Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 102/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 102/
Ședința publică din 13 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Mariana
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamantul -, împotriva deciziei civile nr.315 din 22 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat, pentru recurentul-reclamant - și avocat, pentru intimata-pârâtă -e - Agenția M prin -e Sucursala B, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 10 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.10859 din 16 ianuarie 2008, eliberată de Primăria municipiului Pitești și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat solicită îndreptarea erorii materiale strecurată în concepta încheierii de ședință din data de 21 februarie 2008, în sensul de a se concepta o singură intimata, respectiv -e Sucursala - Agenția M prin -e Sucursala B, care are personalitate juridică și care mandatează sucursalele pentru a sta în proces.
Curtea, având în vedere dispozițiile art.281 Cod procedură civilă, în sensul că, erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri, pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere, dispune îndreptarea erorii materiale strecurată în concepta încheierii de ședință din data de 21 februarie 2008, în sensul că se va concepta o singură intimată, respectiv -e Sucursala-Agenția M prin -e Sucursala B, care are personalitate juridică.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, în raport de această precizare, constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Avocat solicită admiterea recursului, casarea deciziei, schimbarea în totalitate a acesteia, în sensul de a respinge apelul declarat de pârâta -e Sucursala B și admiterea apelului declarat de reclamant, în sensul admiterii acțiunii. Precizează că, potrivit dispozițiilor art.53 din Legea nr.7/1996, precum și principiului disponibilității, în cartea funciară nu se pot înscrie drepturi care nu există. Arată că, există dreptul de proprietate al aceluiași recurent, asupra a două proprietăți diferite, situate la numere diferite, respectiv 3 și 4. S-a renunțat la calea de atac asupra încheierii de intabulare, deși aceasta nu era conformă cu voința părții, însă s-a solicitat rectificarea cărții funciare. Instanța de apel a încălcat dispozițiile Legii nr.7/1996 atunci când a unit cele două proprietăți, aflate la numere diferite, dispunând alipirea celor două, în lipsa unei hotărâri judecătorești sau a unei decizii a Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară. Aceeași situație se află și în ceea ce privește contractul de ipotecă de rangul II. Solicită cheltuieli de judecată.
Avocat solicită respingerea recursului, ca nefondat, fără cheltuieli de judecată, având în vedere că s-a ipotecat apartamentul, așa cum este descris în contract. Înscrierea dreptului de proprietate și al ipotecilor în Cartea funciară a respectat prevederile art.41 din Ordinul nr.633/2006.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 05.01.2007, reclamantul - a solicitat în contradictoriu cu pârâții și RD. - - Sucursala B, Agenția M, rectificarea înscrierii în Cartea Funciară nr.241/C a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în C, str.- -,.3,.B,.3, parter, județul A cu nr. cadastral 292/3-B-0-3, partea I-a; a înscrierii în partea a III-a pct.1 a Cărții Funciare nr.241/C și a înscrierii în partea a III-a, pct.2 a Cărții Funciare 241/
În motivarea cererii reclamantul a arătat că la înscrierea dreptului de proprietate asupra apartamentului situat în C, str. -. -,. 3,.B, .3, parter, județul A s-a comis o gravă greșeală cu privire la identificarea și descrierea imobilului, în sensul că acest apartament a fost dobândit împreună cu, prin act de schimb, autentificat sub nr.1556/23.03.1994 și este compus dintr-o cameră și dependințe, iar în cartea funciară a fost descris un apartament compus din 4 camere și dependințe în suprafață totală de 136,3 și suprafața utilă de 92,58
Reclamantul a arătat că, într-adevăr, mai deține în proprietate un apartament situat în C, str.- -,.3,.B,.4, parter, care însă a fost dobândit prin contract de vânzare-cumpărare nr.7433/4.01.1994, care nici acesta nu este compus din 4 camere, fiind vorba de 2 imobile distincte, motiv pentru care se impune rectificarea cărții funciare partea
În ceea ce privește solicitarea de rectificare a părții a III-a pct.1 și 2 din aceeași carte funciară, s-a produs de asemenea o greșeală, constând în aceea că suma garantată cu imobilul pentru care a solicitat intabularea, este de 125 mii. lei RON și nu de 3 miliarde lei RON, conform contractului de credit nr.111/09.11.1999 și de 125 mii. lei RON și nu 485 mii. lei RON, așa cum s-a înscris în Cartea Funciară nr.241/
La data de 09.02.2007, RD. -e - Sucursala B, pentru Agenția M, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată, nelegală și netemeinică, susținând că imobilul cu nr. cadastral 292/3-B-0-3 reprezintă unirea a două corpuri de proprietate, o garsonieră și un apartament pe care reclamantul le-a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr.7433/4.01.1994 și cu actul de schimb nr.1556/23.03.1994, imobil cu care, împreună cu pârâta, a garantat creditele acordate de RD. - Agenția M, grevându-l de ipoteca de rangul 1 și 2.
