Pretentii civile. Speta. Decizia 955/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 955
Ședința publică din 5 iunie 2009
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
Judecător: Dr. - -
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanta recurentă împotriva sentinței civile nr. 228/5.03.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Ministerul Justiției, Tribunalul C-S, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de APEL TIMIȘOARA și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 3 iunie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Deliberând constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 228/5.03.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanta împotriva pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul C-S, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de APEL TIMIȘOARA și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect: obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL TIMIȘOARA și Tribunalul C-S la calcularea și la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15%, cu începere din 15.09.2007 și până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, precum și în viitor, reactualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului la acțiune și până la data executării hotărârii judecătorești.
Totodată, a solicitat obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, iar a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății sumelor neîncasate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că excepția necompetentei materiale a instanței este neîntemeiată, dreoarece prin Decizia nr. 104 din 2009 Curții Constituționale a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor <LLNK 12008 75180 302 0 62>art. I și II din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, iar aceasta decizie este obligatorie.
Având în vedere rolul Ministerului Economiei și Finanțelor de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
Cu privire la fondul cauzei, instanța de fond a reținut că reclamanta face parte din categoria personalului din unitățile din justiție, raporturile de muncă ale acesteia fiind guvernate de Codul muncii, conform dispozițiilor art. 1 și art. 295, sub aspectul salarizarii.
Însă, printr-o serie de acte normative (de exemplu: OG nr. 10/2007; OG nr. 11/2007; OG nr. 16/2007; OG nr. 27/2007; Legea nr. 232/2007; OG nr. 8/2007; OG nr. 20/2007; OG nr. 23/2007), personalul din sistemul bugetar a beneficiat, ca în fiecare an, de majorările salariale anuale, pentru anul 2007, sub forma adaosurilor salariale constând în indexarea salariilor sau indemnizațiilor. Aceste majorări au fost aplicate nediscriminatoriu sub aspectul categoriei socio - profesionale.
Reclamanta a declarat recurs, în termenul legal, împotriva sentinței civile nr. 228/5.03.2009 a Tribunalului C-S, arătând că cererea sa este întemeiată, întrucât, în calitate de personal auxiliar de specialitate, lucrează cu documente clasificate, dar nu beneficiază de sporul de confidențialitate de care beneficiază alte categorii de personal, conform art. 3 din Legea nr. 444/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 19/2006, art. 15 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 6/2007, art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002, modificată prin Legea nr. 405/2002, și art. 30 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000.
Recurenta a învederat instanței că, prin decizia nr. -, soluționând un recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că sporul de confidențialitate trebuie acordat personalului instanțelor judecătorești.
Totodată, susține că numita, angajată anterior recurentei pe aceeași funcție, a încasat sporul de confidențialitate, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 67/18.01.2008 a Tribunalului C-S, împrejurare ce atrage incidența hotărârii pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Beian contra României, precum și a prevederilor art. 14 coroborate cu cele ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Recursul nu a fost motivat în drept.
La cererea de recurs au fost anexate, în copie sentința civilă nr. 67/18.01.2008 a Tribunalului C-S și hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 6.12.2007 în cauza Beian împotriva României.
Intimatul Ministerul Justiției a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind temeinică și legală.
În motivarea cererii de recurs se arată, în esență, că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea, deoarece nu există nici un act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul la sporul de confidențialitate pentru personalul din sistemul justiției, iar prin deciziile Curții Constituționale nr. 818, nr. 819 și nr. 820 din 3.07.2008, publicate în Monitorul Oficial al României din 16.07.2008, care sunt obligatorii, se statuează că instanțele judecătorești trebuie să aplice și să interpreteze strict actele normative, în speță cele care reglementează salarizarea judecătorilor.
În drept, se invocă dispozițiile art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă.
