Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 313/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 313
Ședința publică din data de: 04.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR 2: Carmen Georgeta Negrilă
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă împotriva deciziei civile nr. 1448 A/18.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenta pârâtă, reprezentată de avocat cu împuternicire avocațială nr. -/07.10.2008, aflată la fila 11 din dosarul de apel și intimata reclamantă, personal și asistată de avocat cu împuternicirea avocațială nr. 451/2008, aflată la fila 10 din dosarul de apel.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la termenul de judecată de astăzi, recurenta pârâtă trebuie să aibă asupra sa originalul contractului de vânzare-cumpărare nr. 858/1996.
Reprezentantul recurentei pârâte prezintă Curții originalul contractului de vânzare cumpărare nr. 858/24.10.1996.
Curtea verificând originalul contractului de vânarea cumpărare nr. 858/24.10.1996 înfățișat de către reprezentantul recurentei pârâte, constată că există o diferență față de exemplarul existent la dosar.
Reprezentantul intimatei reclamante învederează că modificarea respectivă a fost efectuată în urmă cu o lună, o lună și J de către partea adversă.
Reprezentantul recurentei pârâte învederează că modificarea a fost efectuată de către Herăstrău Nord
Curtea ia act de împrejurarea că se prezintă de către recurenta pârâtă, prin avocat, originalul contractului de vânzare-cumpărare nr. 858/25038/24.10.1996 și constată că, față de copia existentă la fila nr. 31 din dosarul primei instanțe, unde la pct. 6, se regăsește mențiunea "necăsătorit" - prin bararea mențiunii "căsătorit" -, în originalul prezentat la termenul de judecată de astăzi, aceleași mențiuni sunt modificate printr-o adăugire alăturată, purtând o ștampilă a Herăstrău Nord împreună cu o semnătură, în sensul înscrierii cu o mașină de scris a mențiunii "căsătorit".
Astfel verificat, exemplarul original, vizat astăzi spre neschimbare, se restituie apărătorului recurentei pârâte.
Reprezentantul intimatei reclamante apreciază că se impune a se lămuri cum a apărut acea ștampilă pe contractul de vânzare-cumpărare în discuție.
Reprezentantul recurentei pârâte depune o copie a contractului de vânzare-cumpărare a cărui original a fost prezentat în ședința publică de astăzi.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cererea de recurs.
Reprezentantul recurentei pârâte solicită admiterea recursului promovat de către partea pe care o reprezintă, admiterea apelului și respingerea cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
Continuând, învederează că în mod nelegal instanța de apel a reținut că recurenta pârâtă a invocat excepția inadmisibilității pentru aceleași motive ca și instanța de fond în primul ciclu procesual.
Subliniază că acțiunea în rectificarea cărții funciare este o acțiune care tinde la valorificarea unui drept de proprietate asupra apartamentului în litigiu.
Apreciază că acțiunea trebuie să fie introdusă și împotriva celuilalt coproprietar, cu atât mai mult cu cât este vorba despre un bun dobândit în timpul căsătoriei.
Menționează că în Cartea Funciară sunt menționați ambii soți.
Concluzionând solicită admiterea recursului și obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimatei reclamante formulează concluzii de respingere a recursului declarat de către partea adversă ca nefondat și precizează că intimata reclamantă își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Învederează că inexistența vreunui drept de proprietate al numitului a fost stabilit în mod irevocabil, reținându-se în mod corect că imobilul a fost dobândit în baza Legii nr. 112/1995, care la art. 4 prevede o incapacitate de dobândire pentru cetățenii străini.
Subliniază că s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat faptul că imobilul este bun propriu al recurentei pârâte, nefiind aplicabile dispozițiile art. 30 din Codul Familiei.
Concluzionând, solicită respingerea ca nefondat a recursului promovat de către recurenta pârâtă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 19.10.2006, sub nr-, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca pe calea ordonanței președințiale să dispună rectificarea cărții funciare nr. 6852 deschisă la OCPI sector 1, imobilului situat în B,-,. 2,. 3, sector 1, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei, înscris în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 858/25038/24.10.1996, încheiat între HERĂSTRĂU NORD și pârâtă, contract anulat prin decizia nr. 509/30.03.2005 a Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și intabularea dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului menționat.
În motivare a cererii reclamantul a arătat că prin decizia civilă nr. 509/30.03.2005 pronunțată de Curtea de Apel București, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare și s-a admis acțiunea în revendicare formulată împotriva pârâtei.