Prin sentința civilă nr.1292/18.05.2007, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, s-a ispus dezmembrarea din Cartea Funciară nr.241/C a imobilului apartament, obiect al contractului de vânzare-cumpărare nr.7433/04.01.1994, cu plata integrală, încheiat între C și - și pentru care nu s-a cerut intabularea prin cererea numărul 790/09.11.1999, s-a ispus rectificarea cărții funciare nr.241/C, după întocmirea documentației cadastrale de dezmembrare.
Totodată, s-a menținut înscrierea în Cartea Funciară nr.241/C a imobilului ce a făcut obiectul actului de vânzare-cumpărare nr.2696/11.10.1991 încheiat între și și a actului de schimb autentificat sub nr.1556 din 23.03.1994, așa cum s-a solicitat de reclamant prin cererea nr.790/09.11.1999. S-a ispus rectificarea notării din partea a III-a Ca ipotecii rg.I autentificată sub nr.24/05.01.2000, conform încheierii de Carte Funciară nr.196-i pentru creanța de 125 milioane lei și nu cum greșit s-a menționat pentru creanța de 3 miliarde lei. S-au enținut notările din partea a III-a C, așa cum au fost rectificate asupra imobilului rămas înscris în Cartea Funciară 241/ S-a espins cererea privind rectificarea înscrierii în partea a -a C pct. 2 a dreptului de ipotecă, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond reținut în esență că, la data de 09.11.1999 reclamatul și pârâta au solicitat Biroului de Carte Funciară intabularea dreptului lor de proprietate asupra imobilului situat în C, str.- -,.3,.B, parter,.3, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr.7433/04.01.1994 și a contractului de schimb autentificat sub nr.1556/25.03.1994, iar din cuprinsul actului de proprietate al imobilului pentru care s-a cerut și s-a dispus intabularea rezultă că acesta este un apartament compus dintr-o cameră și dependințe, astfel că în mod eronat s-a înscris în cartea funciară nr.241 C sub numărul cadastral nr.292/3-B-0-3 apartamentul cu nr.3 compus din 4 camere și dependințe - 2 dormitoare, 2 sufragerii, 2 băi, hol, balcon cu suprafață construită de 136,30 și suprafață utilă de 92,58
În ceea ce privește înscrierea notărilor din partea C pct.1 și 2, instanța a reținut că nici una din părți nu a solicitat luarea inscripției ipotecare pentru suma de 3.000.000.000 lei, sumă ce a fost notată în partea C din cartea funciară pentru informare, impunându-se rectificarea înscrierii ipotecare pentru creanța de 125 milioane lei, în temeiul art.35 din Legea nr.7/1996 și art.89 din Ordinul nr.633/2006.
Cu privire la rectificarea notării de la pct.2, instanța a reținut că din cuprinsul contractului de ipotecă reiese că suma pentru care s-a solicitat luarea inscripției rg.II este de 485 mil.lei, cererea reclamantului fiind nefondată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel pârâta - -e Sucursala B și reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate.
În apelul său, pârâta - - Sucursala B a invocat următoarele critici:
- Instanța în mod greșit dispune dezmembrarea imobilului în cauză, deși nu s-a solicitat de reclamant.
