Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 72/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr. 402,-
DECIZIA NR.72
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Popa
JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Mioara Iolanda Grecu Elena
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare a deciziei civile nr.1024 pronunțată la 3 octombrie 2008 de Curtea de APEL PLOIEȘTI, formulată de contestatorul, domiciliat în B,-, -. 1,. 16, sector 4, Cod poștal - în contradictoriu cu intimații, ambii domiciliați în B,-, sector 1, Cod poștal -, domiciliat în B,--6,. 42 A,. B,. 46, sector 1, Cod poștal -, CONSILIUL LOCAL, cu sediul în,-, Cod poștal -, Județ P, domiciliată în B,-,. 1,. 2,. 25, sector 1, Cod poștal - și, domiciliat în B,-,. 13 B,. 2,. 77, sector 2, Cod poștal -.
Cerere timbrată cu 0,50 lei timbru judiciar și cu 10 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr. -, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatorul asistat de avocat - din Baroul Prahova, intimații, și toți reprezentați de avocat din cadrul Baroului, lipdind intimații, Consiliul Local
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, având pe rând cuvântul prin apărători, declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea contestației.
Avocat -, având cuvântul pentru contestator, susține oral motivele contestației, întemeiată pe dispozițiile art.318 alin.1, Teza a II a, arătând în esență că instanța de recurs a omis să cerceteze unul din motivele de recurs formulate, în sensul că prin motivele de recurs recurentul a susținut că, într-adevăr, potrivit legii, garanția este datorată de vânzător, apoi avanzii săi-cauza, precum și succesorii în drepturi universali sau cu titlu universal.
De asemenea, au susținut, în continuare că dacă după încheierea contractului de vânzare-cumpărare înstrăinătorul nu a predat bunul, fiind tolerat de către cumpărător să îl ocupe în continuare, nu este admisibil ca acest vânzător să invoce împotriva cumpărătorului prescripția achizitivă.
Astfel, arată că recurentul a dovedit cu probele administrate, că posesia sa și a autorilor săi asupra terenului în litigiu s-a exercitat în mod continuu, neîntrerupt, netulburat, public și sub nume de proprietar, timp de peste 30 de ani, deci fără să fi fost tolerat de către cumpărători.
Or, tocmai acest motiv de recurs nu a fost cercetat de către instanța de recurs, astfel că solicită admiterea contestației, anularea deciziei atacate cu rejudecarea recursului, modificarea deciziei instanței de apel și pe fond menținerea sentinței, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimați, solicită respingerea contestației în anulare, ca nefondată, având în vedere că nu sunt îndeplinite dispozițiile art.318 alin.1, Teza aII a, în sensul că instanța a răspuns la toate motivele de recurs invocate de contestatorul recurent.
Astfel, arată că, din considerentele deciziei rezultă faptul că instanța de recurs a răspuns motivului întemeiat pe disp.art.304 pct.9 cod pr.civilă, cu referire la dobândirea dreptului de proprietate prin efectul posesiei de 30 de ani, fără a fi tolerat ci în nume de proprietar, invocând în motivare excepția de garanție contra evicțiunii.
Solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanțele nr.4,5 și 6 din 28.01.2009 privind plata onorariilor de avocat.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.1024 /03.noiembrie 2008 curtea de APEL PLOIEȘTI, fiind investită cu soluționarea recursului declarat de pârâtul declarat împotriva deciziei civile nr.327/3.iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, intervenienții, Consiliul Local, C și, la respins ca nefundat, luându-se act că nu se solicită cheltuieli de judecată de către intimați.
Pentru a pronunța această decizie instanța, ținând cont de obiectul dosarului acela de rectificare carte funciară a reținut recurentul nu a dovedit incidența cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 cod procedură civilă - text de lege pe care și-a întemeiat calea de atac exercitată, motiv pentru care Curtea, în temeiul dispozițiile art. 312 al.1cod procedură civilă a respins recursul ca nefondat.
Astfel, instanța a reținut că intimații-reclamanți au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 600. situat în orașul,-, jud.P prin acte succesive de vânzare-cumpărare (contracte autentificate sub nr.431/1946 și nr.2293/3.10.2001 ) de la bunicul recurentului, numitul G, împrejurare dovedită cu înscrisurile aflate la filele 3-5, 18-20 și 32 dosar.
Deși această premisă a fost avută în vedere de către cele două instanțe de fond și de apel, problema de drept supusă judecății a primit dezlegări nu numai diferite, dar și potrivnice.
Mai mult, judecătorul fondului a considerat că această împrejurare nu împiedică cu nimic dobândirea de către recurent a drepturilor de proprietate asupra terenului înstrăinat de bunicul său, prin efectul prescripției achizitive de 30 de ani, spre deosebire de judecătorii apelului care au constatat că soluția îmbrățișată de instanța de fond este nelegală, prescripția achizitivă neputând opera datorită interdicției statuată de dispozițiile art. 1339 Cod civil.
Raționamentul juridic expus de judecătorii apelului este cel legal, întrucât reglementând obligația de garanție a vânzătorului pentru evicțiune în art. 1339 din Codul Civil, legiuitorul român a sancționat orice fapt sau act, anterior sau ulterior vânzării, săvârșit de către vânzător de natură a-l tulbura pe cumpărător în liniștita folosință a bunului, indiferent că este vorba de o tulburare de fapt sau de drept.
Fiind o obligație patrimonială, după moartea vânzătorului, aceasta se transmite asupra succesorului universal sau cu titlu universal al vânzătorului, fiind prin urmare preluată în speță și de către autorul recurentului, care a avut calitatea de succesor universal al vânzătorului și al cărui unic moștenitor legal este recurentul.
