Autorizare desființare lucrări (legea 50/1991). Decizia 1710/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1690/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1710
Ședința publică de la 10 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie MARI -
JUDECĂTOR 2: Mihai Andrei Negoescu Gândac
JUDECĂTOR 3: Ionelia
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta - pârâtă, împotriva deciziei civile nr.550 A din 14.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV- a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant PRIMARUL SECTORULUI 1
are ca obiect - autorizare desființare lucrări.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul - reclamant Primarul Sectorului 1 B, reprezentat de consilier juridic, în baza delegației, pe care o depune la dosar, lipsind recurenta - pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Consilierul juridic al intimatului - reclamant învederează faptul că nu are probe de administrat.
Curtea ia act că nu s-au depus de către recurentă înscrisuri noi în susținerea cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Consilierul juridic al intimatului - reclamant solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea deciziei din apel, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B la data de 19.06.2008, reclamanta Primăria Municipiului Bas olicitat în contradictoriu cu pârâta, obligarea acesteia la readucerea construcției la starea inițială.
În motivare se arată că pârâta a executat fără autorizație de construire lucrări de construire constând în supraînălțarea construcție existente în-.
Pârâta a fost sancționată contravențional și obligată să desființeze lucrările nelegal realizate.
Prin sentința civilă nr.14959/14.11.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 Baf ost admisă cererea formulată de către reclamant și a fost obligată pârâta să aducă la starea inițială imobilul din B,-, sector 1, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pârâta a executat fără autorizație de construire lucrări de construire constând în supraînălțarea construcție existente în-, cu un nivel, reprezentând mansardă.
Prin procesul-verbal nr.201/2007 încheiat de reclamanta Primăria Sectorului 1 B (fila 5), s-a reținut în sarcina pârâtei săvârșirea contravenției prevăzută de art.26 lit.a din Legea nr.50/l991, cu modificările și completările ulterioare, pentru motivul că aceasta din urmă a executat lucrări; constând în construirea unui imobil fără a deține autorizație de construire, fiind precizat și stadiul lucrărilor, respectiv mansardă.
Totodată, în temeiul art.28 alin.1 din același act normativ s-a stabilit ca măsură complementară, pe lângă oprirea lucrărilor, și intrarea în legalitate prin obținerea autorizației de construire, până la data de 30.01.2008.
În aceste condiții, după expirarea termenului acordat pârâtei prin procesul verbal menționat nu a fost realizată măsura de intrare în legalitate prin obținerea autorizației de construire dispuse prin procesul verbal de contravenție, reclamanta a formulat prezenta cerere, prin care a solicitat obligarea pârâtei să desființeze lucrările executate fără autorizație de construire.
S-a reținut că în cauza sunt incidente prevederile art.26 din legea nr. 50/1991.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta, apelul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului București, Secția a IV-a Civilă sub nr- la data de 20.12.2008, criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate. In dezvoltarea motivelor de apel, apelanta-pârâtă a arătat că a mansardat podul casei fără a supraînălța clădirea, scopul pentru care a procedat astfel fiind acela de a obține spațiul locativ suplimentar de care are nevoie familia sa.
Apelanta-reclamantă a invocat prevederile art.28 alin.1 din Legea nr50/1991, precizând că potrivit acestor prevederi poate fi luată, pe de parte, și decizia menținerii construcției și, pe de altă parte, că cea privind desființarea, construcției poate fi luată de către autoritatea administrației publice competente sau de către instanță numai după consultarea planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizate și aprobate în condițiile legii.
A mai invocat apelanta-reclamantă și prevederile art.56 alin.1 și alin.2, din Norma Metodologică precizând că din prevederile invocate reiese că, indiferent cine dispune cu privire la măsura menținerii sau desființării, construcției realizată fără autorizație de construire, are obligația de a verifica planurile de urbanism pentru zona în care este situată construcția și regulamentele aferente, avizate în condițiile legii.