Deși în motivarea sentinței instanța de fond reține că, la data de 09.11.1999, și au solicitat intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în.3,.B, parter,.3, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare și actul de schimb, iar din modul în care este întocmită documentația cadastrală rezultă că proprietarii au fost de acord cu alipirea celor două apartamente, în mod greșit instanța reține că reclamatul și pârâta au garantat doar cu un imobil format dintr-o cameră și dependințe.
De asemenea, se mai susține că instanța nu a analizat descrierea imobilului din contractele de ipotecă.
- În mod greșit instanța a reținut că nu s-a solicitat înscrierea contractului de ipotecă de rangul 1 și rangul 2 pentru creanța de 3 miliarde lei și respectiv 485 milioane lei, deoarece cu contactele de ipotecă s-a făcut dovada că s-a garantat pentru cele două sume.
Reclamantul critică sentința, întrucât în mod greșit instanța de fond a reținut că notarea ipotecii de II a fost realizată în mod corect pentru suma de 485.000.000 lei, deoarece cu probele administrate în cauză acesta a făcut dovada că notarea s-a făcut eronat pentru această sumă, la care acesta nu a consimțit să garanteze și pentru care creditoarea nu a solicitat notarea ipotecii.
În realitate, în conformitate cu voința părților, așa cum aceasta a fost exprimată prin contractul de credit nr.123/1999, garanția era constituită numai pentru suma de 125.000.000 lei, astfel cum rezultă din cererea nr.4182/13.12.1999 adresată Judecătoriei Câmpulung.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.315 din 22 octombrie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul, a admis apelul declarat de pârâta -e Sucursala B și a schimbat sentința în sensul respingerii acțiunii.
În adoptarea acestei soluții, instanța de apel a reținut în esență că, reclamantul, împreună cu pârâta, au solicitat Biroului de Carte Funciară intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în C, str.G-,.3,.B, parter,.3, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr.2696/11.10.1991 și respectiv actul de schimb autentificat sub nr.1556/23.03.1994, cerere ce fost admisă dispunându-se intabularea imobilului apartament în cartea funciară nr.241/C, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.7433/04.01.1994 și a contractului de schimb autentificat sub nr.1556/25.03.1994, încheiere împotriva căreia părțile au arătat că renunță la căile de atac.
Conform extrasului de carte funciară pentru informare (53), în partea Iac ărții funciare nr.241/C, sub numărul cadastral 292/3-B-0-3 a fost înscris în baza încheierii mai sus analizată apartamentul cu nr.3 compus din 4 camere și dependințe - 2 dormitoare, 2 sufragerii, 2 băi, hol, balcon cu suprafața construită de 136,30 și suprafața utilă de 92,58
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.7433/04.01.1994, reclamantul și pârâta au dobândit dreptul de proprietate asupra unui apartament situat în C, str.G- -,.3,.B, parter,.4, cu o suprafață utilă de 69,15, precum și cota indiviză din suprafața de folosință comună a imobilului, iar prin actul de schimb autentificat sub nr.1556/23.03.1994, au obținut un apartament compus dintr-o cameră și dependințe în aceeași scară a blocului și la același nivel (parter) în care dețineau apartamentul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.7433/04.01.1994, reclamantul și pârâta fiind de acord cu alipirea celor două apartamente, obținând astfel un imobil cu o suprafață de 136,30 și de 92,58, compus din 4 camere și dependințe.
În consecință, instanța a constatat că în mod corect în cartea funciară nr.241 a Municipiului nr.cadastral 292/3-B-0-3 partea I, s-a înscris dreptul de proprietate asupra imobilului situat în C, str.-,.3,.B,.3, parter, județul A, compus din 4 camere și dependințe - 2 dormitoare, 2 sufragerii, 2 băi, hol și balcon, astfel că în mod greșit instanța de fond a apreciat că reclamantul a solicitat intabularea dreptului de proprietate doar cu privire la imobilul garsonieră compus dintr-o cameră și dependințe.
