Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 279/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 279/2009
Ședința publică de la 12 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Florentina Cojan
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 3: Cristina vicepreședinte
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de către reclamanta - II S și intervenienta ORTODOXĂ ROMÂNĂ S, împotriva deciziei civile nr.112 din 30 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar cu nr.unic - având ca obiect rectificare carte funciară, în contradictoriu cu pârâtele intimate UNITA CU - S și OFICIUL DE cadastru SI PIBLICITATE IMOBILIARA S- BIROUL DE CADASTRU SI PUBLICITATE IMOBILIARA
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru reclamanta recurentă Ortodoxă Română- II Sibiu, avocat G pentru intervenienta recurentă Ortodoxă Română Sibiu, și avocat pentru pârâta intimată Română Unită cu - II Sibiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile sunt motivate, recursul reclamantei este motivat iar cel al intervenientei nemotivat.
Se constată că din dosar s-a eliberat certificat de grefă recurentei Ortodoxă Română II pentru a fi folosit la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea strămutării.
Avocat G pentru intervenienta recurentă Ortodoxă Română Sibiu depune la dosar împuternicire avocațială și OP în cuantum de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei- reprezentând taxa de timbru datorată.
Avocat pentru reclamanta recurentă Ortodoxă Română- II Sibiu depune la dosar împuternicire avocațială. Învederează instanței că a formulat cerere de strămutare a cauzei cu termen la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 19 noiembrie 2009. Solicită instanței amânarea prezentei cauzei și acordarea unui termen de judecată după această dată. Depune la dosar extras extras de pe site-ul instanței supreme cu lista dosarelor aflate pe rol la acel termen.
Avocat pentru pârâta intimată Română Unită cu - II Sibiu arată că se opune categoric amânării cauzei, învederând că instanța supremă nu a dispus suspendarea judecării prezentei cauzei.
Avocat G pentru intervenienta recurentă Ortodoxă Română Sibiu nu se opune, solicitând instanței să dea curs cererii de amânare formulată.
Întrebat fiind dacă recurenta a solicitat suspendarea prezentei cauze și dacă instanța supremă a dispus suspendarea, avocat pentru reclamanta recurentă Ortodoxă Română- II Sibiu răspunde că nu știe întrucât cererea de strămutare nu a fost formulată prin avocat.
În deliberare, având în vedere că termenul fixat pentru soluționarea cererii de strămutare este luna noiembrie 2009, față de dispozițiile art.40 alin.1 proc.civ, instanța apreciază că nu se impune amânarea cauzei și respinge cererea de amânare formulată.
Mandatarii părților declară că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față d care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru reclamanta recurentă Ortodoxă Română- II Sibiu solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii apelului și pe cale de consecință menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Sibiu ca fiind legală și temeinică. În subsidiar solicită casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare în apel.
În continuare susține motivele de recurs invocate în scris, arătând, în esență, că hotărârea tribunalului este nelegală și netemeinică întrucât a acordat extrapetite care nu au fost formulate de părți și care au modificat în tot sentința, trecând peste cadrul procesual fixat de părți.
Pe fond, arată că prin Încheierea de CF 50934/2007 a fost eliminată reclamanta, pe cale extrajudiciară, din cartea funciară și a devenit proprietară pârâta intimată, deși proprietar inițial a fost Bisericii Unite Sibiu.
Mai arată că pârâta a fost de rea credință și a formulat două cereri de strămutare a cauzei.
Arată că și-a formulat recursul în baza prevederilor art.304 pct.6 cod procedură civilă. Solicită cheltuieli de judecată.conform notei pe care o depune la dosar.
Cu referire la recursul intervenientei, solicită admiterea recursului formulat de Ortodoxă Sibiu.
Avocat G pentru intervenienta recurentă Ortodoxă Română Sibiu solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea deciziei pronunțate de Tribunalul Sibiu și trimiterea cu rejudecare în apel.
În continuare susține motivele de recurs invocate în scris reiterând excepțiile invocate la instanțele de fond privind excepția competenței materiale a Tribunalului Sibiu ca instanță de apel în soluționarea apelului și excepția de necompetență materială a Judecătoriei Sibiu în soluționarea cererii reconvenționale- considerând că aceasta este de competența tribunalului.