Cu alte cuvinte, legea interzice luarea măsurii menținerii sau desființării construcției ridicate fără autorizație de construire fără a se verifica mai întâi dacă construcția edificată corespunde sau nu planurilor de urbanism și regulamentelor aferente.
S-a mai arătat că din lucrările dosarului și din probele administrate în cauză, nu rezultă că autoritatea administrativă locală competentă să emită autorizația de construire sau instanța să fi procedat la o astfel de verificare deși această obligație le incumbă.
La data de 03.04.2009 intimatul-reclamant a depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Intimatul-reclamant a arătat că instanța de fond a admis în mod corect acțiunea de desființare inițiata de Primarul Sectorului 1, aceasta fiind formulată în baza art.32 din Legea nr.50/1991 prin care a solicitat obligarea pârâtei la desființarea construcției nelegal construite, astfel că la momentul introducerii acțiunii apelanta nu deținea autorizație de construire, iar art.1 alin.2 din Legea nr.50/1991 stabilește ca toate construcțiile se pot realiza numai cu respectarea, obținerii în prealabil a autorizației de construire.
S-a mai arătat că legea impune autorizarea construcțiilor de orice fel, lucrările realizate făcând parte dintre cele supuse procesului de autorizare și fiind incluse în prevederile art.3 alin.1 lit.a din Legea nr.50/1991. Întrucât legea nu distinge, referindu-se la toate categoriile de construcții, nici interpretul nu trebuie să distingă, astfel încât motivul de nelegalite a procesului verbal invocat de contestatoare nu este întemeiat.
Prin decizia civilă nr. 550 din 14.04.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta - pârâtă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că prin procesul verbal de constatare a contravenției nr.201/2007 încheiat de Primăria Sector 1 B s-a aplicat apelantei pârâte sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 2000 lei reținându-se în sarcina acesteia săvârșirea contravenției prevăzute de art.26 alin.1 lit.a din Legea nr.50/1991 și anume că, a efectuat lucrări de mansardare la imobilul situat în B,-, sector 1 fără a deține autorizație de construire.
Prin același proces verbal s-a dispus oprirea lucrărilor și intrarea în legalitate prin obținerea autorizații de construire până la data de 30.01.2008, iar în caz contrar să se aducă imobilul la starea inițială.
În prezenta cauză, apelanta pârâtă nu s-a conformat mențiunilor cuprinse în procesul verbal de constatare a contravenției menționat mai sus neintrând în legalitate prin obținerea autorizației de construire și nici nu a adus construcția la starea inițială.
În speță, tribunalul a reținut că procesul verbal de constatare a contravenției nr.201/2007 încheiat de Primăria Sector 1 B nu a fost anulat, astfel că măsurile dispuse prin acesta sunt definitive, că pârâta apelanta nu, a intrat în legalitate prin obținerea autorizației de construire, motiv pentru care în mod corect a apreciat prima instanță că sunt îndeplinite dispozițiile art.28 alin.1 lit.b din Legea nr.50/1991, dispunând ca pârâta să readucă construcția la starea inițială.
Tribunalul a reținut că este neîntemeiată susținerea apelantei în sensul că decizia menținerii sau desființării construcției trebuia luată de autoritatea administrației publice competente pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente astfel că aceasta avea posibilitatea fie de a menține construcția fie de a dispune desființarea însă numai în baza planurilor urbanistice, lucru care nu s-a făcut în cauză.
În speță, autoritatea competentă a stabilit în principal menținerea construcție prin intrarea în legalitate ca urmare a obținerii autorizației de construire, iar în subsidiar, în situația în care nu se obține autorizația de construire, s-a dispus aducerea construcției la starea inițială.
Astfel fiind, ca urmare a faptului că apelanta nu a intrat în legalitate, autoritatea competentă a solicitat instanței să dispună readucerea construcției la starea inițială.
În speță, autoritatea competentă a verificat construcția respectivă potrivit planurilor urbanistice și regulamentelor aferente și a considerat că aceasta corespunde acestor reglementări, însă a condiționat menținerea construcției de obținerea autorizației de construire.
