Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 1707/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(550/2007)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1707
Ședința publică de la 10 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie MARI -
JUDECĂTOR 2: Ioana Singh
JUDECĂTOR 3: Ionelia Drăgan
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta - intimată, împotriva deciziei civile nr.1823 A din 03.11.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III- a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - petentă.
are ca obiect - rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta - intimată, personal, intimata - petentă, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Recurenta - intimată, personal învederează faptul că îl împuternicește pe domnul, în calitate de mandatar, să îi susțină cauza.
Curtea procedează la identificarea mandatarului, care se legitimează cu CI seria - nr.-, CNP -, eliberat la data de 25.11.2004 de Secția 22 Poliție.
Curtea pune în vedere mandatarului recurentei - intimate dispozițiile art.64 alin.2 din Codul d e procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurenta - intimată prin mandatar solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată, reprezentând plata impozitelor și taxa de intabulare. Totodată, depune la dosar concluzii scrise.
Apărătorul intimatei - petente învederează faptul că, este nefundată critica potrivit cu care nu ar fi făcut dovada că s-ar fi adresat judecătorului delegat, conform art.49 din Legea nr.7/1996 și că nu ar exista o încheiere a acestui judecător întrucât acțiunea formulată nu se referă la înscrierea dreptului ci la rectificarea cărții funciare, astfel că aceste dispoziții nu sunt aplicabile prezentei spețe și deci nu a existat o încălcare sau aplicare a legii de către instanțe.
Sub aspectul încadrării în dispozițiile art. 304 pct.8 din Codul d e procedură civilă, recursul este neîntemeiată, deoarece niciuna dintre critici nu se încadrează în aceste dispoziții. Totodată, mai arată că, sub aspectul dispozițiilor art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, recursul este nefondat.
Apărătorul intimatei - petente solicită ca în temeiul dispozițiilor art.312 din Codul d e procedură civilă să se dispună respingerea recursului, ca nefondat. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B la data de 02.05.2006 sub nr-, petenta a solicitat instanței în contradictoriu cu intimata rectificarea Cărții Funciare nr. 20896 Nal ocalității B, Sector 1, în sensul radierii dreptului de proprietate al intimatei cu privire la imobilul teren în suprafață de 400 mp (din lucrările cadastrale rezultând o suprafață reală de 452 mp), situat în B, sectorul 1,-, având număr cadastral 10635, precum și înscrierea dreptului său de proprietate asupra imobilului în suprafață de circa 400 mp în Cartea Funciară nr.20896 Nal ocalității B, sector 1, cu număr cadastral 10635.
In motivarea cererii, petenta a arătat că prin decizia civilă nr.354/09.03.2005 pronunțată în dosarul nr.3775/2004 al Curții de Apel Bucureștis -a admis recursul formulat împotriva deciziei civile nr.2332/20.11.2003 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, s-a modificat decizia recurată, în sensul că s-a admis apelul formulat de petentă împotriva sentinței civile nr.238/16.01.2003 a Judecătoriei Sectorului 1 B și pe fond s-a admis acțiunea și s-a constatat existența dreptului său de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de circa 400 mp situat în B,-, sector 1, prin uzucapiunea de 30 de ani.
A susținut petenta că, în timpul respectivului proces, intimata a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului în discuție.
Au fost invocate dispozițiile art.26 alin.1 și 2 din Legea nr.7/1996, precum și cele ale art.34 pct.3 și 4 din același act normativ, arătându-se că nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris de intimată, efectele titlului ei de proprietate încetând prin constatarea dobândirii de către ea a dreptului de proprietate asupra imobilului. De asemenea, s-a apreciat că înscrierea dreptului de proprietate de către intimată nu mai corespunde cu situația reală a imobilului, pârâta nemaifiind proprietara imobilului.
Prin întâmpinarea formulată la data de 23.05.2006, intimata a arătat că după apariția Legii nr.18/1991 a introdus în calitate de moștenitoare a soțului său, cerere pentru retrocedarea terenului din-, sector 1, fiind eliberat de către Prefectura Municipiului B titlul de proprietate nr.2028 1/1/14.07.2001.a data de 23.08.2001 a fost pusă în posesia terenului, prin procesul verbal întocmit de Subcomisia de aplicare a Legii nr.18/1991.Terenul a fost intabulat la data de 25.09.2001.