Prin contractele de ipotecă nr.4184/13.12.1999 și respectiv nr.3654/08.11.1999, reclamantul și pârâta au consimțit să constituie în favoarea Băncii Române pentru Dezvoltare - Agenția M ipotecă de rangul II și I asupra imobilului compus din teren în suprafață de 10 și construcția apartament proprietate personală cu suprafața de 136,30 și 92,58 compus din 4 camere și dependințe, cu nr. cadastral 292, situat în C, str.- -,.3,.B,.3, județul A, evaluat la suma de 125 milioane lei.
Din conținutul celor două contracte de ipotecă rezultă că sumele pentru care s-au solicitat lucrarea inscripției de II și I sunt de 485.800.000 lei și respectiv 3.000.000.000 lei, cum în mod corect au fost notate în extrasul de carte funciară pentru informare în partea a III a Cp ct.1, ipotecă până la concurența sumei de 3.000.000.000 lei, iar la pct.2 ipotecă pentru creanța de 485 milioane lei, astfel că, instanța de fond, printr-o interpretare eronată a probelor administrate în cauză, a reținut că reclamantul a garantat cu imobilul apartament mai sus descris doar pentru suma de 125 milioane lei, sumă menționată la pct.6 în contractul de credit nr.111/09.11.1999, deoarece această sumă reprezintă doar valoarea apartamentului cu care reclamatul a înțeles să garanteze creditul de 3.000.000 lei prevăzut la pct.1 din contract.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamantul, criticând-o ca fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, devenind astfel incidente dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă care, coroborate cu prevederile art.312 Cod procedură civilă, conduc la modificarea hotărârii.
Se susține că în mod greșit instanța de apel a respins acțiunea recurentului, menținând înscrierile din cartea funciară, care nu-și găsesc nici un corespondent în realitate, situație în dezacord total cu Legea nr.7/1996. Astfel, în Cartea Funciară nr.241 a Municipiului C au fost înscrise și notate greșit drepturi reale privind imobilul din C, str.- -,.3,.B,.3, județul A, apartament compus dintr-o singură cameră, dobândit prin contractul de schimb autentificat sub nr.1556/23 martie 1994 (anexa nr.1), cu o suprafață totală de 136,3, această situație fiind contrazisă de titlul său de proprietate.
Nu se poate pretinde că recurentul și-a manifestat voința în sensul ca sub același număr cadastral să fie intabulate două imobile proprietatea sa, distincte, respectiv apartamentul nr.3 și nr.4 de pe str.- -,.3,.B, întrucât o astfel de susținere este contrazisă de însăși actul care conține manifestarea sa de voință, respectiv cererea de înscriere a dreptului de proprietate în cartea funciară.
Apartamentul compus din trei camere situat pe aceeași stradă și în același bloc, însă la nr.4, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr.7433/04.01.1994 nu este intabulat în Cartea Funciară, el fiind însă transcris în fostul registru de publicitate imobiliară sub nr.3533/02.12.1997, adică la un număr total diferit de cel la care a fost transcris în același registru apartamentul său cu o cameră de la nr.3, dobândit prin actul de schimb, act care a fost transcris la nr.885/23.03.1994.
Cele două apartamente proprietatea sa sunt total distincte, nu au fost niciodată alipite, neexistând nici o hotărâre administrativă sau judecătorească în acest sens și nici nu și-a exprimat vreodată voința de a le alipi, recurentul nu a formulat niciodată o astfel de cerere.
Renunțarea la căile de atac împotriva încheierii de înscriere a dreptului de proprietate în cartea funciară, este un act de dispoziție ce se referea la încheierea prin care se soluționa cererea sa de înscriere a dreptului de proprietate asupra apartamentului de la numărul trei compus dintr-o cameră și dependințe.
Întrucât în cartea funciară s-a înscris un drept de proprietate asupra unui bun imobil inexistent, care nu-și găsește corespondent în realitatea obiectivă, dă dreptul părții interesante să ceară rectificarea cărții funciare, în conformitate cu dispozițiile art.53 din Legea nr.7/1996.
A considera că prin cererea de înscriere a dreptului de proprietate a înțeles alipirea proprietăților și înscrierea unui drept unic de proprietate asupra ambelor imobile, în ciuda clarității cererii de înscriere, nu înseamnă altceva decât încălcarea evidentă a principiului disponibilității în procesul civil care trebuie să conducă la modificarea hotărârii atacate și menținerea sub acest aspect a sentinței primei instanțe.