Pe fond, arată că instanța de apel a acordat apelantei ceea ce nu s-a cerut, fiind incidente dispozițiile art.304 pct.6 cod procedură civilă. Susține că nu se putea cere și acorda doar anularea Încheierii nr.3315/1969 ci și a încheierilor subsecvente, pentru a se putea dispune restabilirea situației anterioare de CF.
Față de cererea reconvențională formulată de pârâta- reclamantă reconvențională, susține că aceasta este inadmisibilă, față de dispozițiile OUG 94/2000, aceasta neavând calitate procesuală activă. Arată că, dacă s-ar reține calitatea procesuală activă a pârâtei, ar însemna că în cauză există autoritate de lucru judecat prin sentința civilă nr.1218/1993 a Judecătoriei Sibiu.
Solicită cheltuieli de judecată în recurs și apel.
Avocat pentru pârâta intimată Română Unită cu - II Sibiu solicită respingerea ambelor recursuri și menținerea deciziei recurate ca fiind legală și temeinică. În continuare susține motivele de respingere invocate în concluziile scrise pe care le depune la dosar arătând, în esență, că ei au fost proprietari cărții funciare în 1938- conform autorizației de construcție care atestă că au ridicat capela și construcția în care este încorporată. Mai depune și extrase privind aspecte de practică judiciară pentru a demonstra că este fără relevanță, potrivit noii legi a cultelor, numărul enoriașilor pe care îi are. Solicită cheltuieli de judecată onorariul de avocat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față,
Prin acțiunea înregistrată la 05.02.2008 pe rolul Judecătoriei Sibiu sub dosar nr-, reclamanta Ortodoxă Română - II a solicitat în contradictoriu cu pârâții Română Unită cu - - și Sibiu, ca prin hotărâre judecătorească:
-să se dispună rectificarea întabulării în CF 9871 Sibiu, nr. top. 3350/1; 3351/1; 3355/1; 3357/4/1/1; 3350/2; 3351/2; 3355/2; 3357/4/1/2 în sensul anulării încheierilor de întabulare nr. 50934/2007, a radierii acestei înscrieri pe numele pârâtei de ordin 1 și a restabilirii situației anterioare de CF, respectiv a înscrierii dreptului de proprietate în favoarea reclamantei, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
La 08.04.2008, Ortodoxă Română Sibiu a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantei, prin care a solicitat admiterea acțiunii principale.
Pârâta Română Unită cu - a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate nulitatea încheierii nr. 3315/1969 din CF 9871 Sibiu, de sub B +5 și să se dispună restabilirea situației anterioare de CF prin redobândirea de către aceasta a dreptului de proprietate a imobilului în litigiu.
Prin sentința civilă nr. 3082/2008, Judecătoria Sibiua respins acțiunea principală împotriva pârâtului OCPI Sibiu, a respins excepția prematurității cererii reconvenționale, a respins cererea reconvențională și a admis acțiunea principală împotriva pârâtei de ordin 1 și cererea de intervenție în interesul reclamantei.
S-a dispus rectificarea întabulării în CF 9871 Sibiu în sensul anulării încheierii nr. 50934/2007, a radierii înscrierii pe numele pârâtei Română Unită cu - - și s-a dispus restabilirea situației anterioare, în sensul reîntabulării dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului în litigiu.
În temeiul art. 274. proc. civ. pârâta de ordin 1 fost obligată să-i plătească reclamantei suma de 10,3 lei cheltuieli de judecată și intervenientei, suma de 600 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în mod greșit, prin încheierea CF nr. 50934/2007 s-a înscris dreptul de proprietate al pârâtei de ordin 1, în baza sentinței civile nr. 1218/1993 a Judecătoriei Sibiu, prin care s-a dispus restabilirea situației anterioare ca efect al anulării încheierii nr. 3315/1969. Această sentință a fost reformată prin decizia civilă nr. 319/1994 a Tribunalului Sibiu, soluția fiind menținută prin decizia civilă nr. 1060/1994 a Curții de Apel Alba Iulia.
Prima instanță a reținut că sunt întrunite cerințele art. 34 pct. 1 din Legea 7/1996 în ce privește acțiunea în rectificare formulată de reclamantă împotriva pârâtei Română Unită cu - - Sibiu, întrucât titlul în temeiul căruia s-a efectuat întabularea nu a fost valabilă.
