d e procedură civilă, ținând cont că Ministerul Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor, ca ordonatori de credite, nu pot dispune de fonduri bugetare pentru plata diferențelor bănești solicitate de reclamant.
Rezultă că Ministerul Finanțelor Publice trebuie să vireze acestor instituții sus-citate sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamant și admise de instanța de judecată.
În cauză nu sunt incidente prevederile Legii nr.500/2002, întrucât, așa cum s-a reținut și mai sus, Ministerul Finanțelor Publice are atribuții privind elaborarea proiectelor de buget și de rectificare a acestora.
În concluzie, în speță nu sunt aplicabile prevederile art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, prima instanță pronunțând o hotărâre legală în ceea ce privește admiterea cererii de chemare în garanție.
Pentru toate aceste motive, în baza art.312 Cod procedură civilă urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva împotriva sentinței civile nr.138/F-CM din 29 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5 și de chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești,-, județ A, împotriva sentinței civile nr.138/F-CM din 29 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru Cauze cu Minori și de Familie, intimați fiind reclamantul, domiciliat în Pitești,-, -.5.b,.F,.7, județ A și pârâții ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, cu sediul în B,-, sector 2 și PENITENCIARUL COLIBAȘI, cu sediul în,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored./Ex.2/12.05.2009.
Jud.fond:.
-.
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florinița Ciorăscu, Daniel Radu
