Speta Legea 10/2001. Decizia 188/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 188/
Ședința publică din 6 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
Grefier - -
S-au luat în examinare:
1) Apelurile civile declarate de apelantul pârât PRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în Sud,-, jud. C și apelanții reclamanți, domiciliată în C,- bis, și, prin procurist, ambii cu domiciliul ales în C,- bis, domiciliată în Nord,-, jud. C, domiciliat în C,-, -.A,.8,.38 și, domiciliat în C,-, -.A,.3,.10, împotriva sentinței civile nr.332/09.02.2006 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect contestație în temeiul Legii 10/2001.
2) Cererea de intervenție în interes alăturat pârâtului Primarul orașului, formulată de intervenienții, domiciliată în Sud,-, jud. C și, domiciliat în Sud,-, jud. C asistat de reprezentantul legal, cu domiciliul ales la sediul " & " din C, str. -, nr. 41,.1,.1.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 29 iunie 2009 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Având nevoie de timp pentru a delibera, completul de judecată a amânat pronunțarea asupra cauzei la 6 iulie 2009 când a dat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra apelurilor de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta sub nr.1082/2006, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâtul Primarul Orașului, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea, în parte, a dispoziției nr.75/21.02.2006 și obligarea pârâtului la restituirea in natură a imobilului teren în suprafață de 364. situat in Nord,-, jud. C și, în subsidiar, la atribuirea unui teren în compensare, intr-o zona urbanistică echivalentă a orașului Nord, jud. C, cu cheltuieli de judecată.
In considerentele acțiunii reclamanții au arătat că dispoziția menționată nu este legală în ceea ce privește refuzul de restituire în natură a terenului, în primul rând pentru că nu este motivată sub acest aspect și, în al doilea rând, pentru că nu ne aflăm în niciuna dintre situațiile în care restituirea în natură nu este posibilă. Asfel, terenul în suprafață de 364. este liber de construcții în cea mai mare parte și numai o suprafață restrânsă este ocupata de o construcție provizorie, pentru care deținătorul nu are acte valabil încheiate.
Pentru motivele expuse reclamanții au considerat că măsura reparatorie prin despăgubiri bănești stabilită pentru teren nu este întemeiată.
Prin precizările scrise anexate la filele 39-40 (dosar fond) reclamanta, în nume propriu și ca procuristă a reclamantei, a solicitat și corectarea dispoziției cu date reale, motivând că:
-s-au menționat greșit data depunerii și înregistrării notificării, precum și numele fostei proprietare a imobilului, in loc de;
-imobilul face obiectul art.2 alin.1 lit.h si nicidecum al art.2 alin.1 lit.a din Legea nr.10/2001;
- imobilul a fost preluat abuziv prin constrângere și vicierea consimțământului și nu ca urmare a unui decret de expropriere, pentru a fi aplicabile disp.art.11 alin.4 din lege;
- terenul este liber în proporție de 66%, iar 34% din acesta este ocupat ilegal de, cu construcții provizorii, ușoare și demontabile.
În drept au invocat disp.art.24, art.2,9, 10(3) si 20 (1) din Legea nr.10/2001, Legea nr.50/1991 rep.HG 498/2003.
Pentru dovedirea acțiunii au înțeles să se prevaleze de proba cu înscrisuri și cu expertiză tehnică imobiliară și topografică, pe care instanța le-a încuviințat la termenul de judecata din 27.04.2006.
La filele 56-156 din dosarul de fond a fost atașată documentația ce a stat la baza emiterii dispoziției contestate, înaintată de către Primăria Orașului.
Reclamanții au mai depus la dosar un raport de expertiză tehnică extrajudiciară topografică întocmit de ing., prin care a fost identificat un lot cu parametrii topo-cadastrali echivalenți cu cei ai terenului în litigiu, solicitat a fi atribuit în compensare.
Prin concluziile formulate oral și în scris reclamanții au solicitat în subsidiar atribuirea unui teren în compensare conform variantelor identificate în concluziile scrise de către reclamanta.
Soluționând pe fond cauza Tribunalul Constanțaa pronunțat sentința civilă nr. 332 din 9.02.2007, prin care a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI.
S-a dispus anularea in parte a dispoziției nr.75/21.02.2006 emisă de Primarului Orașului, în privința terenului în suprafață de 364. situat în Nord,-, jud.
A fost obligat pârâtul să restituie reclamanților, în natură, parte din terenul în suprafață de 364. situat in Nord,-, jud. C, respectiv suprafețele de 47.76 si 29. delimitate prin punctele O-M-C-N, P-D-E-S-R si O-N-D-P în schița de plan anexă la raportul de expertiză topografică întocmit în cauza de expert, raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A fost obligat paratul să emită o noua dispoziție motivată, prin care să stabilească în favoarea reclamanților măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile prevăzute de art.26 alin.1 din Legea nr.10/2001, pentru suprafețele de 96. 68. 5. si 43. delimitate prin punctele A-B-S-F, H-G-J-K-I, B-G-H si I-K-J-L-M-N-O-P-R în schița de plan anexă la raportul de expertiză topografică întocmit în cauză de expert.
Au fost respinse ca nefondate cererile privind corectarea dispoziției nr.75/21.02.2006 și acordarea de teren în compensare în variantele indicate de reclamanți.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt la măsuri reparatorii conform Legii 10/2001, pentru suprafața de 364. Întrucât o parte din suprafața solicitată a le fi restituită este ocupată parțial de construcții și afectată de amenajări de interes public, s-a dispus restituirea în natură a suprafețelor de 47. 76. și 29. astfel cum au fost individualizate în schița anexă la raportul de expertiză efectuat de expert.
Pentru diferența de teren a fost obligat pârâtul să emită o dispoziție motivată constând în măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafețele de 96. 68. 5. și 43. delimitate prin punctele A-B-S-F, H-G-J-K-I, B-G-H si I-K-J-L-M-N-O-P-R în schița de plan anexă la raportul de expertiză întocmit de același expert.
În termen legal împotriva sentinței civile nr. 332 din 9.02.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța au declarat apel Primarul Orașului și reclamanții.
Apelul declarat de pârâtul apelant Primarul Orașului:
Motivează apelul arătând că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Deși în mod corect instanța de fond a constatat că cele 4 loturi de teren având o suprafață de 96. trotuar aferent bulevardului, 68. spațiu amenajat/ambiental, 5. platou pietonal asfaltat și 43. alei de acces, delimitate conform raportului de expertiză efectuat de expert, aparțin domeniului public, a omis să precizeze faptul că același regim juridic îl au și loturile în suprafață de 76. ocupată de terasa și căi de acces. În mod nelegal instanța de fond a dispus restituirea în natură către reclamanți a acestor loturi (76 și 29.) de teren, deoarece aparțin domeniului public.
Cu privire la suprafața de 47. s-a constatat că este ocupată în parte de restaurantul și anume colțul nord-vestic al acestuia.
Ulterior CO a efectuat lucrări de extindere la terasa, lucrări de extindere executate în mod abuziv, care au afectat loturile delimitate prin punctele P-D-E-S-R și O-N-D-
Prin urmare, aceste loturi nu trebuiau restituite în natură deoarece aparțin domeniului public, fapt pentru care trebuiau acordate măsuri reparatorii prin echivalent.
Pe de altă parte, instanța de judecată în mod eronat a apreciat că dispoziția primarului prin care a fost soluționată notificarea reclamanților este nelegală pentru faptul că a prevăzut în mod unilateral și nejustificat acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, fără a da posibilitatea reclamanților de a-și exprima opțiunea pentru măsura compensării, fiind astfel încălcate disp.art. 26 al.1 din Legea nr. 10/2001.
Întrucât Orașul nu are bunuri sau servicii pe care să le ofere în compensare, nu a făcut ofertă reclamanților ci a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.
Pentru motivele invocate, a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate și pe fond respingerea acțiunii reclamanților, cu privire la restituirea în natură a suprafeței de 76. și respectiv 29.
Apelul declarat de apelanții reclamanți, și:
Motivează apelul arătând că instanța de fond, depășindu-și atribuțiile cu privire la interpretarea disp. art. 26 al.1 din legea 10/2001 privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, le-a obstrucționat dreptul de a alege un bun echivalent cu terenul lor, cu poziție ultracentrală și vad comercial, cu deschidere la 3 străzi și cu aceleași utilități în același careu.
Instanța în mod greșit le-a acordat măsuri reparatorii prin echivalent ținând cont de expertiza topometrică efectuată de expert.