Ca urmare, a fost admisă și cererea de intervenție în interesul reclamantei, formulată de intervenienta Română Sibiu.
În ce privește acțiunea principală, formulată împotriva pârâtului Sibiu, instanța de fond a constatat că acest pârât nu are calitate procesuală pasivă, și ca urmare a respins acțiunea față de acesta.
Raportat la cererea reconvențională, prima instanță a apreciat că această cerere nu este prematură, dreptul reclamantei reconvenționale fiind fondat pe Legea 489/2006 și că dreptul de proprietate a fost transferat în favoarea pârâtei într-o manieră democratică, ținând seama de opțiunea enoriașilor, astfel că deciziile instanțelor care s-au pronunțat anterior asupra acelorași împrejurări nu pot fi înfrânte, chiar și în condițiile în care Decretul nr. 177/1948 a fost abrogat prin Legea nr. 489/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Română Unită cu - - Sibiu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 112/2009, Tribunalul Sibiua respins excepțiile invocate de reclamantă referitoare la lipsa de interes și la prescripția dreptului la acțiune, a admis apelul și a schimbat în parte sentința, în sensul că a admis în parte cererea reconvențională și a constatat nulitatea încheierii de CF nr. - din CF 9871 Sibiu numai în ce privește renunțarea la drept, nulitatea încheierii nr. 3315/1969 și a încheierii nr. 1956/1970. S-a dispus restabilirea situației anterioare, în sensul recunoașterii dreptului de proprietate al pârâtei asupra imobilului în litigiu, a fost menținută în rest sentința și s-au compensat cheltuielile de judecată, fiind obligată intimata - reclamantă să plătească apelantei suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
Pretențiile apelantei - reclamante reconvenționale se întemeiază pe dispozițiile art. 480, 481. civ. O și art. 48 din Legea 7/1996, iar instanța de fond ar fi trebuit să aprecieze dacă, raportat la aceste dispoziții legale, preluarea imobilului s-a făcut în mod legal și cu titlu.
S-a constatat că imobilul s-a preluat fără titlu valabil, raportat la prevederile art. 6 din Legea 213/1998 și că deposedarea apelantei s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 1 din Primul Protocol la.
Instanța de apel a statuat, în conformitate cu dispozițiile Deciziei nr. 33/2008 a ÎCCJ și cu Hotărârea Katz contra României, că în speță a avut loc o încălcare a dreptului de proprietate și nu poate continua la nesfârșit o violare constantă a acestuia, dublată de disfuncționalități a mecanismelor de restituire cu care se confruntă Statul Român.
În privința excepțiilor invocate de reclamantă, instanța de apel a stabilit că cererea reconvențională este imprescriptibilă, având ca obiect constatarea nulității absolute și că apelanta justifică un interes, fiind titulara dreptului de proprietate revendicat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta Ortodoxă Română - II și intervenienta Ortodoxă Română Sibiu.
Reclamanta critică hotărârea Tribunalului, pentru că din completul de judecată a făcut parte un judecător care a mai soluționat o acțiune având același obiect.
De asemenea, se susține că instanța de apel, anulând încheierile nr. 4922/1966, nr. 3315/1969 și nr. 1956/1970 și făcând referire la normele aplicabile speței a dat mai mult decât s-a cerut, încălcând astfel principiul disponibilității.
Reclamanta a invocat, prin motivele de recurs și lipsa interesului pârâtei în promovarea cererii reconvenționale, în condițiile în care este întabulată în cartea funciară.
În drept se invocă art. 304 pct. 6. proc. civ.
Intervenienta a solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului, ca instanță de apel, întrucât competența de soluționare în fond a cererii reconvenționale revine Tribunalului Sibiu,
Se mai susține că instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, constatând nulitatea a trei încheieri de întabulare, deși nu a fost investită în acest sens.
Pe fond, recurenta - intervenientă apreciază cererea reconvențională ca inadmisibilă, față de dispozițiile OUG 94/2000 și față de împrejurarea că nu se putea dispune restabilirea situației anterioare în condițiile în care, ulterior încheierii atacate, au mai fost operate și alte înscrieri.
Se susține, de asemenea, că în cauză operează autoritatea de lucru judecat, în condițiile în care prin decizia civilă nr. 1069/1994 s-a respins acțiunea de constatare a nulității încheierii nr. 3315/1969, formulată de Bisericii Unite cu -. Ca atare, se impune și constatarea lipsei calității procesuale active a reclamantei reconvenționale.