În situația în care se considera că, construcția efectuată nu corespunde reglementărilor în vigoare nu s-ar mai fi dispus prin procesul verbal menținerea acestor lucrări sub rezerva intrării în legalitate, ci s-ar fi dispus numai desființarea construcției.
Tribunalul a constatat că nu are relevanță în cauză aspectul privitor la faptul că apelanta ar fi făcut demersuri să obțină autorizația de construire întrucât aceasta avea obligația de a nu efectua lucrări de construcții fără a deține autorizație de construire.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâta a declarat recurs solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea cauzei la instanța de fond, iar după rejudecarea cauzei, acțiunea formulată de reclamantă să fie respinsă.
Cererea de recurs a fost înregistrata pe rolul Curții de Apel București Secția III a Civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că a mansardat podul casei fără a supraînălța clădirea. Scopul pentru care recurenta a procedat astfel l-a constituit obținerea spațiului locativ suplimentar de care are nevoie familia sa iar nu pentru specularea pe piața imobiliară a imobilului și pentru obținerea unui alt beneficiu de pe urma acestei reamenajări.
Se susține că potrivit art. 26 alin. 2 din legea nr. 50/1991, rezultă, pe de o parte, că poate fi luată și decizia menținerii construcției și, pe de altă parte soluția privind desființarea construcției fi luată de către autoritatea administrației publice competente sau de către instanță numai după consultarea planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizare și aprobate în condițiile legii.
Recurenta apreciază că, din același context citat mai sus, mai rezultă și afirmarea principiului menținerii construcțiilor efectuate fără autorizație dacă acestea corespund planurilor urbanistice și regulamentelor aferente în detrimentul desființării construcțiilor, soluție neeconomică care produce, prin efectele sale, un prejudiciu major în patrimoniul persoanei sancționate.
Recurenta opinează în sensul că, prioritatea acordată menținerii construcției realizate fără autorizație de construire în detrimentul soluției neeconomice de desființare a acesteia, rezultă cu atât mai puternic cuvânt din dispozițiile art. 56 din Normele Metodologice din 26 august 2005 de aplicare a legii nr. 50/1991.
Din cele ce preced, reiese că, indiferent cine dispune cu privire la măsura menținerii sau desființării construcției realizată fără autorizație de construire, are obligația de a verifica planurile de urbanism pentru zona în care este situată construcția și regulamentele aferente, avizare în condiții legii.
Din lucrările dosarului și din probele administrate în cauză, nu rezultă că autoritatea administrativă locală competentă să emită autorizația de construire sau instanța să fi procedat la o astfel de verificare deși această obligație le incumba.
Neprocedând potrivit dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța de fond și cea de apel au pronunțat o hotărâre nelegală deoarece au fost date cu încălcarea dispozițiilor art.129 alin. (5), cu încălcarea dispozițiilor 28 alin.2 din Legea nr.50/1991 și cele ale art.56 alin. (1) și (2) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991.
Intimata a formulat întâmpinare la data de 01.10.2009, solicitând respingerea recursului ca nefondat, arătând că prevederile art. 28 din legea nr. 50/1991, de care se prevalează recurenta trebuie interpretate prin raportare la prevederile art. 32 din actul normativ de referința care stabilesc că într- astfel de situație intimata are obligația de a cere instanței desființarea lucrărilor edificate fără autorizație.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de prevederile legale incidente în cauză,curtea constată recursul nefondat.
Întrucât recurenta nu a întemeiat în drept motivele de recurs, față de cuprinsul concret al criticilor formulate, potrivit dispozițiilor art.306 alin.3 Cod procedură civilă, acestea urmează a fi examinate prin raportare la dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă cu referire la interpretarea și aplicarea prevederilor Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții republicată, modificată și completată.
