Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 1372/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1372/2008 -
Ședința publică din 7 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
- R - - JUDECĂTOR 3: Roman Florica
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de pârâtul domiciliat în B,-, județul B și respectiv de reclamanta domiciliată în B,-/C, județul B, în contradictoriu cu intimatul pârât domiciliat în B,-/C, județul B, împotriva deciziei civile nr. 113 din 14 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 99 din 26 ianuarie 2005 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr. 1358/2004, având ca obiect: rectificare de carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurenta reclamantă - lipsă, avocat, în substituirea avocatei, în baza delegației de substituire din 7.10.2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual și recurentul pârât - personal și reprezentat de avocat, care se prezintă și pentru intimatul pârât - lipsă, în baza împuternicirii avocațiale din 3.10.2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul pârâtului este legal timbrat cu suma de 9,5 lei, achitată prin chitanța nr. -/1.10.2008 emisă de Trezoreria Municipiului O și timbru judiciar de 0,15 lei; recursul reclamantei este legal timbrat cu suma de 9,5 lei, achitată prin chitanța nr. -/06.2008 emisă de Trezoreria Municipiului B și timbru judiciar de 0,15 lei, după care:
Reprezentanta recurentului pârât și intimatului pârât depune la dosar concluzii scrise.
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul recurentei reclamante solicită admiterea recursului formulat, modificarea deciziei tribunalului în sensul respingerii apelului, iar în consecință, menținerea sentinței instanței de fond, cu cheltuieli de judecată potrivit actelor justificative de la dosar. Totodată, solicită respingerea recursului declarat de pârât. Învederează că reclamanta și pârâtul au întreținut relații de concubinaj pe o perioadă de peste 6 ani, timp în care au dobândit mai multe bunuri, printre care și casa cu terenul în litigiu. După separare, pârâtul și-a întabulat în întregime dreptul de proprietate asupra imobilului, instanța de fond în mod corect a admis acțiunea reclamantei și a stabilit drepturi egale în favoarea părților, însă în apel, în mod nejustificat față de probele administrate, s-a respins cererea reclamantei în ce privește terenul aferent casei. Arată că atât casa, cât și terenul, au fost dobândite de părți sub durata concubinajului, și reclamanta a realizat venituri, era angajată, presta activitate în gospodărie și ambii aveau copii rezultați din căsătorii anterioare, aspecte față de care nu se poate reține contribuția exclusivă a pârâtului la dobândirea bunurilor.
Reprezentanta recurentului pârât și intimatului pârât solicită respingerea recursului declarat de reclamantă, admiterea recursului pârâtului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii în întregime a apelului și în consecință, schimbarea sentinței judecătoriei în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă, pentru motivele arătate în cererea de recurs și concluziile scrise depuse, cu obligarea părții adverse la cheltuieli de judecată în toate instanțele.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 99 din 26 ianuarie 2005 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr. 1358/2004, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâtului și, în consecință, s-a dispus anularea încheierii de întabulare nr. 751/1995 și a inscripției din nr. 3428 B de sub B 4, cu privire la imobilul cu nr. top. 1196/9, până la concurența cotei de 1/2 parte; s-a stabilit dreptul de proprietate cu titlu de cumpărare în favoarea reclamantei asupra cotei de 1/2 parte din imobil; s-a constatat că reclamanta și pârâtul, sub durata relațiilor de concubinaj, au construit casa cu etaj situată pe nr. top. 1196/9 din nr. 3428 B, la care părțile au contribuție egală; s-a disjuns și s-a suspendat capătul de cerere privind partajarea, până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, dispunându-se înscrierea în cartea funciară a drepturilor stabilite și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.171.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în anul 1994 părțile au intrat în relații de concubinaj notoriu, perioadă în care s-au gospodărit împreună, punând toate veniturile la un loc, din care au făcut cheltuielile și achizițiile de bunuri pe perioada cât au stat împreună, stare de fapt ce reiese din declarațiile martorelor și.
După o perioadă de un an, la 03.10.1995, părțile s-au hotărât să cumpere un teren în vederea edificării unei construcții, teren ce a fost cumpărat de la martorul, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7030 din 03.10.1995. Suma pentru achitarea prețului a rezultat din economiile celor două părți (conform declarației martorului ), însă contractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat doar cu pârâtul, care s-a și întabulat în nr. 3428 B, sub B 4. După circa un an de la cumpărarea terenului, părțile au început edificarea unei construcții cu etaj, care în prezent se află în stadiul de roșu, nefinisată și la care părțile au contribuit în mod egal.
Rezultă din probele administrate că în perioada cât părțile au edificat această construcție au lucrat împreună terenul agricol, au crescut animale și le-au valorificat, iar banii i-au investit în această construcție conform declarației martorei.
