Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 61/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 61/A/2008
Ședința publică din data de 22 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca
JUDECĂTOR 2: Denisa Băldean președintele secției
Grefier: - -
-a luat în examinare apelul declarat de pârâta ORTODOXĂ împotriva sentinței civile nr.2066 din 15 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr-, privind și pe reclamanta, având ca obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta pârâtei apelante, avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reprezentantul reclamantei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reclamanta intimată a formulat și înregistrat prin serviciul de registratură al instanței la data de 22 februarie 2008, întîmpinare, prin care solicită respingerea recursului ( apelului ) ca netemeinic și nelegal, judecarea cauzei în lipsă chiar și a avocatului ales, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei apelante arată că nu are de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Nefiind formulate alte cereri sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentanta pârâtei apelante solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, cu trimiterea cauzei în rejudecare primei instanțe.
CURTEA:
Asupra apelului declarat reține:
Prin sentința civilă nr. 2066/15.10.2007 a Tribunalului Sălaj, s-au respins excepțiile invocate de pârâta Ortodoxă; s-a luat act de înțelegerea părților referitoare la cererea de rectificare a CF 62, în sensul că imobilul cu nr. top. 159, compus din casă (lă), curte și grădină în suprafață de 5899 mp, rămâne în proprietatea pârâtei Ortodoxă, iar imobilul cu nr. top. 253, compus din casă (cantorială) și grădină în suprafață de 756 mp, se va transcrie în favoarea reclamantei cu titlu de dobândire prin rectificare CF și stabilirea situației anterioare.
S-a admis acțiunea reclamantei împotriva pârâtei Ortodoxă și s-a dispus rectificarea CF 501, cu, top. 160 de sub B2, s-a anulat încheierea CF 145 din 15.02.1956 și s-a dispus restabilirea în CF a situației anterioare înscrierii efectuate cu încheierea CF 145/1956.
S-a respins ca nefondată cererea reconvențională a pârâtei.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei 68 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că pârâta a invocat excepția lipsei competenței materiale a instanței, de a soluționa cererea, excepție pe care instanța a apreciat-o neîntemeiată, avându-se în vedere că petitele acțiunii introductive o încadrează în categoria acțiunilor care se soluționează potrivit dreptului comun, iar competența de soluționare aparține, conform art. 3 alin. 3 din Decretul-Lege nr. 126/1990, tribunalelor.
Excepția inadmisibilității acțiunii s-a invocat în raport de lipsa capacității procesuale a parohiei ca entitate juridică, precum și în raport de lipsa calității procesuale active față de titularul dreptului înscris în cartea funciară.
Lipsa calității procesuale a reclamantei a fost motivată cu aceea că nu a făcut dovada ființării ei ca entitate cu personalitate juridică, și că greco-catolică nu a figurat și nu figurează în CF ca titulară de drept.
Excepția a fost respinsă cu următoarea argumentare: potrivit art. 41 alin. 1.pr.civ. orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată. Pentru a dobândi calitatea de parte în procesul civil, nu este necesar ca o persoană fizică sau juridică să fie și titulara unui drept sau a unei obligații.
Potrivit art. 5 alin. 2 din Legea nr. 489/2006, structurile religioase cu personalitate juridică sunt cultele și asociațiile religioase, iar, în temeiul art. 8 alin. 1 din același act normativ, cultele se organizează și funcționează în baza prevederilor constituționale, autonom, potrivit propriilor statute sau coduri canonice.
Conform art. 23 din Legea nr. 1/2000 sunt structuri reprezentative ale unităților de cult centrele eparhiale, protoeriile, schiturile, parohiile și filiile. este așadar o structură reprezentativă a unității de cult. În conformitate cu anexa la Legea nr. 489/2006, Ortodoxă Română și Română Unită cu - sunt culte cunoscute. Legea nr. 489/2006 nu prevede cerința înregistrării cultului la vreo autoritate pentru a putea astfel lega capacitatea procesuală de condiția și momentul înregistrării. S-a apreciat că pârâta a dobândit capacitate procesuală odată cu abrogarea Decretului nr. 258/1948, prin Decretul-Lege nr. 9/1989, respectiv odată cu abrogarea actului normativ care a interzis cultul greco-catolic.
Această concluzie se impune, avându-se în vedere că în cazul persoanelor juridice, potrivit art. 33 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954, momentul nașterii capacității de folosință poate coincide cu momentul recunoașterii lor.
Reclamanta, în calitate de structură organizatorică a unității de cult, există ca entitate cu personalitate juridică care își poate exercita orice drept prevăzut de lege și își poate asuma orice obligație.
Reclamanta și-a îndreptat acțiunea împotriva Parohiei Ortodoxe, având în vedere că în prezent, în cartea funciară, ea este aceea în favoarea căreia este înscris dreptul de proprietate asupra imobilului litigios. Este fără relevanță juridică faptul că în cartea funciară apare înscrisă Ortodoxă Română și nu Ortodoxă Română, fiind de notorietate că ambele denumiri se referă la același cult, respectiv cel ortodox.
