Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 1193/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1193/2009 -
Ședința publică din 29 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
- R - - JUDECĂTOR 3: Roman Florica
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâții, domiciliați în S M,-, în contradictoriu cu intimata reclamantă "" - S M, prin asociat domiciliată în S M,-, și intimata pârâtă, prin mandatar domiciliat în S M,-, împotriva deciziei civile nr. 57 din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 298 din 18 ianuarie 2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: rectificare de carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimata reclamantă "" - S M, prin asociat, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 26.09.2009 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet individual, lipsă fiind recurenții pârâți, și intimata pârâtă, prin mandatar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 5 lei, achitată prin factura nr. -/29.09.2009 emisă de Poșta Română și timbru judiciar de 1,5 lei, după care:
Instanța pune în discuție excepția lipsei interesului recurenților pârâți în promovarea prezentului recurs, față de soluțiile pronunțate în apel și fond.
Reprezentanta intimatei reclamante solicită admiterea excepției și în consecință a se dispune respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată. Învederează că prin sentința primei instanțe părțile recurente nu au fost obligate în nici un mod, doar pârâta a fost obligată la plata unei sume cu titlu de despăgubiri către reclamantă, ori această parte nu a declarat apel și nici recurs.
După luarea cauzei și a concluziilor reprezentantei intimatei reclamante, dar înaintea închiderii dezbaterilor, prin registratura instanței s-a depus la dosar cerere de amânare formulată de avocat, în calitate de apărător al recurenților, prin care arată că nu se poate prezenta la acest termen de judecată, având de susținut o cauză la Tribunalul Cluj.
Instanța respinge ca nejustificată cererea de amânare, având în vedere atât excepția invocată, cât și împrejurarea că aceasta a fost depusă la dosar după luarea cauzei.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 298 din 18 ianuarie 2008 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Satu Marea respins excepția prescripției dreptului la despăgubiri din acțiunea conexată, pentru construcțiile ridicate în temeiul principiului îmbogățirii fără just temei, invocată de pârâți; a admis în parte acțiunea civilă din prezentul dosar și din dosarul conexat formulată de reclamanta "" -, prin administrator, împotriva pârâților, prin mandatar, și; a respins capătul de cerere privind rectificarea de carte funciară și notarea dreptului de proprietate a reclamantei, ca fiind intrată în puterea de lucru judecat; a admis în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâta reconvențională, constatând dreptul de accesiune imobiliară artificială, obligând-o la plata către reclamanta - pârâtă, în calitate de constructor, la plata sumei de 72.477,6 lei - despăgubiri (conform expertizei efectuată de expertul, ce face parte integrantă din hotărârea atacată). Cheltuielile de judecată au fost compensate.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 2729/12.06.2006 pronunțată în dosar nr. 2329/2004 al Judecătoriei Satu Mare, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, și, invocată de către aceștia, și s-a respins acțiunea civilă pentru rectificare de carte funciară, înaintată de reclamanta "" - împotriva pârâtei, prin mandatar. S-a admis în parte acțiunea reconvențională a pârâtei formulată împotriva reclamantei "" - și s-a constatat că prin accesiune imobiliară artificială pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor hamburgerie, chioșc și terasă, edificate pe terenul înscris în nr. 13378 S M, sub nr. top. 747/5. Reclamanta a fost obligată să plătească pe seama pârâtei reclamante reconvenționale suma de 500 lei cheltuieli de judecată, și pârâților suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1974/2003 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. 6845/2002, s-a sistat starea de indiviziune a pârâtei și, dezmembrându-se terenul de sub top. 747/4, în nr. top. noi 747/5 în suprafață de 248 mp. și top. nr. 747/6 în suprafață de 248 mp. atribuindu-se fiecăreia dintre părți câte o parcelă de teren în suprafață de 248 mp. reclamantei fiindu-i atribuit. nr. 1, iar pârâtei, apartamentul nr. 2.