Intimata a apreciat cererea introdusă de către petentă ca fiind în contradicție cu dispozițiile Legii nr.7/1996,motivat de faptul că instanța de recurs nu putea ignora titlul de proprietate emis de un organ administrativ în baza unei legi speciale, aprecierea instanței în sensul că la data obținerii respectivului titlu de proprietate acesta nu mai putea produce efecte juridice deoarece se împlinise termenul de 30 de ani neavând susținere. Aceasta întrucât simpla posesie cerută pentru a se putea aplica dispozițiile privitoare la uzucapiune nu are nici o relevanță față de terțe persoane atât timp cât nu exista un act care să constate îndeplinirea condițiilor cerute pentru prescripția de 30 de ani. Or, la data la care intimata a intabulat dreptul de proprietate, petenta nu avea nici un titlu de proprietate legal, acesta fiind obținut prin hotărâre judecătorească în 2005.
De asemenea, intimata a apreciat că solicitarea petentei nu întrunește condițiile cumulativ prevăzute de art.29 alin.5 lit.a și b din Legea nr.7/1996,astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005, cererea fiind inadmisibilă, întrucât înainte de a solicita intabularea titlului său de proprietate petenta trebuia să lămurească problema privind valabilitatea celor două titluri, în raport și cu prevederile art.36 pct.1 din Legea nr.7/1996.
Prin sentința civilă nr.10425/5.07.2006, Judecătoria sectorului 1 Baa dmis cererea formulată de petentă, a dispus rectificarea Cărții Funciare nr.20896 Nal ocalității B, Sector 1, în sensul radierii înscrierii dreptului de proprietate al intimatei și al înscrierii dreptului de proprietate al petentei cu privire la imobilul teren în suprafață de 400. (456. din măsurători), situat în B,-, sector 1; a luat act că petenta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în Partea a II-a a cărții funciare individuale nr. 20896 Nal ocalității B, sector 1, privind imobilul cu nr. cadastral 10635 situat în-, sector 1, B, a fost înscris, la poziția 1, în baza încheierii nr.8882/25.09.2001 a Judecătoriei Sectorului 1 - Biroul de carte funciară, dreptul de proprietate asupra imobilului întabulat la PI/1 în favoarea intimatei.
Această înscriere a fost efectuată în baza titlului de proprietate nr.20281/1/14.07.2001 eliberat de Prefectura Municipiului B, prin care s-a trecut în proprietatea intimatei terenul situat în B, fostă-, sectorul 1, în suprafață de 400 mp, precum și procesului verbal întocmit la data de 23.08.2001 de Subcomisia de aplicare a Legii nr.18/1991 republicată.
Prima instanță a reținut că prin decizia civilă nr.354/09.03.2005 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTIa IV-a Civilă s-a admis recursul formulat de petenta împotriva deciziei civile nr.2332/20.11.2003 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în contradictoriu cu intimata lda, a fost modificată decizia atacată, în sensul admiterii apelului declarat de petentă împotriva sentinței civile nr.238/16.01.2003 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, fiind schimbată sentința și pe fond admisă acțiunea. Astfel, s-a constatat dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 400 mp situat în B,-, sector 1, de către petentă, prin uzucapiunea de 30 de ani.
Instanța de fond a apreciat că nu pot fi primite criticile formulate de intimată prin întâmpinare întrucât s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că titlul de proprietate dobândit de către intimată în anul 2001 este lipsit de efecte juridice deoarece la momentul emiterii acestuia terenul în litigiu era dobândit prin efectul uzucapiunii de către autorii petentei.
Din adeverința nr.5594/22.03.21006 eliberată de Primăria Sectorului 1 - Serviciul Fond funciar, cadastru și Registrul agricol, s-a reținut că petenta figurează înscrisă în registrul agricol, voI. 40, poziția 39, cu o suprafață de teren de 450 mp situată pe raza sectorului 1,-, grădină, conform deciziei civile anterior menționate.
Acțiunea în rectificarea înscrierilor din cartea funciară, imprescriptibilă, poate fi introdusă de orice persoană interesată, potrivit art.36 din Legea nr.7/1996,inclusiv de persoana care ar urma să aibă un drept înscris în cartea funciară, adică de titularul unui drept extratabular ce se pretinde vătămat printr-o notare nevalabilă. Acțiunea în rectificarea înscrierii este admisibilă indiferent de cauza de nevalabilitate sau ineficacitate.
Prin urmare, având în vedere situația juridică a imobilului, reținând că acesta nu se mai află în patrimoniul intimatei, instanța de fond a constatat că înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
Față de toate aceste considerente expuse, în temeiul art.36 alin. 4 din Legea nr.7/1996,instanța de fond a admis cererea și a dispus rectificarea Cărții Funciare nr.20896 Nal ocalității B, Sector 1, în sensul radierii înscrierii dreptului de proprietate al intimatei și al înscrierii dreptului de proprietate al petentei, cu privire la imobilul teren în suprafață de 400 mp (456 mp din măsurători), situat în B,-, sector 1.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel solicitând admiterea apelului său, schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea apelului s-a arătat, în esență, că în cauză trebuia lămurită problema celor două titluri de proprietate invocate de către ambele părți, respectiv cea a titlului de proprietate emis de Prefectura Municipiului B prin care i s-a atribuit terenul în litigiu, considerentul instanței de fond în sensul că există autoritate de lucru judecat fiind greșit, fiind reluat din decizia Curții de APEL BUCUREȘTI, fără a se mai discuta temeinicia acestuia, deși trebuia să se țină seama de dispozițiile art.1201 Cod Civil. Trebuia, ca atare, să se observe că autorii petentei nu au avut nici un titlu de proprietate la data introducerii cererii de constatare a prescripției de 30 ani, această acțiune fiind introdusă după 2 ani de la data obținerii titlului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.
Apelanta a criticat, totodată, argumentele instanței de fond privind aplicarea în cauză a dispozițiile art. 35 și 36 din Legea nr. 7/1996, susținând că nu există nici o dispoziție legală prin care să se constate că titlu de proprietate emis pe numele acesteia nu a fost valabil la data înscrierii dreptului în Cartea Funciară, existând o situație inedită din punct de vedere juridic în acest moment, respectiv un act de proprietate asupra terenului în litigiu emis de un organ al administrației de stat ce nu a fost anulat și o hotărâre judecătorească care stabilește un drept de proprietate asupra aceluiași teren.
Intimata petentă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, întrucât criticile aduse prin motivele de apel sunt pe de-o parte străine de cauza dedusă judecății, iar pe de altă parte nefondate. Criticile ce formează apelul sunt nefondate motivat de faptul că prin art. 34 din Legea nr. 7/1996 modificată și republicată este consacrată expres acțiunea în rectificarea unei cărți funciare, pentru motivele invocate la pct. 1-4 din acest text de lege.
S-a susținut, în esență, că problema titlului mai preferabil se putea pune numai în cadrul unei acțiuni în revendicare, iar existența autorității lucrului judecat a fost reținută de instanță în raport de apărările pârâtei din întâmpinare.
Referitor la susținerea apelantei - în sensul că hotărârea judecătorească prin care s-a constatat dreptul de proprietate al petentei nu stabilește că titlul de proprietate emis de Prefectura Municipiului B nu era valabil la data înscrierii în Cartea Funciară - intimata a precizat că hotărârea în materia uzucapiunii produce efecte pentru trecut.
Prin decizia civilă nr.1823/A/03.11.2006, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că finalitatea înscrierii drepturilor în cartea funciară constă în faptul ca această formă de publicitate imobiliară să reflecte situația reală a imobilelor în legătură cu care s-au născut sau stins aceste drepturi, altfel spus ca situația juridică reală să corespundă cu starea tabulară, numai în acest mod cartea funciară poate reprezenta un mijloc util de evidență juridică a constituirii, strămutării și stingerii drepturilor reale imobiliare.
S-a apreciat de către instanța de control judiciar că instanța de fond a reținut corect, în aplicarea dispozițiilor art. 35-36 din Legea nr.7/1996, că imobilul nu se mai află în patrimoniul apelantei, situație față de care înscrierile din cartea funciară a imobilului privind dreptul de proprietate aparținând apelantei nu mai sunt în concordanță cu situația juridică reală, impunându-se rectificarea cuprinsului cărții funciare în sensul deciziei civile nr.354/09.03.2005 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă, irevocabilă, prin care s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate supra terenului situat în B,-, sector 1, în suprafață de 400 mp, prin intervenirea uzucapiunii de 30 de ani, în favoarea intimatei.
