Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 74/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.74
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Popa
JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Iolanda Mioara Grecu Elena
- -
Grefier - escu
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în B, str. -, Nord,.18.E,.7,.27, cod poștal -, județul B, împotriva deciziei civile nr. 337 din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul pârât STATUL ROMÂN - PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul reclamant și intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Procedura îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recurentul a depus la dosar concluzii scrise, iar intimatul pârât depus la dosar întâmpinare, ambele părți solicitând judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău sub nr-, reclamantul a chemat în judecată Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea la plata sumei de 440.000 RON reprezentând: 420.000 RON compensare lipsă folosință prin lipsire ilegală de proprietate și 20.000 RON, daune morale, pentru încălcarea dreptului de proprietate.
În fapt, reclamantul a arătat că în anul 1977, fără a se respecta dispozițiile Constituție din 1965, familia sa a fost deposedată de o proprietate, clădire cu destinație locuință și anexe gospodărești totalizând 143 mp și suprafața de 250 mp teren aferent construcțiilor, imobil situat în B,-.
A mai arătat reclamantul că pentru aceste proprietăți nu a primit nicio indemnizație echitabilă și rezonabilă de la pârât, până în prezent.
Reclamantul a mai susținut că din luna octombrie 1977 și până în prezent, ca unic moștenitor, are dreptul la o compensație pentru lipsire ilegală de proprietate, potrivit practicilor internaționale.
De asemenea, reclamantul a mai susținut că, cererea sa este o cerere accesorie unei acțiuni în revendicare imobiliară în echivalent.
La solicitarea instanței, reclamantul a depus o cerere modificatoare, prin care a adăugat un nou capăt de cerere, astfel că, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1200 RON, pentru fiecare lună întârziere, începând cu 15.04.2008 și până la plata efectivă a sumei ce reprezintă compensarea lipsei de câștig rezultată din lipsa ilegală de proprietate.
Reclamantul a mai precizat faptul că prezenta acțiune este o cerere accesorie a unei acțiuni în revendicare (restituire, retrocedare) imobiliară în echivalent pentru un imobil ce a fost confiscat autorului său de autoritățile comuniste, iar sumele de 420.000 lei și 1200 lei lunar sunt solicitate cu titlu de prejudiciu material, fiind legate de lipsirea ilegală de proprietate, precum și de imposibilitatea în care se află în prezent, de a se bucura de bunul său, în sensul exploatării în folosul propriu.
În termen legal, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, întrucât în dosarul nr-, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu același pârât, obligarea acestuia la despăgubiri pentru imobilul situat în-, jud. B, confiscat fără acordare de despăgubiri, iar prin sentința civilă nr.264/23.02.2007, Tribunalul Buzăua respins acțiunea ca neîntemeiată, soluție menținută prin decizia civilă nr.250 din 21.05.2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI.
Pe fondul acțiunii, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată motivat de faptul că preluarea imobilului s-a făcut de la tatăl reclamantului care, prin cererea din 23 septembrie 1977, a precizat că este de acord cu demolarea imobilului în vederea sistematizării străzii -, cu condiția acordării unui apartament cu trei camere și a despăgubirilor legale.
A mai susținut pârâtul că după preluare, construcția a fost demolată, iar din totalul terenului de 250 mp a fost afectată de lucrările de sistematizare doar suprafața de 44 mp teren, diferența de 206 mp fiind înstrăinată de reclamantul cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2039 din 8 iulie 1998.
De asemenea, s-a mai susținut că prin sentința civilă nr.183 din 21.02.2006 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr.1371/2005, s-a stabilit valoarea estimativă a imobilului format din construcțiile și terenul aferent, în suprafață de 44 mp, preluate fără titlu valabil în anul 1977 și care nu pot fi restituite în natură, întrucât construcția a fost demolată în întregime, iar terenul este ocupat de un drum public de interes național, la suma de 53043,82 lei, suma pentru care se acordă despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005.