Reclamanta a promovat în data de 12 noiembrie 2004 la Judecătoria Satu Mareo acțiune înregistrată sub dosar nr. 8738/2004, având ca obiect îmbogățirea fără justă cauză, iar prin încheierea din 18.02.2005 acest dosar a fost conexat la dosar nr-; instanța de fond a pronunțat hotărârea apelată în dosar nr- fără să se pronunțe asupra petitelor din dosarul conexat.
Împotriva sentinței nr. 2728/ 2006 Judecătoriei Satu Mare, în termen legal reclamanta a declarat apel, iar prin decizia civilă nr. 16/Ap/2007, obiect al dosarului nr-, s-a admis apelul, desființându-se în totalitate hotărârea, și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Satu Mare.
Împotriva deciziei nr. 16/Ap/2007 pârâții au declarat recurs, solicitând modificarea în întregime a acesteia în sensul menținerii sentinței civile nr. 2729 din 12.06.2006 a Judecătoriei Satu Mare, iar prin decizia civilă nr. 556/R/2007 pronunțată în dosar nr-, Curtea de Apel Oradeaa respins recursul, menținând în întregime decizia civilă nr. 16/Ap/2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare.
Așa cum rezidă din sentința civilă nr. 2591 din 24 martie 2000 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. 10386/1999, confirmată prin decizia civilă nr. 967/2000 a Tribunalului Satu Mare și decizia civilă nr. 1733/2000 a Curții de Apel Oradea, reclamanta a construit din fonduri proprii pe terenul proprietatea pârâților o hamburgerie, bar de zi, chioșc.
Potrivit extrasului nr. 13378 S M, asupra imobilului casă, curte din numărul cadastral 747/4, proprietari tabulari sunt înscriși pârâții.
Conform extrasului nr. 56036 S M, asupra imobilului apartament nr. II de sub nr. cadastral 747/6, este proprietar tabular pârâta, notându-se procesul intentat de reclamantă prin încheierea nr. 4289 din 2004. După decesul pârâtei, reclamanta a introdus în cauză pârâții și în calitate de moștenitori (care răspund deopotrivă pentru pasivul succesoral).
Conform extrasului nr. 13378 S M, asupra imobilului apartament nr. I de sub nr. cadastral 747/5 este proprietară tabulară, iar la poziția 19 din partea a II-a din cartea funciară, apare notat proces intentat de reclamantă împotriva pârâților, inclusiv Statul Român. Pe parcurs, astfel, structura pârâților s-a schimbat, Statul Român atribuind cota lui de teren pârâților, iar prin încheierea nr. 4289/2004 reclamanta și-a revocat acțiunea față de Statul Român, menținând-o față de ceilalți pârâți.
În temeiul Legii nr. 112/1995 a fost restituit în parte imobilul înscris în nr. 13378 S M, fostei proprietare, iar a devenit proprietară prin cumpărare asupra unei părți din imobilul casă și teren în suprafață de 248 mp. astfel că pârâții au devenit proprietari în indiviziune, Statul Român prin atribuire nemaiavând vreo proprietate în acest imobil.
Convenția încheiată în scris la data de 18.04.1994 cu una dintre coproprietari (filele 35 și 6 din dosar 2329/2004) relevă că investițiile, respectiv construcția s-a realizat prin acordul scris. În cazul îmbogățirii fără just temei titularul are deschisă calea acțiunii din momentul în care conștientizează sărăcirea propriului patrimoniu și subiectul de drept civil care este responsabil de această sărăcire și care nu este concomitent cu momentul în care se stabilește cuantumul investițiilor. Efectele convenției încheiate de unul din coproprietari cu un terț, sunt influențate de condiția suspensivă a atribuirii bunului din lotul contractantului, situație în care termenul de prescripție începe să curgă în momentul partajului, ori în speță partajul între coproprietari s-a realizat în anul 2003, astfel încât acțiunea formulată în data de 12 noiembrie 2004 sub dosar nr. 8738/2004 nu poate fi prescrisă (conform art. 3 și 8 din Decretul nr. 167/1958).