Pe cale reconvențională, pârâta a solicitat îndreptarea erorii materiale din CF 501, nr. top. 160 și CF 62 nr. top. 159, în sensul de a se reține ca temei de drept al notării dreptului de proprietate declarația de părăsire a cultului greco-catolic de către comunitatea locală.
Asupra fondului acțiunii și cererii reconvenționale s-au reținut următoarele:
Prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat anularea întabulării dreptului de proprietate asupra imobilelor înscrise în CF 62 și CF 501 de pe numele Bisericii Ortodoxe Române și întabularea acestora în favoarea Bisericii -.
Acțiunea în rectificare CF este reglementată de dispozițiile art. 34 din Decretul-Lege nr. 115/1938.
În CF 62 sunt identificate imobilele casă, curte și grădină de 5899 mp pe topograficul 159 și casă și grădină de 756 mp pe topograficul 253.
Asupra acestor imobile este întabulat dreptul de proprietate al pârâtei.
Părțile au fost de acord ca imobilul cu să rămână în continuare cu starea funciară neschimbată, urmând ca rectificarea CF să vizeze numai imobilul cu din aceeași coală funciară. Cu privire la acest imobil urmează a fi înscris în coala B dreptul de proprietate al reclamantei.
Înțelegerea părților a avut caracterul unei tranzacții de care instanța a luat act, potrivit dispozițiilor art. 271.pr.civ.
În foaia A a CF 501, cu nr. top. 160, este înscris imobilul - fără a fi indicată vreo suprafață de teren.
Dreptul de proprietate asupra acestui imobil a fost înscris sub B1 în favoarea reclamantei, cu încheierea 10487 din 24.09.1907, iar sub B2, în favoarea pârâtei, cu încheierea CF 145 din 15.02.1956.
Titlul în temeiul căruia s-a făcut înscrierea în favoarea pârâtei, îl constituie Decretele nr. 177 și nr. 358/1948. Decretul nr. 358/1948 a fost abrogat prin Decretul-Lege nr. 9/1989, iar Decretul nr. 177/1948 a fost abrogat de Legea nr. 489/2006.
Instanța a considerat îndeplinită cerința prevăzută de art. 34 pct. 3 din Decretul-Lege nr. 115/1938, privind rectificarea CF, în sensul că au încetat efectele actelor în baza cărora dreptul a fost întabulat.
S-a apreciat că împrejurările legate de reparațiile ce s-au adus imobilului, de numărul actual al credincioșilor din localitate, nu au relevanță în cauză.
Asupra cererii reconvenționale s-a învederat că în accepțiunea pârâtei, titlul corect în baza căruia s-a înscris dreptul său ar fi "declarația de părăsire a cultului greco-catolic de comunitatea din localitatea ".
Art. 11 din Decretul-Lege nr. 115/1938 enumeră drepturile reale asupra imobilelor care pot fi înscrise în cartea funciară. Aceste drepturi sunt drepturi tabulare. Ele sunt dreptul de proprietate și dezmembrămintele acestuia, respectiv dreptul de superficie, de uzufruct, uz, abitație și servitute.
Proprietatea asupra bunurilor se dobândește, potrivit art. 644 și art. 645. civ. prin succesiune, legate, convenții, tradițiune, accesiune, prescripție, lege și ocupațiune. Toate aceste moduri de dobândire a dreptului de proprietate, precum și actele prin care se materializează, constituie titluri pentru înscrierea unui drept în cartea funciară.
Actuala înscriere în coala B a CF 62 și CF 501 este corectă sub aspectul indicării titlului în baza căruia s-a operat.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Ortodoxă, considerând-o nelegală și netemeinică, sub următoarele aspecte:
Tribunalul Sălaj, ca instanță civilă, nu avea competența să judece cererea de revendicare a lăcașului de cult. Potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 94/2000, regimul juridic al imobilelor care au destinația de locaș de cult, va fi reglementat prin lege specială.
Cererile de retrocedare a lăcașelor de cult se depun la comisia de retrocedare, decizia acestei comisii putând fi atacată pe calea contenciosului administrativ.
În mod greșit s-a respins excepția lipsei capacității procesuale active a instanței, cu o motivare de principiu, fără a se verifica dacă în speță pârâta, ca parte componentă a cultului greco-catolic, îndeplinește condițiile pentru a fi recunoscută ca persoană juridică.
Înscrierea imobilului în proprietatea pârâtei s-a făcut în temeiul Legii nr. 177/1948, care la art. 137 alin. 3 prevedea "dacă cei trecuți de la un cult la altul reprezintă cel puțin 75% din numărul credincioșilor comunității locale a cultului părăsit, întreaga avere se strămută de drept în patrimoniul cultului adoptat".
Patrimoniul ce a aparținut reclamantei a trecut la cultul ortodox, urmare a trecerii credincioșilor la acest cult.