În ceea ce privește compensarea lipsei de câștig prin lipsirea ilegală de proprietate, pârâta a relatat că imobilul casă de locuit a fost demolat imediat preluării, iar terenul a fost ocupat prin sistematizarea străzii - și DN 2 E 85, astfel că, Statul Român nu le-a folosit în scopul obținerii de venituri și nu a încasat chirie pentru folosirea lor.
În condițiile în care restituirea în natură nu este cu putință, iar în cauză nu s-a dovedit că Statul Român și-ar fi însușit produsele civile rezultate din folosirea acestor bunuri, consideră că nu poate fi obligat la plata de despăgubiri pentru lipsa de folosință a construcțiilor și a terenului.
Prin sentința civilă nr.3952 din 11.07.2008 Judecătoria Buzăua respins excepția privind autoritatea de lucru judecat, precum și acțiunea formulată și completată, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1201 Cod civil.
Pe fondul acțiunii, instanța de fond a reținut că reclamantul este unic moștenitor al defunctului său tată, care a deținut în B pe- un imobil casă de locuit și teren aferent, imobil ce a fost preluat de stat în anul 1977, prin cererea nr.23/1977, acesta fiind de acord cu demolarea în vederea sistematizării zonei -, iar în schimb a primit un apartament cu trei camere și despăgubiri legale.
S-a mai reținut că, după preluare, construcția a fost demolată, iar din totalul terenului de 250 mp, doar suprafața de 44 mp a fost afectată lucrărilor de sistematizare, diferența fiind înstrăinată de reclamant prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2039/1998, iar prin sentința civilă nr.183 din 21.02.2006 a Tribunalului Buzău, s-a stabilit valoarea estimativă a imobilelor și terenului de 44 mp la suma de 153.043,82 lei, despăgubiri acordate conform Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Instanța a apreciat că pârâtul nu poate fi obligat la despăgubiri pentru lipsa de folosință, atât timp cât nu a încasat venituri și chirii pentru folosirea acestora.
Față de daunele morale solicitate, instanța a apreciat că reclamantul, chiar dacă a suferit un prejudiciu moral, a fost suficient compensat potrivit legislației în vigoare la acea dată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul, care a criticat considerentele reținute de instanța de fond în sensul că tatăl său a primit un apartament cu trei camere și despăgubiri legale, deși, în realitate, apartamentul a fost "cu chirie" nu în proprietate, iar despăgubirile nu au fost acordate nici până în prezent.
De asemenea, apelantul a invocat că instanța de fond a reținut că statul nu a încasat chirie și nici nu a obținut venituri, astfel încât, nu s-ar justifica plata despăgubirilor pentru lipsa de folosință, fără a se constata că a solicitat compensarea lipsei de câștig fiindu-i încălcat dreptul de folosință a bunului propriu.
Referitor la capătul de cerere privind plata daunelor morale, recurentul a criticat nemotivarea acestuia de către instanța de fond, fiind invocată în acest sens practică
Intimatul B, în numele Statului Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, a formulat întâmpinare prin care a invocat aceeași situație de fapt reținută și de instanța de fond, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
În privința daunelor morale, intimatul a relatat că prejudiciul solicitat
de apelant nu a fost dovedit, astfel încât soluția instanței de fond de respingere a acestui capăt de cerere este legală.
Tribunalul Buzău, prin decizia civilă nr.337 din 12 noiembrie 2008, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul, reținând că prin cererea nr.23/1977, tatăl reclamantului și-a exprimat acordul cu privire la demolarea casei de locuit, în vederea sistematizării zonei -, primind în schimb un apartament cu trei camere și întrucât doar suprafața de 44 mp a fost afectată lucrărilor de sistematizare, diferența de teren până la 250 mp a făcut obiectul înstrăinării prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2039/1998.
S-a mai reținut că prin cererea completată dedusă judecății, reclamantul a solicitat despăgubiri reprezentând compensarea lipsei de câștig pentru imobilul confiscat, iar sentința a fost criticată și sub aspectul că instanța de fond a reținut că tatăl reclamantului a primit în proprietate un apartament cu trei camere.
