Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 734/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.734
Ședința publică din 25 iunie 2009
PREȘEDINTE: Carmina Orza
JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile de apel nr. 807/A/21.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați, și Municipiul L reprezentat de Primar, având ca obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocata pentru pârâții intimați și și consilier juridic pentru pârâtul intimat Municipiul prin Primar, lipsă, fiind reclamanta recurentă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind de formulat alte cereri instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocata pentru pârâții intimați și pune concluzii de respingere a recursului, conform întâmpinării depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru pârâtul intimat Municipiul prin Primar pune concluzii de respingere a recursului, conform motivelor invocate în concluziile scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Lugoj, sub nr. 2364/252/08.10.2007, reclamanta cheamă în judecată pe pârâții și, solicitând rectificarea cărții funciare nr. 8173 Român, cu privire la imobilul cu nr. cad. 3763,3764,3765/30,în sensul radierii dreptului de proprietate înscris asupra construcțiilor în favoarea pârâților sub B - 10-11; radierea dreptului de proprietate înscris sub B 6 pe numele Statul Român, revenirea la situația anterioară de carte funciară, în sensul menținerii înscrierii de sub B 3, B 4 și B 5 dreptului său de proprietate asupra acestor construcții și să fie obligați pârâții să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul de mai sus.
Reclamanta arată în fapt că imobilul în cauză a fost dobândit de ea prin cumpărare în anul 1965 și că în anul 1980 și-a exprimat dorința de a pleca din România în Germania, situație în care, în baza Decretului nr. 223/1974, prin decizia nr. 1298/06.07.1980, Statul Român a preluat fără plată imobilul (casă și teren) în proprietatea sa, și că în anul 1993 s-a adresat Primăriei Municipiului L cu o cerere ce a fost înregistrată sub nr. 13031/13.09.1993, prin care a solicitat să nu fie vândut chiriașilor ci să-i fie restituit ei în natură, dar că nici până în prezent nu a primit răspuns la cererea respectivă iar imobilul a fost vândut chiriașilor, în baza Legii nr. 112/1995 pârâților și, neuzând de prevederile Legii nr. 10/2001, ci a înțeles să formuleze prezenta acțiune.
În drept, î-și întemeiază cererea pe dispozițiile art. 34 și 35 din Legea nr. 7/1996 și art. 480 Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 985/06.05.2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Lugoj respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâților și ca și Municipiul L - prin Primar - pentru Statul Român.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt și drept că proprietari asupra imobilului în litigiu sunt în prezent pârâții și asupra construcțiilor, prin cumpărare, în baza Legii nr. 112/1995, anterior cumpărării pârâții fiind chiriași ai acestui imobil și Statul Român asupra terenului.
Statul Român a devenit proprietar asupra construcțiilor și terenului în anul 1980, în baza deciziei nr. 12343/1980 a fostului Consiliu Popular Județean T, emisă în baza Decretului nr. 223/1974, prin preluare de la reclamantă, care a părăsit țara pentru a se stabilii în Germania și care avea în proprietate imobilul din anul 1965, prin cumpărare.
Deși Legea nr. 10/2001 stabilește o procedură specială pentru restituirea către foștii proprietari, în natură, sau echivalent bănesc a unor imobile preluate abuziv, fără titlu de către stat, precum și un termen în care se poate solicita restituirea, reclamanta nu s-a folosit de drepturile conferite de această lege și nu a solicitat restituirea imobilului, formulând însă prezenta acțiune.
Obiectul cererii dedusă judecății îl constituie rectificarea cărții funciare, în sensul radierii înscrierilor de sub B 10 și B 6 și revenirea la situația anterioară de carte funciară, cea a înscrierilor de sub B 3,B4 și B5, înscrierii în baza cărora este evidențiat dreptul de proprietate asupra acestui imobil, pe numele reclamantei și revendicarea imobilului de la pârâți.
Temeiul de drept al acțiunii reclamantei îl constituie art. 34 și 35 din Legea nr. 7/1995 și art. 480 Cod civil.
Potrivit art. 34 din Legea nr. 7/1996, orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că: înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; dreptul înscris a fost greșit calificat; nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea ori înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală, actuală a imobilului.
În speță, nici una dintre cele patru situații nu sunt constatate printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, înscrierile a căror rectificare se solicită făcându-se în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâții cu SA, (22), prin care aceștia au dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor și decizia nr. 12343/1980 a Consiliului Popular Județean T, prin care imobilul a trecut în proprietatea Statului Român. Aceste titluri nu au fost anulate prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Anularea contractului nu a fost cerută de reclamantă iar cu privire la decizia menționată, deși reclamanta s-a adresat în acest sens instanței, acțiunea sa a fost respinsă prin sentința civilă nr. 544/2006 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. 3157/2005(sentință rămasă definitivă prin respingerea recursului, prin decizia Tribunalului Timiș nr. 9368/2006, 50 - 53).
Cât privește revendicarea imobilului, nici acest capăt de cerere nu este întemeiat, deoarece acțiunea în revendicare poate fi exercitată doar de proprietar în temeiul drepturilor conferite acestuia, de dispozițiile art. 480 Cod civil, dar în speță reclamanta nu a dovedit că are această calitate și față de cele de mai sus, acțiunea reclamantei fiind con siderată neîntemeiată a fost respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamanta și prin decizia civilă nr. 807/A/21.11.2008, Tribunalul Timiș respinge apelul declarat de reclamantă, confirmând soluția primai instanțe, dar complinind motivarea acestei prime instanțe cu aceea că soluția celei din urmă este în concordanță cu jurisprudența CEDO, vizând un proces echitabil.
