Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 1501/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(879/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1501
Ședința publică de la 09 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 2: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 3: Daniela Adriana
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta - petentă, împotriva deciziei civile nr.1519/21.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți și OFICIUL DE cadastru ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ.
are ca obiect - rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta - petentă, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.314.955/03.08.2009, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar și intimata - pârâtă, reprezentată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.38564/30.03.2009, emisă de Baroul București, aflată la fila 25 în dosar, lipsind intimata - pârâtă Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentei - petente învederează faptul că, în cauză nu se putea pronunța o hotărâre fără a se administra proba cu expertiză topografică, probă care ar fi condus la lămurirea situației reale. De asemenea mai arată că nici una din instanțele, nu a observat că din probele administrate de intimată lipsesc tocmai elementele esențiale, respectiv adresa Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară I depusă la dosar în data de 20.06.2008 la fila 29 în dosarul Tribunalului București, declarația pe proprie răspundere a intimatei - pârâte prin care ar fi trebuit să recunoască pe proprie răspundere limitele proprietății.
Curtea interpelează pe apărătorul recurentei - petente, dacă la momentul înscrierii dreptului de proprietate al intimatei - pârâte în Cartea Funciară a existat declarație pe propria răspundere.
Apărătorul recurentei - petente învederează că, răspunsul este negativ și se datorează faptului că partea a fost reprezentată sau asistată de un alt avocat.
Apărătorul recurentei - petente învederează faptul că, potrivit Ordinului nr.946/12.10.2000 în vigoare la data înscrierii în Cartea Funciară, în situația în care nu există planuri parcelare făcute de către comisia locală și nici o bază de date se lua în considerare declarația pe propria răspundere pentru recunoaștere vecinătăților, declarație care de fapt nu există la dosarul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Totodată, mai arată că la dosarul cauzei intimata - pârâtă a depus în apărare procesul - verbal nr.1311/20.11.2000, care a stat la baza întocmirii documentației cadastrale, încheiat între și, proces-verbal care nu emană de la Comisia pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, care nu este întocmit și avizat în conformitate cu dispozițiile legale și nu reprezintă un proces - verbal de punere în posesie, având în vedere dispozițiile art.27 alin.3 și 4 din Legea nr.18/1991.
Apărătorul recurentei - petente învederează faptul că SC, avea obligația să solicite imediat comisiilor locale să efectueze operațiunile privind punerea în posesie, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile, respectiv procesul - verbal de punere în posesie care era de competența exclusivă a Comisiei județene I, potrivit art. 7 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, punerea în posesie a proprietarilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate.
Apărătorul recurentei - petente învederează faptul că în ceea ce privește înscrierea în Cartea Funciară, cele două instanțe nu au reținut că înregistrarea este incorectă și atrage nulitatea înscrierii în Cartea Funciară atâta timp cât se încalcă o normă juridică imperativă respectiv Ordinul nr.946/2000. Totodată, mai arată că, în ceea ce privește obiectul cererii, precizează că prin acțiunea în rectificarea Cărții Funciare nr.370 a comunei M, nu contestă titlul de proprietate, ci dorește să se îndrepte poziționarea unui teren, poziționare stabilită pe baza unui dosar de cadastru incomplet și care așa cum este în prezent întabulat se suprapune peste trei proprietăți și nici de cum nu dorește să diminueze suprafața deținută de către intimata - pârâtă.
Apărătorul recurentei - petente solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Cu cheltuieli de judecată. Totodată, depune la dosar concluzii scrise.
Apărătorul intimatei - pârâte învederează faptul că, atât sentința civilă nr.17104/10.12.2007, cât și decizia recurată sunt temeinice și legale, instanța de fond a argumentat în mod corect faptul că intabularea documentației cadastrale cu nr. cadastral 555 fost legală, pentru că a fost respectată punerea în posesie făcută pentru dreptul de proprietate al intimatei - pârâte, consând în titlul de proprietate nr.49364/23.10.2001 eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, județul
Apărătorul intimatei - pârâte învederează faptul că titlurile de proprietate și procesele verbale de punere în posesie emise ulterior intabulării titlului de proprietate al intimatei, cum este cazul recurentei - petente, precum și Planul Parcelar al nr.35/1 trebuie să respecte situația juridică creată prin întabularea documentației cu nr. cadastral 533, deci a dreptului de proprietate pentru care fusese întocmită documentația respectivă. Totodată, mai arată că titlul de proprietate al intimatei - pârâte este constitutiv de drepturi, deoarece a intrat în circuitul civil și nu poate fi modificat prin această acțiune de rectificare a Cărții Funciare.
