Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 150/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - rectificare CF-
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 150
Ședința publică din 22 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 2: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanții și, ambii domiciliați în municipiul S,-, județul S, împotriva deciziei civile nr.51 din 14 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 15 aprilie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea s-a pentru astăzi.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava la data de 21 februarie 2007, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta S prin lichidator, solicitând radierea din foaia de sarcini a cărții funciare nr. 1972 a comunei cadastrale S, nr. 208/1, a dreptului de abitație viageră înscris în favoarea numitei și a ipotecii pentru suma de 800.000.000 lei ROL înscrisă în favoarea pârâtei.
Și-au motivat cererea arătând că titulara dreptului de abitație a decedat la data de 24 iunie 1984. Cererea formulată de pârâtă, prin care solicita plata unui debit restant de la mai multe persoane, printre care și reclamanții, a fost respinsă prin sentința civilă nr. 2394 din 12 decembrie 2003 a Tribunalului Suceava - Secția comercială și de contencios administrativ, definitivă și irevocabilă.
În fața primei instanțe pârâta nu a depus întâmpinare și nu a formulat apărări.
Prin sentința civilă nr. 3959 din 17 octombrie 2007 Judecătoria Suceavaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei pentru primul capăt de cerere și l-a respins ca nefondat pe cel de-al doilea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâta nu are nici un interes cu privire la radierea dreptului de abitație viageră înscris în favoarea altei persoane. Pe fondul cauzei s-a reținut că sentința civilă nr. 2394/2003 a Tribunalului Suceava nu are relevanță în prezenta cauză, creditoarea putând folosi și alte temeiuri juridice pentru recuperarea sumelor datorate de debitori.
Sentința a fost criticată în apel d e reclamanți pentru greșita apreciere a probelor administrate și aplicare a legii. Au arătat că greșit s-a reținut lipsa calității procesuale pasive, câtă vreme există identitate între persoana pârâtului și titularul obligației corelative dreptului dedus judecății; că procedura de lichidare judiciară și faliment a debitorului principal s-a închis prin vânzarea bunurilor acestuia, iar pârâta prin lichidator și-a recuperat datoria, ceea ce a condus la respingerea cererii acesteia prin sentința civilă nr. 2394 din 12 decembrie 2003 a Tribunalului Suceava. Or respingerea acțiunii față de ei echivalează cu inexistența debitului.
Legal citată, pârâta-intimată nu și-a formulat apărări.
Prin decizia civilă nr. 51 din 14 februarie 2008 Tribunalul Suceavaa respins apelul ca nefondat.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că, într-adevăr, între părțile din proces nu există nici un raport obligațional privind dreptul de abitație viageră înscris în cartea funciară în favoarea unei alte persoane, încât excepția a fost corect rezolvată de prima instanță. De altfel, o astfel de cerere se adresează, conform dispozițiilor Legii nr. 7/1996, direct Serviciului de Publicitate Imobiliară.
Cu referire la cel de-al doilea petit, instanța de apel a reținut că dreptul de creanță al pârâtei izvorăște din contractul de credit, iar nu dintr-o hotărâre judecătorească. Prin sentința civilă nr. 190 din 13 octombrie 2003 Judecătorul sindic a închis procedura falimentului judiciar al, debitorul principal, iar prin sentința civilă nr. 239 din 12 decembrie 2003 a Tribunalului Suceavas -a respins cererea pârâtei îndreptată împotriva mai multor persoane, printre care și reclamanții din prezenta cauză, pentru plata diferenței de creanță, cu motivarea că pentru aceasta nu s-a cerut antrenarea răspunderii materiale a administratorului, conform art. 124 din Legea nr. 64/1995, în cadrul procedurii falimentului judiciar. Niciuna din cele două hotărâri judecătorești nu reține acoperirea integrală a creanței, astfel încât să se poată considera stinsă ipoteca, iar dispozițiile art. 136 alin. 4 din Legea nr. 64/1995 prevăd că descărcarea de obligație debitorului ca urmare a închiderii procedurii falimentului judiciar nu atrage descărcarea de obligații a fidejusorului sau codebitorului principal, existând temei pentru urmărirea în continuare a acestora pentru creanța nerecuperată.
Împotriva deciziei au declarat recurs în termen legal reclamanții.
În dezvoltarea motivelor au arătat că hotărârea instanței de apel este greșită, ei fiind semnatarii contractului de ipotecă, iar nu al celui de credit; că prin închiderea procedurii de faliment împotriva debitoarei s-a constatat îndestularea creditoarei, pârâtă în cauză.
Criticile pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și sunt neîntemeiate.
Cum înșiși reclamanții au arătat în dezvoltarea motivelor, contractul de ipotecă este un accesoriu al contractului de credit, urmând soarta juridică a acestuia.
În speță însă, problema supusă de reclamanții-recurenți analizei instanțelor judecătorești este aceea a efectelor produse de sentința civilă nr. 2394 din 12 decembrie 2003 a Tribunalului Suceava - Secția comercială și de contencios administrativ asupra obligației asumate de ei prin contractul de ipotecă încheiat, respectiv dacă aceasta s-a stins, făcând posibilă radierea înscrierii în cartea funciară.
Or, cum corect a sesizat instanța de apel, în speță nu s-a făcut dovada stingerii obligației principale și, pe cale de consecință, a dreptului de ipotecă pentru a se putea dispune radierea din cartea funciară în condițiile art. 34 pct. 3 din Legea nr. 7/1996. Cum rezultă din sentința civilă nr. 2394 din 12 decembrie 2003 a Tribunalul Suceava, creanța cu care pârâta din prezenta cauză s-a înscris în tabelul creditorilor în dosarul de faliment era de 3.039.927.260 ROL, fiindu-i distribuită suma de 1.676.487.500 ROL. Cererea formulată de pârâtă împotriva codebitorilor pentru recuperarea diferenței de creanță rămasă neacoperită a fost respinsă pentru că în cadrul procedurii falimentului nu a cerut antrenarea răspunderii materiale a administratorului debitoarei.
În conformitate cu dispozițiile art. 136 alin. 4 din Legea nr. 64/1995 ( preluate în art. 137 din Legea nr. 85/2006 ), descărcarea de obligații a debitorului ca urmare a închiderii procedurii falimentului nu atrage descărcarea de obligații a fidejusorului sau codebitorului principal, existând temei pentru urmărirea în continuare a acestora pentru creanța nerecuperată.
Așa fiind, Curtea, constatând că nu sunt date în cauză motivele indicate de reclamanți și nici motive de nulitate a hotărârii ce pot fi invocate din oficiu,
Văzând și dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții și, ambii domiciliați în municipiul S,-, județul S, împotriva deciziei civile nr.51 din 14 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. Pl.
Dact. Sb.
Ex. 2/12.05.2008
Președinte:Plăcintă DochițaJudecători:Plăcintă Dochița, Dumitraș Daniela, Timofte Cristina
