Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 61/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 61/
Ședința publică din 20 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
Judecător: - -
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanta, domiciliată în C,-, -G1,.B,.2, județul C, împotriva deciziei civile nr.278/A din data de 02 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat, cu delegație de substituire pentru avocat -, pentru recurenta-reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale nr.20/2008, emisă de Baroul V-cabinet individual, lipsind intimatele-pârâte, și.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, cu taxa judiciară de timbru în sumă de 9 lei, achitată cu chitanța nr.25264 din data de 30.01.2008, emisă de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar de 1,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-au depus, prin serviciul de registratură: o cerere de strigare a cauzei, după ora 11.30, din partea apărătorului recurentei, avocat și întâmpinare și o cerere de strigare a cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, din partea apărătorului intimatei, avocat.
Avocat, pentru recurenta-reclamantă, arată că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării și nu solicită amânarea cauzei în acest sens. De asemenea, precizează că nu este de acord cu cererea de strigare a cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, având în vedere că tot pentru acest termen are de susținut cauze la V, motiv pentru care solicită a i se permite să pună concluzii asupra recursului, urmând ca instanța să primească și concluziile apărătorului intimatei, în măsura în care se va prezenta până la sfârșitul ședinței de judecată.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, pentru recurenta-reclamantă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei, în sensul admiterii apelului și desființării sentinței, iar, pe fond, admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată. Precizează că terenurile părților provin de la același autor, prin partajare, însă părțile adverse nu s-au folosit de hotărârea de partaj, ci de un certificat de moștenitor, în cuprinsul căruia suprafețele aveau o întindere mai mare, în sensul că a fost cuprinsă și zona de protecție a drumului, atât pentru recurentă, cât și pentru intimate, zonă care a fost înlăturată ulterior de către expert. De asemenea, arată că reclamanta nu avea deschisă o acțiune în realizare împotriva intimatelor, întrucât nu este deposedată în fapt de acest teren și nu avea posibilitatea de ataca încheierea de întabulare, întrucât nu i-a fost comunicată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la udecătoria Brezoi sub nr.444/6.01.2006 reclamanta, a chemat în judecată pe pârâta, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că înscrierea de carte funciară nu este în concordanță cu situația reală a imobilului; să se constate nulitatea declarației pe propria răspundere privind identificarea și individualizarea limitelor imobilului măsurat și a amplasamentului acestuia al numitei și a schiței întocmite de expertul cadastral autorizate; să se dispună cărții funciare a imobilului notat cu nr. cadastral 1328, documentație vizată 318 din 23.09.2005, astfel încât amplasamentul proprietății pârâtei să nu se mai suprapună cu proprietatea sa.
La data de 5-09-2006, precizând capătul trei de cerere al acțiunii (fila 72 dosar), reclamanta a arătat că solicită să se constate nulitatea absolută parțială a încheierii de carte funciară prin care s-a dispus intabularea imobilului notat cu număr cadastral 1328, documentație nr.318/23.09.2005 - conform Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr.7 din 13 martie 1996, cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea acțiunii astfel precizate, a arătat că de pe urma autorilor comuni și au rămas o serie de bunuri, printre care și un teren în suprafață totală de 2780. situat în - Veche, pct. "", județul V, iar prin sentința civilă nr.9905/7.10.1992, pronunțată de Judecătoria Rm. V în dosarul nr.8714/1991, s-a dispus ieșirea din indiviziune, terenul de mai sus fiind împărțit între reclamantă, care a primit în 1000. și, și, care au primit în (în indiviziune) suprafața de 1780.