Reclamantul a mai arătat că instanța de judecată a dat eficiență actului de vânzare-cumpărare nr. 13813/1934 și autorizației nr. 43/B/16.08.1934 prin care autorii săi au dobândit proprietatea asupra imobilului în litigiu.
Mai arată reclamantul că acest act de proprietate este valabil și își produce efecte și în prezent, întrucât prin sentința menționată i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra imobilului.
Reclamantul a mai arătat că prin admiterea acțiunii în revendicare împotriva statului pentru întregul imobil, prin sentința civilă nr. 2757/06.03.2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, contractul încheiat de pârâtă cu Herăstrău Nord a fost anulat.
A mai arătat reclamantul că a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 913/31.05.2006 prin care s-a obligat ca până cel târziu la data de 15.10.2006 să îndeplinească toate formalitățile necesare înstrăinării apartamentului, inclusiv intabularea dreptului de proprietate și obținerea extrasului de carte funciară.
Totodată, Biroul de Carte Funciară, la solicitarea reclamantului, i-a răspuns acestuia că nu există nici un temei pentru care s-ar dispune radierea titlului pârâtei, acesta fiind perfect valabil.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 581.proc.civ. art. 22 alin. 2 și art. 351și urm. din Legea 7/1996.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 485/14.01.2007 Judecătoria Sectorului 1 Bar espins excepția inadmisibilității cererii de ordonanță președințială, și a respins pe fond acțiunea de drept comun formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect ordonanță președințială-rectificare carte funciară, ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunța astfel, din oficiu, instanța a invocat excepția de inadmisibilitate având în vedere că reclamantul ar fi putut să-și modifice cererea formulată pe cale de ordonanță președințială în acțiune pe calea dreptului comun.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că, potrivit art. 35 din Legea 7/1996 în cazul în care cuprinsul cărții nu corespunde cu situația juridică reală, partea are la dispoziție acțiunea în rectificare prevăzută de art. 36-39 din această lege, astfel cum rezultă din prevederile art. 53, conform căreia înscrierile și radierile efectuate în cartea funciară, nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile.
Pe de altă parte, instanța a reținut că înscrierea în cartea funciară a unei alte persoane cu radierea concomitentă a dreptului fostului titular, se poate face numai în baza unui act sau fapt juridic care să opereze în mod valabil transmiterea dreptului, instanța reținând că pe baza înscrisurilor de la dosarul cauzei, nu se poate face aplicarea regulilor menționate.
Împotriva acestei sentințe, a formulat apel reclamantul.
Prin decizia civilă nr. 533A/02.05.2007, Tribunalul București Secția a IV-a Civilă a admis apelul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 485/14.01.2007, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
Prin sentința civilă nr. 3812/20.03.2008, rejudecând cauza, Judecătoria Sectorului 1 Bar espins excepția inadmisibilității ca neîntemeiată, a admis acțiunea formulată de și continuată de, în calitate de moștenitoare, în contradictoriu cu pârâta dispunând rectificarea cărții funciare nr. 6582 deschisă la OCPI Sector 1 prin radierea din P II 1, 2 dreptului de proprietate al pârâtei asupra imobilului în litigiu și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 33 și 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996, întrucât printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de către reclamantul, iar consecințele juridice ale cererii având ca obiect revendicarea imobilului, sunt în sensul că s-a dat eficiență actului de vânzare-cumpărare nr. 13813/1934 prin care autorii reclamantului au dobândit proprietatea asupra imobilului, reclamantul dobândind dreptul de proprietate prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 13813/10.07.1934 și autorizația nr. 43/B/16.08.1934 și pe de altă parte a făcut dovada calității sale de unic moștenitor al întregului imobil revendicat. De asemenea, a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare nr. 858/25038/24.10.1996, actul în baza căruia pârâta își înscrisese dreptul de proprietate.
Astfel, instanța a apreciat că reclamantul poate solicita rectificarea mențiunilor în cartea funciară, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei, câtă vreme a fost recunoscut proprietar al întregului imobil, situația acestuia de a nu își putea înscrie dreptul de proprietate, constituind o atingere adusă acestui drept.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta, considerând că sentința este netemeinică și nelegală.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a III-a Civilă la data de 04.07.2008.
Prin decizia civilă nr. 1448A/18.11.2008 a Tribunalului București, Secția a III-a Civilă, s-a respins apelul ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a apreciat că nu pot fi primite criticile apelantei referitoare la nulitatea hotărârii apelate decurgând din lipsa încheierilor de amânare a pronunțării, întrucât din verificarea dosarului rezultă că se regăsesc atât încheierea de ședință din ziua când au avut loc dezbaterile, cât și încheierea ulterioară de amânare a pronunțării (filele 53-54) - neimpunându-se ca atare o analiză a incidenței sancțiunii invocate în speță.
