Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 1560/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1560/
Ședința publică din 13 noiembrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâții junior și Irma, domiciliați în Târgu M,-,.12, județul M, împotriva deciziei civile nr. 27 din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat pentru pârâtul-recurent junior lipsă, av., pentru reclamanții intimați, și lipsă, împuternicitul G asistat de av. în substituirea lui av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termen legal, este timbrat cu suma de 6,00 lei taxă judiciară de timbru ( fila 25 dosar ) și 0,15 lei timbru judiciar ( anulat la dosar fila 24 ), după care;
Mandatarul reclamanților intimați declară că nu are studii juridice.
Reprezentantul pârâților recurenți depune al dosar contractul de construire nr. 1690/1978, contractul nr. 51/1971, procesul verbal de predare - primire - recepție, încheiat la 14 iulie 1971, extras de carte funciară nr. 42208 Târgu M, dovada achitării impozitului pentru garaj pe 2002 - 2008, certificatul de moștenitor nr. 39 din 28.07.2008, adresa nr. 7453/23.05.2008 a Municipiului Târgu-M și un referat emis de OCPI
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul pârâților recurenți susține recursul așa cum este motivat în scris, solicită admiterea lui, în conformitate cu prevederile art. 312 pct. 1 și 2, modificarea în tot a hotărârii atacate, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă, respingerea apelului declarat de reclamanții intimați, menținerea în totalitate a sentinței civile nr. 3519/04.07.2007, cu obligarea reclamanților intimați la plata cheltuielilor de judecată. Declară că a invocat excepția autorității de lucru judecat, a existat dosarul nr. 1002/2003 în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 5743/2003 rămasă definitivă, în al 3-le-a petit al acestei acțiuni s-a cerut radierea din cartea funciară a garajului. A doua excepție pe care o invocă este lipsa calității procesuale active a reclamanților intimați, ei nu sunt părți ai contractului pe baza căruia s-a obținut garajul din litigiu. Învederează faptul că garajul este un spațiu separat și nu o anexă sau dependință a apartamentului s-a înstrăinat numai apartamentul nu și garajul.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, conform motivelor învederate în întâmpinarea depusă la dosar. Subliniază faptul că odată cu apartamentul a fost predat și garajul, care era înscris în cartea funciară ca o dependință a apartamentului. In cauză nu poate fi vorba de autoritate de lucru judecat având în vedere faptul că dosarul indicat de reprezentantul pârâților recurenți, obiectul cauzei era rectificarea de carte funciară și anularea unui certificat de moștenitor.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 3519 din 4 iulie 2007, pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș, a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat și excepția prescripției dreptului material la acțiune. De asemenea, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Irma și, în consecință s-a respins cererea de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fond, Judecătoria Târgu Mureșa respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu ca neîntemeiată.
Cheltuielile de judecată au fost puse în sarcina reclamanților.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel reclamanții, cerând schimbarea hotărârii și pe fond admiterea acțiunii civile.
Tribunalul Mureșa admis prin decizia civilă nr. 27 din 24 ianuarie 2008 apelul reclamanților și, drept consecință, a schimbat în parte hotărârea atacată; a dispus rectificarea 42208 col. Târgu M și 42208/G/III/ind. Târgu M, în sensul că garajul nr. 3, situat în Târgu M,-, formează proprietatea numiților și, dobândit prin schimb în anul 1981; a dispus întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate; a eliminat din dispozitivul sentinței atacate mențiunile privitoare la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Irma precum și obligarea reclamanților la cheltuieli de judecată.
În apel, instanța a stabilit obligația de plată a cheltuielilor de judecată în sarcina pârâților.
junior și Irma, prin mandatar au declarat recurs și au solicitat modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii apelului ca nefondat.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs,s-au arătat următoarele:
1. În opinia pârâților, instanța de apel nu a ținut cont de dispozițiile Legii nr. 4/1973, a 880/1973 și a Legii nr. 5/1973.
Astfel, instanța de apel ar fi trebuit să analizeze dacă obiectul contractului de schimb a cuprins sau nu și garajul nr. 3, raportându-se la dispozițiile legale de la momentul încheierii acestui contract. Pârâții au arătat că textele de lege indicate fac o netă deosebire între spațiul de locuit și anexele acestui apartament, concluzionând că nu poate fi considerat ca făcând parte din apartament garajul nr. 3.
2. În susținerea aceleiași poziții, pârâții au susținut că n-a avut loc niciodată transferul dreptului de proprietate asupra garajului nr. 3 către reclamanți iar faptul că aceștia din urmă au achitat un fond de rulment nu poate complini cerințele prevăzute de art. 17, 32, 33 din Decretul Lege nr.115/1938.