Deoarece numita a decedat, și, dezbătându-se succesiunea la notariat, a fost eliberat certificatul de moștenitor nr.148/6.10.2003, act în care se indică suprafața de 1800. fânețe, în - Veche, pct."", așa cum acesta este indicat și în Referatul de respingere a documentației depusă în vederea verificării recepționării și acordării numărului cadastral definitiv,
Dat fiind că actul de moștenitor nu constituie titlu de proprietate, în procesul de partaj s-a administrat proba cu expertiza topografică, stabilindu-se că terenul în cauză este în suprafață totală de 2780. din care pârâta împreună cu fratele și mama sa au primit 1780. în indiviziune, astfel că se impunea intabularea suprafeței de 1780 mp, și nu de 1800 mp.
A pretins că în momentul în care expertul cadastral a venit la fața locului pentru a face măsurători și a întocmi schița cadastrală, acesta a lăsat între construcția - temelie de casă ce se află pe lotul pârâtei și linia de hotar dinspre proprietatea reclamantei o distanță de 6. intrând pe proprietatea acesteia chiar dacă este îngrădită cu gard, pârâta preferând ca, în loc să promoveze o acțiune în revendicare, să deplaseze spre sud amplasamentul terenului proprietate personală, ajungându-se astfel ca terenul reclamantei și al pârâtei să se suprapună.
Reclamanta a arătat nu este necesară promovarea în cauză a unei acțiuni în revendicare, deoarece în realitate terenul său este bine delimitat, fiind înconjurat de gard pe toate laturile, iar linia de hotar nu este contestată și nu se impune nici compararea titlurilor, având în vedere că ambele părți au stabilită proprietatea în punctul în litigiu prin același titlu, și anume prin sentința nr.9905/7.10.1992.
Prin întâmpinarea și cererea din 22.02.2006 (filele 31-32 dosar), pârâta a solicitat respingerea cererii formulate de reclamantă sub toate aspectele, aceasta având la îndemână o acțiune la realizarea dreptului, au atât mai mult cu cât pretinde că i s-ar fi ocupat 6. din lățimea terenului său, iar cât privește modul defectuos în care s-a făcut înscrierea în cartea funciară a arătat că afirmațiile reclamantei nu sunt conforme cu realitatea, acesteia fiindu-i refuzată înscrierea în pentru că ocupă o suprafață de teren mai mare, care în mod evident se suprapune cu terenul său. Tot astfel, gardul despre care face vorbire în acțiune a fost construit ulterior de reclamantă, ocupând apoi în mod abuziv o parte din terenul pârâtei și al altor coindivizari ai pârâtei, urmând ca părțile să se judece pe calea unei acțiuni în realizare.
Pârâta a solicitat, totodată, introducerea în cauză a numitelor și, în calitate de pârâte, fiind coproprietare asupra terenului menționat în acțiune și având aceleași drepturi ca și aceasta, la data de 09.05.2006, reclamanta precizând la rândul său, prin apărător, că înțelege să introducă în cauză și pe pârâta, în calitate de soție supraviețuitoare a lui -.
Prin sentința civilă nr.467 din 23 mai 2007, Judecătoria Brezoia respins acțiunea reclamantei în contradictoriu cu cele trei pârâte, ca fiind neîntemeiată, reținând în considerente următoarele:
Reclamanta recunoaște dreptul pârâtelor asupra terenului în suprafață de 1780. categoria de folosință fânețe, situat în pct."" din conținutul cărții funciare nr.1448 (fila 132), reieșind că sub nr. cadastral 1329 fost întabulat pe numele acestora din urmă un teren de 1780,21 mp și nicidecum un teren de 1800. cum susține în acțiunea introductivă, iar faptul că în evidențele fiscale și în certificatul de moștenitor nr.148/2003 apare înscrisă o suprafață de 1800. neavând nici o influență asupra mențiunilor din F, care sunt conforme cu actele de proprietate, în atare situație orice modificare a acesteia trebuie făcută numai după clarificarea aspectelor referitoare la întinderea dreptului de proprietate.
Împotriva sentinței, în termen legal a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în motivarea apelului învederând următoarele:
Față de probele administrate la fond, îndeosebi expertiza tehnică întocmită de către expert ing., chiar pârâtele recunoscând la interogatoriu ca fiind valabile măsurătorile efectuate de expert, în mod nelegal a fost respinsă acțiunea, motivarea fiind una sumară și neantamând toate capetele de cerere.