Apărătorul intimatei - pârâte învederează faptul că, potrivit art.33 alin. 3 din Legea nr.7/1996, modificarea nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate, ceea ce în speță nu este cazul deoarece titularul dreptului de proprietate este intimata - pârâtă, care nu a formulat nici o cerere în acest sens.
Apărătorul intimatei - pârâte solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea soluțiilor pronunțate în acest dosar ca temeinice și legale. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin cererea introdusă la data de 07.06.2007 pe rolul Judecătoriei sectorului 1 B reclamanta a chemat în judecată Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară I și pe, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună rectificarea conținutului cărții funciare nr.70 a Comunei M, respectiv, a documentației cu numărul cadastral 533, pentru a face ca aceasta să corespundă cu planul parcelar al tarlalei 35/1, situate în comuna M, județul I, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.17104 din 10.12.2007, Judecătoria Sectorului 1 Bar espins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de petiționară și a luat act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, petiționara este una dintre moștenitorii lui C și în calitate de nepoată de fiică predecedată, iar în masele succesorale rămase de pe urma defuncților se găsește și dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2.500 mp. situat în comuna M, tarlaua 35/1, 123/1/9 conform titlului de proprietate nr.69583/27.04.2004.
Dreptul de proprietate al intimatei conform titlului de proprietate nr.49364/25.10.2001 pentru suprafața de 5.300 mp. a fost înscris în cartea funciară a Comunei M la nr.533 prin încheierea nr.10119/10.12.2001.
Cererea petiționarei de întabulare a dreptului său de proprietate a fost respinsă cu motivarea că se suprapune cu documentația cadastrală cu nr.533, iar ulterior, prin adresa nr.1974/15.01.2007 intimata Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iaa dus la cunoștință petiționarei că, încă din anul 2001, există documentația cadastrală nr.533, la data avizării acestei documentații, dimensiunile și vecinătățile au fost în concordanță cu cele din titlul de proprietate al intimatei întocmit conform procesului - verbal de punere în posesie eliberat de și că, abia ulterior, Comisia Locală a Sectorului 5 B, a întocmit planul parcelar al tarlalei 35/1 fără să țină seama de punerile în posesie sau de documentațiile cadastrale avizate.
A mai reținut prima instanță că, la data emiterii titlului de proprietate al autorilor petiționarei, dreptul de proprietate al intimatei asupra suprafeței de 5.300 mp. se bucura de opozabilitate față de terți ca urmare a efectuării publicității imobiliare și că, ulterior întabulării dreptului de proprietate al intimatei, Comisia Locală a sectorului 5 Baî nțeles să emită planul parcelar pentru tarlaua 35/1 cu nesocotirea efectelor juridice produse de punerile în posesie anterioare și de eventualele documentații cadastrale deja intabulate cu consecința suprapunerii unor parcele, împrejurare care nu determină nevalabilitatea întabulării dreptului de proprietate al intimatei.
Instanța a înlăturat susținerile petiționarei relative la starea de indiviziune dintre proprietari și invocarea că delimitarea materială a avut loc abia prin emiterea planului parcelar, atâta timp cât starea de indiviziune nu poate avea un asemenea izvor, respectiv, modul de încetare a stării de indiviziune fiind partajul conform dispozițiilor art.728 din Codul civil, iar nu emiterea unui plan parcelar.
S-a mai constatat că intimata și-a așezat proprietatea potrivit documentației cadastrale cu nr.533 care a avut în vedere limitele indicate în procesul verbal de punere în posesie nr.1311/20.11.2000 emis de, limite conform cărora, din măsurători, a rezultat o suprafață mai mică decât cea pentru care intimatei i-a fost eliberat titlul de proprietate, situație care, în mod evident, este în detrimentul intimatei.
Această soluție a fost menținută de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă care, prin decizia civilă nr.1519 din 21.11.2008 a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă pe care a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 500 lei, către intimată.