Față de această critică, tribunalul a apreciat că aceasta nu este fondată, atâta timp cât tatăl acestuia și-a exprimat acordul prin cererea nr.23/1977 cu privire la demolare, iar pe de altă parte, nici susținerea apelantului în sensul că apartamentul primit în schimb a fost dobândit cu chirie nu este dovedit.
S-a reținut, totodată, că reclamantul-apelant a solicitat compensarea lipsei de câștig privind imobilul demolat și suprafața aferentă de 250 mp, fără a evoca situația reală de fapt, în sensul că doar terenul de 44 mp poate face obiectul cauzei, întrucât diferența de până la 250 mp a fost înstrăinată de apelant prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2039/1998. Această situație privind evoluția în timp a suprafeței de teren aferentă casei a fost invocată de pârât în întâmpinarea depusă la fond și în apel, necontestată de apelant.
În ce privește această diferență, de 44 mp, pentru care se invocă încălcarea dreptului de folosință a bunului propriu, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr.183/21.02.2006 a Tribunalului Buzăus -a stabilit valoarea estimativă a casei de locuit demolate și terenului de 44 mp, la suma de -,82 lei cu titlu de despăgubiri, ce au fost acordate conform Titlului VII din Legea nr.247/2005.
În condițiile în care pentru imobilul demolat reclamantul-apelant a rămas în prezent proprietar cu un apartament cu 3 camere și cu despăgubiri în valoare de -,82 lei ce urmează a fi primite, tribunalul a apreciat că solicitările apelantului sunt nefondate, întrucât așa cum a reținut și instanța de fond în mod corect, acesta a fost pe deplin compensat în baza legislației în vigoare de care reclamantul a uzat.
Referitor la critica privind daunele morale, Tribunalul Buzăua reținut că apelantul nu a dovedit și nu a explicat în niciun fel suferința psihică cauzată, în condițiile în care autorul și-a exprimat acordul privind demolarea.
În acest sens, tribunalul a reținut că simpla invocare a regimului comunist și amenințările la care ar fi fost suspus autorul său, nu sunt de natură să conducă la admisibilitatea acestui capăt de cerere.
S-a mai arătat că apelantul-reclamant s-a rezumat la invocarea practicii CEDO care, deși este obligatorie și a dezlegat o serie de spețe, aceasta nu poate constitui un șablon aplicabil tuturor cauzelor deduse judecății, întrucât daunele morale solicitate trebuie dovedite și interpretate în funcție de legislația fiecărui stat în parte.
Împotriva acestei decizii declarat recurs reclamantul, pentru următoarele motive:
O primă critică este că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea legii, instanța nu s-a pronunțat asupra unor dovezi administrate, dovezi ce erau hotărâtoare pentru soluționarea cauzei (art. 304 pct.8,9,10 pr.civilă).
Se susține de recurent că prin hotărârile pronunțate i-au fost încălcate atât dreptul la un proces echitabil, cât și dreptul de proprietate.
Se critică hotărârea instanței de apel pentru că s-a reținut greșit faptul că tatăl său și-a exprimat acordul prin cererea din 29.09. 1977, din moment ce acest acord a fost luat sub violență și, mai mult, în înscris se precizează că în situația în care nu sunt satisfăcute cele două condiții și nu au fost respectate, el nu este de acord cu demolarea.
O altă critică este că eronat au reținut instanțele că s-a primit un apartament în proprietate, iar față de această eroare, depune la dosar adresa nr. 119/2006 eliberată de B, contractul de închiriere nr. 39/1978 și contractul de vânzare-cumpărare nr. 9564/1992.
Se solicită admiterea recursului și pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.
La data de 28 ianuarie 2009, Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat întrucât preluarea imobilului s-a făcut de la tatăl reclamantului, care prin cererea din 23.12.1977 a precizat că este de acord cu demolarea imobilului în vederea sistematizării străzii -, cu condiția acordării unui apartament cu 3 camere și a despăgubirilor legale.