Împotriva acestei decizii civile de apel a declarat recurs, în termen legal, reclamanta, solicitând modificarea ei, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în sensul că în rejudecare să-i fie admisă acțiunea, motivând în esență că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii, acțiunea reclamantei în rectificare de carte funciară, revenire la situația anterioară și revendicare fiind perfect admisibilă, căci Legea nr. 10/2001 nu interzice prin nici o dispoziție acțiunea în rectificarea de carte funciară.
Intimații pârâși și prin întâmpinarea de la dosar ( 13 - 14) solicită respingerea recursului reclamantei, iar prin concluziile scrise de la dosar ( 18 - 19) și intimatul pârât Municipiul L - prin Primar - solicită respingerea recursului reclamantei.
Verificând decizia civilă recurată prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă și în raport d emotivul de recurs invocat, față de starea de fapt din dosar, ca și de probele administrate în cauză, Curtea stabilește că recursul de față al reclamantei este nefondat, urmând ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, să fie respins ca atare, deoarece bine și cu temei a fost respins și apelul aceleiași reclamante.
Într-adevăr, examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că decizia civilă recurată este legală și temeinică, întrucât instanța de apel a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, prev. de art. 34 și 35 din Legea nr. 7/1996 și art. 480 Cod civil, când a confirmat soluția primei instanțe, neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică, de natură să atragă casarea ori modificarea deciziei civile atacate, conform art. 306 al. 2 Cod procedură civilă, corect fiind respins apelul reclamantei, criticile formulate în recurs nefiind întemeiate.
Astfel, Curtea stabilește că motivul de recurs invocat, prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu este incident în cauză, întrucât decizia civilă recurată nu este lipsită de temei legal și nici nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, de vreme ce, în dosar este bine statuat că nu sunt îndeplinite nici una dintre cele patru situații legale, reglementate în ar.t 34 din Legea nr. 7/1996, privind cadastrul și publicitatea imobiliară, vizând rectificarea înscrierilor în cartea funciară, în condițiile în care, titlurile de proprietate sus-menționate nu au fost legal anulate printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, iar reclamanta recurentă nesolicitând anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC SA, T și pârâții intimați și ( 22 dos fond), după cum aceeași reclamantă nu a dovedit nici că are calitatea de proprietară, care s-o îndreptățească să exercite acțiunea în revendicare conform art. 480 Cod civil, încât deci, bine și cu temei pentru aceste considerente sus-expuse, prima instanță a dispus respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, soluție confirmată și de Tribunalul Timiș, prin respingerea apelului reclamantei, fiind deci și cazul respingerii prezentului recurs al aceleiași reclamante.
Această soluție, a respingerii recursului reclamantei se impune pentru că instanța de apel - ca și cea de primă instanță - nu a făcut o greșită aplicare a legii în materie, când a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, înscrierea pârâților intimați și în cartea funciară în litigiu făcându-se corect, întrucât proprietar tabular la momentul încheierii respectivului contractului de vânzare-cumpărare era Statul Român și pentru că imobilul în discuție era unul preluat în baza Decretului nr. 223/1974, regimul lui juridic fiind reglementat de art. 22 al. 1 din Legea nr. 10/2001, conform căreia, recurenta trebuia să i se conformeze exigențelor ei, de a-și exercita prerogativa notificării persoanei juridice deținătoare prin executorul judecătoresc și în termenul legal, ceea ce reclamanta nu a făcut și de aceea în mod just i-a fost respinsă acțiunea de față, soluția pronunțată în cauză fiind în concordanță și cu jurisprudența CEDO.
Curtea mai observă că imobilul în litigiu a fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995, pârâților, iar contractul de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul acestei legi nu a fost legal anulat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă și nici nu s-a cerut aceasta de altfel și drept urmare nu se pune problema comparării titlurilor, în sensul că titlul recurentei ar fi preferabil celui al pârâților, așa cum eronat mai arată reclamanta în recursul său.
Așa fiind, în raport de toate considerentele ce preced și cum nici una din criticile formulate în recurs nu sunt întemeiate, ele nefiind de natură să facă admisibil acest recurs și să influențeze soluția pronunțată în cauză, de către instanța de apel, care este deci corectă sub aspectele semnalate, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat acest recurs al reclamantei, menținând în vigoare decizia civilă atacată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele din dosarul cauzei și cu respectarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil și căruia îi este specific, în sensul rezolvării prezentului litigiu în limitele investirii instanței, recurenta nedovedind incidența în cauză a motivului de recurs invocat, prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, potrivit tuturor argumentelor de mai sus expuse pe larg de
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, aflată în culpă procesuală, ca parte căzută în proces, recurenta reclamantă de mai sus va fi obligată să le plătească intimaților pârâți și - la cererea acestora - suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial, justificat cu împuternicirea avocațială din 03.06.2009 și chitanța aferentă seria 26, nr. -, din aceeași dată, ambele ale Baroului T, aflate la fila 11 și respectiv 17 din dosarul cauzei din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile de apel nr. 807/A/21.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosarul nr-.
Obligă recurenta reclamantă de mai sus să plătească intimaților pârâți și suma de 1000 lei cheltuieli de judecată, în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /30.06.2009
Tehnored /07.07.2009
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Carmina OrzaJudecători:Carmina Orza, Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat
