Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 297/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.297/
Ședința publică din 20 martie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcărița
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de către și împotriva deciziei civile nr.744/A din 3.octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu pârâții intimați Pinta G, Pinta, și, având ca obiect rectificare CF.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru reclamantele recurente și, avocat pentru pârâții intimați Pinta G și Pinta, lipsă fiind pârâții intimați, și.
Procedura îndeplinită.
Recursul declarat a fost legal timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul reclamantelor recurente depune la dosar împuternicire avocațială și contract de vânzare - cumpărare.
Nemaifiind probe de administrat sau cereri de formulat, instanța procedează la soluționarea recursului și acordă cuvântul părților.
Reprezentantul reclamantelor recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâților intimați solicită respingerea recursului și menținerea în tot a hotărârii recurate drept legală și temeinică pentru motivele prezentate în întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4905 din 15.05.2007 pronunțată în dosar nr- Judecătoria Timișoaraa admis în parte acțiunea formulată de reclamantele, împotriva pârâților, Pinta G și Pinta.
A dispus rectificarea CF colectiv - T în sensul unificării apartamentelor nr. 4 și nr.5 din imobilul situat în T- într- singură unitate locativă potrivit variantei I (Anexa B) la raportul de contraexpertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de către experții judiciari, și care face parte integrantă din hotărâre.
A respins cererile de încorporare la apartamentul nou format a bunurilor comune indivizie constând în spălătorie și WC și de radiere din cartea funciară de la părțile comune indivize a acestor bunuri.
A obligat pârâții Pinta și respectiv pe pârâții și și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 750 lei fiecare în solidar.
Judecătoria Timișoaraa reținut că reclamantele sunt titulare ale dreptului de proprietate comună pe cote părți, dobândit cu titlu de moștenire asupra apartamentelor nr. 4,5,și 6 amplasate la demisolul imobilului situat în T-, înscris în CF colectiv nr. - T, nr. top 635/2.
La parter se află apartamentul nr.1, de asemenea, proprietatea reclamantelor, pârâtele, și sunt proprietare apartamentelor nr. 2 situat tot la parter, iar pârâții Pinta și Pinta G sunt proprietarii apartamentelor nr.3, situat la etajul clădirii.
În partea întâia a CF colectiv nr.- T sunt evidențiate ca și părți comune indivize aferente apartamentelor 1,3, 4, 5 și 6, printre altele, și spălătoria și wc- ul, bunuri cu privire la care reclamanții au solicitat încorporarea lor la apartamentul nou format, ceea ce echivalează cu o cerere de sistare a coproprietății indivize forțate asupra bunurilor menționate, prin atribuirea acestora în proprietatea exclusivă a reclamantelor, fără plata vre unei sulte în favoarea coproprietarilor pârâți.
Bunurile aflate în coproprietate indiviză forțată perpetuă se află într-un raport de accesorietate față de bunurile principale, pe care le deservesc, astfel încât proprietatea comună forțată indiviză subzistă atâta vreme cât subzistă bunurile principale și asupra lor există titulari diferiți ai dreptului de proprietate.
Prin excepție se admite posibilitatea sistării acestei stări prin partaj, în ipoteza în care toți coproprietarii își exprimă acordul și menținerea indiviziunii nu se mai justifică.
În speță pâtâții Pinta dețin în coproprietate indiviză forțată împreună cu reclamantele spălătoria și wc-ul, situate la demisol, pârâții neexprimându-și acordul pentru partajarea acestor bunuri, iar pârâta Pinta, deși în cuprinsul declarației notariale autentificate cu nr.345 din 19.01.2004 a arătat că în prețul de cumpărare al apartamentul nr. 3 nu a fost cuprins și prețul spălătoriei, prin intermediul întâmpinării formulate în cauză și-a exprimat opoziția la sistarea stării de coproprietate,
Ca atare, prima instanță a stabilit că, capătul de cerere privind încorporarea încăperilor spălătorie și WC la.nr.4, formulat de către reclamante, nu poate fi admis.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat apel reclamantele și, solicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate și admiterea în totalitate a acțiunii, conform variantei II al raportului de contraexpertiză.
Tribunalul Timiș prin decizia civilă nr.744/A din 3 octombrie 2007 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa espins apelul declarat de apelanții - reclamanți și, împotriva sentinței civile nr. 4905/15.05.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 12453/2005 în contradictoriu cu intimații - pârâți Pinta G, Pinta, și, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul Timișa decis că prima instanță a reținut în mod corect posibilitatea sistării prin partaj a coproprietății indivize forțate și perpetue doar în ipoteza în care toți proprietarii își exprimă acordul și menținerea indiviziunii nu se mai justifică în mod practic.
În speță, deși pârâtele, și și-au exprimat acordul în ceea ce privește sistarea prin partaj a coproprietății indivize forțate asupra wc-ului și spălătoriei aflate la subsolul imobilului, acest acord este lipsit de efecte juridice câtă vreme, din analiza extrasului CF colectiv - T rezultă că aceste părți comune indivize nu aparțin și apartamentului 2, proprietatea acestor pârâte, ci doar apartamentelor reclamantelor și apartamentului pârâților Pinta. Or, acești din urmă pârâți nu și-au exprimat acordul cu privire la partajarea părților comune indivize anterior menționate.