Reclamanta însă nu a invocat nici un titlu pentru înscrierea de proprietate în cartea funciară, sentința civilă nr. 2591/24 martie 2003 Judecătoriei Satu Mare constată doar dreptul de proprietate asupra construcțiilor efectuate pe terenul proprietarilor, reclamanta nesolicitând desființarea nici unuia dintre actele juridice care au stat la baza înscrierilor în carte funciară, astfel rectificarea solicitată în temeiul art. 36 pct. 1 este neîntemeiată. Prin solicitarea sa, reclamanta a încercat doar să-și protejeze investițiile făcute în baza înțelegerii prealabile cu pârâții și respectiv moștenitorii legali ai acestora (conform art. 494 Cod civil).
Prin atribuirea cotei lui de teren pârâților, Statul Român nemaifiind proprietar, a dus la revocarea acțiunii reclamanților față de acesta și la promovarea acțiunii în despăgubiri care justifică și acțiunea reconvențională a pârâtei, în fapt existând în parte accesiune imobiliară, dat fiind faptul că, construcția s-a realizat cu acordul scris a proprietarilor, conform art. 482 și 484 Cod civil.
În dosarele conexate s-au dispus și efectuat 3 expertize de specialitate privind contravaloarea investițiilor efectuate de reclamante în nr. 13378 și 46036 S M, respectiv de expert, și expert, din care cea mai concludentă și reală, luându-se în considerare sporirea valorii fondului, a fost cea realizată de expert, care stabilește valoarea de circulație în ianuarie 2005 la suma de 724.776.000 lei.
În lumina celor de mai sus, instanța de fond, în baza art. 482, 484, 494, 969, 998 Cod civil, Legea nr. 7/1996 și art. 261 Cod procedură civilă, a admis în parte atât acțiunea formulată de reclamanta "" -, cât și acțiunea reconvențională formulată de pârâta reconvențională, conform dispozitivului sentinței atacate.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât pârâții, cât și reclamanta "" - S M, prin asociat unic.
Prin decizia civilă nr. 57 din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-au respins apelurile declarate în cauză, fiind păstrată în tot sentința instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea deciziei, tribunalul a reținut următoarele:
Instanța de fond, în mod corect a reținut cu privire la capătul de cerere privind rectificarea de carte funciară și notarea dreptului de proprietate al apelantei "" -, continuată de administratorul societății, asupra construcțiilor edificate, excepția puterii lucrului judecat raportat la dispozitivul sentinței civile nr. 2591/2000 a Judecătoriei Satu Mare pronunțată în dosar nr. 10386/1999.
Prin această sentință, Judecătoria Satu Marea admis excepția inadmisibilității acțiunii în constatarea dreptului de proprietate al reclamantei întemeiat pe dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, a admis în partea acțiunea civilă a reclamantei "" - S M, apelantă în prezenta cauză, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Consiliul Local al Municipiului S M, constatând că reclamanta a construit pe terenul proprietatea indiviză a pârâților, înscris în nr. 13378 S M, nr. top. 747/4, un imobil compus din hamburgherie, bar de zi, chioșc, terasă acoperită, dotate cu împrejmuire, și a respins capetele de cerere ale reclamantei, respectiv ale apelantei, privind înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al acesteia asupra construcțiilor identificate.
În considerentele deciziei instanța a reținut că nu a făcut dovada acceptului tuturor coproprietarilor, nu s-a lămurit aspectul dacă reclamanta a construit cu rea credință sau cu bună credință, nici faptul că pârâții vor promova pe viitor o acțiune întemeiată pe accesiunea imobiliară, rezumându-se a constata faptul juridic că reclamanta a edificat prin efort propriu construcțiile mai sus amintite.