Criticile apelantei privind împrejurarea că prima instanță nu a ținut seama că apelanta deține încă un titlu de proprietate valabil asupra aceluiași teren nu au fost primite, avându-se în vedere existența unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, hotărâre opozabilă și apelantei (fiind pronunțată în contradictoriu cu aceasta din urmă) prin care s-a statuat cu putere de lucru judecat că titlul apelantei, invocat și prin prezentul apel, este lipsit de efecte juridice, față de dobândirea retroactivă a dreptului de proprietate asupra imobilului de către intimată, prin prescripția achizitivă reținută.
Tribunalul a constatat, totodată, că prin celelalte critici (formulate de altfel de către apelantă numai împotriva considerentelor sentinței apelate), apelanta pune indirect în discuție hotărârea judecătorească pronunțată în procesul anterior între aceleași părți litigante. A apreciat tribunalul că nu poate analiza în prezenta cauză în ce măsură autorii intimatei au avut un titlu de proprietate la momentul obținerii de către apelantă a propriului titlu, analiză care nu are nicio relevanță juridică, în raport de decizia civilă nr. 354/09.03.2005 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs intimata, solicitând admiterea recursului, casarea celor două hotărâri atacate, iar pe fond respingerea acțiunii.
În motivare, recurenta a arătat că petenta nu a făcut dovada că s-a adresat conform art.49 din Legea nr.7/1996 judecătorului delegat pentru a înscrie în Cartea funciară dreptul său de proprietate.
În conformitate cu dispozițiile art.52 din aceeași lege, judecătorul delegat trebuia să emită o încheiere, care era supusă controlului judecătoresc.
Ambele instanțe au refuzat să discute problema aplicabilității dispozițiilor art.22 din Legea nr.7/1996, care dispun în sensul că înscrierile în Cartea funciară își vor produce efecte față de terți, de la data înregistrării cererilor, ordinea înregistrării determinând rangul acestora. Astfel, se poate trage concluzia că înscrierea făcută de recurentă în cartea funciară a fost făcută în baza unui titlu legal emis de către un organ al administrației de stat în baza unei legi organice, titlu care nu poate fi desființat decât de către o instanță judecătorească pe calea contenciosului administrativ.
De asemenea, recurenta a invocat și dispozițiile art.29 alin.5 din Legea nr.7/196 privind acțiunea în prestație tabulară care prevăd în ce condiții se poate face o astfel de acțiune împotriva terților dobânditori, condiții cumulative care sunt îndeplinite de către recurentă.
Ambele instanțe încearcă în mod artificial să treacă peste dispozițiile art.36 din Legea nr.7/1996, care arată în mod expres condițiile în care se poate cere rectificarea cărții funciare, oprindu-se la punctul 4 al articolului respectiv, care prevăd că se poate rectifica înscrierea în cartea funciară dacă s-a schimbat situația juridică a imobilului.
Instanța de fond și cea de apel nu au aplicat acest articol conform spiritului său considerând că este aplicabil art.36 pct.4 din Legea nr.7/1996, scăpând din vedere mențiunea expresă a textului care arată că se poate cere rectificarea dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat existența condițiilor prevăzute la unul dintre punctele acestui articol sau a tuturor celor patru puncte.
În speță, intimata reclamantă nu a depus la dosar nici o hotărâre judecătorească din care să rezulte că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a făcut înscrierea nu a fost valabil, așa cum arată pct.4 al art.36 din Legea nr.7/1996.
Recurenta a criticat hotărârea apelată și sub aspectul reținerii cu autoritate de lucru judecat a faptului că la data introducerii acțiunii de constatarea uzucapiunii, terenul în cauză era uzucapat în favoarea intimatei reclamante în contra titlului deținut de către ea, respectiv a titlului emis în temeiul Legii nr. 18/1991.
În drept recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod de procedură civilă.
Intimata petentă a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat susținând că instanțele anterioare au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 34 pct. 3 și 4 din Legea nr. 7/1996, astfel că motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă este nefondat. Cât privește motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, intimata petentă a susținut că nici una dintre criticile recurentei nu se încadrează în acest motiv de recurs.
La data de 21 iunie 2007, Curtea a suspendat cauza în temeiul art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr- aflat pe rolul Judecătoriei sector 1, având aceleași părți, obiectul acestuia fiind revendicare imobiliară, prin hotărârea ce va fi pronunțată solicitându-se să se stabilească prin comparare de titluri care este titlul care produce efecte juridice.
La data de 5 noiembrie 2009 Curtea a dispus repunerea cauzei pe rol față de soluționarea în mod irevocabil a dosarului sus-mențioat.
În calea de atac a recursului a fost administrată proba cu acte, respectiv sentința civilă nr. 16865/18.12.2008 pronunțată de Judecătoria sector 1 B în dosarul nr-, înregistrată inițial sub nr-, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1168/R/12.06.2009 de către Tribunalul București secția a III a civilă, prin care s-a respins recursul ca nefondat.
Curtea, analizând recursul, constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În analiza prezentului recurs, Curtea urmează a avea în vedere obiectul cauzei deduse judecății cu care petenta a învestit instanța, respectiv rectificarea cărții funciare în sensul radierii dreptului de proprietate al recurentei cu privire la imobilul teren situat în B, sectorul 1,-, având număr cadastral 10635, precum și înscrierea dreptului de proprietate al petentei asupra imobilului în litigiu ca o consecință a admiterii primului capăt de cerere.
Susținerea recurentei în sensul că nu s-a făcut dovada că petenta s-a adresat judecătorului delegat cu o cerere pentru a înscrie în cartea funciară dreptul său de proprietate conform art. 49 din Legea nr. 7/1996 urmează a nu fi primită având în vedere că aceasta a solicitat înscrierea dreptului său de proprietate ca o consecință a admiterii primului capăt de cerere având ca obiect rectificarea cărții funciare în condițiile art. 36 ( art. 34 după republicare) din Legea nr.7/1996. Aceleași considerații urmează a fi făcute și în ce privește dispozițiile art. 22 din Legea nr. 7/1996 care se referă la înscrierea unui drept în cartea funciară în condițiile în care înscrierea se realizează prin cererea adresată direct biroului de carte funciară.
Critica recurentei potrivit cu care titlul său nu poate fi desființat decât de o instanță de contencios administrativ urmează a fi privită ca nefondată prin raportare la sentința civilă nr. 16865/18.12.2008 pronunțată de Judecătoria sector 1 B în dosarul nr-, înregistrată inițial sub nr-, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1168/R/12.06.2009 de către Tribunalul București. Curtea constată că prin această hotărâre s-a respins ca nefondată acțiunea astfel cu a fost precizată de către reclamanta în contradictoriu cu pârâta. În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că instanța a fost învestită cu o acțiune în revendicare, prin comparare de titluri, întemeiată pe art. 480 Cod civil. Instanța comparând titlurile de proprietate, așa cum s-a solicitat, plecând de la premisa existenței deciziei civile nr. 354/2005 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI prin care s-a constat că titlul de proprietate al reclamantei dobândit în anul 2001 este lipsit de efecte juridice întrucât la momentul emiterii sale terenul era dobândit prin efectul uzucapiunii de către autorii pârâtei, a constatat că titlul invocat de către reclamantă nu este preferabil celui invocat de pârâtă.
Recurenta a mai susținut că în sprijinul apărărilor sale a fost invocat și art. 29 pct. 5 din Legea nr. 7/1996, articol care nu a fost luat în considerare de către instanțele anterioare. Referitor la această susținere, Curtea constată că dispozițiile invocate mai sus se referă la radierea unui drept de ipotecă, astfel că urmează să constate această fundamentare ca fiind străină de cauza dedusă judecății.