Față de cele de mai sus, s-a reținut că părțile sub durata relațiilor de concubinaj s-au gospodărit împreună, făcând economii din veniturile realizate, atât din munca prestată în gospodărie, cât și din veniturile pe care reclamanta le realiza la societatea unde lucra.
Cu privire la capătul de cerere prin care s-a solicitat partajarea, s-a reținut că partea reclamantă a cerut suspendarea până la rămânerea definitivă a celorlalte capete din cerere ce se referă la stabilirea dreptului, suspendare la care partea pârâtă nu s-a opus.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel pârâtul, solicitând instanței admiterea apelului și modificarea sentinței.
Prin decizia civilă nr. 113 din 14 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis ca fondat apelul și a fost schimbată în parte sentința instanței de fond în sensul că s-a respins cererea de anulare a încheierii de întabulare nr. 751/1995 și a inscripției din nr. 3428 B, de sub B 4, cu privire la imobilul cu nr. top. 1196/9 și de stabilire în favoarea reclamantei a unui drept de proprietate asupra cotei de 1/2 parte din imobilul cu nr. top. 1196/9 din nr. 3428 B și au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul, reexaminând materialul probator administrat de prima instanță, coroborat cu cel administrat în apel, a apreciat că acțiunea reclamantei ar fi fondată doar în parte.
Astfel, chiar dacă părțile se aflau în relații de concubinaj la momentul achiziționării terenului, instanța a apreciat că apelantul pârât a avut singur o contribuție proprie la dobândirea acestuia. Părțile erau de puțin timp în relații de concubinaj, intimata reclamantă nu a făcut dovada că ar fi avut și ea o contribuție materială la dobândirea acestuia, în contractul de vânzare-cumpărare figurează ca și cumpărător doar pârâtul, nu există nici un înscris sub semnătură privată din care să reiasă că și reclamanta ar fi înțeles să cumpere acel teren, iar declarația testimonială a vânzătorului cum că prețul a fost achitat la locuința reclamantei atât de reclamantă cât și de pârât, este irelevantă față de cele arătate, mai mult, din această depoziție nu reiese de unde au avut părțile banii și câți anume fiecare, reclamanta nefăcând dovada unor surse de venit certe.
În ce privește edificarea casei pe terenul cumpărat, tribunalul în acord cu prima instanță, a apreciat că aceasta a fost ridicată împreună de către părți, cu o contribuție comună și egală, părțile țineau o gospodărie comună, creșteau animale în scopul vânzării acestora și a obținerii de venituri în vederea ridicării casei - a se vedea depoziția martorei, și chiar dacă apelantul realiza venituri și în activități de construcții, aceste erau compensate de munca pe care intimata o presta în gospodărie.
Împotriva acestei decizii, în termen și legal timbrat, a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea în parte a acesteia în sensul respingerii apelului declarat de pârât și păstrarea sentinței civile nr. 99/2005 a Judecătoriei Beiuș, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că decizia atacată este nelegală și netemeinică, deoarece instanța de apel nu a ținut cont de probațiunea administrată în cauză, respectiv a ignorat depoziția martorului, vânzătorul terenului, care a arătat că terenul din litigiu a fost cumpărat de către ambele părți, din economiile avute împreună.
De asemenea, recurenta a mai precizat că din probatoriul administrat în cauză, rezultă fără nici un dubiu că sub durata concubinajului cu intimatul a realizat venituri constante, iar fiicele sale primeau pensie de întreținere de la tatăl acestora, timp în care intimatul, care avea la rândul său doi copii minori, plătea pe seama acestora pensie de întreținere, ceea ce a contribuit considerabil la diminuarea veniturilor sale.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Împotriva aceleeași decizii, în termen și legal timbrat, a declarat recurs și pârâtul, solicitând modificarea acesteia și schimbarea sentinței civile nr. 99/2005 a Judecătoriei Beiuș, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului său, recurentul a arătat că ambele hotărâri sunt nelegale și netemeinice, deoarece în mod greșit s-a reținut contribuția reclamantei la edificarea construcției din litigiu.
În acest sens, se susține de către recurent că instanțele au făcut confuzie între noțiunea de concubinaj notoriu și aceea de concubinaj continuu, deoarece părțile s-au împăcat și s-au despărțit de mai multe ori, nu au ținut cont de veniturile sale mult mai mari decât ale intimatei, aplicând în mod greșit cota de 1/2 parte ca și contribuție a acesteia la edificarea imobilului, ceea ce este eronat, cotă care nu are nici un suport probator în cauză.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinările depuse la dosar, fiecare dintre părți a solicitat respingerea recursului declarat de cealaltă parte.