3. În opinia pârâților, instanța de apel a fost în eroare considerând că prin contractul de schimb autentificat sub nr. 1899/1981, s-a transmis dreptul de proprietate și asupra garajului. Obiectul acestui contract de schimb îl constituie doar apartamentul nr. 12, situat în Târgu M,-, etajul III, din imobilul P-1341, în condițiile în care, acest imobil cuprindea 20 de apartamente și trei garaje individualizate cu număr de carte diferit. Interpretarea dată de instanța de apel, în sensul că obiectul contractului de schimb l-ar fi format imobilul P-1341, duce la concluzia că s-ar fi transmis dreptul de proprietate asupra tuturor apartamentelor și garajelor, ceea ce constituie o interpretare pe motive străine de natura pricinii.
4. Din actele depuse la dosar rezultă că, garajul din litigiu este întabulat în cartea funciară nr. 42208 col. Târgu M și individual 42208/G/III din anul 1981, proprietar tabular fiind familia.
În aceste condiții orice persoană interesată ar fi putut verifica și constata dreptul de proprietate a al acestei familii asupra garajului, implicit pârâții trebuiau să cunoască acest lucru.
Dreptul de proprietate a fost transmis apoi în conformitate cu art. 651 Cod civil, de către pârâtul junior, și apoi prin donarea unei cote, junior a devenit proprietar a întregului imobil, și deci întabularea în cartea funciară s-a făcut prin acte autentice care îndeplinesc cerințele art. 44 din Decretul Lege 115/1938. În aceste împrejurări, chiar dacă s-ar spune că înțelesul contractului ar fi îndoielnic, interpretarea trebuie făcută în favoarea celui care se obligă, conform art. 983 Cod civil.
Tribunalul Mureșa dat o interpretare eronată a contractului de schimb, considerând că reclamanții au devenit proprietari din momentul încheierii acestui contract.
5. Reclamanții nu pot avea legitimitate procesuală activă în a chema în judecată pe pârâtul junior, pentru că ei sunt terți, în raport cu contractul de donație nr. 944/2002 și cu certificatul de moștenitor suplimentar nr. 28/2002. Pentru a avea calitate procesuală, reclamanții ar fi trebuit ca mai întâi să ceară anularea acestor acte autentice și doar după aceea să procedeze la rectificarea înscrierii cărții funciare.
6. Nesolicitând anularea actelor în baza căruia pârâtul junior a devenit unicul proprietar al garajului nr. 3, nu se poate justifica nici măcar calitatea procesuală pasivă a pârâtei Irma.
7. Pârâții consideră că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 34 din Decretul Lege nr. 115/1938, pentru că în speță nu se întâlnește nici una dintre cele trei situații prevăzute de textul de lege mai sus arătat, pentru a se putea dispune o rectificare a înscrierilor cărții funciare. Mai mult, trebuie spus că reclamanților le-a fost respinsă acțiunea înaintată pentru anularea certificatului de moștenitor și a contractului de donație în dosarul nr. 1002/2003.
8. Raportat la această cauză, în care s-a dezbătut cererea de anulare a acestor acte, pârâții consideră că există o autoritate de lucru judecat ce împiedică reluarea judecății în prezenta cauză.
9. În opinia pârâților, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut pentru că, deși reclamanții nu au solicitat întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară, instanța de apel a dispus o astfel de măsură.
10. În conformitate cu art. 36 alin. 2, art. 37 alin. 2 și 3 din Decretul Lege 115/1938, termenul de atacare a încheierii prin care s-a dispus întabularea în favoarea pârâtului junior, a dreptului de proprietate asupra garajului, este de 6 luni, de la data comunicării încheierii și, în aceste condiții, deși reclamanții au luat la cunoștință despre înscrierea acestui drept încă din anul 1981, nu au făcut demersuri decât după ce acest drept de a ataca încheierea s-a prescris.
Reclamanții au formulat întâmpinare și au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În considerentele întâmpinării, reclamanții au arătat că pârâții au știut tot timpul că acest garaj a fost înstrăinat odată cu apartamentul 12 și după această înstrăinare, reclamanții s-au comportat ca adevărați proprietari. Reclamanții au exercitat o posesie utilă timp de 20 de ani asupra garajului și nu poate exista nici o justificare pentru ca pârâții să pretindă că sunt proprietari. De altfel, trebuie observat că abia în anul 2002, pe baza unui certificat de moștenitor suplimentar și a unui act de donație, junior și-a înscris în cartea funciară dreptul de proprietate. Pârâtul nu poate susține că ar fi de bună-credință, având în vedere că aceste demersuri au fost făcut abia așa cum s-a arătat după 20 de ani, timp în care reclamanții s-au comportat ca adevărați proprietari.
