Pretentii civile. Speta. Decizia 941/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIE ȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 941
Ședința public din data de 5 iunie 2008
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
Judectori - - - -
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SA, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.747 din 3 martie 2008 pronunțat de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimații-reclamanți:, G, toți cu domiciliul ales la Cabinet avocat, cu sediul în P,-,.31,.C,.51, județul
Dezbaterile și susținerile prților au avut loc în ședința public din data de 30 mai 2008, fiind consemnate în încheierea de la acea dat, care face parte integrant din prezenta decizie.
Curtea, pentru a da posibilitatea avocatului recurentei-pârâte s depun concluzii scrise, în conformitate cu art. 156 alin.2 Cod procedur civil, a amânat pronunțarea pentru data de 05 iunie 2008, când a dat urmtoarea hotrâre:
CURTEA
Deliberând asupra recursului formulat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 747 din data de 3 martie 2008 Tribunalului Prahova, constat urmtoarele:
Reclamanții, G, au chemat în judecat pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța s fie obligat pârâta la plata sumelor de câte 3780 lei, reprezentând prime de Paște și pe anul 2005, actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecrei sume pânâ la data plții efective.
În motivarea acțiunii reclamanții au artat c au fost salariații unitții pârâte și c potrivit contractului colectiv de munc la nivel de unitate, aceasta avea obligația s plteasc fiecrui salariat cu ocazia srbtorilor de Paște și de C câte o prim constând într-un salariu brut mediu pe unitate, obligație care nu a fost îndeplinit de ctre pârât nici pân în prezent.
Prin întâmpinarea depus la dosar pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiat, artând c primele solicitate de reclamanți au fost incluse în salariul de baz și prin urmare aceștia nu mai pot solicita un drept salarial care le-a fost pltit.
Totodat, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, artând c în cauz sunt incidente disp. art.283 alin.1 lit.e Codul muncii potrivit crora dreptul la acțiune în cazul neexecutrii contractului colectiv de munc ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Dup administrarea probatoriilor, Tribunalului Prahova prin sentința sus-menționat a respins ca neîntemeiat excepția privind prescripția dreptului la acțiune și a admis acțiunea reclamanților, a obligat pârâta la plata ctre reclamanți a câte 3780 lei reprezentând drepturi salariale neacordate, constând în prime salariale neacordate și obligat pârâta s plteasc fiecrui reclamant suma de 300 lei cheltuieli de judecat.
Pentru a pronunța aceast soluție, instanța de fond a reținut c reclamanții au fost salariații pârâtei, iar potrivit art.168 din aveau dreptul la prime pentru Paște și în cuantum de un salariu de baz mediu pe unitate pentru fiecare din aceste srbtori, îns aceste drepturi salariale nu au fost achitate.
Aceast concluzie rezult din faptul c pârâta care a pretins c începând cu anul 2003 primele de srbtori au fost incluse în salariul de baz conform negocierilor cu sindicatul, situație menționat în, nu a fcut și dovada includerii acestor prime în salariu, în condițiile în care acesteia îi revenea sarcina probei.
Referitor la excepția invocat de pârât prin întâmpinare, tribunalul a stabilit c în cauz sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.c potrivit crora termenul de prescripție este de 3 ani și nu cele ale art. 283 lit. e Codul muncii, deoarece, în speț, sunt solicitate drepturi salariale pentru care legiuitorul a înțeles s instituie un regim de prescripție distinct.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinic și nelegal în sensul c în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru c drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de munc la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauz a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticat, deoarece instanța nu a ținut seam de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit crora primele de srbtori au fost incluse în salariul de baz și pltite ca atare. Aceast situație rezult și din faptul c reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dat cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critic a recursului se refer la faptul c tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorat de recurent, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acord cu titlu de prim în sensul c aceasta nu este echivalent cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de baz mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrrilor de la dosar, a criticilor formulate de recurent, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauz Curtea constat c este afectat legalitatea și temeinicia acesteia, așa dup cum se va arta în continuare:
Este adevrat c potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutrii CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, îns în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel c instanța de fond în mod corect a respins excepția invocat de recurent, aceast critic a recursului fiind nefondat.
Nu exist reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodat ca pentru drepturile salariale s existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constat c susținerile recurentei nu își gsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauz, deoarece nimeni nu a contestat c începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de srbtori urmau a fi incluse în salariu, numai c acest lucru trebuia și probat de ctre recurent în sensul de a demonstra cât din creșterea salarial a fiecrui an s-a datorat includerii în salariul de baz a acestor prime.
Aceast prob nu a fost fcut, astfel c, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordat reclamanților criticile formulate de recurent sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecrei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de baz mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod pr. civil, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul c va reduce suma la care a fost obligat pârâta ctre reclamanți la câte 2576 lei pentru fiecare reclamant.
Curtea urmeaz a menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat pârâta SA, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.747 din 3 martie 2008 pronunțat de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimații-reclamanți:, G, toți cu domiciliul ales la Cabinet avocat, cu sediul în P,-,.31,.C,.51, județul
Modific în parte sentința în sensul c reduce suma la care a fost obligat pârâta ctre reclamanți la câte 2576 lei pentru fiecare reclamant.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public, azi 05 iunie 2008.
Președinte, Judectori,
- - --- - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex./13.06.2008
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judectori fond-,
-
operator de date cu caracter personal
numr notificare 3120
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Traian