În cauză, eclamantul și-a configurat exercițiul dreptului de acces la instanța de judecată, în scopul valorificării pretenției sale concrete, deduse din calitatea sa de autoritate publica cu atribuții în materia autorizării edificării de construcții - aducerea unui imobil la starea anterioara efectuării asupra sa a unor lucrări de construcție, în mod ilegal, fără autorizație - prin formularea unei acțiuni întemeiate pe răspunderea civilă pârâtei - acțiune personală, întemeiată pe prevederile art. 32 alin. 1 lit. din legea 50/1991, din acest punct de vedere, forma de răspundere instituită de acest text de lege având natura unei răspunderi delictuale și reprezentând aplicație particulară prevederilor art. 998 -999 din Codul civil.
În considerarea interesului de ordin general care constă în necesitatea edificării unor construcții care să respecte exigențele impuse de normele tehnice în vigoare, legea impune în toate cazurile condiția prealabilă de obținere a autorizației de construire urmate de începerea lucrărilor (chiar și în cazuri urgente).
Astfel, potrivit art. 1 din legea nr. 50/1991, executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren și/sau construcții - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel, și cu respectarea prevederilor acesteia, art. 11 din același act normativ, enumerând în mod limitativ lucrările care pot fi executate fără autorizație de construire următoarele, stipulând în mod expres că aceste lucrări sunt doar cele care nu modifică structura de rezistență și/sau aspectul arhitectural al construcțiilor. Totodată, art. 32 din lege stabilește că în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiuneava sesiza instanțele judecătoreștipentru a dispune desființarea construcțiilor realizate nelegal.
Așa cum rezulta din situația de fapt conturata în cauza în fazele procesuale anterioare, pe baza analizei probatoriului administrat în cauza,recurenta - pârâtă a fost sancționată contravențional în temeiul dispozițiilor art.26 alin.1 lit.a din Legea nr.50/1991 republicată, modificată și completată și i-a fost acordat un termen de aproape 4 luni pentru obținerea autorizației de construire, termen care a expirat la 30.01.2008.
Procesul - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.201/04.07.2007 nu a fost contestat de către contravenientă, care în cuprinsul acestuia a menționat că recunoaște fapta și nu are obiecțiuni de formulat și că prin nici una dintre cererile formulate, recurenta nu contestă că efectuat astfel de lucrări de construcție, fără autorizația prevăzută de lege, deci ilegal.
Recurenta nu dovedit că anterior începerii lucrărilor de construcție ar fi întreprins măsuri pentru obținerea autorizației, neurmate de acest rezultat ca urmare eventual a unei conduite culpabile a autorităților cu atribuții în aceasta materie, ci dimpotrivă, chiar în cadrul apărărilor formulate în fața primei instanțe - fila 13-14 dosar fond precizat cănu deține titlu de proprietate asupra imobilului, or,strict prin raportare la obiectul litigiului de față, aceasta ar fi trebuit sa adopte o conduită prudentă și diligentă, care ar fi presupus abținerea sa de la efectuarea oricărui act de construire și nu ridicarea unor construcții prin care se aduc modificări importante structurii unui imobil, în sensul supraetajării lui, o astfel de conduită expunându-o atât riscului sancționării contravenționale dar și al unei acțiuni cum este cea de față, cu toate consecințele care decurg din aceasta.
De vreme ce recurenta a optat să nu utilizeze căile legale, nu a probat obținerea unei autorizații de construire, nici pe parcursul soluționării recursului, deși acestea constituiau obligații legale premergătoare efectuării oricăror lucrări de asemenea natură dar mai ales nu probat deținerea unui titlu de proprietate asupra imobilului a cărei structura constructiva a fost modificată, opozabil erga omnes sau a unui alt titlu care sa ii permită efectuarea unor asemenea acte de dispoziție, aceasta nu poate invoca cu succes prevederile art. 28 alin. 2 din legea nr. 50/1991 republicată.
Prin urmare, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, reținând că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.32 alin.1 lit.b din Legea nr.50/1991 republicată, modificată și completată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta - pârâtă împotriva deciziei civile nr.550 din 14.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantă PRIMĂRIA SECTORULUI 1
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.12.2009.
PREȘDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
MARI - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/07.01.2010
Secția a IV-a Civ. -
-
Jud.sector 1. -
Președinte:IlieJudecători:Ilie, Mihai Andrei Negoescu Gândac, Ionelia