Verificând hotărârile atacate prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 306 sub aspectul tuturor nulităților prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEAa reținut următoarele:
Prezumția de comunitate asupra bunurilor, stabilită prin art. 30 din Codul familiei, se aplică numai bunurilor dobândite de soți în timpul căsătoriei lor, fără a se putea aplica și la cele dobândite în timpul concubinajului.
Prin urmare, concubinii nu pot fi considerați, în baza legii, proprietari în devălmășie asupra bunurilor dobândite în timpul conviețuirii lor.
Munca în comun a acestora poate să ducă însă la constatarea existenței unor drepturi de proprietate în indiviziune asupra bunurilor dobândite, în funcție de contribuția fiecăruia în parte și dacă a existat convenție cu privire la achiziționarea lor.
Problema contribuției concubinilor la dobândirea bunurilor în timpul conviețuirii este o chestiune de fapt, care urmează a fi rezolvată pe baza probelor administrate, iar întinderea drepturilor asupra bunurilor dobândite într-o asemenea situație, va fi determinată de partea de contribuție a fiecăruia la achiziționarea bunurilor.
În fața instanței de fond, pârâtul s-a opus la admiterea acțiunii, însă nu a formulat nici întâmpinare și nici cerere reconvențională.
Martorul, audiat în fața Judecătoriei Beiuș, a relatat că cei doi au fost împreună din anul 1994, iar martorii și au arătat că aceștia au locuit în aceeași casă și s-au gospodărit ca o familie, aducând împreună veniturile în casă, din care se efectuau toate cheltuielile, depoziții care infirmă susținerile pârâtului privitoare la relațiile sporadice, intermitente, cu reclamanta.
Mai mult chiar, martorul (fila 17 dosar fond), declară că în cursul anului 1995 înstrăinat ambelor părți, care la acea dată erau împreună, un teren în suprafață de circa 5 - 6 ari, în intravilanul orașului B, pentru că aceștia intenționau să-și construiască o casă, iar prețul, de 4 sau 5 milioane lei, vânzătorul susține că i-a fost achitat de ambele părți.
Contractul de vânzare - cumpărare în formă autentică a fost încheiat însă în luna octombrie 1995 doar între recurentul pârât, în calitate de cumpărător, și martorul, în calitate de vânzător (fila 14 dosar fond), dreptul său de proprietate fiind apoi înscris asupra suprafeței de 600 mp. teren, în nr. 3428 B, nr. top. 1196/9, prin încheierea nr. 751/1995 (fila 5 dosar fond).
Martorii audiați au arătat de asemenea că părțile au cumpărat terenul în scopul de a construi pentru ei o casă de locuit, ceea ce de altfel s-a și realizat.
Martorul, audiat în fața instanței de apel, arată că a lucrat ca zidar la ridicarea construcției, perioadă în care părțile locuiau în casa reclamantei, că muncitorii au fost plătiți de către pârât, însă mâncarea le-a fost adusă și de către concubina acestuia, respectiv reclamanta din prezenta cauză.
Chiar dacă pârâtul recurent a realizat venituri mai mari decât reclamanta recurentă, această împrejurare nu este de natură a înlătura contribuția sa la achiziționarea terenului și ridicarea construcției, câtă vreme s-a dovedit că aceasta a realizat în mod constant venituri, părțile s-au gospodărit împreună în acea perioadă, recurenta s-a ocupat de gospodărie, au crescut animale atât pentru nevoile proprii, cât și pentru valorificarea acestora.
Față de aceste considerente, Curtea de APEL ORADEA apreciază că nu subzistă nici una din criticile invocate de către recurentul, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de către acesta.
Ținând cont în primul rând de depoziția martorului, coroborată însă și cu declarațiile celorlalți martori arătați mai sus, în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. (1), art. 296 și 316 Cod procedură civilă, va admite ca fondat recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 113/2008 a Tribunalului Bihor, pe care o va modifica în parte în sensul respingerii apelului declarat de pârât împotriva sentinței civile nr. 99/2005 a Judecătoriei Beiuș, pe care o va păstra în totalitate.
Conform art. 274 Cod procedură civilă, va obliga intimatul la 600 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurentei reclamante, reprezentând onorariu avocațial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin. 1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 113 din 14 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că respinge apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 99 din 26 ianuarie 2005 pronunțată de Judecătoria Beiuș.
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de pârâtul împotriva aceleiași decizii.
Obligă pe intimatul la 600 lei cheltuieli de judecată în recurs, în favoarea reclamantei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 7 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
red.
în concept la 29.10.2008.
jud.fond.
jud.apel. -
dact.
2 ex./30.10.2008.
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