Contrar celor reținute de instanță, reclamanta nu a recunoscut niciodată dreptul de proprietate al pârâtelor pentru suprafața de 1780. în urma partajului din anul 1991 primind doar suprafața îngrădită, și anume cea faptică de 1543,23. iar în ceea ce privește terenul de 1800. din actul de moștenitor, acesta nu a fost avut în vedere nici de reclamantă și nici de expert.
Deși a cerut constatarea nulității declarației pe proprie răspundere a pârâtei privind identificarea și individualizarea limitelor imobilului măsurat și a amplasamentului acestuia și a schiței, ca nefiind conforme cu situația reală, din probe rezultând nevalabilitatea celor două înscrisuri care au stat la baza intabulării intimatelor, instanța nu s-a pronunțat în acest sens, reținând greșit că "mențiunile din sunt conforme cu actele de proprietate" și încălcând astfel prevederile art.17 și 34 din Legea nr.7/1996 care arată că publicitatea are ca obiect înscrierea în a actelor și faptelor juridice, fiind posibilă dacă înscrierea nu este în concordanță cu situația reală a imobilului.
Pe cale de consecință, a arătat apelanta, intabularea efectuată în temeiul unor acte nule este și ea nulă, fiind supusă rectificării în conformitate cu actele valabil întocmite (schița din expertiza topo administrată la instanța de fond).
Prin decizia civilă nr.278/A din 2.11.2007 Tribunalul Vâlceaa respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă și ca neîntemeiată cererea intimatei pârâte, privind cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința nr.9905/7.10.1992, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul nr.8714/1991(filele 14-16 dosar), s-a dispus ieșirea din indiviziune succesorală cu privire la averea rămasă de pe urma autorilor și, ocazie cu care reclamantei i-a revenit în, între altele, și o suprafață de teren de 1000. situat în pct."" Veche, din care 390. construibil, 569. livadă și 40. fânețe, cu vecinii:, Lotul nr.1 și drumul comunal, iar lui, în indiviziune cu - și, le-a revenit în suprafața de 1780. în același punct de amplasament (din care 1250. prevăzuți în testament) cu vecinii: nr.2, și drumul comunal, situație reliefată și de schița întocmită de expert ing. în dosarul de partaj nr.8714/1991, ca făcând parte din suprafața de 2780 mp (fila 17).
Părțile în dosarul de partaj succesoral au fost declarate puse în posesie conform procesului - verbal din 25 mai 1993, întocmit de executorul judecătoresc din cadrul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea în dosarul nr.853/1993 (filele 18 - 19).
Conform certificatului de moștenitor nr.148/6.10.2003 (fila 145 dosar), în urma decesului lui, au rămas ca moștenitori: și -, între bunurile succesorale - terenuri figurând și suprafața de 1800. în discuție, din -, pct." ", indicată și în adeverința nr.7556/15.07.2005 emisă de către Primăria (fila 148).
La decesul lui -, conform certificatului de moștenitor nr.153/26.08.2005 (filele 52 - 53), moștenitori fiind - soție supraviețuitoare, și - fiice, a rămas și dreptul de său proprietate asupra cotei indivize de din suprafața de teren fânețe 1800. din pct." ", indicat în certificatul premenționat nr.148/2003.
În referatul întocmit de V (fila 9) se face referire la documentele care au stat la baza avizării documentației 318 din 23.09.2005, între care și declarația pe proprie răspundere privind identificarea și individualizarea limitelor imobilului măsurat și amplasamentului acestuia, a pârâtei, fără ca respectivul înscris să fie înfățișat în dosar.
