Obligație de a face. Decizia 911/2009. Curtea de Apel Pitesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIA NR. 911/R-CM

Ședința publică din 08 Mai 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache judecător

JUDECĂTOR 2: Florina Andrei

JUDECĂTOR 3: Daniel Radu

Grefier: - -

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta SC SA,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.129 din 09 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit: recurenta-pârâtă și intimații-reclamanți, G, -, G, și.

Procedura este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-au depus concluzii scrise din partea intimaților-reclamanți.

Curtea constată recursul în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.

CURTEA:

Constată că, rin p. acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamanții, G, -, G, și au chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia să le acorde grupa I de muncă, în conformitate cu prevederile Ordinului nr.50/1990, de la data angajării în cadrul acestei unități și până la data de 1.04.2001, momentul abrogării Ordinului nr.50/1990, precum și obligarea intimatei la emiterea unei adeverințe cu mențiunile cuprinse în dispozitivul hotărârii judecătorești.

În motivarea acțiunii, au arătat că și-au desfășurat activitatea în cadrul, efectuând lucrări de întreținere, revizie, reparație, lucrări de lichidare a avariilor și incidentelor la instalațiile electrice sub tensiune și scoase de sub tensiune, de la data angajării și până în prezent. Actualmente, datorită schimbărilor intervenite în structura, își desfășoară activitatea în cadrul mai multor societăți desprinse din prima societate care deține carnetele lor de muncă.

Apreciază că felul muncii desfășurate în funcțiile pe care le-au deținut, potrivit fișei postului și sarcinilor de serviciu, se încadrează în grupa I de muncă, dreptul la acordarea acestui beneficiu fiind prevăzut de dispozițiile art.3, 6 și 7 din Ordinul nr.50/1990.

În favoarea cererii au invocat următoarele argumente:

- în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu (realizarea sarcinilor de muncă) au fost și sunt supuși unui complex de factori de risc de îmbolnăvire și accidente ce sunt determinați de sarcina de muncă, de natura instalațiilor pe care le au în întreținere și exploatare și de mediul în care își desfășoară activitatea;

- activitatea prestată s-a desfășurat în prezența permanentă a unor factori de risc chimic majori, cum ar fi: substanțe toxice (clophen, gaz SF 6), substanțe caustice (soluții de electrolit, acid sulfuric), substanțe inflamabile (ulei, hârtie impregnată), gaze toxice determinate de străpungerea anumitor izolații la transformatoarele de curent sau în tuneluri și puțuri de cabluri. Toată această activitate se desfășoară efectiv în prezența unei tensiuni a curentului electric cuprinsă între 20.000 volți și 400.000 de volți, împrejurare ce a condus și conduce la numeroase îmbolnăviri și determină o afectare fizică și psihică permanentă;

- această activitate s-a desfășurat în permanență, fiind caracteristică felului muncii îndeplinind astfel condiția prevăzută de art.7 alin.1 din ordin, privitoare la timpul efectiv lucrat în aceste condiții deosebite de muncă (în cazul nostru procentajul fiind de 100% și nu cel puțin 50% cum prevede norma amintită)

- activitatea prestată în aceste condiții deosebit de grele și periculoase a fost recunoscută cu ocazia încheierii contractelor colective de muncă (1990-2006) și în tot acest interval de timp au beneficiat de sporuri la salariu;

- aceste condiții au făcut obiectul unui amplu studiu comandat chiar de către la Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecția și care a avut ca obiect "Evaluarea nivelului de risc de Accidente și . Profesională la principalele locuri de muncă din cadrul Concluziile acestui studiu sunt mai mult decât evidente în ceea ce privește riscurile de îmbolnăvire și accidentare la care este supus petentul. Privind strict noxa profesională și boala profesională determinată de aceasta în Normele Generale de Protecție a - 2002 la capitolul: boli profesionale cauzate de expunerea la agenți fizici", la poziția 72 sunt menționate - sindroame - neuro - cardio - vasculare și endocrine" determinate de noxa profesională - electrice și magnetice, radiații electromagnetice neionozate din microunde și radiofrecvență;

- activitatea noastră a inclus lucrări de exploatare și întreținere a capacităților de producție ale societăților ai căror angajați beneficiază de grupa I de muncă. Având în vedere prevederile art.3 alin.2 din Ordinul nr. 50/1990, urmează ca aceștia să beneficieze de aceeași grupă de muncă cu cea a personalului încadrat la unitatea pentru care prestează lucrările de exploatare ( ), deoarece instalațiile electrice ale CN CFR sunt dependente de instalațiile electrice ale, și, toate substațiile fiind racordate la barele 110 KV de stațiile intimatelor.