Examinând recursul declarat de către reclamantă prin prisma motivelor invocate și a art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este întemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Excepția lipsei calității procesual pasive, invocată în cauză de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, a fost respinsă în mod corect de către prima instanță ca neîntemeiată, deoarece, potrivit art. 19 lit. a) și g) al Legii nr. 500/2002, pârâtul are atribuții de a pregăti proiectele legii bugetare și ale legilor de rectificare, de a analiza propunerile Ministerului Justiției de includere în legile bugetare a sumelor care fac obiectul litigiului, iar în faza de execuție bugetară, conform art. 48 alin. 2 din aceeași lege, de a repartiza pe trimestre ordonatorului principal de credite cheltuielile de personal alături de celelalte cheltuieli bugetare aprobate.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea constată că instanța de fond a respins în mod greșit acțiunea formulată de către reclamantă, date fiind argumentele de fapt și de drept ce vor fi prezentate în continuare.
Reclamanta face parte din categoria personalului auxiliar de specialitate din justiție, a cărui angajator este finanțat de la bugetul de stat, iar raporturile juridice de muncă ale acesteia sunt guvernate de Codul muncii, conform dispozițiilor art. 1 și art. 295 alin. 2 din acest cod.
Reclamantei i-a fost impusă, prin lege, o obligație profesională imperativă, specială și specifică, de confidențialitate (art.78 alin.1 din Legea nr. 567/2004 și art. 9 din Codul deontologic), care se îndeplinește în cadrul executării raporturilor de muncă și care presupune, spre exemplu, sarcina de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informațiile pe care le-a obținut in această calitate.
Din însăși natura sa, activitatea judiciară desfășurată de reclamanți implică administrarea sau cel puțin contactul cu informații confidențiale, așa încât aceștia se află într-o situație identică cu salariații bugetari cărora li s-a recunoscut și dreptul corelativ, de natură salarială, ca urmare a faptului îndeplinirii obligației de confidențialitate. Rezultă deci că reclamanta deși își execută obligația de confidențialitate, fiind debitoare a acestei obligații în mod similar cu restul personalului din unitățile bugetare, totuși pentru îndeplinirea acestei obligații speciale și specifice, nu i se recunoaște sporul salarial de confidențialitate, așa cum este recunoscut în cazul restului personalului din sistemul bugetar.
În speță, prezintă relevanță criteriul justificativ generator al sporului de confidențialitate, respectiv existența obligației de confidențialitate în sarcina reclamantei, nefiind determinant criteriul categoriei socio-profesionale, întrucât acest aspect al categoriei socio-profesionale nu constituie o justificare obiectivă și rezonabilă pentru decăderea acestora dintr-un drept garantat de lege.
În concluzie, prin neacordarea adaosului salarial, constând în sporul de confidențialitate, reclamanta este în mod evident și grav discriminată, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează adaos salarial și pentru restul personalului. De altfel, doctrina și practica judiciară au statuat în mod unanim și constant existența discriminării în materie de muncă, ori de câte ori un spor sau un adaos salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale (deci indiferent de funcție) care întruneau elementul generator al respectivului spor sau adaos specific.
În fine, un argument determinant pentru soluția pe care Curtea urmează să o pronunțe asupra recursului supus analizei este și conținutul Deciziei nr. 46/15.12.2008, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, având de soluționat un recurs în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303 /2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, raportat la art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, judecătorii procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară. date asupra chestiunilor de drept de către instanța supremă sunt obligatorii pentru instanțele judecătorești, potrivit art. 329 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă.
Cu referire la apărările formulate de pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinarea depusă în dosarul de recurs, Curtea reține că, într-adevăr, dreptul de a stabili prin acte normative cu caracter special criteriile de acordare a salariilor de bază și a sporurilor și adausurilor la acestea este atributul exclusiv al legiuitorului, însă această facultate nu exclude obligația de a reglementa raporturile de muncă în condițiile asigurării unei egalități juridice pentru toate categoriile de salariați. Acest lucru nu presupune acordarea unor salarii și sporuri egale pentru toți, ci o conduită echidistantă în reglementarea unor metode de remunerare pentru situațiile identice în ceea ce privește, spre exemplu, vechimea in muncă, munca peste programul normal de opt ore, sau în zilele de, repaus săptămânal, inclusiv obligația de a păstra confidențialitatea cu privire la informațiile despre care au luat cunoștință pe parcursul derulării raporturilor de muncă.