Tribunalul a reținut la rândul său, în esență, că, terenurile proprietățile părților, identificate conform planului parcelar al tarlalei 35/1 de către Comisia Locală a sectorului 5 B, respectiv documentației cadastrale cu nr.533, se suprapun însă, din analiza dispozițiilor art.33 din Legea nr.7/1996 rezultă că între noțiunile de rectificare și modificare a cărții funciare trebuie făcută o distincție clară, rectificarea reprezentând radierea, în tot sau în parte a înscrierilor de carte funciară prin înlăturarea unei înscrieri existente referitoare la un drept ca urmare a efectuării unei alte înscrieri, iar modificarea reprezintă orice schimbare privitoare la aspectele tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului care poartă asupra acelui imobil, iar modificarea nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate.
Cererea formulată are natura unei cereri de modificare a cărții funciare care însă, nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate, respectiv, intimata, or, aceasta a învederat prin întâmpinare că nu este de acord, întrucât, în cazul în care se trece la schimbarea poziției terenului este prejudiciată deoarece, în prezent deschiderea la DE este de 124. iar în cazul schimbării poziției terenului deschiderea va fi de 52 mp. schimbându-se și valoarea de circulație a terenului.
Prin urmare, arată tribunalul, în mod corect judecătoria a reținut că la data emiterii titlului de proprietate al autorilor apelantei, dreptul de proprietate al intimatei asupra suprafeței de 5.300 mp. se bucura de opozabilitate față de terți, ca urmare a efectuării publicității imobiliare și că susținerile reclamantei sunt de fapt apărări specifice unei veritabile acțiuni în revendicare.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, în temeiul dispozițiilor art.304 pct.7,8 și 9 din Codul d e procedură civilă, reclamanta a formulat recurs prin care a susținut că atât soluția pronunțată cu ocazia judecării pe fond a cauzei cât și cea pronunțată cu ocazia judecării apelului au fost date cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, în speță a dispozițiilor art.3.2.4 din Instrucțiunile privind întocmirea documentației cadastrale tehnice necesare la înscrierea cu caracter nedefinitiv în cartea funciară a actelor și faptelor juridice referitoare la terenuri și construcții, aprobate prin Ordinul nr.946/12.10.2000, dispoziții în vigoare la momentul înscrierii proprietății de către intimata.
Dispozițiile acestor instrucțiuni stabilesc că înscrierea în cartea funciară are caracter nedefinitiv și stabilesc și conținutul dosarului în vederea înscrierii cu caracter nedefinitiv în cartea funciară, printre actele solicitate în acest sens fiind enumerată și copia de pe extrasul din planul de parcelare vizat de
Procesul verbal care a stat la baza înregistrării cadastrale nu emană de la Comisia pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ci de la SC. " ", societate comercială care are ca obiect de activitate cultivarea plantelor.
Procesul verbal de punere în posesie nu a existat la momentul înregistrării cadastrale și, mai mult, nu există nici în prezent, iar instanțele s-au aflat în eroare când au considerat că identificarea terenului putea fi făcută conform procesului verbal de punere în posesie nr.1311/20.11.2000 emis de.
Această înregistrare cadastrală și toată documentația care a stat la baza ei a fost eronată, bazându-se pe un proces verbal inexistent, ducând la situația de suprapunere a celor două proprietăți, în contradictoriu cu planul parcelar eliberat de Primăria Sectorului 5 B, iar potrivit dispozițiilor art.7 alin.3 din Ordinul nr.634/2006, dacă înțelegerea generată de această eroare nu poate fi rezolvată pe cale amiabilă, ea urmează a fi rezolvată de către instanța de judecată.
Actul dedus judecății l-a constituit rectificarea înregistrării provizorii din cartea funciară nr.370 a Comunei M, respectiv a documentației cadastrale cu nr.533, însă instanțele nu fac decât să compare cele două titluri de proprietate și să ajungă la concluzia că titlul de proprietate al pârâtei le este opozabil reclamanților, el bucurându-se de opozabilitate față de terți ca urmare a efectuării publicității imobiliare, necercetând nici un moment modalitatea în care s-a făcut înscrierea în cartea funciară a acestui drept de proprietate ceea ce conduce la concluzia că hotărârile pronunțate sunt rezultatul unei schimbări a actului dedus judecății.
