Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 187/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 187/
Ședința publică din data de 06 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului civil formulat de pârâta
ORTODOXĂ ROMÂNĂ "B ", cu sediul în municipiul B,-, județ B - împotriva sentinței civile nr. 461/S din data de 30.11.2006, pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul civil nr. 213/2006, în contradictoriu cu intimata reclamantă - Ă "B ", prin R UNIT -, cu sediul în municipiul B,-, județ B, având ca obiect acțiune în rectificare carte funciară, după strămutare.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data
de 24 iunie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 01 iulie 2007, respectiv 06 iulie 2009, dată la care a pronunțat următoare soluție:
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 213/30.01.2006 reclamanta - "B " B, prin R Unit - B, a chemat-o în judecată pe pârâta Ortodoxă Română "B " B solicitând instanței ca, în urma probelor ce se vor administra, să pronunțe o sentință prin care să constate nelegalitatea Decretului nr. 358/1948 de scoatere în afara legii a cultului greco-catolic, să constate că prin Decretul-Lege nr.9/1989 a fost în mod expres abrogat Decretul nr. 358/1948 și s-a recunoscut din nou oficial - legitimitatea cultului greco-catolic, să contate că, pe cale de consecință, începând cu acea dată, și-a reluat existența și activitatea legală, și R Unit - B și - "B " cu sediul în B, să constate nelegalitatea și, pe cale de consecință, nulitatea absolută a Ordinului Ministrului cultelor nr. 1332/1950, în baza căruia s-a dispus rectificarea cărții funciare, în sensul trecerii samavolnice a proprietăților sale la Ortodoxă Română "B " B și, pe cale de consecință, să dispună rectificarea cărții funciare nr. 14127 B, nr. top 2069/4/2, 2069/4/1/1/1 și 2069/5/1/1 în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei și reînscrierii dreptului său.
În motivarea cererii de chemare în judecată pe care a promovat-o, reclamanta a arătat că a dobândit prin donație în anul 1923, următoarele imobile: -lăcaș de cult-situat în B,-, Casa lă, situată în B,- și imobilul curte și parc aferente celor două imobile menționate mai sus, situat de asemenea în B,-, toate înscrise în CF nr. 14127 B, sub numerele topografice 2069/4/2, 2069/4/1/1/1 și 2069/5/1/1.
Până la data de 2 decembrie 1948, Comuna -, proprietara acestor bunuri imobile, a ființat în mod constituțional și legal, însă de la această dată, prin Decretul nr. 358/1948 autoritățile bolșevice au dispus samavolnic și forțat revenirea la cultul ortodox român a comunităților locale (parohii) ale cultului greco-catolic.
În temeiul dispozițiilor art. 13 din Decretul nr. 177/1948, în mod samavolnic, toate organizațiile statutare ale cultului greco-catolic și-au încetat existența, toată averea mobilă și imobilă a acestora urmând să revină statului.
În acest scop, în conformitate cu Decretul nr. 358/1948 și nr. 1719/1948, trebuia să se constituie o Comisie interministerială pentru a se decide destinația acestor bunuri, această Comisie având latitudinea să le atribuie sau nu Bisericii Ortodoxe Române.
Mai mult decât atât, conform Decretului nr. 177/1948, decret ce nu a fost abrogat, trecerea credincioșilor greco-catolici la cultul ortodox trebuia dovedită sub sancțiunea nulității absolute, însă această dovadă nu există, deoarece trecerea la care face referire actul normativ menționat nu s-a produs.
De asemenea, în motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că, în
urma Ordinului Ministrului Cultelor nr. 1332/1950 și a Adresei Consiliului din Sibiu, din data de 11.02.1950, prin Încheierea nr. 523/20.03.1950 a Judecătoriei Brașov -Sectorul de Carte Funciară - s-a efectuat ilegal rectificarea CF nr. 14127 B, menționându-se ca proprietar Ortodoxă Română "B "
Prin Decretul nr. 9/31.12.1989 a fost abrogat textul Decretului-Lege nr. 358/1948, astfel încât, s-a recunoscut cultul greco-catolic și, implicit, și-a reluat activitatea - "B " din B, ce este continuatoarea în drepturi a Comunei -e "B-" din
În aceste condiții, este indiscutabil că ea și nu pârâta este proprietarul de drept al bunurilor imobile în litigiu.
