Pretentii civile. Speta. Decizia 909/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.909
Ședința publică din data de 4 iunie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Cristina Pigui Vera Andrea
- ---
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.904 din 18.03.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în Câmpina,-, -.38, județ P și intimatul-pârât Institutul de Cercetări și Tehnologice Câmpina,-, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de avocat din Baroul Prahova și intimata-reclamantă reprezentată de avocat din același barou.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare, fila 7.
Curtea comunică apărătorului recurentei o copie de pe întâmpinare.
Avocat având cuvântul arată că renunță la motivul 3 de recurs față de faptul că în acest dosar a fost efectuată o expertiză de specialitate, experta având în vedere la calcularea sumelor datorate de recurentă intimatului-reclamant de adeverințele emise de societate în care este precizat salariul de bază mediu. În continuare arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Avocat având cuvântul pentru intimata-reclamantă arată la rândul său că nu mai are cereri noi de formulat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea ia act că recurenta renunță la motivul 3 de recurs. Analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită în principal admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței primei instanțe în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă. În subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii.
Avocat având cuvântul pentru intimata-reclamantă susține în esență că acțiunea a fost promovată înăuntrul termenului de prescripție de 3 ani, că drepturile solicitate de reclamantă nu au fost incluse în salariul de bază al acesteia și că este îndreptățită la sumele rezultate din calculul făcut de expertă prin lucrarea întocmită la instanța de fond. Solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond. Cu cheltuieli de judecată.
Curtea
Deliberând asupra recursului de față, in baza lucrărilor dosarului retine următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA B pentru a fi obligată la plata sumelor de: 3780 lei reprezentând drepturi salariale suplimentare cuvenite și neacordate cu titlu de prime de C și Paște pe perioada 2004-2005 și daune pentru neachitarea la termen a drepturilor bănești.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că a fost salariata societății pârâte, că raporturile de muncă au încetat; că în calitate de salariată nu a primit suplimentările salariale echivalente unui salariu de bază brut, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C în perioada 2004-2005, deși acestea erau prevăzute în art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă.
În dovedirea acestor susțineri, reclamanta a depus la dosar acte.
Societatea pârâtă a formulat întâmpinare prin care invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, față de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din codul muncii și a solicitat respingerea acțiunii ca prescrise, în principal iar în fondul cauzei, pârâta a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiate cu motivarea că drepturile suplimentare salariale cerute de reclamant au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, fiind efectiv încasate de toți angajații inclusiv de acesta.
Pârâta a depus înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 904 pronunțată la 18.03.2008, Tribunalul Prahova, a respins excepția invocată ca neîntemeiată, a admis acțiunea reclamantei și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 2127 lei reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare primelor de și de Paște 2004-2005, din care se vor reține impozitul și cotele de contribuție la asigurările sociale iar suma rezultată va fi actualizată conform indicelui de inflație.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din analiza actelor și lucrărilor dosarului că excepția prescripției dreptului la acțiune nu este justificată, deoarece în cauză nu se aplică dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din codul muncii -evocate de pârâtă, ci cele ale art.283 alin.1, lit.c din același cod, potrivit cu care în cazul unui conflict de muncă al cărui obiect îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate, termenul de formulare a acțiunii este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Referitor la fondul acțiunii, tribunalul a reținut că potrivit art.168 alin.1,2 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2003, primele de Paște și C au fost incluse în salariul reclamantei însă ulterior aceste suplimentări salariale nu i-au mai fost efectiv plătite, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului.
Drept consecință, prima instanță a admis acțiunea, reținând în sarcina pârâtei obligația de plată a sumei de 2127 lei reprezentând prime de C și de Paște pentru anii 2004-2005, ce vor fi impozitate si apoi actualizate cu indicele de inflație.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut că în mod greșit a fost soluționată excepția prescripției dreptului la acțiune, în cauză termenul în care reclamanta avea dreptul la acțiune fiind de 6 luni, iar nu de 3 ani-așa cum s-a argumentat de instanța de fond.
Sub un alt aspect, s-a susținut că din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamanta primindu-și drepturile salariale pe care le-a pretins din nou prin acțiunea sa.
S-a mai susținut că suma acordată de instanță a fost raportată la salariul mediu brut, iar nu la echivalentul unui salariu de bază mediu pe SN SA, astfel cum s-a stabilit prin art.168 din contractul colectiv de muncă.
Pentru aceste motive, s-a cerut în principal admiterea recursului, casarea hotărârii și, în principal, respingerea acțiunii ca prescrise, iar in subsidiar, ca neîntemeiate ori modificarea acesteia în sensul acordării către reclamant a drepturilor salariale raportate la nivelul unui salariu de bază mediu pe SN iar nu la cel al unui salariu mediu brut.
Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat la judecata recursului.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art. 3041cod pr. civ. constată că recursul exercitat de pârâtă este fondat, urmând a fi admis ca atare pentru considerentele care succed:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, se constată că, în mod corect, prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile art.283 alin.1, lit.c din codul muncii iar nu pe cele ale lit.e din același articol, evocate de pârâtă, deoarece este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamant îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani iar nu de 6 luni-aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Referitor la fondul cauzei, Curtea retine că potrivit art.287 din codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Din înscrisurile aflate în dosar-inclusiv cele depuse în recurs (filele 11-12) rezultă că începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că-incluse ori nu în salariul reclamantei-aceste drepturi i-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din codul muncii.
Sub acest aspect, criticile aduse sentinței nu sunt justificate si drept consecință nu pot fi primite, obligația plății respectivelor drepturi către reclamant fiind legal si temeinic stabilită de instanța fondului.
Stabilind cuantumul sumelor, prima instanță a luat corect în calcul salariul mediu brut, conform raportului de expertiză, sumă actualizată cu indicele de inflație, astfel încât, pentru considerentele care preced, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat în temeiul art. 312 rap. la art. 304 alin. 1 pct. 9 Cod pr.civ. cu cheltuieli de judecată acordate în baza art. 274 Cod proc. civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul de pârâta SC SA B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.904 din 18.03.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în Câmpina,-, -.38, județ P și intimatul-pârât Institutul de Cercetări și Tehnologice Câmpina,-, județ
Obligă recurenta la 200 lei cheltuieli de judecată către intimata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 4 iunie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Cristina Pigui Vera Andrea
- - - - ---
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
CP/FA
2008-06-12
2 ex.
Trib.P nr-
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Cristina Pigui Vera Andrea