Prin decizia civilă nr. 533A/02.05.2007, Tribunalul București Secția a IV-a Civilă admițând apelul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 485/14.01.2007, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare, s-a stabilit definitiv că acțiunea dedusă judecății este admisibilă, în raport de prevederile Legii nr. 7/1996, iar prima instanță a soluționat greșit cauza fără a intra în cercetarea fondului.
Instanța de rejudecare a respectat decizia instanței de control judiciar, respingând excepția inadmisibilității.
Pe de altă parte, admițând că problema de drept ridicată în cauză de apelanta-pârâtă, nu a fost dezlegată totuși anterior de instanța de apel, tribunalul a constatat că instanța de fond a reținut în mod corect că nu se poate aprecia că acțiunea ar fi inadmisibilă din cauza nechemării în judecată și a soțului apelantei, neregăsindu-se în cauză vreo situație prevăzută expres de lege de natură a împiedica exercitarea dreptului la acțiune pentru acest motiv.
Lipsa unei coparticipări procesuale pasive în dosarul în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 509/30.03.2005 a Curții de Apel București Secția a IV-a Civilă prin care s-a declarat nul contractul de vânzare-cumpărare nr. 858/25038/24.10.1996, actul în baza căruia pârâta își înscrisese anterior dreptul de proprietate în cartea funciară, nu a fost apreciată de instanța respectivă ca un impediment procedural în constatarea nulității actului. Or, în această situație, având în vedere și finalitatea înscrierilor din cartea funciară, instanța de apel a reținut că în mod corect nu a fost admisă în prezenta cauză de către prima instanță excepția inadmisibilității acțiunii în rectificarea cărții funciare decurgând din nechemarea în judecată și a soțului apelantei, astfel că s-a înlăturat ca neîntemeiată și această critică.
Tribunalul a mai reținut că problema dacă imobilul pentru care este deschisă cartea funciară a fost bun propriu al apelantei sau bun comun al acesteia și al soțului ei a fost dezlegată, irevocabil, după pronunțarea sentinței apelate, prin decizia civilă nr. 372R/8.07.2008 a Curții de Apel Secția a IX-a Civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală (pronunțată în dosarul nr-). Prin această decizie, s-a statuat că, în raport de existența incapacității de dobândire a imobilelor prevăzută de art. 4 din Legea nr. 112/1995, prin derogare de la aplicabilitatea generală a art. 30.fam. prevederile legale speciale arătate au "împiedicat dobândirea imobilului ca bun comun, acesta rămânând bun propriu al cumpărătoarei ".
În considerarea celor anterior reținute, s-au apreciat a fi neîntemeiate și criticile apelantei referitoare la soluția acțiunii pe fond, prima instanță aplicând corect dispozițiile art. 34 pct. l din Legea nr. 7/1996, republicată, față de situația juridică a imobilului, conform cărora orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil - impunându-se rectificarea în speță în scopul corelării situației reale a imobilului cu starea tabulară.
Împotriva acestei decizii pârâta a promovat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta pârâtă susține că instanța de apel în mod nelegal a reținut că a invocat excepția inadmisibilității pentru aceleași motive ca și instanța de fond în primul ciclu procesual.
Recurenta arată că a invocat această excepție în apel, având în vedere că acțiunea în rectificarea cărții funciare este o acțiune care tinde la valorificarea unui drept de proprietate asupra apartamentului în litigiu și care trebuie guvernată de principiul unanimității.
Or, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, în cartea funciară nr. 6582 sunt menționați ca titulari ai dreptului de proprietate atât recurenta cât și soțul său,.
În aceste condiții, instanța de apel în mod nelegal a considerat că atâta vreme cât anularea contractului de vânzare cumpărare nr. 858/25038/24.10.1996 s-a făcut numai în contradictoriu cu recurenta, nu are nici o relevanță juridică că în cartea funciară este titular al dreptului de proprietate și.
Prin decizia civilă nr. 372R/08.07.2008, Curtea de Apel București nu a stabilit că apartamentul în litigiu este bun propriu al recurentei, ci că nu ar fi putut să dobândească un imobil în România.
În al doilea rând, recurenta susține că în mod nelegal instanța de apel a considerat că prin decizia civilă nr. 509/30.03.2005 pronunțată de Curtea de Apel București, s-a constatat că înscrierea în cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația juridică actuală a imobilului.