De altfel, pentru alți 220 de colegi care au promovat o acțiune similară cu prezenta, s-a reținut de către Tribunalul Brașov că activitatea desfășurată de către aceștia se încadrează în normele și condițiile prevăzute pentru grupa I de muncă, soluție menținută și de instanța de recurs, Curtea de Apel Brașov. Aceeași a fost soluția și pentru acțiunile promovate în toată țara de către angajații din cadrul care efectuează lucrări de electrificare. Au mai fost promovate astfel de acțiuni de către colegi electricieni (peste 1500) la Tribunalele A, S, C, cauzele aflându-se în curs de judecată.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea excepției necompetenței materiale a Tribunalului Dolj de a stabili existența grupei I de muncă în societatea a învederat instanței că prin Ordinul nr.100/9.04.1990 a fost completat Ordinul nr.50/1990, iar prin Ordinul nr.125/5.05.1990 au fost precizate locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării pentru perioada lucrată după 1 martie 1990.

Pentru salariații care și-au desfășurat activitatea în sistemul energetic locurile de muncă sunt menționate la punctele 112, 113, 114 și 115 din anexa 2 la Ordinul nr.125/1990, iar acestea au fost încadrate pentru Grupa a II-a de muncă astfel:

Art.112 prevede că se acordă Grupa II de muncă pentru activitatea de exploatare din camerele decomandă din centralele electrice conectate la sistemul energetic național.

Art.113 - prevede că se acordă Grupa II de muncă pentru electricienii și alt personal din formațiile de revizii și reparații ale de 110 KV și mai mari care lucrează sub tensiune sau la potențial.

Art.114 - personalul de tură din instalațiile de 750 KV care desfășoară activitate la pupitrul de comandă și în restul instalației.

Art.115 -, exploatarea, întreținerea și repararea stâlpilor și a "iilor electrice de înalta tensiune, la înălțimi de peste 15.

A precizat că la pct.5 din Ordinul nr. 50/1990 se prevede expres că existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinarea noxelor de către organele Ministerului Sănătății în laboratoarele proprii de specialitate ale unităților.

Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiile și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.

Condițiile potrivit cărora un loc de muncă se încadrează în grupa I sau II de muncă sunt reglementate în actele normative mai sus menționate, astfel că instanțele nu au competența de a schimba activitățile dintr-o grupă în alta respectiv, din grupa a II-a de muncă în grupa I de muncă.

Mai mult, față de actele normative în vigoare, instanțele judecătorești nu au competența de a efectua nominalizări ale salariaților, aceste nominalizări fiind făcute conform actelor normative în materie de către administrație și sindicat.

Prin sentința civilă nr. 5071 din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- s-a dispus declinarea competenței soluționării cauzei formulate de reclamanți în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea - Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-, care prin sentința civilă nr.129/9 februarie 2009 a respins excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei invocată de pârâtă, prin întâmpinare, și a admis acțiunea precizată de reclamanți

S-a constatat că reclamanții au desfășurat activitate care se încadrează în grupa I de muncă, în următoarele perioade, după cum urmează: Gh.: 30.12.1971-1.11.1972, 1.11.1972-1.04.2001,: 1.07.1971-21.06.1973, 21.10.1974-1.04.2001,: 1.10.1971-1.04.2001, I: 1.12.1978-1.12.1979, 1.12.1979-1.04.2001, Gh.: 16.07.1979-1.04.2001,: 2.08.1975-21.06.1977, 11.12.1978-1.04.2001,: 3.11.1976-1.04.2001,: 15.02.1978-19.06.1979, 12.12.1980-1.04.2001, G: 10.03.1984-1.04.2001, Al.: 30.12.1971-1.11.1972, 1.11.1972-1.04.2001, -: 7.10.1991-1.04.2001, G: 12.02.1973-23.04.1973, 3.04.1973-1.04.2001,: 1.11.1969-14.10.1971, 2.11.1971-1.04.2001,: 9.12.1978-1.04.2001,: 21.12.1983-1.04.2001.

A fost obligată pârâta să elibereze reclamanților adeverințe cu mențiunile cuprinse în dispozitivul acestei hotărâri judecătorești.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Cu privire la excepția necompetenței materiale, analizată în conformitate cu art.137 Cod procedură civilă, instanța a apreciat că în baza art.281 Cod procedură civilă și art.282 Codul Muncii, competența de soluționare a cauzei revine tribunalului, dat fiind faptul că în cazul în care s-ar reține motivarea pârâtei cu privire la excepția invocată, s-ar ajunge la denegare de dreptate în accepțiunea disp.art.3 Cod civil.

Totodată, accesul la justiție este consacrat, ca drept cetățenesc fundamental, atât prin art.6 pct.1 din Convenție, cât și prin art.21 din Constituția României, prin art.10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și prin art.14 pct.1 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții și-au desfășurat activitatea în cadrul, efectuând lucrări de întreținere, revizie, reparație, lucrări de lichidare a avariilor și incidentelor la instalațiile electrice sub tensiune și scoase de sub tensiune.

Existența condițiilor de lucru grele, periculoase, cu risc deosebit de accidente și boli profesionale rezultă din extrasele din contractele colective de muncă în perioada 1990-2006 din care rezultă că în tot intervalul de timp, petenții au beneficiat de sporuri la salariul pentru lucrul în condiții grele, periculoase sau nocive. De asemenea, de comun acord cu intimata, din anul 22002 s-a elaborat grila matricială în care sunt cuprinse clasele de salarizare acordate în funcție de condițiile de lucru, pe măsură ce acestea sunt mai grele sau deosebite, angajatul beneficiază de o clasă superioară și implicit, de un salariu mai mare.

Astfel, în contractul colectiv de muncă se certifică și se caracterizează nivelul de risc, îmbolnăvire profesională și accidente ale lucrătorilor în conformitate cu Normele Generale de Protecție a (NGPM) și sunt definite activitățile desfășurate în condiții periculoase și de risc, respectiv:

a) - locuri unde există risc de accidente și explozii, arsuri, electrocutări, căderi de la înălțime și intoxicare cu substanțe chimice (baterii de condensatoare, acumulatoare cu acid sulfuric)

b) - unitățile trafo care conțin cantități mari de ulei de pot lua foc în caz de defecțiuni și pot produce explozii, implicit arsuri la personalul operativ de exploatare și revizii.

La acestea se adaugă, notele comune încheiate, la nivel regional între conducerea intimatei și reprezentanții salariaților privind acordarea sporurilor pentru condiții deosebite, grele și periculoase.

Petenții formează echipe comune de lucru pentru diferite sarcini de muncă, în cadrul acelorași instalații electrice aparținând intimatei (cu tensiuni cuprinse între 20.000 volți până la 100.000 volți), fiind supuși practic la aceleași riscuri determinate de sarcina de muncă, mediul în care lucrează, cât și echipamentul din dotare, indiferent de funcția pe care o dețin în cadrul echipei.

Petenții desfășoară lucrări de exploatare și întreținere a capacităților de producție ale societăților ai căror angajați beneficiază de grupa I de muncă. Având în vedere prevederile art.3 alin.2 din Ordinul nr.50/1990, dar și adresa înaintată de urmează ca aceștia să beneficieze de aceeași grupă de muncă cu cea a personalului încadrat la unitatea pentru care prestează lucrările de exploatare (, CN-CFR ).

Rezultă că activitatea lor poate fi asimilată cu cea prevăzută în Ordinul nr.50/1990 - anexa 1, pct.123, alin.15, meseriaș de întreținere, cale, lucrări artă, electricieni" și alin.46 "electricieni LC" deoarece instalațiile electrice ale CN CFR sunt dependente de instalațiile electrice ale, toate substațiile fiind racordate la barele 110 KV de stațiile intimatei.

efectuate chiar la cererea privind "Evaluarea nivelului de risc de accidente și îmbolnăvire profesională la principalele locuri de muncă din cadrul - Sucursala Transilvania Nord în care sunt descriși factorii de risc determinați de mediul în care lucrează petenții, natura și sarcinile de muncă.