În continuarea motivării cererii sale, reclamanta a arătat că a urmat procedura instituită de Decretul-Lege nr. 126/1990 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 182/2005 notificând-o pe pârâtă în mai multe rânduri prin scrisoare recomandată, însă aceasta a refuzat să răspundă convocărilor făcute în vederea concilierii diferendului dintre ele, astfel că a fost nevoită să promoveze prezenta acțiune pentru a-și valorifica drepturile.
Ulterior, la termenul de judecată din data de 31.03.2006, reclamanta a depus la dosarul cauzei o precizare a cererii introductive prin care a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate și că, potrivit Constituției în vigoare în 1950, toate actele normative (inclusiv Ordinul Ministrului Culturii și Culte) trebuiau publicate în Monitorul Oficial, să constate că, potrivit aceleași Constituții, toate actele normative intrau în vigoare în trei zile de la publicarea în Monitorul Oficial sau în termenul menționat în cuprinsul său, să constate că Ordinul Ministrului Culturii și Culte nr. 1332/1950 nu a fost publicat în Monitorul Oficial și, pe cale de consecință, pentru acest motiv, să constate că acest Ordin nu a intrat în vigoare și că, tot astfel, Ordinul este lovit de nulitate absolută, nefiind în ființă și, pe cale de consecință, nefiind opozabil nimănui și că toate actele întreprinse în punerea în executare a acestui Ordin sunt la rândul lor, lovite de nulitate absolută.(filele 91-93).
În drept, reclamanta și-a fundamentat acțiunea pe dispozițiile art. 22, art. 351, art. 36 și art. 37 din Legea nr. 7/1996, pe cele ale art. 3 din Decretul-Lege nr. 126/1990, pe prevederile Decretului-Lege nr. 9/31.12.1989, pe cele ale art. 13 din Decretul nr. 177/1948 și, cele ale art. 17 din Decretul nr. 115/1938.
În apărare pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat, pe cale de excepție, autoritatea de lucru judecat, în ceea ce privește petitul relativ la rectificarea evidențelor de carte funciară, motivat de faptul că acest petit a fost soluționat în mod irevocabil prin Sentința Civilă nr. 14658/30.11.1992 a Judecătoriei Brașov și prematuritatea, arătând în susținerea acestei excepții, că dreptul invocat de reclamantă este afectat de o condiție, în sensul că, legile ce reglementează situația juridică a cultelor religioase instituie o procedură de conciliere reciprocă prealabilă sesizării instanței de judecată și că, în conformitate cu prevederile art. 37alin. (2) din Decretul nr. 177/1948, reclamanta trebuie să dovedească numărul credincioșilor trecuți la Unită cu de la Ortodoxă.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâta a solicitat, prin întâmpinarea pe care a formulat-o, respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată promovată de reclamantă.
În motivarea poziției sale procesuale, pârâta a arătat că prin Decizia Civilă nr. 851/10.12.1993 a Tribunalului Prahova au fost analizate susținerile reclamantei relative la nelegalitatea Decretului-Lege nr. 358/1948 și la abrogarea lui expresă prin Decretul-Lege nr.9/1989, statuându-se că, definitorie în trecerea imobilelor în proprietatea sa a fost voința credincioșilor, operațiune ce a fost finalizată în condițiile existente în acea perioadă, de Oficiul Parohiei B și respectiv de Consiliul Sibiu și Ministerul Cultelor pe baza revenirii celor mai mulți credincioși la religia ortodoxă română.
Drept urmare, chiar dacă nu s-a constituit ca petit separat, ci ca o apărare de fond, câtă vreme o instanță de judecată s-a pronunțat irevocabil și asupra acestor chestiuni de drept, o altă instanță de judecată nu poate statua în mod diferit, fiind vorba de prezumții legale absolute(filele 28-30 și 102-103).
În probațiune a fost administrată, la cererea părților, proba cu înscrisuri, iar din oficiu, în temeiul art. 129 alin. (4) și (5) din Codul d e proc. civilă, instanța a dispus administrarea ca probă a documentației care a stat la baza intabulării în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei asupra imobilelor în litigiu.