Decizia pronunțată cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii deoarece, prin motivarea deciziei, tribunalul teoretizează speța dedusă judecății, fără a face referiri concrete la situația de fapt și probatoriile încuviințate și administrate în cauză, respectiv, adresele emise de instanță către Comisiile de aplicare a Lefii nr.18/1991 și răspunsurile la aceste adrese, precum și dosarul care a stat la baza înscrierii cadastrale, din care rezultă fără putință de tăgadă încălcarea dispozițiilor art.3.2.4 din Instrucțiunile privind întocmirea documentației cadastrale tehnice.
De altfel, instanța nu face nici o referire la aceste dispoziții legale invocate de apelantă în susținerea apelului său, după cum nu face nici o referire la proba cu expertiză topografică solicitată de apelantă.
Instanța de apel califică acțiunea apelantei ca o cerere de modificare a cărții funciare în condițiile în care nu s-a solicitat niciodată acest lucru și nici nu poate fi dedus din probele administrate.
Potrivit dispozițiilor art.33 din Legea nr.7/1996 rectificarea nu înseamnă doar radierea înscrierilor de carte funciară, ci și îndreptarea acestora.
Așa cum rezultă din doctrină, orice persoană interesată poate solicita rectificarea înscrierii în cartea funciară dacă înscrierea s-a făcut în temeiul unui înscris nevalabil, iar prin necomunicarea de către Oficiul de Cadastru a unui exemplar din planurile și registrele cadastrale consiliilor locale, în condițiile art.12 din Legea nr.7/1996 a condus la existența situației prezente.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 02.09.2009, intimata a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând, în esență, că intimata a fost cea căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate anterior apelantei, după eliberarea titlului de proprietate s-a trecut în baza Legii nr.7/1996 la întocmirea dosarului cadastral, a schițelor și intabularea în cartea funciară a comunei M, iar schimbarea poziției terenului are ca efect prejudicierea intimatei prin schimbarea valorii de circulație a terenului.
Se mai susține că recurenta nu are calitate procesuală activă deoarece nu este în măsură să solicite rectificarea cărții funciare a terenului proprietatea intimatei, ci ar fi trebuit să acționeze în judecată Comisia de Aplicare a Legii nr.18/1991.
Intimata a respectat dispozițiile nr.OG946/2000, iar planul cadastral întocmit ulterior atribuirii în proprietate a terenului intimatei, ar fi trebuit să aibă în vedre felul în care este amplasat terenul acesteia, iar celelalte trei proprietăți despre care face vorbire recurenta să aibă o altă poziționare.
Recursul este nefondat.
Examinând cauza, prin prisma criticilor formulate în recurs, Curtea apreciază că față de obiectul cauzei, de înscrisurile invocate de reclamantă în motivarea acțiunii din care rezultă calitatea acesteia de proprietar al terenului în suprafață de 2.500 mp. situat în comuna M și care se suprapune cu documentația cu nr.533 în temeiul căreia a fost înregistrat dreptul de proprietate al intimatei, că excepția lipsei calității procesuale active este neîntemeiată, reclamanta având interes, în temeiul dispozițiilor art.33 din Legea nr.7/1996 să formuleze acțiunea de față.
Aceleași dispoziții legale prevăd însă ipoteza în care acțiunea în rectificarea înscrierii în cartea funciară este și întemeiată și anume, aceea ca, înscrierea să se fi făcut în temeiul unui înscris nevalabil.
Or, așa cum corect au reținut ambele instanțe, care au examinat legalitatea înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate al intimatei față de existența titlului de proprietate nr.49364/23.10.2001 eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor și a documentației cadastrale cu nr.533 întocmită în condițiile prevăzute prin Ordinul nr.634/2006.
Pe calea acțiunii de față, reclamanta a învestit instanța cu cercetarea legalității măsurii dispusă de I, așa cum am arătat mai sus, tribunalul subliniind în mod corect existența unei distincții între cele două noțiuni juridice la care face referire dispoziția nr.33 din Legea nr.7/1996 cât și natura apărărilor formulate de reclamantă în sensul că acesta conduc spre o acțiune în revendicare, iar nu spre temeinicia unei acțiuni în rectificarea cărții funciare.