În drept se invocă art. 304 pct. 3,6,9 proc. civ. art. 274. proc. civ.
Intimata - reclamantă reconvențională nu a formulat întâmpinare.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, a solicitat respingerea ca nefondate a recursurilor.
Verificând legalitatea deciziei atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs formulat de reclamantă, respectiv faptul că unul din judecătorii completului a mai soluționat o cerere având același obiect, este nefondat și nu se circumscrie niciunuia din motivele prevăzute de art. 304. proc. civ. Aceasta deoarece, reclamanta a recuzat completul care a soluționat cererea de apel ( fl. 56 - 59), iar prin încheierea din 06.03.2009 s-a constatat ca nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 27 pct. 1 și 7. proc. civ. ( fl. 61).
Într-adevăr, cu privire la cererea reconvențională, astfel cum a fost formulată și întemeiată în drept, judecătorii care au fost recuzați, nu și-au spus părerea, iar în cauză nu s-a făcut dovada vreunui interes al acestora.
Nici critica privind lipsa de interes și lipsa calității procesual active a reclamantei reconvenționale nu poate fi primită. Prin acțiunea principală se tinde la radierea înscrierii dreptului de proprietate al pârâtei - reclamante reconvenționale, astfel că aceasta justifică interes în promovarea cererii reconvenționale, prin care urmărește să se constate nulitatea încheierii de întabulare a dreptului de proprietate a reclamantei.
Nefondate sunt și criticile aduse de intervenientă, vizând competența materială a instanței de apel și autoritatea de lucru judecat.
Astfel, conform art. 17. proc. civ. cererile incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.
În speță, competența de soluționare a acțiunii principale revine Judecătoriei Sibiu, astfel că toate cererile incidentale, inclusiv cererea reconvențională, revine spre soluționare aceleiași instanțe de fond, Judecătoria Sibiu și respectiv, aceleiași instanțe de apel Tribunalul Sibiu.
Ca atare, acest motiv nu atrage incidența cazului prevăzut de art. 304 pct. 3. proc. civ.
În ce privește excepția autorității de lucru judecat, se constată că sub aspectul părților și a cauzei juridice, nu există identitate între cererea reconvențională de față și acțiunea care a format obiectul dosarului nr. 6854/1992 a Judecătoriei Sibiu, astfel că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 166. proc. civ. și art. 1201. civ.
Nici critica privind inadmisibilitatea cererii reconvenționale nu poate fi primită, deoarece obiectul cererii vizează o acțiune în rectificare, iar nu una în revendicare, pentru a fi incidente dispozițiile OUG 94/2000.
În ce privește însă motivul prevăzut de art. 304 pct. 6. proc. civ. Curtea constată fondate cele două recursuri.
Astfel, prin cererea reconvențională, reclamanta reconvențională Română Unită cu - Sibiu a solicitat să se constate nulitatea încheierii de CF nr. - și să se dispună restabilirea situației anterioare de CF, prin redobândirea dreptului de proprietate de către reclamanta reconvențională asupra imobilelor în litigiu ( fl. 21 - dos. fond).
Aceasta își argumentează cererea prin faptul că s-a abrogat Decretul nr. 177/1948, prin Legea nr. 489/2006, care constituie temeiul juridic al cererii sale.
Prin motivele de apel și prin concluziile puse cu ocazia susținerii în fond a cererii de apel, reclamanta reconvențională a solicitat admiterea cererii reconvenționale în sensul constatării nulității absolute a încheierii nr. 3315/1969 și a restabilirii situației anterioare.
Conform art. 129 al. 6. proc. civ. judecătorii hotărăscnumai asupra obiectului cereriideduse judecății, iar, potrivit art. 295 al. 1. proc. civ. instanța de apel va verifica,în limitele cererii de apel,stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
În speță, instanța de apel a nesocotit aceste dispoziții legale și, încălcând principiul disponibilității și limitele efectului devolutiv a apelului, a constatat, pe lângă nulitatea încheierii nr. 3315/1969, și nulitatea încheierilor nr. 1922/1966 și nr. 1956/1970.
Procedând în acest fel, instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, astfel că motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 6. proc. civ este fondat, iar sub acest aspect recursurile urmează a fi admise.