Deși reclamanții au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză topometrică efectuat în cauză, nu le-a luat în considerare.
De asemenea, instanța a aplicat greșit dispozițiile legale referitoare la obligarea unității deținătoare să emită o nouă dispoziție motivată în baza căreia să stabilească măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 212. Această suprafață de teren a fost înstrăinată după notificarea formulată de către reclamanți, iar actul de înstrăinare este lovit de nulitate, fapt asupra căruia instanța de fond a omis să se pronunțe. Procedând în acest mod, instanța a aplicat greșit legea, pronunțând o soluție nelegală.
În raport de cele relatate mai sus, au solicitat în principal, admiterea apelului, în sensul restituirii suprafeței de 364. în starea în care se află, avându-se în vedere disp.art. 9 (1) și art. 2 (2) din Legea 10/2001; în subsidiar au solicitat ca instanța să dispună obligarea Primarului Orașului să emită o nouă dispoziție prin care să le restituie în natură suprafața de 212. în continuarea celor 152. din fostul teren concesionat.
În alt treilea rând, unitatea deținătoare are posibilitatea să le restituie întreaga suprafață de 364. fără " să deranjeze persoanele care ocupă suprafața de 152.", ținând cont de propunerea făcută în a treia expertiză extrajudiciară depusă la filele 206 -210 dosar de fond.
De precizat că reclamanții și-au motivat apelul pe dispozițiile legale ce reglementează recursul și anume, 304 pct. 4, 8 și 9 Cod pr. civilă.
În conformitate cu disp.art. 51 din Codul d e pr. civilă, și au formulat cerere de intervenție în interes alăturat pârâtului Primarul Orașului, în baza căreia au solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii civile formulate de reclamanți și cu privire la restituirea în natură a suprafețelor de 47. 76. și 29.
Motivează cererea de intervenție arătând că sunt sigurii moștenitori legali ai defunctului, asociatul unic al CO
Terenul în suprafață de 332. a fost concesionat de al cărui asociat unic a fost soțul intervenientei. Întrucât societatea în statut nu avea prevăzut drept clauză de continuare de către moștenitor în caz de deces, patrimoniul, inclusiv contractul de concesiune, a fost transmis către moștenitorii legali.
Pe acest teren atribuit în concesiune au fost ridicate construcțiile cu caracter provizoriu, conform autorizației de construire cu nr. 20 bis din 16.05.1994 eliberată de Primăria Orașului care ulterior au fost extinse și transformate în construcție definitivă în baza unei alte autorizații de construire, nr. 58 din 9.12.1996 eliberată de aceeași instituție.
Conform sentinței civile nr. 8631/COM din 18.12.2006 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a dispus închiderea procedurii insolvenței, toate creanțele fiind complet acoperite, iar bunurile societății au trecut în patrimoniul asociatului unic transmițându-se către moștenitorii legal.
Întrucât în prezent drepturile intervenienților ar putea fi afectate prin menținerea sentinței apelate, au formulat cererea de intervenție pentru a se preîntâmpina rămânerea irevocabilă a acestei hotărâri care îi prejudiciază în mod vădit.
Introducerea prezentei cereri justifică un interes personal și actual, în sensul că menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul Constanța ar duce la prejudicierea intervenienților, întrucât pe cele 3 loturi pentru care instanța a dispus restituirea către reclamanți s-a perfectat contractul de concesiune și s-a edificat o construcție. Mai mult, menținerea acestei hotărâri ar bloca întreaga activitate comercială.
Această cerere de intervenței, conform art. 52 Cod pr. civilă a fost admisă la termenul de judecată din 1.10.2007.
Analizând sentința apelată în baza motivelor de apel invocate, Curtea constată următoarele:
În baza art. 21 din Legea nr. 10/2001 reclamanții au declanșat procedura administrativă, notificând prin, conform notificării înregistrate sub nr. 334 din 13.08.2001, Primăria Orașului.
În baza acestei notificări, reclamanții au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 364. situat în Nord,-, jud. C și acordarea de despăgubiri bănești pentru clădirea demolată în mod abuziv.
În baza art. 23 din Legea 10/2001, primarul Orașului a emis dispoziția nr. 75 din 21.02.2006 prin care a respins cererea de restituire în natură a imobilului compus din teren și construcție și a dispus că pentru acest imobil notificatorii vor beneficia de despăgubiri acordate în condițiile legii speciale, privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Această dispoziție a fost contestată în termen legal la Tribunalul Constanța - secția civilă.