Cu privire la această excepție, tribunalul a considerat că există tripla identitate de obiect, cauză și părți, prevăzută de art. 1201 Cod civil: sub aspectul obiectului celor două acțiuni tribunalul reține că scopul acestora este identic, constând în constatarea dreptului de proprietate asupra construcțiilor edificate de apelantă și întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară.
Sub acest aspect, prin sentința civilă nr. 2591/2000 a Judecătoriei Satu Mare, a fost refuzată înscrierea dreptului de proprietate al apelantei în cartea funciară.
Prin decizia civilă nr. 4525/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că "pentru a exista identitatea de obiect între cele două acțiuni nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acelor acțiuni să rezulte că scopul final este același". Tot în considerentele acestei decizi s-a statuat că "principiul puterii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat având același obiect, aceiași cauză și purtat între aceleași părți ci și contrazicerilor dintre două hotărâri judecătorești în sensul că drepturile recunoscute unei părți printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară pronunțată într-un alt proces".
Există identitate și în privința părților, cauza înregistrată în dosar nr. 10386/1999 a fost pornită în contradictoriu cu coproprietarii de atunci ai imobilului înscris în nr. 13378 S M, iar în prezenta cauză apelanta-reclamantă a formulat acțiunea în rectificare de carte funciară și de despăgubiri în contradictoriu cu intimata-pârâtă, cu moștenitorii defunctei, conform certificatului de calitate de legatar nr. 49/2006 eliberat de Biroul Notarului Public (fila 182 din dosar nr. 2329/2004 al Judecătoriei Satu Mare ), Statul Român nefiind parte în acest proces, având în vedere că dreptul de proprietate al acestuia a fost atribuit intimaților-pârâți, iar prin încheierea nr. 4289/2004, apelanta-reclamantă și-a revocat acțiunea față de Statul Român. Pe parcursul procesului au fost introduși în cauză și, în calitate de proprietari ai unor părți din imobilul înscris în nr. 13378 S M (B 18-19), fila 26 din dosarul de fond. Față de aceste părți, prin aspectul negativ al puterii lucrului judecat, se impune această excepție în calitate de coproprietari ai imobilului rămas înscris în această carte funciară.
Aceeași identitate există între cele două acțiuni și sub aspectul cauzei, care reprezintă situația de fapt calificată juridic, starea de fapt invocată și împrejurările fiind aceleași, însă mijlocul procedural prin care apelanta-reclamantă a încercat să-și realizeze dreptul este diferit, aspect ce nu intră în conținutul condițiilor prevăzute de art. 1201 Cod civil.
În altă ordine de idei, instanța de fond, deși a respins capătul de cerere privind rectificarea de carte funciară și notarea dreptului de proprietate, ca fiind intrată în puterea lucrului judecat, în considerentele deciziei a analizat condițiile temeiului de drept invocat, respectiv dispozițiile art. 36 pct. 1, considerând că este nefondat. În consens cu instanța de fond, tribunalul consideră că apelanta-reclamantă nu posedă nici un titlu pentru înscrierea dreptului de proprietate a construcțiilor în cartea funciară, condițiile art. 36 pct. 1 din Legea nr. 7/1996 republicată, presupune că actul care a stat la baza înscrierii este nevalabil fie ca operațiune juridică, fie ca înscris constatator, iar art. 34 pct. 4 din același act normativ prevede ipoteza când adevăratul proprietar a fost vătămat printr-o înscriere făcută fără drept în cartea funciară, existând astfel o înscriere inexactă sau când există erori de natură tehnică cu privire la înscrierile de carte funciară. Aceste condiții nefiind îndeplinite, sentința civilă nr. 2591/2000 nu este un titlu prin care s-a constatat dreptul de proprietate al apelantei, chiar a fost respinsă întabularea dreptului de proprietate, constatând doar faptul juridic al edificării construcțiilor.