În ce privește soluționarea cererii reconvenționale, așa cum ea a fost formulată, Curtea constată că instanța de apel a dat hotărârea cu aplicarea greșită a legii, fiind incident motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9. proc. civ.
Prin cererea formulată, reclamanta reconvențională solicită să se constate nulitatea absolută a încheierii nr. 3315/1969, susținând că a fost abrogat Decretul 177/1948.
Instanța de fond a reținut în mod corect că momentul efectuării înscrierii din CF prin încheierea nr. 3315/1969, au fost respectate cerințele art. 37 din Decretul 177/1948. Constatarea legalității acestei înscrieri a fost statuată și prin decizia civilă nr. 319/1994 a Tribunalului Sibiu, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1060/1994 a Curții de Apel Alba Iulia, prin care s-a stabilit că opțiunea enoriașilor exprimată prin referendum nu contravine legii, iar în sensul D-Lg. 126/1990, confirmă faptul că încheierea de întabulare nr. 3315/1969 este legală.
Asupra acestor aspecte s-au pronunțat în mod irevocabil instanțele de judecată, iar hotărârile judecătorești nu pot fi ignorate de terți, în speță de reclamanta reconvențională, sub motiv că nu au a participat la proces.
Reclamanta reconvențională a pornit acțiunea în calitate de continuator al proprietarului tabular, calitate în care a promovat acțiunea în dosar nr. 6854/1992 și Bisericii Române Unite -.
În aceste condiții, hotărârile judecătorești anterioare îi sunt opozabile reclamantei reconvenționale, care nu a făcut dovada unei alte realități juridice decât cea statuată prin aceste hotărâri judecătorești.
Ca urmare, așa cum corect a reținut prima instanță, deciziile anterioare se bucură de putere de lucru judecat și nu pot fi înfrânte prin acțiunea reconvențională, chiar și în condițiile în care Decretul nr. 177/1948 a fost abrogat.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mod constant că o garanție a respectării dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din O și a proprietății ( art. 1 din Primul Protocol la CEDO) o constituie securitatea raporturilor juridice.
A veni cu o nouă acțiune de constatare a nulității încheierii nr. 3315/1969 chiar formulată de către o altă entitate, dar în aceeași calitate de continuator al proprietarului tabular, în condițiile în care nu s-a făcut dovada schimbării situației avută în vedere prin hotărârile anterioare, înseamnă o înfrângere a principiului securității raporturilor juridice, ceea ce este de neprimit.
Ca urmare, Curtea reține că aceste din urmă critici se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9. proc. civ.
Pentru toate considerentele expuse, Curtea constată fondate recursurile formulate de reclamanta principală și intervenientă, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9. proc. civ și în consecință, în temeiul art. 312. proc. civ. le va admite și va modifica în parte decizia civilă nr. 112/2009 a Tribunalului Sibiu, în sensul că va respinge apelul declarat de reclamanta reconvențională.
Va menține doar dispoziția referitoare la respingerea excepțiilor invocate de intimata reclamantă.
În temeiul art. 274. proc. civ. intimata Unită cu - - Sibiu va fi obligată să plătească recurentei Ortodoxă Română II suma de 3050 lei, cheltuieli de judecată în apel și recurs și recurentei Ortodoxă Sibiu suma de 1600 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Admite recursurile declarate de către reclamanta Ortodoxă Română- II Sibiu și intervenienta Ortodoxă Română Sibiu împotriva deciziei civile nr.112/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr.- pe care o modifică în parte în
sensul că respinge apelul declarat de către apelanta Română Unită cu - Sibiu împotriva sentinței civile nr.3082/2008 pronunțată de Judecătoria Sibiu pe care o menține ca temeinică și legală.
Menține doar dispoziția referitoare la respingerea excepțiilor invocate de intimata Ortodoxă Română a instanței de apel.
Obligă intimata Română Unită cu - Sibiu să plătească recurentei Ortodoxă Română II sume de 3050 lei cheltuieli de judecată în apel și recurs, și recurentei Ortodoxă Sibiu suma de 1600 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.06. 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - concediu odihnă, semn. grefier - șef R |
.
Tehn.
2ex/14.07.2009
Jud..
Jud.fond
Președinte:Mihaela Florentina CojanJudecători:Mihaela Florentina Cojan, Daniela Mărginean, Cristina