Prin Încheierea de ședință din 26.05.2006, instanța a respins excepțiile autorității de lucru judecat și de prematuritate invocate de pârâtă, reținând la adoptarea soluției sale, considerentele expuse în această încheiere (filele 164-165).
Prin sentința civilă nr. 4919/30.11.2006 Tribunalul Brașova admis în parte acțiunea reclamantei - "B " B, prin R Unit - în contradictoriu cu pârâta Ortodoxă Română "B " B și s/a dispus rectificarea Cărții Funciare nr. 14127 B, în sensul radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâtei asupra imobilelor de sub numerele topografice 2069/4/2, 2069/4/1/1/1, 2069/5/1/1 și reînscrierii dreptului de proprietate al reclamatei asupra acestor imobile. S- a respins restul pretențiilor ca nefondate.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că intabularea dreptului de proprietate al pârâtei asupra imobilelor în litigiu s-a realizat în temeiul unui titlu nevalabil astfel că, în baza art. 34 pct. 1 din Decretul Lege nr. 115/ 1938 va dispune rectificarea evidențelor de publicitate imobiliară prin radierea dreptului de proprietate al reclamantei asupra acestor bunuri.
Referitor la incidența în cauză a disp. art. 37 din Decretul nr. 177/1948 (text în vigoare la data soluționării acțiunii), instanța a reținut că înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă și care atestă trecerea unui procent de 84% dintre credincioșii cultului greco-catolic la cultul ortodox (filele 206-209) nu pot produce efectele juridice urmărite de pârâtă, întrucât potrivit art. 1 din Legea 182/2005 în soluționarea prezentei cererii, instanța trebuie să se raporteze la dispozițiile dreptului comun care, în speță, sunt reprezentate de prevederile art. 34 pct. 1 din Decretul Lege nr. 115/ 1938.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâta Ortodoxă Română "B " B solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată dedusă judecății, ca fiind nelegală și pronunțată cu încălcarea esențială a legii, pentru următoarele șapte motive: au fost încălcate prevederile art. 1201 Cod civil; acțiunea în rectificare de, nu era admisibilă, iar prevederile art.34, pct.1 din Decretul-Lege nr. 115/1938, inaplicabile în speță, câtă vreme titlul său de proprietate îl reprezintă Decretul nr. 358/1949, act de putere a cărui nelegalitate nu s-a constatat; constatarea nulității absolute a Ordinului Ministrului Cultelor nr. 1332/1950 nu se putea face decât în contradictoriu cu emitenta acestui act, care nu a fost însă parte în proces; prima instanță și-a motivat hotărârea apelată, cu alte temeiuri juridice decât cele invocate, fără a le pune în discuția părților; dispozițiile art. 34, pct. 1 din Decretul-Lege nr. 115/1938 erau inaplicabile în speță, atât timp cât titlul căruia s-a constituit dreptul său de proprietate, respectiv Decretul nr. 358/1948, deși a fost abrogat, nu poate duce la concluzia că acesta nu a ieșit din proprietatea reclamantei; dispozițiile art. 37, alin. ultim din Decretul nr. 177/1948 nu își găseau aplicabilitate în speță, întrucât reclamanta și-a pierdut dreptul de proprietate asupra imobilelor în litigiu, prin efectul legii, care a dispus încetarea cultului greco-catolic și, în fapt, lăcașul de cult, în litigiu, ultimul motiv al apelului, i-a revenit prin voința credincioșilor, dovedită prin înscrisurile depuse la dosar.
În ședința publică din data de 2 aprilie 2007, pârâta a depus la dosar notă de ședință prin care a invocat următoarele excepții:
1).-lipsa calității procesuale a reclamantului R Unit - B, care a formulat acțiunea dedusă judecății, deși titulara dreptului subiectiv dedus judecății, persoană interesată cu personalitate juridică, este -;
2).-inexistența calității de reprezentant al ui R Unit - B;
3).-lipsa calității de reprezentant convențional a avocatului angajat de o persoană fără calitate procesuală activă, respectiv de către ui R Unit - B, mandatar fără mandat.