Verificând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
În fapt, la data de 24 noiembrie 1978, fost încheiat contractul de construcție nr. 1690/1978, în baza căruia, și soția sa Irma, au dobândit dreptul de proprietate asupra unui apartament compus din 4 camere plus dependințe. În acest contract este menționat ca dependință apartamentului situat în blocul P-1341 și garajul cu nr. 3.
La 10 martie 1981, prin contractul de schimb autentificat sub nr. 1899, soții, dau apartamentul nr.12 în schimbul unui alt apartament, aparținând soților și. În contractul de schimb se menționează la art. 2 din contract că soții, dau apartamentul nr. 12, situat în Târgu M,-, din imobilul P-1341.
După încheierea contractului, conform celor precizate de asociația de proprietari, familia își retrage fondul de rulment, iar noi proprietari, familia, depun acest fond de rulment, atât pentru apartament cât și pentru garaj.
După încheierea contractului de schimb, familia folosește garajul considerându-se a fi proprietarii de drept a acestui spațiu.
În același an, 1981, mai precis la 12 octombrie, se dezbate moștenirea după defunctul, decedat la 23 august 1981.
În masa succesorală nu este cuprins acest garaj cu nr.3. Abia în anul 2002, prin certificatul de moștenitor suplimentar nr. 28, eliberat de BNP, se constată că din masa succesorală rămasă după defunctul senior, se include și garajul nr.3, situat în Târgu M, str. -, și înscris în cartea funciară 42208. col. și individual 42208/12 Târgu
Pe baza acestui certificat de moștenitor și pe baza contractului de donație autentificat sub nr. 944 la același birou notarial, se înscrie pârâtul ca proprietar asupra acestui imobil.
starea de fapt, se constată că după încheierea contractului de schimb din 1981, familia intră în stăpânire asupra întregului imobil, situat în str. -, apartament 12 cu toate dependințele sale inclusiv garajul, iar după această dată și până în anul 2002, familia și după moartea d-nului senior, moștenitorii acestuia nu au pretins vreun drept asupra acestui apartament.
Nici față de celelalte autorități, fosta asociație de locatari actuala asociație de proprietari, familia nu s-a manifestat ca proprietară asupra acestui garaj până în anul 2002.
Un ultim aspect reținut de curte este că până la data înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate în favoarea lui junior, garajul cu nr. 3 nu a fost evidențiat în mod distinct și nu a fost înscris într-o carte funciară separată de cea în care era înscris apartamentul nr. 12.
Raportat la această stare de fapt, Curtea consideră că prin încheierea contractului de schimb, familia a înstrăinat familiei întreg imobilul, apartamentul 12, cu toate dependințele sale inclusiv garajul.
1. Pârâții au făcut trimitere la legislația în materie aflată în vigoare la data încheierii contractului pentru a arăta că, de fapt, s-a înstrăinat apartamentul nr. 12 fără garajul cu nr. 3. Această afirmație nu poate fi primită de către curte, pornindu-se de la faptul că în contractul de construcție prin care familia a dobândit imobilul, se vorbește de o singură unitate locativă, apartamentul cu tot cu garaj, unitate care astfel a fost înscrisă în cartea funciară fără a se face o mențiune distinctă pentru această anexă garaj. De aceea, în contractul de schimb nici nu se face o precizare distinctă cu privire la acest garaj, elementele de identificare fiind cele după număr de cartea funciară, după nr. topografic și după adresă administrativă.
Din acest considerent, Curtea consideră că sub acest aspect clauzele contractuale sunt foarte clare și nu necesită o interpretare a lor. Chiar pentru părți acest lucru era foarte clar în momentul încheierii contractului.
2. Pârâții susțin că nu ar fi avut loc un transfer a dreptului de proprietate asupra garajului în favoarea familiei. Această susținere este nefondată pentru argumentele pentru care curtea le-a arătat mai sus.
Garajul, ca parte componentă a apartamentului nr. 12, făcut obiectul contractului de schimb, iar în cartea funciară s-a înscris dreptul de proprietate asupra acestui imobil așa cum era el descris și evidențiat.
3. Critica de la punctul 3, formulată de pârâți, se bazează pe o înțelegere greșită a considerentelor instanței de apel.
La pagina a 2-a a hotărârii dată de Tribunalul Mureș, se precizează că imobilul în care se află apartamentul ce face obiectul schimbului este identificat sub nr. P-1341. În nici un caz nu se poate susține că instanța de apel ar fi reținut în considerente că întregul imobil identificat P-1341, ar fi făcut obiectul contractului de schimb.