Astfel așa cum recurenta a arătat deja, în cartea funciară nr. 6582 sunt menționați ca titulari ai dreptului de proprietate atât recurenta, cât și, soțul său.
Recurenta mai învederează că prin contractul de vânzare cumpărare nr. 858/25038/24.10.1996 a cumpărat împreună cu soțul său apartamentul nr. 3 situat în B,-,. 2, sector 1.
Intimata a solicitat instanței de judecată anularea acestui contract de vânzare cumpărare, înțelegând să cheme în judecată în calitate de pârâtă numai pe.
Ca atare, toate hotărârile judecătorești pronunțate în acea cauză nu au fost pronunțate și în contradictoriu cu.
Este important de menționat că la dosarul întocmit de Nord, există documente din care rezultă că la data dobândirii apartamentului în litigiu, cumpărătoarea era căsătorită.
Intimatul a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc punerea în executare a deciziei civile nr. 509/30.03.2005 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr. 3197/2004, prin care în contradictoriu cu s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 858/25038 din 24.10.1996.
Tot prin aceeași decizie, recurenta a fost obligată să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie imobilul situat în B,-,. 2,. 3, sector 1.
Așa cum rezultă din certificatul de căsătorie emis la data de 09.08.1996, seria -, nr. -, s-a căsătorit cu la data de 09.08.1996, deci anterior cumpărării imobilului în litigiu.
În conformitate cu dispozițiile art. 30 din Codul Familiei, bunurile dobândite de către soți în timpul căsătoriei sunt bunuri comune, soții având un drept devălmaș asupra acestuia.
Art. 30 alin. 1 din Codul familiei stabilește regula că "bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților", iar alin. 2 al aceluiași articol, dispune că "orice convenție contrară este nulă".
Bunurile devin comune conform art. 30 din Codul familiei, fără a deosebi dacă în actul de achiziție au fost trecuți ambii soți sau numai unul dintre ei.
De asemenea, doctrina și practica judiciară sunt unanime în a constata că bunul devine comun și în cazul în care actul de dobândire este făcut numai pe numele unui singur soț și chiar dacă acest act a fost înscris în cartea funciară numai pe numele unui soț (Trib. Suprem decizia civilă nr. 674/1958, Trib. Suprem, decizia civilă nr. 245/1958, Tratat de dreptul familiei -, pg. 55).
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare la motivele de recurs prin care a solicitat menținerea deciziei atacate și în consecință, respingerea recursului ca nefondat.
În recurs nu s-au administrat noi înscrisuri, contractul de vânzare cumpărare depus de recurentă, regăsindu-se deja la dosarul cauzei.
Recursul formulat este nefondat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, văzând criticile formulate prin motivele de recurs, Curtea constată că decizia atacată a fost pronunțată cu corecta aplicare a legii, astfel că nu se verifică în speță ipoteza de nelegalitate prevăzută de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recurenta pârâtă susține în mod greșit că instanța de apel a considerat că în apel a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, reținând că s-a susținut această excepție pe aceleași temeiuri ca cele avute în vedere de prima instanță din primul ciclu procesual.
Așa cum reiese din expozeul prezentei decizii, tribunalul a admis că excepția inadmisibilității cererii susținută de apelantă, nu a fost analizată pe baza argumentelor prezentate de aceasta, în sensul că nu a fost chemat în judecată și soțul său, coproprietar devălmaș al imobilului, încălcându-se astfel regula unanimității, motiv pentru care a cercetat-o din perspectiva susținută de apelantă.
Se constată că excepția a fost în mod legal înlăturată de tribunal, pentru considerentul că la data pronunțării deciziei civile nr. 509/30.03.2005 de Curtea de Apel București, Secția a IV-a Civilă (aceasta fiind hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă pe temeiul căreia intimata reclamantă a solicitat rectificarea cărții funciare pentru motivul că nu mai corespunde cu situația juridică reală a imobilului), recurenta pârâtă este cea care a fost obligată să lase în deplină proprietate și posesie imobilul dobândit prin contractul de vânzare cumpărare a cărui nulitate s-a constatat, de asemenea, doar în contradictoriu cu aceasta, prin aceeași hotărâre.