Expertiza tehnică desfășurată în cauză a identificat mediul de lucru, condițiile grele în care-și desfășoară activitatea petenții, riscurile la care sunt supuși, condițiile de microclimat nefavorabil, atât prin perceperea efectivă a instalațiilor electrice, a atribuțiunilor de serviciu ale petenților, echipamentului din dotare, felul muncii desfășurate de fiecare în parte, cât și din observarea înscrisurilor privind condițiile grele de muncă și factorii de risc, a analizat buletinele de determinare prin expertizare, rapoartele Comitetului de securitate și Sănătate în Muncă la nivel central al

Expertul a concluzionat că petenții pot fi încadrați în grupa I de muncă, la poziția 123 anexa 1 din Ordinul nr.50/1990, prin asimilare cu aceste categorii profesionale în raport cu fișa postului și atribuțiile de serviciu deosebit de complexe realizate efectiv în instalații, condițiile impuse instalațiilor, condițiile de lucru la care au fost expuși petenții, analiza comparativă cu activitatea și riscurile altor categorii profesionale care beneficiază de grupa I de muncă, normele riguroase de protecția muncii ce trebuie respectate, funcționarea instalațiilor în regim de foc continuu, personalul este expus la aceiași factori de risc prin lucru ziua și noaptea, iarna și vara (fila 95).

În privința susținerilor intimatei în cauză, apărarea că potrivit art.16 din nr.HG261/2001 a evaluat locurile de muncă ale salariaților, împreună cu reprezentanți ai sindicatelor și că odată cu apariția acestei metodologii de determinare a condițiilor de muncă, societatea nu a mai acordat sporuri pentru condiții deosebite sau grele determinate și de îmbunătățirea mediului de lucru" este contrazisă de prevederile din contractele colective de muncă.

Având în vedere că potrivit art.171-187 din Codul Muncii angajatorul veghează la protejarea securității și sănătății salariaților, intimata nu a dovedit cu nici un înscris ca eventualele măsuri de securitate luate sunt de natură să înlăture posibilitatea încadrării în grupele I sau II de muncă.

Oricum, toate apărările vizează așa-zise măsuri luate după 1.04.2001 - momentul abrogării.50/1990, așadar nu au relevanță în cauză, perioada vizată de reclamanți fiind până la momentul respectiv.

De altfel, așa cum a arătat Înalta Curte de Casație și Justiție, complet format din 9 judecători, prin decizia nr. 258/20.09.2004, Ordinului nr.50/1990, nu i se poate restrânge aplicarea, numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.

O atare interpretare se impune cu atât mai mult, cu cât forma dobândită de ordinul respectiv prin completările și modificările ulterioare a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente.

De aceea, a accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului și a crea categorii distincte de beneficiari, în raport cu situația pe care aceștia atunci când i s-au adus modificări sau completări, ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.

Apărarea referitoare la caracterul limitativ al ordinului este neîntemeiată, deoarece principiul de bază al încadrărilor în grupe superioare de muncă nu este regăsirea în liste, ci încadrarea se face pe baza existenței condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a persoanelor care lucrează în acest climat nefavorabil.

Această concluzie se regăsește în Nota de Fundamentare la nr.HG1223/1990, prin Decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții, în ceea ce privește beneficiul grupei superioare de muncă.

Acceptându-se accesul la o grupă superioară de munca să se facă numai pentru funcțiile trecute în forma inițială a ordinului, nu se realizează o rezolvare echitabilă a persoanelor îndreptățite, ci se creează un nou criteriu discriminatoriu, în contradicție cu dispozițiile cu valoare de principiu ale Codului muncii, dar și în contradicție cu art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, alături de inechitatea de tratament creată printr-o normă juridică.

Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal a declarat recurs pârâta, fără a invoca un temei legal, însă criticile sale pot fi încadrate în dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, după cum urmează:

- în mod greșit prima instanță nu a reținut excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții, deoarece, potrivit art.46 din HG nr.1342/2001 privind reorganizarea societății comerciale de distribuție și furnizare a energiei electrice, personalul existent în cadrul, D, Muntenia, Nord, Oltenia, Transilvania Nord, Transilvania Sud și Muntenia Sud a fost preluat de către noile entități, în aceeași situație fiind și cazul " Serv" care a preluat personalul existent în cadrul Diviziei de întreținere și servicii energetice din cadrul, în conformitate cu art.4 din nr.HG74/2005;

- instanța de fond nu a ținut cont de dispozițiile art.198 din Legea nr.19/2000, care a abrogat Ordinul nr.50/1990, iar din punct de vedere juridic locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal care au fost încadrate în grupa a II-a de muncă nu se pot regăsi și în grupa I de muncă;

- soluția instanței de fond este nelegală și prin prisma faptului că a încălcat dispozițiile art.5 din Ordinul nr.50/1990 și nu a solicitat Ministerului Sănătății să determine existența condițiilor pentru acordarea grupei I de muncă;

- prima instanță și-a depășit competența întrucât, cu privire la dispozițiile art.6 din Ordinul nr.50/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unității împreună cu sindicatele libere, iar la aplicarea grupei I de muncă salariaților, instanța de fond nu a ținut cont că încadrarea în cele două grupe de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat, iar din probele administrate în cauză nu rezultă că salariații ar fi lucrat în aceste locuri cel puțin 50% din programul de lucru;

Intimații-reclamanți au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, instanța de fond pronunțând o soluție legală și temeinică, recurenta-pârâtă având calitate procesuală pasivă, instanța constatând în mod legal că activitatea desfășurată de către intimații-reclamanți se încadrează în grupa I de muncă, situație care rezultă din conținutul raportului de expertiză, iar soluția fiind în concordanță și cu decizia nr.87/1999 a Curții Constituționale.

Examinând actele și lucrările dosarului și sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-pârâtă, Curtea va constata că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prima critică este nefondată și în mod legal instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de către recurentă, raportat la faptul că această societate s-ar fi reorganizat potrivit art.46 din nr.HG1342/2001, susținerea fiind nefondată, întrucât acțiunea întemeiată pe Ordinul nr.50/1990 este pentru perioada martie 1969-1 aprilie 2001, iar actul normativ invocat de recurentă este ulterior. Rezultă că intimații-reclamanți au promovat o acțiune în constatare în contradictoriu cu angajatorul din perioada sus amintită, respectiv cu care aceștia au avut raporturi juridice de muncă, așa cum rezultă din carnetele de muncă ale fiecăruia, depuse în copie la dosar.

Deoarece munca desfășurată în condițiile arătate în acțiune a fost prestată în favoarea angajatorului, acest angajator avea obligația legală a încadrării într-o grupă superioară de muncă, iar în situația nerespectării acestei obligații reclamanții puteau să își valorifice dreptul la încadrare în contradictoriu cu partea contractantă.

Așa-zisa reorganizare ulterioară nu poate atrage o transferare a acestei obligații de recunoaștere a grupei și implicit de încadrare de la angajatorul la un alt angajator, potrivit Decretului-Lege nr.92/1976, aceasta având calitate procesuală în cadrul unui eventual refuz de înscriere a mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.

Nefondată este și cea de-a doua critică și anume aceea prin care se susține, pe de o parte că instanța de fond nu a ținut cont de dispozițiile art.198 din Legea nr.19/2000 prin care s-ar fi abrogat Ordinul nr.50/1990 și că din punct de vedere juridic categoriile de personal care au fost încadrate în grupa a II-a nu se pot găsi și în grupa I-a de muncă pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește posibilitatea extinderii condițiilor de muncă și încadrării intimaților-reclamanți în grupa I de muncă, deși nu s-ar fi încadrat în unul dintre punctele prevăzute de Ordinul nr.50/1990, Curtea reține că listele cuprinse în acest ordin nu cuprind o enumerare limitativă a activităților care se încadrează în grupele I și II de muncă. Posibilitatea extinderii acestor activități rezultă însă din dispozițiile art.3 alin.2 din Ordin, precum și din nota de fundamentare la nr.HG1223/1990, esențial fiind ca această extindere să aibă la bază analiza condițiilor de muncă.

Invocarea de către recurenta-pârâtă a dispozițiilor art.198 din Legea nr.19/2000 nu are nici o relevanță în speța dedusă judecății, atâta vreme cât perioada vizată de intimații-reclamanți este până la momentul respectiv.