În ce privește critica în sensul că ambele instanțe au pierdut din vedere faptul că se poate cere rectificarea unei cărți funciare numai dacă printr-o hotărâre s-a constatat îndeplinirea condițiilor vreunui punct sau a celor patru puncte menționate la art. 34 din Legea nr. 7/1996 egea cadastrului și a publicității imobiliare, republicată, Curtea urmează să constate, în primul rând, că ne aflăm în situația prevăzută de art. 33 alin. 4 ultima teză a actului normativ sus-menționat care dispune că rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face, în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Având în vedere sentința civilă nr. 16865/18.12.2008 pronunțată de Judecătoria sector 1 B în dosarul nr-, înregistrată inițial sub nr-, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1168/R/12.06.2009 de către Tribunalul București, față de considerentele reținute în conținutul acestei sentințe, Curtea apreciază ca fiind aplicabile în pricina de față dispozițiile art. 34 pct. 4 din Legea nr.7/1996 egea cadastrului și a publicității imobiliare, republicată,care dispun în sensul că în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală actuală, orice persoană interesată poate cere rectificarea acesteia.
Susținerea recurentei în sensul că mai întâi era necesară anularea titlului de proprietate obținut în temeiul Legii nr. 18/1991 și apoi petenta putea formula prezenta acțiune nu poate fi primită având în vedere că cererea cu care a fost învestită instanța a fost întemeiată pe dispozițiile art. 34 pct. 3 și 4 din Legea nr. 7/1991 egea cadastrului și a publicității imobiliare, republicată și nu pe art. 34 pct. 1 din același act normativ.
Recurenta a mai arătat că numai în situația în care Legea nr. 18/1991 prevedea posibilitatea celor care au deținut terenurile fără titlu mai mult de 30 de ani de a solicita aplicarea dispozițiilor referitoare la prescripția achizitivă instanța de apel putea să-și argumenteze soluția pe faptul că operase uzucapiunea la data emiterii titlului său de proprietate și astfel să-l lipsească de efecte juridice. Curtea constată că acest argument nu poate fi primit având în vedere că instanța de apel și-a motivat soluția nu pe o trimitere directă la acest act normativ, ci prin raportare la decizia civilă nr. 354/09.03.2005 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă prin care s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu în favoarea petentei, care a luat în considerare faptul că recurenta deține un titlu de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991, despre care însă a menționat că este lipsit de efecte juridice.
În mod greșit recurenta a susținut că instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor privitoare la autoritatea lucrului judecat. Referitor la acest aspect se impun menționate câteva considerații de ordin teoretic. Astfel, în dreptul civil, autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală (conform art. 1201 cod civil și art. 166 Cod procedură civilă) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) Cod civil).
Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 Cod civil (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
În cauza de față instanța de apel nu a reținut incidența excepției autorității de lucru judecat, ci a reținut cu putere de lucru judecat considerentele deciziei civilă nr. 354/09.03.2005 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă, respectiv faptul că recurenta deține un titlu de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991, care este lipsit de efecte juridice.
Față de considerațiile arătate mai sus, Curtea constată nefondate criticile recurentei întemeiate pe art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recurenta și-a întemeiat recursul și pe dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă care vizează interpretarea greșită a actului dedus judecății, schimbarea naturii ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Însă acest motiv de recurs urmărește desființarea unei hotărâri judecătorești atunci când a fost nesocotit principiul înscris în art. 969 Cod civil potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Cu alte cuvinte, instanța schimbă natura contractului dacă, spre exemplu, califică un contract de vânzare cumpărare drept un contract de schimb și comite o denaturare atunci când supunând actele cauzei interpretării sale le atribuie un alt înțeles pe care termenii în loc să-l sprijine îl exclud. Pentru a fi întemeiată imputarea de denaturare adusă instanței este necesară precizarea în ce constă denaturarea prin indicarea termenilor din actul pretins denaturat ce exclude prin înțelesul său clar constatarea dedusă din el de instanța care a pronunțat hotărârea atacată.
Prin raportare la aceste considerațiuni de ordin teoretic, Curtea constată că motivul de recurs întemeiat de recurente pe art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă a fost invocat de către recurentă în mod formal, instanța de apel neavând a se raporta la o convenție a părților a cărui natură să o fi schimbat-o sau să o fi interpretat-o greșit.
În consecință, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta intimată împotriva deciziei civile nr.1823/A/3.11.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata petentă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
MARI - - - - -
GREFIER
- -
Red.23.12.2009
Tehnored.
2 ex/23.12.2009
-----------------------------------------------
- Secția a III-a -
-
Jud.Sector 1 -
Președinte:IlieJudecători:Ilie, Ioana Singh, Ionelia Drăgan
