Pretentii civile. Speta. Decizia 936/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.936
Ședința publică din data de 5 iunie 2008
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Traian
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul, domiciliat în P,-,.2..A,.3, județul P și cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în P,-, județul P și de pârâta SA, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.888 din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 30 mai 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea pentru a da posibilitatea avocatului recurentei-pârâte să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu disp. art.156 alin.2 Cod pr.civilă a amânat pronunțarea pentru data de 5 iunie 2008, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor formulate de reclamantul și pârâta - SA B, împotriva sentinței civile nr. 888 din data de 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, constată următoarele:
Reclamantul a chemat în judecată pe pârâta - SA B pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 8000 lei, reprezentând: contravaloarea suplimentărilor salariale cu ocazia sărbătorilor de C 2004 și Paști 2005, sporului de 20% pentru muncă în condiții deosebite și periculoase pe perioada 23.10.2004 -14.11.2005, a beneficiilor (cota de participare la profitul anual) pe perioada 2004-2005 și a două salarii la data pensionării, drepturi salariale actualizate potrivit indicelui de inflație până la data plății efective, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost salariat al unității pârâte în funcția de tehnician chimie industrială până în luna noiembrie 2006 când i-a încetat contractul de muncă și că la momentul plecării din unitate acestuia nu i-au fost achitate toate drepturile salariale prevăzute de și CCM
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a solicitat respingerea acțiunii, în principal ca prescrisă și în subsidiar ca neîntemeiată arătând că sumele cerute de reclamant au fost prevăzute în, ori pentru drepturile prevăzute în aceste
contracte termenul de prescripție este de 6 luni conform art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii.
Pe fond, intimata a pretins că începând cu anul 2003 drepturile cu caracter premial cuvenite angajaților au fost incluse în salariu.
După administrarea probatoriilor Tribunalul Prahova prin sentința sus-menționată, respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, a obligat pârâtă la plata sumei de 1430 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate corespunzătoare sărbătorilor de Paști și de C reactualizate, calculate potrivit raportului de expertiză salarizare, respingând în rest acțiunea.
Prin aceeași sentință pârâta a fost obligată la plata sumei de 1300 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și onorariu expert.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în speță nu sunt aplicabile disp. art.283 alin.1 lit. e Codul muncii care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiunile având ca obiect executarea sau neexecutarea CCM, ci ale art. 283 alin.1 lit. c Codul muncii care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune privind plata unor drepturi salariale indiferent de actul, respectiv contractul în care sunt prevăzute.
Pe fond, tribunalul a reținut că într-adevăr în anul 2003 drepturile cu caracter premial au fost incluse în salariul de bază, însă pentru perioada ulterioară intimata nu a făcut dovada includerii acestora în salariul plătit reclamantului, apreciind că acțiunea sub aspectul primelor de Paști și C este întemeiată.
În ce privește cota de participare la profitul anual s-a reținut că în raport de disp. aceasta se stabilește printr-o negociere prealabilă cu, negociere care nu a avut loc până la data soluționării cauzei, reținând de asemenea, că în speță nu sunt aplicabile disp. OG nr. 64/2001 care reglementează repartizarea profitului pentru societăți cu capital integral sau majoritar de stat.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs atât reclamantul cât și pârâta.
Prin recursul reclamantului se critică soluția ca netemeinică și nelegal în ce privește greșita respingere a capătului de cerere privind cota de participare la profit întrucât prin art. 139 CCM unitatea avea obligația în măsura în care înregistra profit să acorde o cotă parte tuturor salariațilo0r care au contribuit la realizarea acestuia printre care și recurentul-reclamant.
La rândul său pârâta a criticat soluția pentru că instanța de fond a făcut o greșită aplicare în cauză a dispozițiilor legale privind prescripția dreptului material la acțiune, deoarece în speță nu erau aplicabile prevederile art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, ci prevederile art. 283 alin.1 lit. e din același cod, caz în care acțiunea trebuia respinsă ca prescrisă.
Pe fond, soluția este criticată deoarece tribunalul nu a stabilit corect situația de fapt constând în aceea că începând cu anul 2003 primele de Paște și C au fost incluse în salariul de bază conform negocierilor cu.
Cea de-a treia critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a stabilit corect nici sumele cuvenite cu titlu de primă pentru că potrivit CCM,
respectiv art. 168 alin.2 cuantumul primei reprezintă echivalentul salariului de bază mediu și nu salariul mediu brut care include și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurenți, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Potrivit art. 139 din cota de participare a salariaților - SA la profitul anual, modalitatea concretă de acordare, precum și condițiile de diferențiere vor fi stabilite prin negociere cu.
Rezultă din textul sus-menționat că acordarea cotei de participare a salariaților la profitul realizat de unitate nu este facultativă, ci obligatorie, iar determinarea sumelor cuvenite salariaților în cazul realizării unui profit se stabilește prin negociere cu.
Curtea urmează să rețină cu nici la instanța de fond și nici în recurs intimata - SA nu a pretins că neplata cotei de participare la profit s-ar fi datorat nerealizării unui profit și în măsura în care acesta a fost determinat potrivit dispozițiilor legale în materie aceasta avea obligația de a iniția negocieri cu pentru îndeplinirea obligației prev. de art. 139 din.
Ca urmare, intimata - SA nu se putea prevala de propria culpă pentru a solicita respingerea acestui capăt de cerere din acțiune, soluția instanței de fond sub acest aspect fiind greșită, motiv pentru în temeiul art. 312 Cod pr.civilă Curtea va admite recursul reclamantului și va modifica în parte sentința în sensul obligării unității și la plata cotei de participare la profit.
Sub aspectul criticilor formulate de recurenta-pârâta Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare în cauză a disp. legale privind prescripția dreptului material la acțiune deoarece fiind vorba de drepturi salariale termenul de prescripție este cel expres prevăzut de art. 283 alin. 1 lit.c Codul muncii, respectiv cel de 3 ani și nu cel prevăzut de art. 283 alin. 1 lit.2 Codul muncii care cuprinde dispoziții de principiu cu privire la toate obligațiile menționate în contractele colective de muncă.
A pretins recurenta prin cel de-al doilea motiv al recursului că sumele cuvenite cu titlu de prime de Paști și de C ar fi fost incluse în salariul de bază începând cu anul 2003 conform negocierilor cu, susținere care ar fi putut fi reținută de către instanță dacă ar fi fost și dovedită, numai că prin raportul de expertiză contabilă întocmit de expert a rezultat că aceste prime nu au mai fost incluse în salariu începând cu anul 2004. motiv pentru care în mod corect tribunalul a admis acțiunea.
În ce privește cuantumul primelor criticile formulate de recurenta - SA sunt eronate, expertul contabil calculând aceste drepturi în raport cu salariul de bază mediu brut și nu cu salariul mediu brut pe unitate care include și sporurile.
Așa fiind recursul - SA se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta - SA, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.888 din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în P,-,.10 F,.A,.3, județul P și cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.888 din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, și în consecință;
Modifică în parte sentința, în sensul că admite și capătul de cerere privind cota de participare la profit și obligă pârâta la plata către reclamant a acestei cote pe perioada 1.01.2005 - 14.11.2005.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Traian
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red./
3 ex./25.06.2008
f-
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Traian