Prin încheierea nr.16531/28.09.2005, emisă de Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară V (fila 108), s-a dispus admiterea cererii petiționarei - pârâtă în prezentul dosar, cu privire la terenul fânețe înscris în nr.1448 a Orașului, cu nr. cadastral 1329 proprietatea sa și a lui -, de sub A I, înscriindu-se dreptul lor de proprietate, ca fiind îndeplinite condițiile art.50 din Legea nr.7/1996, la aceasta avându-se în vedere și referatul întocmit în sensul că nu există piedici la înscriere.
Pornind de la certificatul de moștenitor nr.148/2003, în memoriul tehnic (fila 33), fișa bunului imobil (fila 34), cât și schița de la fila 35, acte întocmite de persoana fizică autorizată, se indică suprafața de 1780,21. teren pentru proprietarii și -, în timp ce schița întocmită de (fila 11 dosar) se indică o suprafață de 957,79. teren pentru reclamanta, în timp ce planul de situație aflat la fila 13 dosar indică pentru cele două proprietăți vecine din pct."", o suprapunere de 267,72. pe partea de nord cu documentația vizată 318/23.09.2005, având nr. cadastral 1329, motiv pentru care în baza referatului V, la data de 07.10.2005 a fost respinsă documentația reclamantei în vederea verificării, recepționării și acordării numărului cadastral nedefinitiv.
În baza actelor prezentate de către părți, prin expertiza tehnică întocmită la fond de expert ing. (filele 92 - 101 dosar) s-a concluzionat că suprafața de teren din pct." ", cu vecinii: N -, S -, E -, V - DN 7 (varianta ocolitoare), rămasă de pe urma autorilor comuni ai părților, măsoară faptic 2523. și nu 2780. pârâtele deținând o suprafață de 1543,23. iar reclamanta o suprafață de numai 979,77. cu mențiunea că planul de situație întocmit de persoana fizică autorizată respectă schița întocmită în dosarul de partaj de către expertul ing., adică 1800. distanța reală între temelia casei pe terenul pârâtelor până la hotarul între proprietăți fiind cea de 3,50. în partea de vest a temeliei și de 2,90. în partea de vest, conform planului de situație anexat.
De asemenea, expertiza a stabilit că la documentația întocmită de pentru suprafața de 1800,12. s-a ținut cont de certificatul de moștenitor nr.148/2003, în timp ce în sentința de partaj nr.9905/1992 - suprafața atribuită în lui, - și era de 1780. iar în documentația întocmită de persoana fizică autorizată pentru suprafața de 1.000. atribuită reclamantei, s-a ținut cont de aceeași sentință din dosarul de partaj nr.8714/1991, documentația acesteia fiind respinsă pe motiv că se suprapune peste suprafața de teren care aparține pârâtelor.
Expertiza a considerat că -"nu este o greșeală de intabulare și nici de măsurare", eroarea provenind de la măsurarea efectuată de expertul ing., care s-a făcut cu ruleta al un teren cu contur neregulat, cât și de la faptul că în cei 2.780. a fost introdus în calcul și terenul din ampriza drumului - de circa 150 mp, care aparține Direcției Naționale a Drumurilor, cu mențiunea că suprafața din ampriză nu a fost introdusă în calcul de către specialiștii cadastrali și propune ca suprafața atribuită inițial pârâtelor - în mărime de 1.800. și cea atribuită reclamantei - în mărime de 1000. să fie reduse proporțional până la limita suprafețelor rezultate din măsurătorile actuale, adică până la suprafața de 1543,23. teren, pentru pârâte și până la 979,77. teren, pentru reclamantă.