De altfel, așa cum a arătat Înalta Curte de Casație și Justiție în completul format de 9 judecători, prin Decizia nr.258/20.09.2004, Ordinului nr.50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea, numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.

O atare interpretare se impune cu atât mai mult cu cât forma dobândită de ordinul respectiv prin completările și modificările ulterioare a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente.

Cea de-a treia critică este nefondată și anume aceea prin care se pretinde că prima instanță a încălcat art.5 din Ordinul nr.50/1990 în sensul că nu au fost efectuate determinări de noxe de către organele Ministerului Sănătății, deoarece Curtea reține că această condiționare de buletinele de determinare a noxelor nu era obligatorie pentru perioada 18.03.1969-31.12.1989 (art.14 din ordin) și nu este posibilă nici pentru perioadele trecute. Într-adevăr perioadele solicitate de către intimații-reclamanți sunt anterioare anului 2001, iar determinarea de noxe pentru această perioadă este imposibilă, aceasta fiind și motivul pentru care instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, care să determine în mod concret condițiile în care și-au desfășurat activitatea intimații-reclamanți.

Expertiza efectuată în cauză, a identificat mediul de lucru, condițiile foarte grele în care își desfășoară activitatea intimații-reclamanți, riscurile la care sunt supuși, condițiile de microclimat nefavorabil, atât prin perceperea efectivă a instalațiilor electrice, a atribuțiunilor de serviciu ale petenților, echipamentului din dotare, felul muncii desfășurate de fiecare în parte, cât și din observarea înscrisurilor privind condițiile grele de muncă și factorii de risc, a analizat buletinele de determinare prin expertizare, rapoartele Comitetului de securitate și Sănătate în Muncă la nivel central al

În fine, și ultima critică este nefondată și urmează a fi respinsă de către C pentru următoarele considerente:

În mod greșit se susține de către recurenta-pârâtă că instanța de judecată, prin soluția pronunțată și-ar fi depășit competența, întrucât prin acțiune intimații-reclamanți au solicitat să se constate că activitatea desfășurată de către aceștia se încadrează în grupa I de muncă, acțiune întemeiată pe dispozițiile Ordinului nr.50/1990, a cărei rațiune a fost eliminarea unor inechități în salarizarea personalului și privește activități, categorii de personal și meserii, ce se desfășoară în condiții deosebite.

În speță, competența instanței este justificată de dispozițiile art.281 și urm. din Codul muncii și art.70 și urm. din Legea nr.168/1999, aceasta având obligativitatea legală ca în aplicarea și interpretarea legii să se pronunțe și asupra activității desfășurate de salariați.

De asemenea, instanța de fond a interpretat și aplicat corect în speță Decizia nr.87/1999 a Curții Constituționale, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.2 alin.1 din Decretul-Lege nr.68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului.

Din această decizie, se desprinde ideea cu valoare de principiu că nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții în ceea ce privește beneficiul grupelor superioare de muncă.

În fine, accesul la justiție este consacrat de către dispozițiile art.21 din Constituție, cât și prin prisma art.6 pct.1 din CEDO.

Nefondată este și critica, prin care se susține că nu s-a făcut dovada că intimații-reclamanți ar fi lucrat cel puțin 50% din programul de lucru în grupa I-a de muncă, întrucât pe de o parte, obligația acestei dovezi cade în sarcina exclusivă a angajatorului, potrivit dispozițiilor art.287 din Codul muncii, iar pe de altă parte, din cuprinsul expertizei efectuate în cauză, rezultă în mod cert că întreaga activitate din perioada solicitată se încadrează în grupa I de muncă pe considerentul că intimații-reclamanți erau expuși la unele riscuri generale determinate de caracteristicile instalațiilor electrice de înaltă sau joasă tensiune.

Față de cele arătate mai sus, Curtea în baza dispozițiilor art.291 din Codul muncii și art.312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, împotriva sentinței civile nr.129/9 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, G, G, și .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 mai 2009, la Curtea de Apel Pitești, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Grefier,

Red./18.05.2009

GM/2 ex.

Jud.fond:

Președinte:Jeana Dumitrache
Judecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei, Daniel Radu

#Judecator Jeana Dumitrache

Obligație de a face. Decizia 911/2009. Curtea de Apel Pitesti

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 911/2009. Curtea de Apel Pitesti