Faptul că Legea nr. 177/1948 a fost abrogată și înlocuită cu o nouă lege a cultelor, nu înseamnă retroactivarea dispozițiilor acesteia din urmă.
Deși s-a învederat că vechea biserică nu mai există, acest aspect a fost ignorat de instanță. Reclamanta a revendicat doar construcția, însă construcția actuală a fost ridicată de pârâtă.
Pârâta susține că este titulara dreptului de proprietate asupra parcelei de 6605 mp pe care este situată construcția actuală a bisericii.
În ședința publică din 22 februarie 2008, s-a învederat de către reprezentanta pârâtei recurente că valoarea imobilului revendicat depășește suma de 1 miliard lei, aspect în raport de care instanța a recalificat calea de atac, din recurs în apel, în raport de dispozițiile art. 2821alin. 1.pr.civ.
Apelul este întemeiat.
Reclamanta și-a întemeiat în drept cererea de chemare în judecată pe dispozițiile nr.OG 64/2004, Legea nr. 182/2005 și Legea nr. 489/2006.
OG nr. 64/2004, care a completat Decretul-Lege nr. 126/1990, prevede posibilitatea restituirii în condițiile legii a lăcașelor de cult care au aparținut Bisericii - care au fost preluate de Ortodoxă Română.
Decretul-Lege nr. 126/1990 reglementează "măsuri referitoare la Română Unită cu (greco-catolică)". La art. 1 se stipulează că urmare a abrogării Decretului nr. 358/1948, prin Decretul-Lege nr. 9/1989, Română Unită cu (greco-catolică) este recunoscută oficial.
Art. 3 alin. 2 introdus prin nr.OG 64/2004 reglementează posibilitatea ca, în ipoteza în care reprezentanții cultului ortodox și ai celui greco-catolic nu au ajuns la o înțelegere cu privire la situația juridică a lăcașelor de cult și a caselor le, partea interesată să se adreseze justiției, potrivit dreptului comun.
3 al aceluiași articol, introdus prin Legea nr. 182/2005, prevede că soluționarea acestor acțiuni este de competența tribunalelor.
Dispozițiile Decretului-Lege nr. 126/1990 și ale nr.OG 64/2004 sunt dispoziții speciale și derogatorii de la cele ale nr.OG 94/2000, care reglementează situația juridică a imobilelor preluate în mod abuziv de stat de la cultele religioase, întrucât aceste acte normative se referă în mod expres la lăcașele de cult ce au aparținut Bisericii greco-catolice. Așa fiind, se impune aplicarea prioritară a dispozițiilor legale cu caracter special.
Sunt nefondate criticile privind inadmisibilitatea acțiunii și cele referitoare la necompetența instanței de soluționare a cererii cu care a fost investită.
Soluționarea excepției lipsei capacității procesuale a reclamantei, obliga instanța să administreze dovezi, din care să rezulte dacă - este sau nu persoană juridică.
Dispozițiile art. 41 alin. 1.pr.civ. reținute în considerentele sentinței, vorbesc despre capacitatea persoanei de a fi parte în judecată. Or, pârâta a invocat tocmai aspectul că reclamanta nu ar fi persoană juridică.
Pentru a se stabili dacă reclamanta este sau nu persoană juridică, este necesar a se verifica data înființării sau recunoașterii ei. Instanța a făcut trimitere la dispozițiile Legii nr. 489/2006, fără a stabili dacă reclamanta ființează ca parohie, după intrarea în vigoare a acestei legi.
Recunoașterea legală a cultului greco-catolic nu semnifică recunoașterea prin efectul legii a capacității juridice a unor părți componente ale cultului, respectiv, reînființarea de drept a tuturor parohiilor greco-catolice existente în anul 1948.
Capacitatea procesuală, trebuie verificată în concret de la caz la caz.
Deși la dosar s-a depus titlul de proprietate al pârâtei ( 69) care atestă dreptul de proprietate al acesteia asupra unui teren intravilan de 6700 mp care reprezintă curtea și grădina bisericii, instanța a ignorat acest act. Titlul pârâtei ce atestă dreptul de proprietate al acesteia dobândit prin urmarea procedurii legii fondului funciar se impunea a fi verificat sub aspectul datelor de carte funciară numai într-o atare situație putându-se proceda la legala soluționare a cererii, având ca obiect rectificarea înscrierilor de CF pretinsă de reclamantă.
Soluționarea excepției lipsei capacității procesuale a reclamantei fără verificări de fapt este nelegală. De asemenea, reala soluționare a fondului cauzei obligă instanța la stabilirea situației juridice actuale a terenului cu privire la care solicitat rectificarea de CF, precum și a construcțiilor existente pe acesta.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 297 alin. 1.pr.civ. urmează a se admite apelul declarat de pârâtă și a se trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta ORTODOXĂ împotriva sentinței civile nr. 2066 din 15 octombrie 2007 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o desființează, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.SL/dact.
5 ex./26.03.2008
jud.primă instanță:
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Denisa Băldean