Tot astfel, în final, prin completarea la raportul de expertiză (filele 176-177 dosar), făcând "calculul suprafețelor ce trebuie să le primească fiecare din cele două părți în proces", raportat la cota procentuală din suprafața totală de 2780. din sentința nr.9905/1992 și suprafața real măsurată de 2523. (1543,23 + 979,779, după ce constatată că "reclamanta are în plus 72,25. (979,77 - 907,52.), iar pârâții au în minus 72,25. (1543,23 -1615,48)", expertul cauzei stabilește că "pentru echilibrarea suprafețelor se va deplasa hotarul dintre proprietăți materializat de punctele 2-31-30-29-28-24 cu 0,845. pe o lungime de 85,50. în interiorul terenului reclamantei; 85.50 x 84.5=72,25 "
Este real că în baza art.20 alin.(1) din Legea nr.7/1996 -"Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil", precum sentința civilă de partaj în prezenta acțiune, iar conform cu art.33 alin.(1) din lege -"În cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere sau, după caz, modificarea acesteia", prin rectificare înțelegând -"- radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară", cu precizarea că, potrivit alin.(4) -" înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin declarație autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă", în temeiul art.35 alin.(1) și sub rezerva prescripției dreptului material la acțiunea în fond, acțiunea în fiind imprescriptibilă.
Tot astfel, în mod asemănător dispune și art.53 alin. (1) din lege: " Înscrierile și radierile efectuate în cărțile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanței judecătorești definitivă și irevocabilă sau pe cale amiabilă, în baza unei declarații date în formă autentică, de titularul tabular, respectiv de titular, în baza unei documentații cadastrale."
Față de efectul devolutiv al prezentei căi de atac, în temeiul celor deja reținute anterior, complinind argumentele ce stau la baza soluției de respingere a acțiunii, în raport de probele administrate și susținerile invocate de către ambele părți litigante în susținerea poziției avute în proces, Tribunalul nu a constatat motive temeinice care să conducă la aprecierea că sentința judecătoriei este nelegală.
Astfel, independent de răspunsurile date de pârâte la interogatoriu cu privire la măsurătorile efectuate de către expert, în mod temeinic și legal instanța a respins pretențiile asupra rectificării, și chiar dacă motivarea este una sumară, soluția la care s-a oprit vizează implicit și celelalte capetele de cerere formulate.
Contrar celor afirmate de reclamantă în apel, că nu a recunoscut niciodată dreptul de proprietate al intimatelor pentru suprafața de 1780. în acțiunea introductivă susține, textual că în procesul de partaj succesoral expertiza topografică a constatat că "- terenul în cauză este în suprafață de 2780. din care pârâta, împreună cu fratele și mama sa au primit în indiviziune 1780. astfel că se impunea intabularea terenului în suprafață de 1780. și nu 1800.", respectiv că aceasta a primit suprafața care este îngrădită cu gard.
În acțiune se mai invocă împrejurarea că persoana fizică autorizată a lăsat între construcția temelie de casă (în opinia sa, considerat singurul punct de reper fix) și linia de hotar dinspre proprietatea reclamantei o distanță de 6. deși între acea temelie și până la hotarul dinspre lotul ce i-a fost atribuit prin sentința civilă de partaj exista o distanță de numai 3. iar când s-au efectuat măsurătorile și s-a întocmit schița a cărei nulitate o solicită, pârâta ar fi indicat greșit amplasamentul, intrând astfel pe proprietatea acesteia (deși este îngrădită), argumentând că la baza indicării greșite a amplasamentului real stă de fapt intenția pârâtei de a deplasa spre sud amplasamentul proprietății sale personale și să se ajungă suprapunerea celor două terenuri vecine ale părților.
În urma analizării cuprinsului întâmpinării, cât și al cererii prezentate în dosar de către pârâta, instanța de apel a reținut că ambele părți își contestă reciproc întinderea dreptului actual de proprietate cu privire la terenurile deținute în pct."".
S-a mai reținut că din cuprinsul cererii de chemare în judecată depusă în copie de aceeași pârâtă la filele 36-37 dosar, reiese că aceasta se află în prezent în proces de partaj și cu moștenitorii fratelui său decedat -, cu privire la aceeași suprafață de teren în litigiu de 1800. primită în indiviziune prin sentința civilă nr.9905/1992, deci fiind cu atât mai mult necesară clarificarea raporturilor conflictuale dintre părțile în litigiu pe calea unei acțiuni în realizare.
