Pretentii civile. Speta. Decizia 976/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 976
Ședința publică din data de 8 mai 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanta cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură și cu sediul în municipiul B, str. -, bloc 13 A-B, parter, jud. B, împotriva sentinței civile nr.210 din data de 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA - Membru Grup, cu sediul în municipiul B, Calea nr.239, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata pârâtă SC SA - Membru Grup, reprezentată de avocat din Baroul Galați conform contractului de asistență juridică nr. 36/2007, lipsind recurenta reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul, arată nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având din nou cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Buzău ca temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe unitatea pârâtă pentru a fi obligată să-i plătească despăgubiri în cuantum de un salariu minim pe ramură reprezentând suplimentarea salarială sub forma unui adaos la care avea dreptul, in anii 2005, 2006, 2007.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că potrivit art. 176 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul Energie Electrică, petrol și gaze salariații aveau dreptul să primească, în luna octombrie, pentru aprovizionarea de toamna iarnă o suplimentare salarială sub forma unui adaos, în cuantum de un salariu minim pe ramură, drepturi pe care unitatea pârâtă a refuzat să i le plătească în anii 2005, 2006 și 2007.
Prin întâmpinarea depusă la dosar unitatea pârâtă SA a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
Prin scrisoarea depusă la dosar la 16.02.2009 unitatea pârâtă a invocat si excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului Buzău.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, unitatea pârâtă a susținut că adaosul prevăzut în art. 176 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul de ramură nu reprezintă un drept salarial prescriptibil în termen de 3 ani conform art. 287 alin. 1 lit. din Codul muncii ci un ajutor destinat protecției sociale a salariaților, negociat prin contractul colectiv de muncă prescriptibil în termen de 6 luni prevăzut in art. 283 alin.1 lit. e din Codul muncii.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active s-a precizat că reclamanta nu are calitatea de creditor al unei obligații certe, lichide și exigibile.
În legătură cu excepția necompetentei materiale a Tribunalului Buzăus -a susținut de pârâtă că legea specială, respectiv Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă prevede în raport cu legea generală, respectiv Codul muncii că soluționarea prezentului conflict de drepturi revine instanței in circumscripția căreia se află sediul unității pârâte ( art. 72 din Legea nr. 168/1999)
Unitatea pârâtă a susținut că pe fond acțiunea reclamantei este neîntemeiată cu mențiunea că începând cu anul 1997, prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SA suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamna iarnă a fost introdusă în salariul de baza al fiecărui salariat.
Tribunalul Buzău prin sentința civilă nr. 210 din 18 februarie 2009 a respins excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului Buzău, si excepția prescripției dreptului la acțiune și a lipsei calității procesuale active a reclamanților, pe fondul cauzei respins acțiunea formulată de reclamanta ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin art. 176 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură Energie Electrică, Petrol și Gaze s- prevăzut că salariații angajații din unitățile din această ramură vor beneficia, în fiecare an, în luna octombrie de o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă, în cuantum de un salariu minim pe ramură.
În alineatul 3 al art. 168 al contractului colectiv de munca s-a stipulat că începând cu 01.06.1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă va fi introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la prezentul contract.
În contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pârâte între SA și salariații reprezentați de în art. 168 alin. 2 teza a I- s-a stipulat că "suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă in salariul de bază" ( conform telex nr. 2412/1998).
Față de conținutul telexului nr. 2412 din 29.10.1998 semnat de părțile contractante ale contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de SA, respectiv de directorul general al SNP SA și președintele sindicatului instanța de fond reținut că într-adevăr salariile brute ale salariaților din SA s-au majorat în anul 1998 ca urmare a aplicării art. 168 alin.3 din contractul colectiv de muncă la nivel SA pe anul 2007.
Rezultă deci că, începând cu anul 1998 suplimentarea salarială sub forma adaosului fie pentru aprovizionarea de toamna, prevăzută în art. 176 din contractul colectiv de munca încheiat la nivel de ramură Energie Electrică, Petrol si Gaze a fost inclusă în salariile de bază ale salariaților angajați la SC SA B, acesta fiind motivul pentru care în anii următori în actele adiționale la contratul colectiv de muncă încheiat la nivelul SA, inclusiv în anii 2005-2007 nu s-a mai stipulat acordarea adaosului fix pentru aprovizionarea de toamnă.
Raportat la situația de fapt, tribunalul a constat că excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului Buzău este neîntemeiată întrucât potrivit art. 284 alin. 1 si 2 din Codul muncii raportat la art. 2 pct. 1 lit c Cod procedură civilă conflictele de muncă se judecă în prima instanță de tribunalul în a cărei circumscripție își are domiciliul reclamantul.
S-a apreciat că nu este întemeiată nici excepția prescripției dreptului la acțiune în termenul de 6 luni prevăzut în art. 283 alin.1 lit. din Codul muncii cu motivarea că adaosul pentru aprovizionarea de toamnă solicitat de reclamantă reprezintă conform art. 155 din Codul munciio suplimentare salarială, componentă a salariului reclamantei pentru care dreptul la acțiune se prescrie în conformitate cu art. 283 alin.1 lit. din Codul muncii în termen de 3 ani.
De asemenea s- apreciat că este neîntemeiată și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în condițiile în care aceasta are calitatea de angajată a pârâtei și solicită prin prezenta acțiune un drept salarial.
Pe fondul cauzei instanța a constatat că acțiunea reclamantei este neîntemeiată întrucât așa cum s-a reținut mai sus suplimentarea salarială prevăzută în art. 176 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură s-a acordat reclamantei, nu prin plata separată a acesteia ci prin includerea ei în salariul de bază al fiecărui salariat încă din 1997.
Împotriva acestei sentințe formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In cuprinsul motivelor de recurs formulate se arata faptul că hotărârea pronunțată a fost dată cu nerespectarea disp.art.304 pct.9 pr.civilă in sensul că în speță s-au aplicat greșit dip.art.176 din CCM, condiții in care aceasta interpretare eronată a avut efecte si asupra temeiniciei soluției pronunțate.
De asemenea se mai susține ca instanța de fond a considerat ca drepturile salariale au fost incluse din anul 1997 in salariul de baza, insă nu exista nici o dovada pe care să se întemeieze soluția primei instanțe, ba dimpotrivă se poate observa ca angajatorul a nesocotit aceste prevederi, producându-i -se prejudicii materiale, neexistând nici o dovada de executare a obligațiilor reglementate de textul sus menționat.
Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței prin admiterea acțiunii așa cum fost formulată.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurenta-reclamantă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Recurenta-reclamantă a fost salariata intimatei-pârâte și potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997 (denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paște, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Respectând aceste clauze contractuale, în anul 1997 angajatorul a plătit salariaților suma de 440.000 lei brut reprezentând suplimentarea salarială prevăzută în contract, astfel cum rezultă din adresa nr.2328/8 octombrie 1997.
Prin această adresă semnată de reprezentanții Patronatului și s-a convenit ca includerea acestui drept în salariul de bază să se facă începând cu data de 1 ianuarie 1998, după un mod concret de calcul ce va fi negociat odată cu indexarea salariilor pentru trimestrul IV.
Curtea mai reține că prin adresa comună (telex) nr.2412/29.05.1998 emisă de SN SA pentru mai multe dintre sucursalele sale din țară pe de o parte și pe de alta, s-a stabilit ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub formă de cotă procentuală începând cu data de 1 martie 1998, astfel: pentru salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; pentru salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și pentru salarii peste 2.000.000 lei-5% (fila 17).
În pe anul 1998 la art.168 alin.2 există mențiunea expresă că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telex 2412/1998 (fila 20) alături de o indexare salarială de 5% de care au beneficiat toți salariații, în temeiul nr.208/31.03.1998.
Și în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceeași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În concluzie, așa cum în mod corect a reținut și instanța fondului, în cauză s-a făcut dovada includerii acestui drept în salariile brute de bază ale angajaților, inclusiv cele ale reclamantei, prin efectul menținerii lui în salariul brut de bază, până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2005, 2006 și 2007, fost în mod legal și temeinic respinsă.
Drept consecință, recursul declarat în cauză de reclamantă urmează a fi respins ca nefondat în temeiul art.312 Cod procedură civilă,in cauza nefiind incidente disp.art.304 pct.9 pr.civilă, menținându-se în totalitate sentința civilă nr.210 pronunțată la 18 februarie 2009 de Tribunalul
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură și cu sediul în municipiul B, str. -, bloc 13 A-B, parter, jud. B, împotriva sentinței civile nr.210 din data de 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA - Membru Grup, cu sediul în municipiul B, Calea nr.239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 mai 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored. VD
2ex/18.05.2009
Dosar fond - al Tribunalului Buzău
a
G
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