Sub acest aspect, critica relativă la schimbarea naturii actului juridic dedus judecății nu poate fi primită de C, constatându-se că instanțele anterioare au respectat principiul disponibilității procesului civil și dispozițiile legale incidente în cauză.
În acest cadru procesual, în mod corect instanțele au soluționat cauza, reținând că probele administrate sunt suficiente dezlegării pricinii, iar referirea la promovarea unei acțiuni în revendicare prin care să se lămurească situația terenurilor din litigiu, conduce, o dată în plus la inutilitatea examinării unei probațiuni care să privească expertizarea topografică având ca obiect stabilirea poziției parcelei pârâtei în raport de înscrisurile care au stat la baza întabulării și a înscrisurilor avute în vedere de Comisia pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate al Terenurilor, la eliberarea titlului de proprietate al pârâtei. Chiar și în ipoteza admiterii acestei critici, Curtea constată că ar avea aceeași consecință, nefiind constatată vreo încălcare a unei norme de ordine publică, cu atât mai mult cu cât soluția este legală și temeinică.
Invocarea de către recurenta apelantă a interpretării eronate a dispozițiilor art.3.2.4 din Instrucțiunile privind întocmirea documentației cadastrale tehnice direct în recurs cu nesocotirea dispozițiilor art.294 din Codul d e procedură civilă, nu este imputabilă instanței de apel care a examinat acțiunea prin prisma cauzei precizată de reclamantă, ca fiind dispozițiile Legii nr.7/1996, iar nu și cele ale Ordinului nr.634/2006.
De altfel, implicit, prin examinarea legalității procedurii de înscriere a dreptului de proprietate al intimatei în cartea funciară și a conformității mențiunilor din actele de proprietate cu cele din cartea funciară, tribunalul a constatat că aceasta s-a derulat cu respectarea dispozițiilor art.1 - 4 din Legea nr.7/1996 ținându-se seama de documentația cadastrală eliberată la momentul obținerii titlului de proprietate.
Critica privind neluarea în seamă, de către instanțele anterioare a documentației cadastrale întocmite de ambele părți, respectiv a proceselor verbale dobândite de recurentă și de către intimată, exced cercetării cauzei de către C din această perspectivă, întrucât aceasta vizează greșita interpretare a materialului probator cu consecința reținerii unei situații de fapt eronate, iar dispozițiile art.304 pct.10 și 11 din Codul d e procedură civilă au fost abrogate prin nr.OUG138/2000.
Nici critica potrivit căreia, prin motivarea deciziei pronunțată, instanța de apel teoretizează speța dedusă judecății, nu poate fi primită de C deoarece, instanța de apel a dat o interpretare corectă dispozițiilor Legii nr.7/1996 și a motivat neechivoc distincția dintre diferitele noțiuni juridice care se regăsesc în cuprinsul acestei legi, precum și distincția dintre acțiunea în rectificarea cărții funciare și acțiunea în revendicare, tocmai având în vedere apărările și susținerile părților, ceea ce conduce la concluzia că tribunalul a motivat corect, necontradictoriu, hotărârea pe care a pronunțat-
Din coroborarea dispozițiilor art.480 din Codul civil cu cele ale Legii nr.7/1996, rezultă că dreptul de proprietate al intimatei ce a fost înscris în Cartea funciară a comunei M la nr.533 a devenit opozabilerga omnesîncă din data de 10.12.2001, acesta fiind efectul față de terți al efectuării mențiunilor din cartea funciară relative la existența dreptului de proprietate asupra imobilelor, iar nu provizoriu așa cum în mod greșit susține recurenta.
Pentru motivele mai sus expuse, Curtea a apreciat că recursul este nefondat și, în condițiile prevăzute de dispozițiile art.312 din Codul d e procedură civilă urmează a fi respins, cu obligarea, în condițiile prevăzute de dispozițiile art.274 din Codul d e procedură civilă, recurentei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimată, în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.1519 din 21.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - pârâți OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ I și.
Obligă recurenta la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimata.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/19.01.2010
Secția a IV-a Civ. -
-
Jud.sector 1. -
Președinte:Ioana BuzeaJudecători:Ioana Buzea, Doinița Mihalcea, Daniela Adriana