Soluționând contestația, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt succesorii legali ai autorilor și -, fapt dovedit cu actele de stare civilă și certificat de moștenitor.
De asemenea, cu actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 860 din 25.02.1935, au făcut dovada că autorii lor au dobândit în proprietate imobilul în litigiu.
În baza actului de donație nr. 4553 din 28.11.1961 și G au donat imobilul situat în,-, lot. 58, compus din terenul în suprafață de 364. și 282. construcții, statului, conform Decr. nr. 181/1961.
Potrivit art. 1 din legea 10/2001, fac obiectul de reglementare al acestui act normativ, imobilele preluate abuziv de stat sau alte persoane juridice, în perioada 6.03.1945 - 22.12.1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii 139/1940 supuse rechizițiilor și nerestituite.
În art. 2 al.(1) lit.c) a acestei legi se menționează că prin imobile preluate abuziv se înțeleg și cele donate statului sau altor persoane juridice în baza unor acte juridice, adoptate în perioada 6.03.1945 - 22.12.1989, precum și alte imobile donate statului, dacă s-a admis acțiunea în anulare sau constatarea nulității donației printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă.
Potrivit disp. art. 2 al.(1) lit.c) din legea nr. 10/2001, pentru a considera preluarea bunului ca fiind abuzivă se prevede condiția existenței unei hotărâri judecătorești prin care să se constate nulitatea donației, fără nici un fel de deosebire cu privire la data când aceasta a devenit irevocabilă, respectiv înainte sau după intrarea în vigoare a legii.
Astfel față de acțiunea promovată, cât și de înscrisurile existente la dosar, s-a reținut că acțiunea prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de donație 4553/1961 privind imobilul aparținând autorilor reclamanților a fost respinsă prin sentința civilă nr. 15891 din 16.12.1996 a Judecătoriei Constanța, rămasă irevocabilă.
Față de împrejurarea că există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care s-a respins acțiunea având ca obiect constatarea nulității actului de donație, Curtea constată că imobilul nu a fost preluat abuziv.
În atare situație, nu se impunea acordarea de despăgubiri pentru imobilul în litigiu, astfel cum a reținut unitatea deținătoare, întrucât proprietar este statul.
Această dispoziție nu a constituit obiectul analizei unui motiv de apel, pentru ca instanță să dispună în acest sens.
În mod greșit instanța de fond a reținut că imobilul a fost preluat abuziv, cu mențiunea că acel contract de donație a fost anulat prin sentința civilă 268 din 26.02.1991 a Judecătoriei V de Această hotărâre se referă la anularea unui contract de donație având ca obiect imobilul situat în raza de activitate a Judecătoriei V de M nicidecum a Judecătoriei Constanța.
Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 296 Cod pr. civilă va admite ca fondat apelul declarat de apelantul pârât Primarul Orașului, în sensul că va schimba în tot sentința apelată și pe fond va respinge acțiunea ca nefondată și va respinge apelul formulat de apelanții reclamanți împotriva sentinței civile 332 din 9.02.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul civil declarat de apelantul pârât PRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în Sud,-, jud. C în contradictoriu cu reclamanți, domiciliată în C,- bis, și, prin procurist, ambii cu domiciliul ales în C,- bis, domiciliată în Nord,-, jud. C, domiciliat în C,-, -.A,.8,.38 și, domiciliat în C,-, -.A,.3,.10, împotriva sentinței civile nr.332/09.02.2006 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în sensul că schimbă în tot sentința apelată și pe fond respinge acțiunea reclamanților ca nefondată.
Respinge apelul apelanților reclamanți, și, prin procurist, și, împotriva sentinței civile nr.332/09.02.2006 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, formulat în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL ORAȘULUI.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 iulie 2009.
Președinte, Judecător,
Pt.jud. - - Pt.jud. - -
aflată în semnează aflată în semnează
conf.art. 261 al.2 conf.art. 261 al.2
Președinte instanță, Președinte instanță,
Grefier,
- -
Jud.fond
Red.dec.jud.
16.07.2009
Dact.gref.
13 ex./ 24.07.2009
Președinte:Mihaela GaneaJudecători:Mihaela Ganea, Vanghelița Tase