4. Nu se poate reține că la momentul încheierii contractului sau la momentul întabulării pentru prima dată în cartea funciară a apartamentului 12, garajul cu nr. 3, dependința acestui apartament, ar fi un imobil distinct. Așa cum s-a reținut, apartamentul nr. 12 fost înscris în cartea funciară fără a se face o menționare distinctă a acestui garaj iar la momentul încheierii contractului părțile au înțeles să înstrăineze, respectiv să dobândească apartamentul în întreg ansamblul său. Doar după aproximativ 20 de ani, mizând pe nedescrierea în detaliu a acestui apartament, junior, a făcut o nouă evidențiere înscriind ca imobil distinct garajul cu nr. 3 și întabulându-și dreptul de proprietate.
Raportat la această împrejurare, înscrierea dreptului de proprietate a pârâtului junior este una eronată, fiind incidente în această împrejurare dispozițiile art. 34 pct. 3 din Decretul Lege nr. 115/1938. Este evident că atâta vreme cât părinții lui junior au înstrăinat imobilul, nu se mai putea face o nouă întabulare în baza unui contract de construcție anterior înstrăinării.
5. 6. 7. Pârâții critică decizia dată de instanța de apel susținând că reclamanții ar fi terți față de contractul de donație și certificatul suplimentar de moștenitor. Acest aspect este adevărat, însă, reclamanții nici nu și-au propus să atace aceste acte, cerând doar rectificarea înscrierilor din cartea funciară invocând dispozițiile Decretului Lege nr. 115/1938. Atâta vreme cât familia a înstrăinat imobilul nu mai pot cere ulterior să-și înscrie dreptul de proprietate asupra acestui bun.
Din aceste considerente, rezultă că în cauză nici nu se impunea ca reclamanții să solicite anularea certificatului de moștenitor, respectiv a contractului de donație.
8. Pârâții au invocat că în cauză ar exista o autoritate de lucru judecat, invocând faptul că prin sentința civilă nr. 5743 din 18 ianuarie 2003, pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 273/R/25 aprilie 2006 Curții de APEL TÂRGU MUREȘ, s-a pronunțat asupra cererii de anulare a contractului de donație, anularea certificatului de moștenitor și anularea înscrierilor în cartea funciară.
În primul rând, Curtea remarcă faptul că, în cauză, nu s-a invocat o excepție, ci de fapt este o critică pe care pârâții o invocă față de hotărârea instanței de apel.
În al doilea rând, în cauză nu poate fi reținută autoritate de lucru judecat pentru că, potrivit art. 1201 Cod civil, trebuie să existe o triplă identitate de obiect, cauză și părți. În cauza la care face trimitere pârâtul, reclamanții au solicitat anularea contractului de donație și a certificatul de moștenitor suplimentar, precum și anularea înscrierii în cartea funciară iar în prezenta cauză în temeiul art. 34 din Decretul Lege 115/1938 se cere rectificarea înscrierilor.
9. Raportat la obiectul cererii de rectificare a înscrierilor din cartea funciară, Curtea consideră că nu poate fi reținută critica pârâților, cum că, instanța de apel a dat mai mult decât s-a solicitat.
Reclamanții au susținut în cererea lor de chemare în judecată că în mod greșit pârâtul junior s-a înscris ca proprietar asupra garajului cu nr. 3, pentru că ei sunt de fapt proprietarii de drept al imobilului. înscrierilor din cartea funciară, în sensul celor invocate de reclamanți, nu se putea face decât prin radierea pârâtului junior ca proprietar al imobilului și înscrierea adevăraților proprietari în cartea funciară. Aceasta este de fapt și ceea ce a dispus instanța de apel în dezlegarea prezentei pricini.
10. Pârâții au susținut că dreptul la acțiune a reclamanților s-a prescris în termen de șase luni, termen care a început să curgă începând cu anul 1981, data la care le-a fost comunicată încheierea în baza căreia s-a înscris în cartea funciară.
Curtea consideră că în cauză nu a intervenit un altfel de termen de prescripție, pentru că până la momentul în care s-a făcut o nouă evidențiere distinctă a garajului, reclamanții au considerat că dreptul lor a fost înscris în cartea funciară asupra întregului imobil, apartament 12 cu toate dependințele. Reclamanții n-au fost nemulțumiți de modul în care s-a înscris dreptul de proprietate în anul 1981, ci de evidențierea separată a acestei părți componente a apartamentului și întabularea dreptului de proprietate în favoarea lui junior.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează ca în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții junior și Irma - decedată - prin moștenitor junior, domiciliat în Târgu M,-,. 12, județul M, împotriva Deciziei civile nr. 27 din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 4269/2007 nunăr vechi, respectiv -.
Irevocabilă.
Pronunțată azi,13 noiembrie 2008 în ședință publică.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./12.12.2008
Jud.fond.
Jud.tr.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