Ori, dacă pentru aceste circumstanțe concrete, în care se pot găsi la un moment dat anumite categorii de salariați Codul muncii, în ale sale art. 20, 21, 26, 117 și următoarele, dar și actele normative cu caracter special ale diferitelor categorii de bugetari cuprind prevederi menite să satisfacă cerința nediscriminării, prin stabilirea direct ori indirect a unor sporuri sau procente egale, ce se raportează la salariile de bază diferențiate în raport cu natura atribuțiilor, modul de acces în respectiva profesie, pregătirea inițială continuă, modul de negociere etc. nu există nici o rațiune pentru care, în considerarea exigențelor art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, anumiți salariați să fie avantajați prin recompensarea materială pentru executarea obligației de confidențialitate, iar alții nu.
În strânsă legătură cu cele mai sus expuse, Curtea va înlătura și argumentele pârâtului Ministerul Justiției, potrivit cărora pretențiile reclamanților exced atribuțiilor puterii judecătorești, pentru simplul motiv că rolul instanței de judecată nu este acela de a se subroga legiuitorului, prin acordarea unor drepturi salariale, ci de a constata discriminarea și de a acorda despăgubiri pentru încălcarea principiului în discuție, acordând eficiență practică prevederilor art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, conform cărora "persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun."
De aceea, nici conținutul Deciziilor nr. 818, nr. 819 și nr. 820 din 3 iulie 2008, prin care Curtea Constituțională a exercitat controlul prevederilor art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 nu ar putea justifica apărarea intimatului Ministerul Justiției referitoare la încălcarea atribuțiilor conferite puterilor judecătorești în ipoteza în care s-ar admite acțiunea reclamantei, deoarece, în speță, nu se pune problema ca instanța să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, ci să acorde despăgubiri pentru omisiunea legiuitorului.
O atare abordare a atribuțiilor judiciare in materie este conținută de alin. 15 din preambulul Directivei nr. 2000/78/CE, privind crearea a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, in care se menționează că "aprecierea faptelor care permit presupunerea existenței unei discriminări directe sau indirecte aparține instanței juridice naționale sau unei alte instanțe competente, în conformitate cu dreptul național sau cu practicile naționale, care pot să prevadă, în special, că discriminarea indirectă poate fi stabilită prin toate mijloacele, inclusiv pe bază de date statistice."
Având în vedere considerentele expuse anterior și dispozițiile art. 312 alin. 1 - alin. 4 coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de către reclamantă ca fiind întemeiat și va modifica în tot hotărârea recurată, în sensul că va admite acțiunea civilă formulată de către reclamanta împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL TIMIȘOARA, Tribunalul C-S și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și va obliga pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL TIMIȘOARA și Tribunalul C-S la calcularea și plata sporului de confidențialitate de 15%, calculat la salariul brut lunar, cu începere de la data de 15.09.2007 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, respectiv 5.06.20098, precum și în continuare până la modificarea sau încetarea raportului de muncă. Totodată, va obliga aceiași pârâți să plătească drepturile sus-menționate actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii lor și până la data plății efective, precum și la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei și va fi obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, să aloce pârâților sus-menționați fondurile necesare plății sumelor cuvenite reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către reclamanta recurentă împotriva sentinței civile nr. 228/5.03.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Modifică în tot hotărârea recurată, în sensul că:
Admite acțiunea civilă formulată de către reclamanta împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL TIMIȘOARA, Tribunalul C-S și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL TIMIȘOARA și Tribunalul C-S la calcularea și plata sporului de confidențialitate de 15%, calculat la salariul brut lunar, cu începere de la data de 15.09.2007 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, respectiv 5.06.20098, precum și în continuare până la modificarea sau încetarea raportului de muncă.
Obligă aceiași pârâți să plătească drepturile sus-menționate actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii lor și până la data plății efective, precum și la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
Obligă pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, să aloce pârâților sus-menționați fondurile necesare plății sumelor cuvenite reclamantei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 iunie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu
- - - - Dr. - -
aflată în concediu de odihnă
pt. care semnează președinte secție
Judecător
Grefier,
- -
Red. /3.07. 2009
Tehnored. /2 ex/8.07.2009
Prima instanță: Tribunalul C-S - A,
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu
