Pretentii civile. Speta. Decizia 984/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 984/
Ședința publică din 03 iunie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în com. de Câmpie,-, jud.M, împotriva sentinței civile nr.133 din 29 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de taxă judiciară de timbru, reclamantul recurent și pârâta intimată -""SRL au depus la dosar concluzii scrise.
Față de actele și lucrările dosarului, constată că recursul este în stare de judecată și ca atare reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.133 din 29 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Mureșa admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată, sub dosarele nr- și nr- ale Tribunalului Mureș, de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta -""SRL G și în consecință:
-a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a drepturilor salariale pentru 9 zile lucrătoare aferente lunii noiembrie 2006;
-a constatat că reclamantul nu a avut în luna noiembrie 2006 zile nelucrate sau nemotivate și a dispus, în consecință, rectificarea mențiunilor din carnetul de muncă al reclamantului în sensul înlăturării mențiunilor referitoare la zilele nelucrate în luna noiembrie 2006;
-a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a compensației salariale, în cuantum de 675 lei;
-a respins restul pretențiilor reclamantului
Prin aceiași hotărâre tribunalul a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențională -""SRL Sf.G în contradictoriu cu reclamantul, obligând reclamantul-pârât reconvențional să plătească în favoarea pârâtei-reclamantă reconvențională suma reprezentând cuantumul net al salariilor primite necuvenit pentru 70 de zile lucrătoare, calculate în funcție de salariul brut lunar de 675 lei, respingând restul pretențiilor pârâtei-reclamantă reconvențională.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a fost, conform contractului de muncă, angajatul pârâtei -""SRL Sf. din 2 octombrie 2006 și până în 10 mai 2007, când i-a încetat contractul individual de muncă conform Deciziei de concediere nr.1/13.04.2007 în baza dispozițiilor art.65 alin.1 Codul muncii.
Din prevederile contractului de muncă rezultă că reclamantul a început activitatea la societatea pârâtă la data de 2 octombrie 2006, având un salariu brut de 675 lei și beneficiind de 21 zile lucrătoare concediu de odihnă anual.
Din adresa emisă de societatea pârâtă rezultă că drepturile restante cu referire expresă la concediul de odihnă rămân în sarcina vechiului angajator, acestea neputând fi cedate societății care a preluat personalul iar salariații actuali ai societății -""SRL SF.G au dreptul să solicite de la SA compensarea în bani a concediului de odihnă.
Din copia sentinței civile nr.740 din 02.05.2007 a Tribunalului Mureș rezultă că între reclamant și -""SA de Câmpie a existat un litigiu pentru plata unor drepturi salariale restante pentru ore suplimentare pe perioada martie - iunie 2006 fără să se facă nicio solicitare pentru cele 18 zile de concediu de odihnă care apreciază reclamantul că i-ar reveni pentru perioada când era angajatul acestei societăți.
Statul de plată depus în copie de către pârâtă confirmă plata în luna decembrie a primei de vacanță pentru anul 2006 și demonstrează în acest fel că indirect, se recunoaște efectuarea celor 7 zile de concediu ce îi reveneau din anul 2006 aferente perioadei în care a fost angajat la societatea pârâtă. Instanța a apreciat astfel că în mod eronat reclamantului i-au fost înscrise în carnetul de muncă un număr de 9 zile lucrătoare în care ar fi lipsit nemotivat întrucât 7 dintre acestea reprezintă concediul de odihnă iar 2 au fost acordate pentru a recupera zilele de sâmbătă și duminică (18,19 noiembrie 2006).
Instanța a mai constatat că este întemeiată solicitarea reclamantului cu privire la plata unui salariu în plus deoarece. în baza disp.art.73 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pârâta avea această obligație prin raportare la temeiul concedierii, respectiv art.65 din Codul muncii și conținutul deciziei de concediere nr.1/2007 emisă de către pârâtă.
Cu referire la cele 18 zile trecute în carnetul de muncă al reclamantului ca fiind nelucrate în luna decembrie, instanța a reținut că aceste zile nu-i putea fi acordate și plătite de către pârâtă întrucât pentru perioada pretinsă aceste drepturi rămân în sarcina vechiului angajator.
Cu privire la acțiunea reconvențională instanța a reținut că pe parcursul procesului reclamantul a recunoscut că deși a absentat succesiv de la muncă a încasat salariul cu motivarea că aceste zile libere i se cuveneau pentru orele suplimentare lucrate la -" "SA.
Având în vedere cele de mai sus instanța a admis în parte pretențiile formulate prin acțiunea reconvențională și a obligat reclamantul pârât reconvențional să restituie sumele încasate necuvenit pentru cele 70 de zile lucrătoare. Cu referire la acest aspect tribunalul a mai reținut că prin sentința civilă 740/2007 a Tribunalului Mureș, reclamantului i-au fost plătite orele suplimentare prestate în favoarea -" "SA existând în plus dovada că între cele două societăți a intervenit o înțelegere în sensul îndeplinirii de către fiecare angajator a obligației față de angajați raportat la perioada cât au avut contract individual de muncă în ființă.
Cu referire la daunele morale, instanța de fond a respins această pretenție.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamantul.
Recurentul a criticat hotărârea atacată arătând că în mod greșit instanța a respins pretenția sa de înscriere în carnetul de muncă a celor 18 zile de concediu de odihnă aferente perioadei 1 ianuarie - 30 septembrie 2006, zile efectuate în luna decembrie 2006, deși afirmativ, reclamantul a lucrat suplimentar un număr de 17 de zile neavând posibilitatea de a efectua concediul de odihnă.
O altă critică formulată de recurent are în vedere neacordarea cheltuielilor de judecată în sensul în care acesta a arătat că s-a prezentat la un nr.de 7 termene la Tribunalul Mureș efectuând 120 km în total pe zi, astfel cheltuielile de deplasare se ridică la suma de 2.000 lei.
Cu referire la daunele morale recurentul a arătat că concedierea sa nu a fost dispusă în mod legal întrucât după încetarea activității sale la societatea pârâtă au fost angajate alte 3 persoane astfel că temeiul vizând desființarea locului de muncă nu s-a dovedit a fi real.
În fine, recurentul critică sentința pronunțată de tribunal prin prisma admiterii acțiunii reconvenționale în sensul în care din cele 117 zile lucrate în plus în anul 2006, 46 de zile au fost plătite de -" "SA prin hotărâre judecătorească iar cele 71 de zile urmau să fie plătite de societatea pârâtă.
Pârâta -""SRL a formulat întâmpinarea solicitând respingerea ca nefondat a recursului declarat. Intimata a arătat că prima instanță a stabilit că între cele două societăți a intervenit o înțelegere privitoare la obligațiile fiecărui angajator față de angajați raportat la perioada cât au avut contract individual de muncă în ființă. În același sens se arată chiar dacă nu ar fi intervenit o asemenea înțelegere angajatorul, potrivit dispozițiilor Codului muncii, are obligații numai față de proprii angajați și proporțional cu perioada efectiv lucrată.
Cu referire la cele 18 zile de concediu intimata a arătat că recurentul a recunoscut faptul că -" "SA i-a plătit un număr de 19 zile de concediu.
Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a avut calitatea de angajat al societății pârâte în intervalul 02.10.2006 - 10.05.2007.
Prin actul adițional nr.2 aflat la fila 39 dosar recurs, în conformitate cu prevederile Codului muncii precum și ale Contractului de asociere în participațiune nr.951 din 04.10.2006, încheiat între -" "SA și -""SRL asociatul secund, pârâta în prezenta cauză, a preluat personalul aferent fermei cu drepturile și obligațiile salariaților ce decurg din contractul de muncă existent la data transferului. Intimata nu a contestat valabilitatea acestui act adițional ci s-a rezumat să învedereze instanței de recurs împrejurarea că instanța de fond "a stabilit" că între cele două societăți comerciale a existat o înțelegere. În realitate această "înțelegere" reprezintă o manifestare unilaterală din partea asociatului secund privitoare la drepturile angajaților. Această adresă nu s-a materializat prin încheierea unui act adițional la contractul de asociere în participațiune nr.951 din 4 octombrie 2006, ca atare, curtea apreciază că părțile sunt ținute să respecte prevederile contractuale precum și cele cuprinse în actele adiționale ca parte integrantă la contract.
Din tabelul anexă la actul adițional nr.2 rezultă că reclamantul (poz.17) la data transferului avea un număr de 71 de zile libere și un număr de 26 zile de concediu de odihnă rămase de efectuat.
Prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat să îi fie trecut în carnetul de muncă un număr de 9 zile înscrie eronat ca zile nelucrate, respectiv, să fie trecute ca zile lucrătoare, iar 18 zile să fie trecute ca zile de concediu de odihnă.
Așa cum am arătat din actul adițional aflat la dosarul cauzei, rezultă cu claritate atât numărul de zile de concediu cât și numărul de zile libere de care reclamantul urma să beneficieze pentru anul 2006.
Pornind de la conținutul acestui act adițional nr.2, curtea apreciază că pretenția pârâtei reclamante reconvențional pentru restituirea sumelor plătite în contul celor 71 de zile libere, este neîntemeiată întrucât, așa cum arătam, societatea pârâtă - reclamantă reconvențional, a preluat personalul fostului angajator cu toate drepturile și obligațiile salariaților ce decurg din contractul de muncă. Prin sentința civilă nr.710 din 2 mai 2007, reclamantul a solicitat instanței a obliga societatea pârâtă -" "SA la plata unui număr de 46 de zile libere pentru orele suplimentare. Aceste zile libere compensate în bani reprezintă diferența între zilele libere consemnate în tabelul ce face parte integrantă din actul adițional nr.2 și numărul total de zile libere respectiv 117, pe care reclamantul le-a realizat prestând un program de 12 ore/zi de luni până duminică. Astfel fiind, este greșită concluzia instanței de fond potrivit căreia reclamantul pârât reconvențional a beneficiat de o plată dublă respectiv compensarea în bani a zilelor libere realizată de la -" "SA prin sentința civilă 710/02.05.2007 a Tribalului M, precum și încasarea salariului de la societatea pârâtă pentru aceleași zile libere.
Apreciind asupra celor de mai sus, curtea găsește întemeiate criticile recurentului privitoare la admiterea acțiunii reconvenționale și pe cale de consecință, va admite recursul declarat va modifica în parte sentința atacată și va respinge acțiunea reconvențională.
Celelalte critici formulate de recurent sunt neîntemeiate.
Prin memoriul de recurs recurentul a solicitat să-i fie scrise în carnetul de muncă un număr de 18 zile de concediu efectuate în luna decembrie 2006. Ulterior, prin înscrisul intitulat "notificare către Curtea de Apel Tg-M" recurentul a arătat că din cele 26 zile de concediu de odihnă efectuate din 22 noiembrie 2006 până în 2 ianuarie 2007, doar 9 zile nu i-au fost plătite.
Având în vedere aceste precizări, curtea apreciază ca nefondată critica vizând respingerea de către instanța de fond, a acestei pretenții.
Cu referire la acordarea cheltuielilor de judecată instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art.274 pr.civ. partea care cade în pretenții poate fi obligată la plata acestor cheltuieli cu condiția ca partea care solicită obligarea la cheltuieli să dovedească că le-a făcut. Reclamantul a solicitat în ședința publică din 11 decembrie 2007, obligarea la plata acestor cheltuieli de judecată a societății pârâte, cheltuieli care afirmativ, reprezintă consumul de carburant, însă, nu a propus și nu a depus nicio probă în dovedirea acestor aspecte.
Cu referire la daunele morale solicitate instanța de fond a reținut în mod corect că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru acordarea acestor sume.
Având în vedere cele de mai sus, curtea va menține hotărârea primei instanțe cu privire la modalitatea de soluționare a acțiunii principale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul, domiciliat în comuna de Câmpie,-, județul M, în contradictoriu cu pârâta -""SRL cu sediul procesual ales în T-, județul T, împotriva sentinței civile nr.133 din 29 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- și în consecință:
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că respinge acțiunea reconvențională a pârâtei -""SRL cu sediul procesual ales în T-, județul
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 iunie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
ptr., fiind
în concediu, semnează
vicepreședintele instanței
ptr. ,fiind
în concediu, semnează
vicepreședintele instanței
GREFIER
Ptr. ,
fiind în concediu, semnează
grefier șef secție
Red.
Tehnored.
2 exp./30.07.2008.
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