Astfel, deși cu prilejul cumpărării apartamentului 3 al imobilului de la defuncta, autoarea reclamantelor, pârâta Pinta a declarat că în prețul de cumpărare al acestui apartament nu a intrat și spălătoria, aceasta aparținând apartamentelor 4, 5 și 6, declarația sa nu poate fi considerată, de asemenea, ca producătoare de efecte juridice cât timp, pentru a efectua un act de dispoziție cu privire la un imobil sau la o parte din acesta, cum este acest act de renunțare la părțile comune indivize ale imobilului, renunțătoarea trebuia să aibă mandatul expres al soțului său, pârâtul Pinta G, conform dispozițiilor Codului Familiei. Or, acest pârât nu și-a exprimat niciodată acordul de a renunța la vreuna dintre părțile comune indivize ale imobilului, care, după cum corect a reținut prima instanță, se dobândesc automat, odată cu dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentului cumpărat.
Pe de altă parte, pretinsul acord al pârâtei Pinta, revocat în cursul procesului, viza doar spălătoria care se tinde a fi incorporată în apartamentul reclamantelor, iar nu și wc-ul.
În lipsa acestui acord al pârâților Pinta, nu se mai justifică analizarea condiției dacă menținerea indiviziunii se mai justifică sau nu în mod practic.
Astfel fiind, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, tribunalul a respins apelul ca nefondat.
Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamantele și susținând că hotărârea este nelegală deoarece primele instanțe nu au admis în totalitate acțiunea, conform variantei nr.II al raportului de contra expertiză.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că pârâta Pinta a declarat, cu ocazia cumpărării apartamentului nr. 3 că nu înțelege să achiziționeze și spațiile aflate în indiviziune respectiv spălătoria și WC-ul, ipoteză în care aceste spații nu mai au cum să constituie proprietate comună forțată ci trebuie alipite la apartamentele proprietate ale reclamantelor.
S-a arătat că ambele variante ale raportului de contraexpertiză mențin procentul părților comune al apartamentului nr. 3 și că aceste părți comune nu privesc spălătoria și wc-ul în cauză.
În drept au fost invocate motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 8-10 Cod pr.civilă.
La fila 24-25 pârâții Pinta și Pinta G au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, întru-cât chiar reclamanții au vândut pârâților după retrocedare, întregul parter înalt al imobilului unde se află wc-ul de serviciu și coborârea în demisol, iar apartamentul păstrat de reclamante pentru folosința personală se află într-o altă parte a imobilului, cu intrare separată din stradă.
Pârâții au mai arătat, în întâmpinare, că nu au fost și nu sunt de acord cu schimbarea părților comune indivize ale imobilului.
Examinând recursul prin prisma celor arătate și în condițiile prev. de art.304 raportat la art. 306 și art. 312 Cod procedură civilă se reține că acesta este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art.304 pct.8 Cod pr.civilă hotărârea atacată cu recurs poate fi modificată dacă instanța care a pronunțat-o, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
În speță tribunalul a interpretat în mod corect obiectul raportului juridic dedus judecății precum și declarația autentică la care reclamantele au făcut trimitere, respectiv declarația notarială nr. 345 din 19.01.2004, din care rezultă că, doar unul dintre soți, fără acordul celuilalt soț, înțelege că renunțe la unele spații coproprietate comună forțată, respectiv spălătorie și WC.
Voința comună a pârâților Pinta, după cum corect a reținut instanța de apel a fost în sensul menținerii coproprietății forțate și nu a diminuării acestei coproprietăți.
Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10 Cod procedură civilă, Curtea va reține că acest motiv de recurs a fost abrogat prin Legea nr. 219/2005, însă din descrierea motivelor de recurs rezultă că recurentele au înțeles să se refere la nelegalitatea hotărârii atacate.
Din acest punct de vedere Curtea va reține că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală, cu respectarea dispozițiilor art. 83 din Ordinul Ministrului Justiției nr.6331/2006, articol care preia dispozițiile ordinului ministrului justiției nr. 2371/1997, texte de lege care stipulează în legătură cu unificarea si dezmembrarea unor încăperi aparținând unui imobil, și care fac trimitere la voința comună expresă a tuturor coproprietarilor, în acest sens.
Câtă vreme, în speță, unii titulari ai dreptului de coproprietate nu înțeleg să-și manifeste voința în sensul înstrăinării cotelor părți de proprietate, instanța nu se poate substitui voinței acestora, în circumstanțele existente în speța dedusă judecății.
În această ordine de idei, în mod corect s-a reținut că wc-ul și uscătoria au regimul juridic al unor părți comune aflate în indiviziune forțată, iar înstrăinarea, "alipirea" acestora la unul din apartamentele aparținând reclamantelor presupune acordul de voință expres al tuturor coproprietarilor, aspect ce nu s-a realizat, în cauză.
Față de cele arătate recursul declarat de către reclamantele și va fi respins.
Conform prevederilor art. 274 Cod pr.civilă recurentele vot fi obligate să plătească intimatei Pinta suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către și împotriva deciziei civile nr. 744/A din 3.octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Obligă recurentele să plătească intimatei Pinta suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. LL / 18.04.2008
Thred.NF/18.04.2008
Ex.2
Judecătoiria T- Președinte
Trib.T- Președinte,
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Carmina Orza, Trandafir Purcărița