La fel, prin desconsiderarea voinței suverane a părților, instanța de apel nu atribuie eficiență juridică acesteia și consideră că nu se impune rectificarea cărții funciare cu privire la greșita notare a dreptului de ipotecă.
Ce a de-a doua critică vizează contractele de credit intervenite între creditoarea și debitoarea "", recurentul susținând a convenit să constituie o garanție reală asupra apartamentului ce-l avea în C, str.- -,.3,.B,.3, județul A, pentru o sumă de 125 milioane lei vechi, însă referentul de cartea funciară a notat în mod total eronat ipoteca de I pentru o sumă de 3 mld. lei în contra dispoziției judecătorului delegat și cu nesocotirea principiului disponibilității.
La fel, prin cererea nr.4182/13.12.1999 (anexa nr.6), creditoarea a solicitat notarea ipotecii de II tot pentru suma la care a convenit, anume pentru suma de 125 milioane lei vechi, însă în ciuda voinței exprimate de creditoare, din nou cu încălcarea principiului disponibilității, referentul de carte funciară comite o nouă greșeală și notează în cartea funciară ipoteca de II pentru suma de 485 milioane și nu pentru 125 milioane lei vechi, atât pentru cât a convenit să constituie ipotecă și pentru cât s-a solicitat notarea ipotecii.
Față de toate aceste considerente, se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei instanței de apel, respingerea apelului intimatei și admiterea apelului promovat de recurent și modificarea în parte a sentinței instanței de fond în sensul admiterii și a cererii de rectificare a cărții funciare privind notarea dreptului de ipotecă de II, cu cheltuieli de judecată.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse.
Prima critica încadrată în dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, vizează nelegalitatea deciziei sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor Legii nr. 7/1996, privind procedura de înscriere în cartea funciară, reglementată prin articolele49- 57, aplicabile în speță. Critica este însă nefondată, deoarece, instanța de apel a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente.
Astfel, potrivit rt. 49 din Legea nr. 7/1996 republicată, " Cererea de înscriere în cartea funciară se va depune la biroul de carte funciară al judecătoriei și va fi însoțită de înscrisul original sau de copia legalizată de pe acesta, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere". Art. 2 din regulamentul privind conținutul și modul de întocmire documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară, statuează ca la baza înscrierii în cartea funciară stau documentațiile cadastrale întocmite potrivit dispozițiilor art. 3-7 din același regulament, la cererea proprietarului care solicită înscrierea dreptului său în cartea funciară
La data de 07.10.1999, la solicitarea proprietarilor, și, s-a întocmit documentația cadastrală pentru imobilul din Str. -. -. 3,. b,. 3, imobil ce are configurația conform planului de amplasament și fișei bunului de la filele 39-40 fond, fiind compus din două dormitoare, două sufragerii, două bai, două bucătării și două holuri, cu o suprafață construită de 136,3 mp și o suprafață utilă de 92,58 mp., documentație cadastrală în baza căreia s-a facut înscrierea, și pentru care, beneficiarii și-au asumat întreaga responsabilitate sub, semnătură, cu privire la limite, vecini și situația juridică (fila 61).
Publicitatea imobiliară întemeiată pe sistemul de evidență al cadastrului general are ca obiect, potrivit art. 20 din lege, înscrierea în cartea funciară a actelor și faptelor juridice referitoare la imobilele din aceeași localitate. Ea se efectuează de către birourile de carte funciară ale judecătoriilor, pentru imobilele situate în raza teritorială de activitate a acestora. Unul sau mai multe imobile alipite, de pe teritoriul unei localități, aparținând aceluiași proprietar, formează corpul de proprietate ce se înscrie în cartea funciară.
Din modalitatea întocmirii documentației cadastrale la cererea proprietarilor, rezultă fără dubiu, intenția acestora de a înscrie un singur corp de proprietate format din cele două imobile alăturate, ce are configurația mai sus descrisă, intenție ce a fost materializată prin cererea formulată la 09.11.1999, soluționată prin încheierea nr. 790 din aceeași dată, în sensul înscrierii imobilului identificat in documentația cadastrală depusă de proprietari, format din cele două apartamente de la nr. 3 și 4.
Această încheiere, prin care se admite ori respinge cererea de înscriere se comunică potrivit art. 50 - 52 din lege celui care a cerut înscrierea. în termen de 20 de zile de la pronunțare, fiind supusă căilor ordinare de atac. În măsura în care înscrierea nu era conformă cu documentația cadastrală și situația imobilului, recurenții aveau posibilitatea să atace această încheiere însă, aceștia, la data de 10.11.1999, au renunțat expres la calea de atac, încheierea devenind irevocabilă.
Susținerea recurenților în sensul că cele două imobile au fost înscrise în registru de transcripțiuni nu are vreo relevanță după intrarea in vigoare a Legii nr. 7/1996, care prevede o procedură specială de înscriere în cartea funciară, și față de disponibilitatea recurenților care au solicitat înscrierea imobilului identificat în documentația cadastrală anexată la cerere, așa cum corect a reținut și instanța de apel. Dealtfel, intenția părților privind configurația imobilului cu privire la care au solicitat înscrierea în cartea funciară rezultă și din contractele de ipotecă, prin care au consimțit să constituie în favoarea intimatei ipoteca de rangul II asupra imobilului apartament, proprietate personală cu SC.- de 136,30 mp. compus din 4 camere și dependințe și evaluat la 125 mil. conform raportului de expertiză, depus în recurs, imobil evaluat fiind identic cu cel descris în documentația cadastrală despre care am facut vorbire în cele ce preced.
Cea de-a doua critică, privind greșita interpretare de către instanța de apel a convenției părților cu privire la valoarea ipotecii, se referă la aspecte de nelegalitate și poate fi încadrată în disp. art. 304 pct. 9 cod procedură civilă. Se susține de recurenți că în mod greșit cu încălcarea principiului disponibilității s-a notat în cartea funciară ipoteca de II pentru suma de 485 milioane și respectiv 3 mld. și nu pentru 125 milioane lei vechi, cât au convenit părțile contractului de ipotecă.
Motivul de recurs astfel formulat este nefondat. Prin contractul de ipotecă nr. 4184/13.12.99 autentificat sub nr. 24 din 05.10.2000, recurenții au consimțit să constituie în favoarea intimatei ipoteca de rangul II asupra imobilului apartament, proprietate personală cu SC.- de 136,30 mp. compus din 4 camere și dependințe și evaluat la 125 mil. conform raportului de expertiză, în vederea garantării unui credit de în sumă de 485.800.000 lei, iar prin contractul de ipotecă nr. 3654/1999, autentificat sub nr. 3361/1999, s-a constituit o ipotecă de rangul I pentru același imobil, creditul garantat fiind în sumă de 3 mld. ambele contracte fiind înscrisuri autentice.
Din economia dispozițiilor art.1171-1174 din Codul civil rezultă că înscrisul autentic, dacă cel puțin aparent a fost regulat întocmit, se bucură de prezumția de autenticitate.
Sub aspectul puterii doveditoare, mențiunile cuprinse în înscrisul autentic referitoare la faptele materiale săvârșite de agentul instrumentator, notarul în acest caz, sau la cele petrecute în fața sa și constatate de către acesta prin propriile simțuri, în timp ce se afla în exercițiul funcțiunii și în limitele competenței sale, nu pot fi înlăturate decât prin înscrierea în fals.
Recurenții și-au întemeiat recursul și pe disp. art. 304 pct. 7 cod procedură civilă, însă din analiza criticilor formulate și a deciziei recurate nu rezultă incidența în cauză a acestui text de lege, hotărârea cuprinzând motivele pe care se sprijină, care nu sunt contradictorii sau străine de natura pricinii.
Față de cele ce preced, recursul se privește ca nefondat și va fi respins ca atare în temeiul art. 312 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul -, împotriva deciziei civile nr.315 din 22 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./25.03.2008
Jud.apel:
Jud.fond:
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Florinița Ciorăscu, Mariana