Arată intimata că după preluare, construcția a fost demolată iar din totalul terenului de 250 mp a fost afectată de sistematizare doar suprafața de 44 mp, diferența de 206 mp teren a fost înstrăinată de reclamant cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2039/1998.
De asemenea, intimata arată că prin sentința civilă nr.183/2006 a Tribunalului Buzăus -a stabilit valoarea estimativă a imobilului format din construcție și terenul aferent în suprafață de 44 mp, preluate fără titlu valabil în anul 1977 și care nu pot fi restituite în natură întrucât construcția a fost demolată în întregime, iar terenul este ocupat de un drum public de interes național, la suma de -,82 lei, care reprezintă despăgubiri în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Referitor la susținerile reclamantului, potrivit cărora apartamentul a fost cu chirie, nu în proprietate, în mod corect instanța a reținut că susținerile apelantului nu au fost dovedite.
Apreciază intimata că în condițiile în care restituirea în natură nu este cu putință, iar în cauză nu s-a dovedit că Statul Român și-a însușit produsele civile rezultate din folosirea acestor bunuri, nu poate fi obligată la plata de despăgubiri civile pentru lipsa de folosință a acestora.
În privința daunelor morale, intimata arată că, chiar și în situația în care reclamantul ar fi suferit un asemenea prejudiciu, acesta poate fi acoperit prin
recunoașterea preluării fără drept a imobilului de către stat și, mai mult, nu s-a dovedit prejudiciul moral care i s-a produs personal după 1990.
Analizând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va reține că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe art.304 pct. 8 pr.civilă, în sensul că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, Curtea va reține că aceasta este nefondat întrucât recurentul nu a arătat în ce constă schimbarea naturii sau înțelesului actului juridic, pentru că simpla afirmație nu este suficientă pentru a se admite recursul.
Nu există niciun dubiu cu privire la acordul autorului recurentului în ceea ce privește demolarea imobilului pentru sistematizare, întrucât în cererea de la fila 5 dosar recurs, rezultă clar acest acord. Recurentul nu a administrat probe din care să rezulte că asupra autorului său s-au efectuat violențe la momentul când a formulat cererea.
Critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 pr.civilă, este nefondată întrucât recurentul nu a arătat în ce a constat încălcarea dispozițiilor legale în litera sau spiritul lor.
Susținerea recurentului că instanțele au reținut în mod eronat că s-a primit în schimb un apartament în proprietate, urmează a fi respinsă întrucât această critică se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 11 pr.civilă, și nu pct. 10 pr.civilă, cum greșit a invocat recurentul, în condițiile în care aceste texte de lege au fost abrogate prin OUG nr.138/2000.
Critica recurentului că i s-au încălcat atât dreptul la un proces echitabil, cât și dreptul de proprietate, urmează a fi respinsă întrucât, pe de o parte, pentru imobilul preluat abuziv de către stat prin sentința civilă nr. 183/2006 a Tribunalului Buzăus -a admis acțiunea recurentului, s-a dispus anularea dispoziției emisă de Primăria B, stabilind valoarea estimată a imobilului format din construcție și terenul aferent în suprafață de 44 mp, situat în B, str. -, fost nr. 16, la suma totală de -,82 RON, despăgubiri ce urmează a se acorda în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Pe de altă parte, recurentului nu i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, deoarece acesta s-a adresat instanței naționale cu o cerere ce a fost soluționată în fond, în apel și în recurs.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 pr.civilă, urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul, domiciliat în B, str. - Nord,.18.E,.7,.27, cod poștal -, județul B împotriva deciziei civile nr. 337 pronunțată la 12 noiembrie 2008 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul STATUL
ROMÂN - prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Iolanda Mioara Grecu Elena
- - - - - -
Grefier,
escu
Red.ES
Tehnored.PJ
2 ex/ 2.02.2009
f- Judecătoria Buzău
a- Tribunalul Buzău
, a
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Aurelia PopaJudecători:Aurelia Popa, Iolanda Mioara Grecu Elena