Prin urmare, de vreme ce în cauză, în acest context, nu erau întrunite condițiile și cerințele normelor legale invocate: art.17 alin.(1) -"Publicitatea imobiliară întemeiată pe sistemul de evidență al cadastrului general are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor și faptelor juridice referitoare la imobilele din același teritoriu administrativ -" și art.34 din Legea nr.7/1996 -"Orice persoană interesată poate cere înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că: 1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; 2. dreptul înscris a fost greșit calificat; 3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; 4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului", în mod corect prima instanță a statuat asupra respingerii acțiunii civile introduse de către reclamantă, ca fiind neîntemeiată.
Cât privește Încheierea de intabulare nr.16.531/28.09.2005 (fila 108 dosar) adoptată de de carte funciară, se observă că aceasta nu a fost atacată de partea interesată în cadrul procedurii instituite de art.52 alin.(2) din același act normativ, în contradictoriu și cu V, ca instituție publică având obligația legală de a face înscrierile în evidențele cadastrale cu privire la imobil, actele contestate în prezent fiind întocmite de aceasta și persoana fizică autorizată pe baza datelor puse la dispoziție de pârâte - ca titulari ai dreptului.
Așa cum s-a reținut, chiar dacă părțile se prevalează la bază de un titlu comun de proprietate, și anume hotărârea declarativă de partaj din data de 07.10.1992, fiecare dintre acestea invocând susțineri și apărări ce relevă existența certă a unui contencios în privința întinderii suprafeței reale a imobilelor - terenuri pe care le dețin în punctul de amplasament în litigiu cât și în ceea ce privește modul de ocupare, acesta nu putea fi rezolvat în cadrul procesual de față.
În plus, se impune a fi rezolvată în fond și chestiunea porțiunii de teren de circa 150. din ampriza drumului din vecinătatea celor două proprietăți, aspect relevat chiar prin expertiza invocată de reclamantă în prezenta cale de atac.
În această situație, fiind cert stabilit că nu sunt îndeplinite condițiile art.33 și urm. din Legea 7/1996, neexistând o hotărâre judecătorească prin care să se fi tranșat în mod definitiv și irevocabil, pe baza unei acțiuni în realizare intentată de partea interesată cu privire la conflictul intervenit între cele două părți sub aspectele mai sus menționate și, respectiv, cum nici măcar litigiul de partaj succesoral dintre pârâte, pendinte la judecătorie, având ca obiect același imobil - teren înscris în, nu a fost soluționat irevocabil, în considerarea faptului că acțiunea în rectificare de carte funciară are un caracter accesoriu față de acțiunea principală care vizează valabilitatea și actualitatea titlului pe baza căruia s-a făcut înscrierea în, Tribunalul găsit că și celelalte susțineri invocate de către reclamantă nu sunt întemeiate, și în temeiul art.296 pr.civ. a respins apelul formulat ca nefondat.
În baza art.274 pr.civ. cheltuielile de judecată avansate de către reclamantă în prezenta cale de atac, constând în contravaloare taxe de timbru și onorariu pentru avocat, rămân în sarcina acesteia, fiind în culpă procesuală.