Prin decizia civilă nr. 42/Ap/2.04.2007 a Curții de Apel Brașova admis excepțiile privind calitatea procesuală activă a RU nit - B, a inexistenței calității de reprezentant al R Unit - B pentru - "B " B și a lipsei calității de reprezentant convențional al Cabinetului de Avocatură angajat de R Unit - B pentru - "B "
În consecință, s-a admis apelul formulat de pârâta Ortodoxă Română "B " B împotriva sentinței civile nr. 461/S/30.11.2006 pronunțată de Tribunalul Brașov și s-a schimbat în tot sentința, în sensul anulării cererii de chemare în judecată formulată de R Unit - B în contradictoriu cu pârâta pârâta Ortodoxă Română "B "
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs - "B " B care a criticat-o pentru nelegalitate.
Prin decizia civilă nr. 2199/2.04.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul reclamantei și a casat decizia recurată, apelul fiind trimis spre rejudecare Curții de Apel Brașov.
Pentru a pronunța această soluție Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, în esență, că instanța de apel a soluționat în mod greșit excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a instituției R Unit - B pentru - "B " B, împuternicirea acordată ui vizează în mod expres obiectul acțiunii deduse judecății, respectiv rectificarea mențiunilor din Cartea Funciară în ceea ce privește titularul dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu și recunoașterea pe această cale a dreptului de proprietate invocat de către reclamantă.
După casare, cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel sub nr-.
Prin încheierea nr. 5137/30.04.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus strămutarea acestei cauze de la Curtea de Apel Brașov la Curtea de Apel Constanța.
Dosarul s-a înregistrat, după strămutare, pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr-.
Analizând legalitatea hotărârii apelate în raport de criticile pârâtei Ortodoxă Română "B " B se constată următoarele:
Critica apelantei pârâte ce vizează greșita soluționare a excepției autorității de lucru judecat se reține a fi fondată pentru următoarele considerente:
Conform disp. Art. 1201 cod civil "este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate".
Pentru asigurarea înfăptuirii justiției în conformitate cu principiul legalității și al descoperii adevărului în procesul civil, precum și pentru asigurarea stabilității raporturilor sociale, instituția puterii lucrului judecat prezintă interes în cel mai înalt grad. Odată ce o hotărâre a fost dată, și nu e reformată prin căile legale de atac, se prezumă că ea consacră adevăratele raporturi juridice ce există între părțile care au purtat procesul. Autoritatea de lucru judecat nu este numai o prezumție de adevăr și o scutire de dovadă, ci și interdicția de a formula din nou o pretenție asupra căreia un organ jurisdicțional s-a pronunțat definitiv, redată prin formula "res judecata, pro veritate accipitur". Prin urmare hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă se impune ca un adevăr irefragabil, nu numai în virtutea prezumției legale de adevăr, ci și în vederea realizării unui principiu de ordine publică ce conferă autoritate organelor de justiție și în conformitate cu care nu se permite ca ulterior recunoașterii sau tăgăduirii unui raport juridic, printr-o hotărâre judecătorească rămasă în vigoare să se pornească un nou proces, care ar putea să răstoarne ce s/a stabilit anterior.
Pentru existența autorității de lucru judecat art. 1201 Cod civil cere existența identității celor trei elemente, între hotărârea dată și cea care urmează: identitate de obiect, identitate de cauză și identitate de părți.
În speță se reține că toate aceste trei elemente componente ale puterii lucrului judecat se rețin a fi îndeplinite în prezenta cauză în raport cu acțiunea soluționată în mod irevocabil, între aceleași părți prin sentința civilă nr. 14658/30.11.1992 pronunțată de Judecătoria Brașov, și confirmată în apel și recurs prin decizia civilă nr. 851/10.12.1994 a Curții de Apel Ploiești.
Se constată că Tribunalul Brașov, în mod greșit a reținut că în cauză nu este îndeplinită condiția existenței identității de obiect și cauză între prezenta acțiune dedusă judecății și acțiunea finalizată prin sentința civilă nr. 14658/30.11.1992 pronunțată de Judecătoria Brașov, irevocabilă.
Obiectul cererii de chemare în judecată reprezintă pretenția formulată, respectiv folosul urmărit de reclamant. La stabilirea identității de obiect nu se va avea în vedere calificarea dată acestuia de cererea de chemare în judecată, ci obiectul ei real.
În speță se reține că, acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 5645/1992 al Judecătoriei Brașova avut ca obiect rectificarea înscrierii în Cartea Funciară nr. 14127/B asupra imobilelor cu număr topografic 2069/4/2, 2069/4/1/1/1 și 2069/5/1/1 format din biserică, casa parohială și teren construit și neconstruit în suprafață de 4400,40. situat în B,-, operată în favoarea Parohiei Ortodoxe Române "B " B, prin încheierea de carte funciară nr. 523 din 20 martie 1950.
În motivarea acestei cererii reclamanta a susținut că imobilul descris mai sus a constituit proprietatea Comunității -e B, iar după desființarea în mod abuziv a cultului greco-catoloc, prin decretul nr. 358/1 decembrie 1948, imobilul a fost intabulat abuziv pe numele pârâtei Ortodoxă Română "B " B, cu încălcarea art. 36 din Decretul nr. 177/1948 și în baza unor ordine nelegale emise de Ortodoxă Română din Sibiu, adresa nr- și a Ordinului Ministrului Cultelor nr. 1332/1950.
Referitor la prezenta acțiune promovată de aceeași Parohie - "B " B se constată că reclamanta a solicitat rectificarea cărții funciare, în sensul trecerii acelorași imobile pe numele ei, întrucât mențiunile referitoare la titularul dreptului intabulat nu corespund realității, intabularea fiind realizată în temeiul unor acte abuzive, precum: Decretul nr. 358/1948 de scoatere a cultului greco-catolic în afara legii, în prezent abrogat prin Decretul-Lege nr. 9/1998; Ordinul Ministrului Cultelor nr. 1332/1950 - în baza căruia s-a dispus rectificarea Cărții Funciare - în sensul trecerii proprietății reclamantei la Ortodoxă Română "B "
În petitul prezentei cererii reclamanta a solicitat în mod expres că, solicitată în urma constatării nelegalității tuturor acestor acte normative și Ordine ale Ministrului Cultelor, să se dispună: "rectificarea Cărții Funciare cu nr. 14127 B, top. 2069/4/2, 2069/4/1/1/1 și 2069/5/1/1, de pe numele Parohiei Ortodoxe "B vestire" B pe numele subscrisei - "B " B".
Prin urmare intenția principală a reclamantei în prezenta cerere este aceea de a obține înscrierea proprietății în cartea funciară pe numele său, aceeași intenție fiind materializată și în conținutul împuternicirii, cum de altfel a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție în considerentele deciziei civile nr. 2199/2.04.2008 (fila nr. 10 din decizie, pag. 48 verso din dosarul nr- al ).
Instanța de casare, analizând obiectul cererii dedusă judecății de către reclamantă a statuat că primele patru capete de cerere din cuprinsul acțiunii reclamantei, reprezintă în realitate demersuri prealabile pentru obținerea rectificării cărții funciare și care vizează examinarea legalității înscrierii dreptului de proprietate asupra imobilelor în favoarea pârâtei. S/a mai reținut că aceste cererii nu au o existență de sine stătătoare față de obiectul cererii principale, ci reprezintă argumente în susținerea modificării cărții funciare referitor la titularul dreptului de proprietate (fila 10 din decizia ).
Prin urmare, analizând ambele cererii promovate de reclamantă se constată că pretenția formulată, respectiv folosul urmărit de reclamantă a fost aceea de rectificare a cărții funciare în temeiul Legii nr. 115/1937, existând astfel o identitate între obiectul prezentei acțiuni și obiectul acțiunii finalizată prin sentința civilă nr. 14658/30.11.1992 pronunțată de Judecătoria Brașov.
Pentru existența lucrului judecat nu este suficientă identitatea de obiect, cerându-se potrivit art. 1201 Cod civil și identitatea de cauză.
Prin cauză, în această materie, se înțelege faptul juridic sau material care constituie temeiul legal al dreptului pretins.