Pe de altă parte, se constată că inițial, în contractul de vânzare cumpărare nr. 858/25038/24.10.1996, în calitate de cumpărătoare a figurat doar recurenta pârâtă (fila 31 dosar de fond), deși la vremea respectivă era deja căsătorită cu (căsătorie încheiată la 9.08.1996), astfel cum reiese din copia încheierii de Carte funciară nr. -/6.02.2007, prin care s-a dispus abia la această dată, menționarea calității de coproprietar al apartamentului și în favoarea acestuia; această nouă înscriere în cartea funciară este ulterioară pronunțării deciziei civile 509/30.03.2005 de, Secția a IV-a Civilă și în mod evident a fost o situație juridică nou creată de recurentă pentru a putea invoca un impediment la executarea acestui titlu executoriu, după cum este ulterioară și momentului demarării pricinii de față de rectificare de carte funciară, acțiunea fiind pornită de autorul intimatei la data de 19.10.2006; acțiunea de față însă nu a fost notată în partea a III-a a Cărții funciare (fila 40, dosar Judecătoria sector 1, în rejudecare).
Această nouă situație juridică creată de recurentă, are la bază o conduită de rea credință deoarece se constată că în temeiul încheierii nr. -/6.02.2007, aceasta a formulat contestație la executarea silită pornită de autorul intimatei și apoi continuată de intimată, în baza titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 509/2005 a, Secția a IV-a Civilă contestație care a fost însă respinsă ca neîntemeiată prin hotărâre irevocabilă, respectiv, decizia civilă nr. 327R/8.07.2008 a Curții de Apel București, Secția a IX-a Civilă; în dovedirea acestei contestații la executare, ca și în pricina de față, se constată că recurenta s-a prevalat de un alt exemplar al contractului pe care s-a realizat o modificare, în sensul radierii din formularul tipizat a mențiunii "necăsătorită" (fila 44, 46 dosar Judecătorie și fila 15 dosar recurs).
Chiar dacă acest statut civil al recurentei era corespunzător realității la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare, rezultă că aceasta nu s-a prevalat de excepția inadmisibilității cererii în revendicare și în constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare, soluționată irevocabil în anul 2005, iar această situație a făcut-o opozabilă terților abia în anul 2007, conform încheierii -, după ce contractul fusese anulat.
În plus, coroborând aceste date cu cele stabilite cu putere de lucru judecat prin decizia civilă nr. 327R/8.07.2008 a, Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală, în sensul că soțul recurentei din cauza de față, nefiind cetățean român nu putea dobândi dreptul de proprietate codevălmașă asupra apartamentului, prin încălcarea dispozițiilor art. 4 din Legea 112/1995 care stabileau beneficiul legii doar în favoarea cetățenilor români, reiese că înscrierea dreptului de proprietate și în favoarea acestuia în februarie 2007, este o mențiune de carte funciară caducă.
Prin aceeași decizie a instanței de recurs care a soluționat contestația la executare, s-a stabilit că apartamentul ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare, este bun propriu al contestatoarei, contrar celor susținute de recurentă prin motivele de recurs.
Curtea va înlătura ca nefondate și criticile privind determinarea regimului juridic al acestui imobil pe baza prevederilor art. 30 Codul familiei, deoarece asemenea evaluări nu ar putea fi făcute la acest moment, întrucât în prezenta pricină se opune efectul pozitiv al puterii de lucru judecat al deciziei civile nr.327R/8.07.2008, calitatea de bun propriu al recurentei cu privire la apartamentul în discuție, impunându-se în prezenta cauză ca o premisă deja demonstrată și care nu ar mai putea face obiect de dezbatere.
De asemenea, este o apărare inadecvată susținerea recurentei că hotărârile judecătorești anterioare, cu referire la decizia civilă nr. 509/2005, nu a fost pronunțată în contradictoriu și cu soțul său și că în mod greșit a fost chemată în judecată doar recurenta în calitate de pârâtă în acea cauză, întrucât asemenea susțineri ar fi fost proprii exercitării căilor legale de atac împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în acțiunea în revendicarea apartamentului și în constatarea nulității contractului, iar nu în pricina prezentă, al cărei obiect îl constituie rectificarea de carte funciară pentru aceea că titlul în baza căruia s-a operat înscrierea recurentei a fost declarat nul, ipoteză circumscrisă dispozițiilor art. 34 alin. 1 din Legea 7/1996, republicată. Textul invocat, prevede: "Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că (1) înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea, nu a fost valabil."
Curtea apreciază că instanța de apel a confirmat în mod legal soluția primei instanțe în aplicarea normei anterior citate, astfel că, având în vedere cele redate, se va respinge recursul ca nefondat, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta pârâtă împotriva deciziei civile nr. 1448 A/18.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
-
GREFIER
Red. CN
.red.
2 ex./17.07.2009.
Jud Apel Secția a III-a Civilă
, -
Președinte:Elena Viviane TiuJudecători:Elena Viviane Tiu, Carmen Georgeta Negrilă