În baza aceluiași text legal, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în faza de apel, formulată de către intimata, a fost respinsă ca neîntemeiată, aceasta neaducând vreo dovadă cu privire la pretențiile formulate.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta, criticând- pentru nelegalitate, pentru următoarele motive:
- motivarea soluției de respingere a căii de atac a apelului este foarte sumară, nu antamează toate argumentele acesteia asupra celor trei capete de cerere, referindu-se numai la primul;
- în mod greșit instanța de apel își argumentează soluția pe expertiza topografică constatând că terenul în cauză este de 2780 mp și că se impune a fi rezolvată și chestiunea terenului de circa 150 mp din ampriza drumului din vecinătatea celor două proprietăți, deși expertul arată în mod clar că suprafața îngrădită cu gard are 1543,23 mp și nu 1780 mp și că, includerea la măsurătoarea făcută în anul 1992, în dosarul de partaj, a amprizei drumului în proprietate este cauza principală pentru care s-a ajuns ca terenul provenit de la autori să aibă la măsurătoare 2780 mp, în loc de 2532 mp;
- în mod greșit instanța de apel a reținut că ambele părți își contestă întinderea dreptului actual de proprietate, iar acțiunea în rectificare carte funciară are un caracter accesoriu față de o acțiune în realizare și că acest teren în litigiu se află în prezent în proces de partaj când în realitate aceasta nu a pierdut posesia nici unei suprafețe de teren;
- în mod greșit s-a reținut că Încheierea de intabulare nr.16531/28.09.2005 nu a fost atacată de partea interesată în cadrul procedurii instituite de art.52 al.2 din Legea nr.7/1996, în contradictoriu și cu;
-greșit s-a reținut că mențiunile din cartea funciară sunt conforme cu actele de proprietate, încălcând prevederile art.17 și 34 din Legea nr.7/1996, care arată că, publicitatea imobiliară are ca obiect, înscrierea în cartea funciară a actelor și faptelor juridice și că se poate cere, dacă înscrierea de carte funciară nu este în concordanță cu situația reală a imobilului;
Se susține că, deși în act intimatele au în proprietate 1780 mp, faptic au numai 1543,21 mp, astfel că intabularea trebuia să se facă doar pentru această din urmă suprafață, având în vedere art.34 din Legea nr.7/1996, motiv pentru care solicită, în temeiul art.304 pct.7 și 9 din Codul d e procedură civilă, admiterea recursului, casarea deciziei și a sentinței, cu consecința admiterii acțiunii formulată de către aceasta.
Examinând decizia recurată, sub aspectul motivelor de recurs invocate, în raport cu actele dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Motivul de recurs încadrat în art.304 pct.7 Cod procedură civilă este nefondat și urmează a fi respins, întrucât instanța de apel a motivat soluția de respingere a căii de atac, verificând în limitele cererii de apel atât stabilirea situației de fapt cât și aplicarea legii de către prima instanță.
Rezultă că față de efectul devolutiv al apelului, tribunalul a complinit argumentele care au stat la baza soluției de respingere a acțiunii, în raport cu probele administrate și susținerile ambelor părți.
Nu se constată că sub acest aspect s-au încălcat disp. art.261 pct.5 din Codul d e procedură civilă, pentru că, decizia cuprinde considerentele de fapt și de drept care au condus la soluția adoptată, pe larg și nu este vorba de o motivare sumară, cum se susține ( 5 - 9 decizie recurată ).
Celelalte aspecte invocate de către recurentă, prin care susține stabilirea greșită a situației de fapt pe baza expertizei topografice efectuate în cauză, nu mai pot face obiectul analizei instanței de recurs, ținând de interpretarea materialului probator și nici nu poate fi încadrat în cele două motive de recurs.
Cât privește motivul de recurs încadrat în art.304 pct.9 Cod procedură civilă, interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr.7/1996, respectiv art.17, 33, 34 și 52, se constată că în raport de situația de fapt reținută în cauză este nefondat și urmează a fi respins.
Rezultă din actele dosarului că instanța de apel în mod corect a dispus respingerea căii de atac și a menținut hotărârea instanței de fond, făcând o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor Legii nr.7/1996, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art.33 pentru a se dispune nulitatea absolută parțială a încheierii de carte funciară, prin care s-a dispus intabularea imobilului cu nr. cadastral 1328.
Nefiind întemeiat niciunul din motivele de recurs invocate, urmează ca în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă să se dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.278/A din data de 02 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 20 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex/7.03.3008
Jud. apel:
Jud. fond:
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan
