Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 1053/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1053/R/2009
Ședința publică din 27 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Nicorici
JUDECĂTORI: Silvia Nicorici, Ioan Daniel Chiș Carmen
-- -
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâta, împotriva deciziei civile nr. 36/A din 22 ianuarie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr- privind și pe reclamantul intimat STATUL ROMÂN prin CONSILIUL LOCAL G, având ca obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul pârâtei recurente, avocat, din Baroul Cluj, lipsă fiind reprezentantul reclamantului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la prima strigare a cauzei, instanța constată că, prin registratura instanței, la data de 6 aprilie 2009, pârâta recurentă, prin reprezentantul său, avocat, a depus la dosar un script, la care a anexat chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Instanța constată că recursul este declarat în termen legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este legal timbrat.
Curtea, din oficiu, invocă inadmisibilitatea acelor motive de recurs care vizează reaprecierea probelor administrate în cauză și dă cuvântul reprezentantului pârâtei recurente cu privire la această excepție.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că, în măsura în care instanța va găsi astfel de motive în memoriul de recurs, acestea sunt inadmisibile, însă apreciază că motivele de recurs formulate sunt de nelegalitate a deciziei atacate.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea, deliberând, acordă cuvântul reclamantului recurent în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului formulat de D, pentru motivele arătate pe larg în memoriul de recurs, pe care le susține oral. Totodată, solicită obligarea reclamantului intimat la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. Arată că, potrivit legislației în vigoare, în prezentul dosar, Statul Român nu poate fi reprezentat prin Consiliul Local G, ci prin Ministerul Economiei și Finanțelor, astfel că, în prezenta cauză, Consiliul Local G nu are capacitate de exercițiu. Invocă disp. art. 5 din Legea nr. 26, privind publicitatea și opozabilitatea oricăror înscrisuri de la Registrul Comerțului.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2.404/18.IX.2008 pronunțată în rejudecare în Dosarul cu număr unic - al Judecătoriei Gherla, respingându-se excepția lipsei de interes, s-a admis acțiunea reclamantului Statul Român prin Consiliul Local G, împotriva pârâtei - - D, dispunându-se rectificarea cărții funciare nr.7130 G, în sensul radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâtei, prin încheierea CF nr.1315/2005, asupra imobilului cunr.top.518/2, 519/2/X, 520/2/
Pentru a hotărî astfel, instanța reținut că prin încheierea de carte funciară 1315/2005 din data de 01.06.2005, fost înscris în CF 7130 dreptul de proprietate în favoarea pârâtei - - D, asupra imobilului - apartament nr.10- G, compus dintr-o încăpere în suprafață de 17,75 mp cu părțile indivize comune înscris în CF 7120 La pronunțarea acestei încheieri de CF, s-a avut în vedere protocolul nr.5423/9.XI.1995, procesul-verbal de predare primire din 1995 eliberat de Consiliul local G și dispozițiile HG nr.391/1995. Prin protocolul 5423/9.XI.1995, Consiliul local Gap redat pârâtei în baza HG nr.391/1995 spațiul situat în G,-. Alături de acest protocol, a fost încheiat procesul-verbal de predare primire între cele două părți.
textual dispozițiile art.22 din Legea nr.7/1997, instanța a stabilit că protocolul nr.5423/9.XI.1995 și procesul-verbal de predare primire, de care s-a prevalat pârâta, nu constituie un mod de dobândire a dreptului de proprietate imobiliară, chiar dacă se face referire la dispozițiile Hotărârii Guvernului nr.391/1995. În conformitate cu art.1 alin.2 din Hotărârea Guvernului nr.391/1995, spațiile comerciale aflate în administrarea consiliilor locale, se transmit în folosința gratuită a unor societăți comerciale cu capital majoritar de stat, cu activitate de producție în domeniile morărit, panificație carne și produse din carne, și produse din pentru o perioadă de 10 ani. Conform anexei la actul normativ și procesul-verbal de predare primire încheiat între părți, spațiul situat în localitatea G,-, a fost transmis în folosința gratuită a pârâtei și nu în proprietatea acesteia. Protocolul menționat mai sus, a fost încheiat cu Consiliul Local al orașului G, care a predat în administrarea societății pârâte imobilul, ceea ce nu echivalează cu o transmitere a dreptului de proprietate.
Susținerea pârâtei conform căreia, în baza art.1 alin.2 din Hotărârea Guvernului nr.391/1995, s-a operat o transmitere în proprietate a fost apreciată ca lipsită de temei, în condițiile în care în art.2 din actul normativ arătat, se prevede sancțiuni, pentru nerespectarea de către societățile comerciale beneficiare ale folosinței spațiilor, a dreptului conferit, ceea ce este de natură să înlăture orice dubiu asupra naturii dreptului transmis.
De asemenea, s-a apreciat că afirmația pârâtei potrivit căreia în temeiul art.3 din Hotărârea Guvernului nr.391/1995, în urma privatizării, și-a majorat capitalul social cu valoarea spațiului ce a fost preluat, nu conduce la concluzia că aceasta ar fi devenit proprietara spațiului, în condițiile în care a dobândit numai un drept de folosință gratuită asupra acestuia.
Art.3 din hotărâre, are în vedere evidențierea contabilă în capitalul social sau patrimoniul societății beneficiare a drepturilor transmise, respectiv dreptul de proprietate, în situația în care sunt aplicabile prevederile art.1 alin.1 din HG nr.391/1995 (transmiterea, fără plata, din patrimoniul unor societăți comerciale cu capital majoritar de stat, cu activitate comercială, în patrimoniul societăților comerciale cu capital majoritar de stat) sau dreptul de folosință, în situația în care sunt aplicabile prevederile art.1 alin.2 din HG nr.391/1995 (transmiterea spațiilor comerciale aflate în administrarea consiliilor locale și regiilor autonome, prevăzute în anexele nr.1-4, în folosința gratuită a societății comerciale cu capital majoritar de stat). În cauza de față, s-a realizat doar o transmitere a spațiului, în folosința gratuită a pârâtei.
Totodată instanța de fond, a reținut că nu se poate susține că prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, de care se prevalează pârâta, s-ar fi transmis în patrimoniul acesteia dreptul de proprietate, asupra spațiului situat în localitatea G,-, de vreme ce la momentul privatizării, acest imobil era doar în folosința gratuită a societății privatizate, iar nu în proprietatea acesteia.
O interpretare contrară, ar duce la concluzia că procesul de privatizare, a transformat un drept de folosință, într-un drept de proprietate, fără să existe vreo dispoziție legală expresă în acest sens.
Or dispozițiile hotărârii de guvern, nu cuprind nici o contradicție, ci reglementează clar și precis modul de transmitere și evidențiere în proprietate sau folosință gratuită, a spațiilor comerciale cu destinația specificată. Prin modul de evidențiere contabilă, a dreptului de folosință acordat, nu se poate susține că pârâta poate crea un drept de proprietate, cu încălcarea evidentă a actului normativ în baza căruia l-a dobândit.
Față de dispozițiile art.34 pct.2 din Legea nr.7/1996, care prevăd că orice persoană interesată, poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară, instanța a reținut că excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, nu operează în speță.
Raportat la starea de fapt menționată mai sus, instanța a considerat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.34 pct.2 din Legea nr.7/1996, în sensul că prin înscrierea de CF, dreptul de folosință al pârâtei, a fost greșit calificat de către registratorul de CF, ca fiind un drept de proprietate, motiv pentru care a admis acțiunea așa cum a fost formulată.
Apelul pârâtei, a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr.36/22.2005 pronunțată în dosarul cu același număr al Tribunalului Cluj, reținându-se că primul ciclu procesual, s-a statuat prin Decizia civilă nr.9/A/2007 a Tribunalului Cluj dată în apel, asupra calității procesuale active a reclamantului, care poate formula cerere de chemare în judecată privind imobilul din CF 7130 G, atât în nume propriu ca fost titular al dreptului de administrare, cât și ca reprezentant al Statului Român, conform art.12 alin.4 și 5 din Legea nr.213/1998.
Prin urmare, aceste aspecte nu mai pot fi puse în discuție, deoarece instanța de fond în rejudecare, s-a conformat dispozițiilor instanței de apel.
În ceea ce privește celelalte critici ale hotărârii atacate, prin Protocolul încheiat la data de 29.05.1995, s-a predat acest imobil în patrimoniul Consiliului Local care urma să-l administreze în continuare.
Prin HG nr.391/1995, s-a aprobat transmiterea spațiilor comerciale aflate în administrarea Consiliilor Locale, în folosința gratuită a societăților comerciale cu capital majoritar de stat, cu activitate în domeniul producției de morărit și panificați, astfel că prin procesul verbal din 08.11.1995 și Protocolul din 09.11.1995, - - a dobândit un drept de folosință gratuită.
Cu toate că apelanta, a susținut că Statul Român și-a exercitat dreptul de dispoziție, prin transmiterea dreptului de proprietate către - -, această situație nu rezultă din actele încheiate de către FPS, în numele Statului Român, cu asociații - -.
Astfel, contractele de vânzare cumpărare de acțiuni 255/1996 și 154/1998, se referă la acțiunile pe care Statul le-a deținut din - -, fără ca din statutul societății, sau din alte acte, să rezulte că imobilul ar fi inclus în capitalul social al acestei societăți.
Deoarece din aceste acte, precum și din cele care au stat la baza încheierii de întabulare 1515/2005 a Biroului de carte funciară G, nu rezultă justificarea dreptului de proprietate, cu privire la imobilul teren și construcții rezultă că în mod greșit a fost înscris dreptul de proprietate al societății reclamante, în loc de dreptul de folosință. Fiind întrunite condițiile rectificării prevăzute de art.34 alin 1 din Legea nr.7/1996, s- concluzionat că soluția instanței de fond este temeinică și legală.
Împotriva acestei decizii rezumate mai sus, reclamanta - - Dad eclarat recurs în termen legal,solicitând modificarea ei, în sensul admiterii apelului și respingerii acțiunii introductive, în drept invocându-se dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ.
În motivare, se arată că în mod greșit reținut Tribunalul, incidența dispozițiilor art.34 alin.1 din Legea nr.7/1996, întrucât ulterior Protocolului și Procesului verbal de predare-primire din 1995, în baza actelor normative și procedurilor de privatizare, Statul Român a vândut pachetul de acțiuni deținut la - și încasând prețul, a transmis dreptul de proprietate pârâtei.
Situația imobilului, a fost confirmată de certificatul de înscriere de mențiuni, încheierea nr.1747/29.IV.1998 și actul adițional întocmit în acest sens.
Susținând în continuare că în imobilul în litigiu, a intrat în patrimoniul pârâtei potrivit art.4 din HG nr.391/1995 și câtă vreme în cadrul procesului de privatizare, desfășurat în baza OUG nr.88/1997 (care prevalează față de HG menționată) Statul Român încasat prețul pentru spațiul în litigiu, s-a avut în vedere dreptul de proprietate și nu cel de folosință.
Apoi, pârâtul consideră că reclamantul Consiliul Local G, nu are calitate procesuală activă, întrucât la CF a figurat anterior Statul Român, iar acesta conform art.25 din Decretul nr. 31/1954, poate fi reprezentat numai de Ministerul Finanțelor, în același sens fiind și prevederile art.12 alin.4 și 5 din Legea nr.213/1998.
Totodată, raportat la dispozițiile art.21 alin.1 și 2 din Legea nr.215/2001, consideră că greșit nu a fost admisă excepția lipsei capacității de exercițiu a reclamantului.
Curtea examinând dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate, constată că recursul pârâtei - - D, este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Consiliul Local al municipiului G, în mod corect a fost respinsă atât de instanța de fond, cât și de cea de apel, câtă vreme prin acțiunea introductivă, s-a cerut rectificarea CF nr.7130 G, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei, întabulat în baza unor acte emise de reclamant.
Este real faptul că anterior încheierii de CF nr.1315/1.VI.2005, în baza căruia s-a întabulat pârâta la CF, a figurat ca proprietar tabular Statul Român, numai că obiectul dedus judecății, limitându-se exclusiv la verificarea legalității acestei încheieri de CF (restabilirea situației anterioare de CF, fiind un petit accesoriu), cenzurarea actelor în baza cărora s-a operat întabularea pârâtei, în mod corect s-a realizat în contradictoriu cu organul emitent, căruia nu i se poate refuza legitimarea procesuală activă, știut fiind că orice persoană interesată, poate intenta o acțiune în rectificare de CF.