Cu privire la cel de al doilea motiv invocat de către apelanta "" - S M, continuată de administratorul acesteia, tribunalul consideră că este neîntemeiat. Pârâții nu pot fi obligați în solidar la plata despăgubirilor către aceasta, având în vedere că obligația solidară în materie civilă poate rezulta din convenția părților sau din acte juridice, ori din convențiile invocate, respectiv convenția încheiată între apelantă și intimata-pârâtă din 1991 (fila 36 din dosarul nr. 2329/2004), respectiv convenția din 1994, aflată la fila 35 din același dosar, nu rezultă o asemenea obligație, având în vedere că moștenitorii defunctei nu sunt proprietarii terenului pe care se află edificate construcțiile. Obligația solidară nu poate rezulta din notarea procesului efectuată de către apelanta "" - S M, acesta având rol de opozabilitate reglementată de Legea nr. 7/1996 republicată, astfel că afirmația apelantei cu privire la invocarea unei obligații solidare este nefondată și nelegală, raportul juridic de accesiune imobiliară invocată de intimata-pârâtă-reclamantă vizează doar constructorul și proprietarul terenului pe care se află aceste construcții.
Din actele dosarului rezultă că aceste construcții se află pe terenul atribuit în proprietate intimatei în urma partajului realizat prin sentința civilă nr. 1974/2003 a Judecătoriei Satu Mare pronunțată în dosar nr. 6845/2002, ocazie cu care terenul înscris în nr. 13378 S M, nr. top. 747/4, a fost dezmembrat în două nr. top. 747/5 în suprafață de 248 mp. atribuit intimatei, precum și apartamentul nr. 1, iar pârâtei i-a fost atribuită parcela nr. top. 747/6 și apartamentul nr. 2.
În cadrul raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul tehnic se arată că, construcțiile apelantei se află pe terenul atribuit intimatei-pârâte, pe suprafața de 248 mp.
Luând în considerare împrejurările mai sus arătate, tribunalul consideră că apelanții-pârâți, nu au calitate procesuală pasivă, construcțiile apelantei nefiind ridicate pe terenul moștenitorilor defunctei, iar este proprietar asupra beciului în suprafața de 165,85 mp. având nuda proprietate asupra acestuia, apelanta-pârâtă așa cum rezultă din înscrierile de nr. 13378 SMa devenit proprietar asupra imobilului în suprafața utilă de 81,88 mp. și asupra cotei de 215,88 mp. teren, dar o obligație solidară nu se poate reține în sarcina sa, iar în calitate de coproprietar al terenului nu și-a manifestat dreptul de a invoca accesiunea imobiliară. Deși instanța de fond nu s-a pronunțat în mod expres asupra acestei excepții, prin neobligarea acestor apelanți la plata despăgubirilor și constatând dreptul de accesiune imobiliară artificială față de intimata-pârâtă reconvențional, implicit a avut în vedere raporturile juridice mai sus expuse, neexistând nici o vătămare procesuală a acestor apelanți sub aspectul motivului de apel invocat privind nepronunțarea instanței de fond asupra acestei excepții.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune privind îmbogățirea fără just temei formulată de către apelanta "" - S M, instanța de fond în mod corect a respins-o, reținând că (raportat la convențiile mai sus amintite) efectele convenției încheiate de unul dintre coproprietari cu un terț sunt influențate de atribuirea bunului, situație în care termenul de prescripție începe să curgă în momentul partajului, ori în speță partajul s-a realizat în anul 2003, iar acțiunea a fost formulată în data de 12.11.2004 sub dosar nr. 8738/2004 conexat la prezentul dosar.