Se constată că în ambele acțiuni reclamanta a invocat dreptul său de proprietate asupra imobilelor în litigiu înscris în favoarea Comunității -e B, la data de 28 septembrie 1923/B/1 și nulitatea titlului invocat de pârâtă, motivat de faptul că intabularea dispusă în beneficiul acesteia din urmă prin încheierea nr. 523/20.03.1950 a Judecătoriei Brașovs /a fundamentat pe acte legislative abuzive, în prezent abrogate (Decretul nr. 358/1948); pe Ordine nelegale ale Ministrului Cultelor - Ordinul nr. 1332/1950, și ca urmare a aplicării greșite a Decretului-Lege nr. 177/1948.
În mod greșit Tribunalul Brașov, analizând excepția autorității de lucru judecat a reținut că nu este fondată, motivat de faptul că primul litigiu nu a fost soluționat pe fond, întrucât "pretențiile reclamantei formulate în cadrul acelui litigiu au fost respinse pe considerentul existenței unei proceduri speciale care reglementează diferendele dintre Ortodoxă și cea -", instanța reținând că "esențială în soluționarea acestor diferende este voința credincioșilor".
Prima instanță s-a aflat într-o vădită eroare cu privire la hotărârea judecătorească în raport de care s-a invocat excepția autorității de lucru judecat, și anume sentința civilă nr. 14658/30.11.1992 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr. 5465/1992, ce a avut ca obiect rectificare de carte funciară, iar nu în raport de sentința civilă nr. 276/S/27.06.2003 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. 1044/2003, ce a avut ca obiect revendicarea acelorași imobile.
Astfel analizând considerentele sentinței civile nr. 14658/30.11.1992 se reține că instanța a reținut în mod expres că "Examinarea temeiului juridic pe care reclamanta și/a fundamentat acțiunea în rectificare, art.34 pct. 1 din Decretul/lege nr. 115/1938 - care vizează situația în care înscrisul sau titlul în temeiul căruia s-au săvârșit nu au fost valabile - necesită o analiză evolutivă evolutivă a cadrului legislativ, a aplicării în timp a normelor juridice în baza cărora s-a emis titlul în temeiul căruia s-a săvârșit înscrierea." (pag. 3 sentinței civile nr. 14568/30.11.1992 a Judecătoriei Brașov, fila 82 - dosar nr. 5465/1992).
Instanța a efectuat în continuare o analiză de fond a valabilității și legalității tuturor actelor invocate de reclamantă ca fiind cele ce au stat la baza măsurii nelegale de intabulare a imobilelor pe numele pârâtei - Decretul nr. 358/1948, abrogat prin Decretul-Lege nr. 9/1898, Decretul nr. 177/1948, Ordinul Ministrului Cultelor emis în baza Decretului nr. 177/1989, și a concluzionat cu opinie majoritară, că intabularea s-a realizat în mod legal pe numele pârâtei.
Legalitatea măsurii intabulării a făcut obiectul unor dezbateri contradictorii și în apel, iar Tribunalul Prahova respingând apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 14658/30.11.1992 pronunțată de Judecătoria Brașov, a concluzionat că nu are relevanță în cauză caracterul abuziv al Decretului nr. 358/1948 și nici împrejurarea că la momentul soluționării cererii de rectificare Carte Funciară acesta fusese abrogat prin Decretul-Lege nr. 9/1989, cât timp reclamanta nu a fost deposedată de proprietatea sa prin Decretul nr. 358/1948, abrogat, și care de altfel excepta de la prevederile sale averea parohiilor, ci intabularea s-a realizat având ca temei "însăși voința credincioșilor care exprimă în condițiile disp. art. 37 din Legea nr. 177/1948, cadrul normativîn vigoare și în prezent-"(filele 44,45 din dosarul nr. C/3103/1993 al Tribunalului Județean P).
Legea nr. 182/2005 de aprobare a nr.OG 64/2004 pentru completarea art. 3 din Decretul-Lege nr. 126/1990 nu poate fi reținută ca fiind o cauză nouă a prezentei cererii care să înlăture autoritatea de lucru judecat, întrucât în conformitate cu art. I, legiuitorul a prevăzut că în cazul în care Comisia paritară a celor două culte nu ajunge la un acord cu privire la diferendele legate de proprietățile celor două culte, partea interesată poate formula o acțiune în justiție potrivit dreptului comun.
Potrivit dreptului comun, reclamanta a înțeles să promoveze o acțiune întemeiată pe disp. art. 34 pct. 1 din Decretul nr. 115/1938, de rectificare a intabulării realizată în favoarea pârâtei pentru cele 3 imobile litigioase, dar o acțiune similară, având același obiect și aceeași cauză s-a mai purtat între părți în anul 1992, litigiul fiind soluționat prin sentința civilă nr.14658/30.11.1992a Judecătoriei Brașov, hotărâre în raport de care s-a constatat autoritatea de lucru judecat.
Nu poate fi reținută Legea nr. 182/2005 ca o cauză nouă ce susține acțiunea reclamantei - act normativ ce modifică parțial cadrul legislativ pe care reclamanta și-a întemeiat prima acțiune, - întrucât legea nouă nu poate constitui un temei juridic nou pentru introducerea unei alte acțiunii de restituire a aceluiași imobil, legiuitorul neputând să dispună, nici chiar prin lege asupra unui drept câștigat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă decât dacă ar avea loc o expropriere pentru cauză de utilitate publică.
În acest sens reținem Decizia nr. 1055/9 octombrie 2008 a Curții Constituționale a României, care a stabilit că, deși principiul puterii lucrului judecat nu este un principiu constituțional, încălcarea lui printr-un text de lege contravine principiului separației puterilor în stat, întrucât legiuitorul nu poate desființa hotărârile judecătorești definitive și irevocabile.
Pe de altă parte se reține că Decretul/Lege nr. 126/1990. modificat prin Legea nr. 182/2005 a făcut obiectul controlului de constituționalitate, instanța de contencios constituțional statuând că disp. art. 3 din Decretul-Lege nr. 182/2005 sunt conforme cu legea fundamentală (decizia nr. 23/27.04.1993, decizia nr. 1043/9.05.2002).
Curtea Constituțională a susținut că reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la lăcașurile de cult și casele parohiale se face numai cu respectarea principiului libertății cultelor religioase.
De principiu, o măsură abuzivă cum a fost aceea a preluării de către stat a lăcașurilor de cult în anul 1948, într-un stat de drept nu poate fi reparată printr-un abuz în sens invers, care ar violenta opțiunea majorității credincioșilor la data adoptării acelei măsuri.
Prin urmare, constatându-se că acțiunea în rectificare de carte
funciară a fost soluționată pe fond prin sentința civilă nr. 14658/30.11.1992 pronunțată de Judecătoria Brașov, iar prezenta cerere promovată de reclamantă, ce face obiectul dosarului nr. 213/C/2006 al Tribunalului Brașov are același obiect, aceeași cauză și se poartă între aceleași părți, Curtea va reține ca întemeiată excepția autorității de lucru judecat invocată de apelanta pârâtă.
Referitor la celelalte critici ale apelantei pârâte, ce vizează fondul litigiului, Curtea nu le va mai analiza ca urmare a constatării existenței autorității de lucru judecat, ca excepție ce face inutilă cercetarea celorlalte motive de apel.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 296 Cod proc. Civilă se va admite apelul pârâtei și se va schimba în tot sentința apelată, în sensul respingerii acțiunii reclamantei pentru autoritate de lucru judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta ORTODOXĂ ROMÂNĂ "B ", cu sediul în municipiul B,-, județ B - împotriva sentinței civile nr. 461/S din data de 30.11.2006, pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul civil nr. 213/2006, în contradictoriu cu intimata reclamantă - Ă "B ", prin R UNIT -, cu sediul în municipiul B,-, județ
Schimbă în tot hotărârea apelată în sensul că, respinge acțiunea pentru
autoritate de lucru judecat.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 iulie 2009.
Președinte, Judecător,
Grefier,
- -
Jud.fond -
Red.dec.jud./10.07.2009
Tehnoref.gref./6ex./15.07.2009
Emis 2 com./16.07.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