Chiar dacă anterior anilor 2005, figurat la CF ca proprietar tabular Statul Român, Consiliul Local al municipiului G fiind organul care a transmis efectiv pârâtei, în baza art.1 alin.2 din HG nr.391/1995, dreptul de folosință gratuită pe 10 ani, asupra imobilului în litigiu, apare cu evidență faptul că acest bun, a constituit proprietatea municipiului G, ca unitate administrativ-teritorială.
În acest context, legitimarea procesuală activă a Consiliului Local al mun.G, este conferită și de dispozițiile art.12 alin.4 și 5 din Legea nr.213/1998, potrivit cărora în litigiile referitoare la dreptul de proprietate, unitățile administrativ-teritoriale, sunt reprezentate după caz, de Consiliile Județene sau Consiliile Locale.
De asemenea, nici lipsa capacității de exercițiu a reclamantului, nu poate fi primită, raportat la art.23 și art. 36 alin.1 lit.c și alin.5 lit.a și b din Legea nr.215/2001. Conform dispozițiilor menționate, Consiliile Locale în calitate de organe deliberative, au printre multiplele atribuții și pe acelea privind administrarea domeniului public, sau privat al unității administrativ-teritoriale, hotărând inclusiv asupra actelor de dispoziție, vânzarea, concesionarea sau închirierea, bunurilor proprietatea publică sau privată, a comunei, orașului sau municipiului.
Pe fondul cauzei, pârâta prin apărările invocate, făcând abstracție de actele care au stat la baza întabulării dreptului său de proprietate, respectiv protocolul și procesul-verbal de predare-primire în folosință, ambele din 8.XI.1995, emise în temeiul art.1 alin.2 din HG nr.391/1995, susține că ulterior acestor înscrisuri, a dobândit dreptul de proprietate.
Mai exact, în baza actelor normative și procedurilor de privatizare, Fondul Proprietății de Stat B, i-ar fi transmis dreptul de proprietate, încasând prețul pentru spațiul în litigiu, cu destinația de magazin de desfacere a pâinii.
Cu alte cuvinte, pârâta tinde prin apărările formulate în cauză, la constituirea unui drept de proprietate în favoarea sa, transmis de FPS, în cadrul procedural circumscris de o acțiune în rectificare CF, promovată de Consiliul Local al municipiului
În primul rând, este de observat că FPS nu are calitatea de parte în prezentul proces, iar constituirea, ori constatarea unui drept de proprietate, în contradictoriu cu această instituție, nu se poate realiza în cadrul procesual prefigurat de rectificarea de CF.
Față de reclamant, împrejurarea că imobilul în litigiu, a figurat în lista anexă a HG nr.391/1995, fiindu-i apoi transmisă pârâtei, în baza acestei HG, de către Consiliul Local al mun. G, folosința gratuită pe 10 ani asupra acestuia, nu înseamnă automat că pârâta a și dobândit ulterior proprietatea asupra magazinului de pâine. În condițiile în care actele de care se prevalează pârâta, încheiate cu FPS B, constând în cele două contracte de vânzare-cumpărare de acțiuni, nu-i sunt opozabile reclamantului, în virtutea principiului relativității efectelor actelor juridice, apărările de care se prevalează pârâta, nu pot avea nici o repercusiune față de reclamant.
Or, dacă pârâta consideră că în baza art.3 și 4 alin.2 din HG nr.391/1995 și OUG nr.88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, urmată de cumpărarea pachetului de acțiuni de la FPS, a avut loc transferul dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, trebuia și putea să valorifice aceste acte la vremea respectivă, în alt cadru procesual decât cel al rectificării de CF.
În concluzie, raportat la obiectul dedus judecății, dreptul de proprietate al pârâtei, fiind intabulat în baza Protocolului și Procesului verbal de predare-primire din 1995, acte prin care Consiliul Local Gat ransmis exclusiv folosința gratuită pe 10 ani a Magazinului de pâine, în mod corect s-a reținut incidența dispozițiilor art.34 alin.1 din Legea nr.7/1996.
Pe cale de consecință Curtea, față de considerentele expuse mai sus, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta - - D împotriva deciziei civile nr. 36/A din 22 ianuarie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - --- - - -
Red./Dact.
2 ex./8.05.2009
Jud.fond: și
Președinte:Silvia NicoriciJudecători:Silvia Nicorici, Ioan Daniel Chiș Carmen