Sub acest aspect, instanța de apel arată că dreptul de accesiune imobiliară are un caracter imprescriptibil, fiind invocat în cadrul cererii reconvenționale de către intimata, iar în dosarul conexat nr. 8738/2004 al Judecătoriei Satu Marea fost formulată de către constructor acordarea de despăgubiri pe principiul îmbogățirii fără just temei, principiu ce se aplică în cadrul de bună credință, despăgubiri ce sunt în legătură cu momentul invocării dreptului de accesiune imobiliară. Raportat la data invocării accesiunii imobiliare (18.05.2004), dreptul de a cere despăgubiri pentru construcțiile ridicate (12.11.2004) nu este prescris (art. 1 din Decretul nr. 167/1958). În momentul invocării dreptului de accesiune imobiliară se naște dreptul de creanță al autorului lucrării.
Pentru considerentele mai sus expuse, a fost respinsă și excepția inadmisibilității acțiunii. A fost apreciată ca nefondată susținerea apelanților-pârâți că apelanta-reclamanta "" - S M ar fi un constructor de rea credință, având în vedere, astfel cum corect a reținut și instanța de fond, că, construcția s-a realizat cu acordul scris al proprietarului terenului, conform art. 482, 484 cod civil (convenții filele 35-36 din dosar nr. 2329/2004).
Din informațiile obținute prin accesarea serviciul, furnizat de pe site-ul ONRC, "" - S este radiată conform Încheierii nr. 5399/2006 în baza art. 31 din Legea nr.359/2004, motiv pentru care acțiunea a fost continuată în apel d e către administratorul societății,.
Pentru considerentele mai sus expuse tribunalul a respins apelurile declarate ca nefondate, fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii, în termen și legal timbrat au declarat recurs pârâții, și, solicitând modificarea acesteia și pe cale de consecință, în urma reaprecierii și reverificării pieselor dosarului, a admite excepțiile lipsei capacității procesuale active și a lipsei calității procesuale active a reclamantei "" - S
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că instanța de apel a omis să se pronunțe asupra celor două excepții, și a schimbat pe de o parte litisconsorțiul stabilit încă în anul 2004, prin introducerea în cauză, fără a exista vreo cerere în acest sens, a unei persoane fizice în locul unei persoane juridice "decedate", iar pe de altă parte a încălcat dreptul la un proces echitabil, respectiv principiul contradictorialității procesului civil, deoarece nu a pus în discuția părților posibilitatea legală de introducere în cauză a unei persoane în locul reclamantei.
Recurenții mai susțin că, prin soluția adoptată, tribunalul nu a făcut altceva decât să producă în sarcina pârâților apelanți o vătămare de neînlocuit.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299, 304 Cod procedură civilă.
Intimatele, deși legal citate, nu au formulat întâmpinare, iar reprezentanta intimatei reclamante, în ședința publică din 29 septembrie 2009, solicitat respingerea recursului civil de față, cu cheltuieli de judecată.
Verificând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 306 sub aspectul tuturor nulităților prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradeaa reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 298/2008, Judecătoria Satu Marea respins excepția prescripției dreptului la despăgubiri din acțiunea formulată în dosar conexat nr. 8738/2004 al aceleiași instanțe și a admis în parte acțiunea formulată în ambele dosare de către reclamanta "" - SMp rin administrator, respingând capătul de cerere privind rectificarea de carte funciară și notarea dreptului de proprietate al reclamantei, ca fiind intrat în puterea de lucru judecat.
A fost admisă în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională, în sensul că s-a constatat dreptul de accesiune imobiliară artificială al acesteia și a fost obligată la plata sumei de 72.477,6 lei cu titlu de despăgubiri în favoarea reclamantei, cu compensarea cheltuielilor de judecată.
Hotărârea de mai sus a fost confirmată prin decizia civilă nr. 57 din 11 martie 2009 Tribunalului Satu Mare, ca urmare a respingerii apelurilor declarate de pârâții de rândul 2 - 6 și de reclamanta "" - S M, prin asociat unic.