Această obligație dă naștere, în favoarea cumpărătorului, unui mijloc special procedural și personal de apărare - excepția de garanție - efect direct al principiului de drept conform căruia cine trebuie să garanteze pentru evicțiune, nu poate să evingă ( quem de evictione tenet actio eundem agentem repellit exceptio ).
În acest context, reținând că vânzătorului și succesorilor universali sau cu titlu universal ai acestuia le este interzis să evingă, deci să încerce a relua dreptul
înstrăinat cu titlu oneros prin contract, chiar dacă ar putea invoca în acest scop un titlu, se constată că în mod legal dând eficiență dispozițiilor art. 1339 Cod civil, tribunalul a stabilit că recurentul nu se poate prevala de dispozițiile art. 1890 Cod civil, fiind evident că într-o astfel de situație, cel care avea obligația garantării de evicțiune ar ajunge ca tot el să-l evingă pe dobânditorul cu titlu oneros, în speță pe intimații reclamanți.
Raportat la acest principiu de drept reglementat de art. 1339 cod civil susținerea recurentului referitoare la dobândirea dreptului de proprietate, prin uzucapiunea de 30 de ani, chiar și ca efect al posesiei de rea credință, urmează a fi înlăturată, întrucât posesia, indiferent că este de bună sau rea credință este lipsită de efecte juridice, în sensul dobândirii unui drept de proprietate asupra bunului înstrăinat, în relația specială dintre vânzător ( succesor universal sau cu titlu universal al acestuia ) și cumpărător.
Fiind nemulțumit de decizia pronunțată de instanța de recurs, a formulat contestație în anulare reclamantul, invocând aspecte de fond ale cauzei, în sensul că instanța nu a analizat în mod corect actele depuse la dosar, dispozițiile legale ce au incidență, precum și situația de fapt dedusă judecății, din care rezultă că terenul în litigiu nu a fost stăpânit de el ci de către autorii săi, în calitate de tolerați, ci în nume propriu, în condițiile unei posesii utile, apreciind că în mod corect prima instanță a respins acțiunea promovată de către și.
În raport de această situație s- arătat că, tocmai acest aspect nu a fost cercetat de către instanța de recurs, și pe cale de consecință, în baza dispozițiilor art.318 alin.1 teza a II-a cod pr.civilă a solicitat să se admită contestația, să se anuleze decizia nr.1024/3.11.2008 a Curții de APEL PLOIEȘTI și rejudecându-se cauza să se admită recursul, să se modifice decizia tribunalului, iar pe fond să se mențină ca legală și temeinică sentința primei instanțe.
La data de 24 ianuarie 2009, s-au depus la dosar de către intimații, C și concluzii scrise prin care s-a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată și menținerea ca legală și temeinică a deciziei pronunțate de instanța de recurs.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, așa cum au fost prezentate mai sus, reține următoarele: contestatorul a invocat prevederile art.318 alin.1 Teza a II-a codul procedură civilă, arătând că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivului întemeiat pe dispozițiile art.304 pct,9 cod pr. civilă, mai precis asupra motivului că recurentul și autorii acestuia au stăpânit terenul în litigiu, nu în calitate de tolerați ci în nume de proprietari, în condițiile unei posesii utile, că acest motiv ar fi rămas necercetat de către instanță.
Din analiza considerentelor deciziei atacate, în raport de motivul pe care îl invocă contestatorul, rezultă că pe parcursul a două pagini instanța a răspuns acestui motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 cod pr. civilă, cu referire la dobândirea dreptului de proprietate prin efectul posesiei de 30 de ani, fără a fi tolerat ci în nume de proprietar, invocându-se în motivare excepția de garanție contra evicțiunii.
De asemenea, așa cum am arătat mai sus, printr-o motivare amplă instanța printr-un considerent comun a răspuns la toate criticile formulate de către contestator, considerente pentru care, Curtea apreciază că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.318 alin.1 Teza a II-a cod pr. civilă, text de lege care are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare sau modificare precizate în cererea de recurs, iar nu argumentele de fapt sau de drept folosite de contestator în susținerea motivului respectiv, oricât de larg ar fi ele dezvoltate.
Pentru toate considerentele sus menționate, urmează a se respinge contestația în anulare ca nefondată, iar conform dispozițiilor art.274 cod pr. civilă, urmează a obliga contestatorul să plătească intimaților: 2000 lei cheltuieli de judecată către C, 2000 lei cheltuieli de judecată către și 4500 lei cheltuieli de judecată către și, reprezentând onorarii de apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare a deciziei civile nr.1024 pronunțată la 3 octombrie 2008 de Curtea de APEL PLOIEȘTI, formulată de contestatorul, domiciliat în B,-, -. 1,. 16, sector 4, Cod poștal - în contradictoriu cu intimații, ambii domiciliați în B,-, sector 1, Cod poștal -, domiciliat în B,--6,. 42 A,. B,. 46, sector 1, Cod poștal -, CONSILIUL LOCAL, cu sediul în,-, Cod poștal -, Județ P, domiciliată în B,-,. 1,. 2,. 25, sector 1, Cod poștal - și, domiciliat în B,-,. 13 B,. 2,. 77, sector 2, Cod poștal -.
Obligă contestatorul la 2000 lei cheltuieli de judecată către C, 2000 lei cheltuieli de judecată către și 4500 lei cheltuieli de judecată către și, reprezentând onorarii de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Mioara Iolanda Grecu Elena
- - - - - -
Grefier,
Red./tehnored.AP/CC
2.ex.09.02.2009
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120
2.ex.09.02.2009
Președinte:Aurelia PopaJudecători:Aurelia Popa, Mioara Iolanda Grecu Elena