Prin sentința civilă nr. 2591/2000 a Judecătoriei Satu Mare, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1733/2000 a Curții de Apel Oradea, a fost admisă acțiunea reclamantei "" - SMî mpotriva pârâților Statul Român, prin Consiliul Local al Municipiului S M, și, în sensul că s-a constatat că reclamanta a construit pe terenul proprietatea indiviză a pârâților, înscris în nr. 13378 S M, nr. top. 747/4, o hamburgerie, bar de zi, chioșc, terasă acoperită, etc. fiind respins capătul de cerere privind înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei în cartea funciară.
Prin sentința civilă nr. 1974 din 9 mai 2003 Judecătoriei Satu Mare, s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului arătat mai sus, ocazie cu care terenul din litigiu a fost dezmembrat în două numere topografice noi, astfel: nr. top. 747/5 în suprafață de 248 mp. a fost atribuit intimatei împreună cu apartamentul nr. 1, iar numitei (în prezent decedată) i s-a atribuit nr. top. 747/6 și apartamentul nr. 2.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în fața instanței de fond de către expertul inginer, toate construcțiile cuprinse în dispozitivul sentinței civile nr. 2591/2000 a Judecătoriei Satu Mare, edificate de "" - S M, sunt amplasate pe terenul de 248 mp. atribuit pârâtei, fiind evaluate la suma de 724.776.000 lei (ROL).
Aceasta este valoarea despăgubirilor la care a fost obligată această intimată să o achite reclamantei, potrivit art. 494 Cod civil, ca urmare a constatării dreptului de accesiune imobiliară, în favoarea pârâtei intimate.
În sarcina pârâților recurenți nu a fost stabilită nici o obligație, aceștia susținând pe parcursul soluționării cauzei în fața instanței de fond și în motivele de apel, că sunt lipsiți de calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Este adevărat că prima instanță nu s-a pronunțat în mod expres asupra acestei excepții, însă așa cum s-a reținut de către instanța de apel, neobligarea acestor pârâți la plata despăgubirilor solicitate de către reclamantă, conduce la concluzia că tocmai ca urmare a recunoașterii lipsei calității procesuale pasive a pârâților, a fost obligată la plată doar intimata, care de altfel nici nu a înțeles să atace hotărârea primei instanțe.
Neexistând nici o vătămare a drepturilor pârâților recurenți, se apreciază că recursul declarat de către aceștia este și lipsit de interes.
Eventual, aceștia puteau solicita acordarea cheltuielilor de judecată, însă acest aspect nu a format obiectul motivelor de recurs.
Referitor la excepțiile invocate de către recurenți, vizând lipsa capacității procesuale și a calității procesuale active a reclamantei "" - S M, este de relevat că, într-adevăr prin adresa depusă la fila 71 - dosar apel, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, a comunicat că societatea de mai sus a fost radiată la data de 6 septembrie 2006, în baza art. 31 din Legea nr. 359/2004.
Potrivit art. 237 alin. (10) din Legea nr. 31/1990, astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 441/2006 "Bunurile rămase din patrimoniul persoanei juridice radiate din registrul comerțului, în condițiile alin. (8) și (9), revin acționarilor".
Ori, intimata a avut calitatea de asociat unic al societății reclamante, aspect care nu a fost contestat pe parcursul soluționării cauzei, situație în care excepțiile invocate de către recurenți, apar ca nefondate.
Pentru aceste considerente, apreciind că nu subzistă nici una din criticile invocate, Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul civil de față, fără cheltuieli de judecată, nefiind justificate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarate de pârâții, domiciliați în S M,-, în contradictoriu cu intimata reclamantă "" - S M, prin asociat domiciliată în S M,-, și intimata pârâtă, prin mandatar domiciliat în S M,-, împotriva deciziei civile nr. 57 din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 29 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
red.
în concept la 12.10.2009
jud.fond.
jud.apel. -
dact.
9 ex./12.10.2009
- 7 com./
- ,
-,
-,
-,
- - S M,-,
- "" - S M, prin asociat - S M,-,
-, prin mandatar - S M, str.
- -, nr. 4.
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
