Obligație de a face. Decizia 735/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR.735

Ședința publică din 25 iunie 2009

PREȘEDINTE: Carmina Orza

JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcăriță

JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat

GREFIER:- -

S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanții ȘI, împotriva deciziei civile nr. 147 din 02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați DE SRL A și MUNICIPIUL A PRIN PRIMAR, având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că reclamanții recurenți au solicitat judecarea cauzei și în lipsa lor, conform prevederilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, situație față de care lasă cauza în pronunțare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, constată că prin sentința civilă nr. 8904 din 25 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Arads -a respins acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții SC de SRL și Municipiul A reprezentat de primar. Au fost obligați reclamanții să plătească pârâtei SC de SRL suma de 500 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanța a reținut următoarele: în anul 1990 pârâta de SRL a cumpărat construcția de, terenul intravilan rămânând în continuare în proprietatea Statului.

Din CF nr. 58723 A, respectiv din contractul menționat reiese că pârâta de a dobândit cu titlu de cumpărare doar construcția de.

În fapt construcția este folosită de pârâta de SRL, care legal însă nu este titulara vreunui drept real asupra acestei magazii, neavând calitate procesuală pasivă în acest sens.

Instanța reține că nu se poate prezuma că prin vânzarea ui de s-a vândut și magazia, atâta timp cât aceasta nu apare în convenția părților. Municipiul A este proprietara terenului împrejmuit cu zid, casa reclamanților edificată în anii 1950, conform expertizei (din CF nr.57778 A reiese anul 1930) este construită anterior ui de și zidului împrejmuitor, acestea datând din anul 1896.

împrejmuiește doar de, din acest punct de vedere, art.606 cod civil prevede că dacă doar una dintre proprietăți este îngrădită, gardul nu poate fi prezumat comun. Pe de altă parte el este construit o dată cu de, cu mult înainte de casa reclamanților.

magaziei edificată între anii 1974-1990, nu depășește zidul, fiind oprit chiar pe limita exterioară a acestuia.

Tot din raportul de expertiză reiese că nu există distanță între imobilul reclamanților și zidul ui de, întrucât casa reclamanților este lipită de zidul proprietatea Municipiului A, aceasta în condițiile în care casa este după cum s-a reținut și mai sus construită mult ulterior ui de. În aceste condiții, reclamanții sunt cei care încalcă prevederile art.610 și art.611 Cod civil, care stabilesc că proprietarii au obligația de a respecta distanța stabilită prin reglementări sau obiceiul locului, față de fondul vecin și să nu deschidă ferestre de vedere, balcoane la o distanță mai mică decât cea prevăzută de lege, respectiv 1,90 și 0,6, după cum vederea este directă, perpendiculară sau piezișă, oblică asupra fondului învecinat. de aerisire și lumină pot fi făcute la orice distanță și înălțime.

Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel reclamanții și solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat în scris schimbarea în totalitate a hotărârii apelate și admiterea acțiunii având ca obiect obligație de a face cu cheltuieli de judecată.

În motivarea apelului se arată că hotărârea instanței a fost pronunțată cu încălcarea flagrantă a legii și a logicii juridice. Instanța trebuia să analizeze succesiunea în timp a edificării celor trei construcții, precum și titularii dreptului de proprietate, defalcat, sub aspect temporal, până în prezent. Astfel în privința datei edificării în timp a celor trei construcții implicate, imobilul reclamanților, zidul despărțitor și magazia, succesiunea temporală nu poate fi tăgăduită, eventual se poate nuanța asupra anilor. Este evident că întâiul edificat a fost zidul comun. urmat de imobilul reclamanților care potrivit ultimilor informații datează din 1990. În privința magaziei aceasta, potrivit expertizei a fost apreciată ca datând din anii 1974-1990.

În intervalul 1974- 1990, tot Statul Român, a edificat magazia din discuție și, în logica instanței probabil în 1900 edificat un imobil lipit de zidul despărțitor și a deschis o fereastră,pe care s-a gândit să o astupe mai mult. La data edificării magaziei, de către Statul Român cum statuează instanța, imobilul reclamanților se găsea tot în proprietatea Statului Român, aidoma, zidului despărțitor ce aparține aceluiași proprietar, Statul Român. Practic, toate celelalte construcții implicate în litigiu au aparținut până la data de 18 martie 1998 Statului Român. Se arată că nu li se poate imputa lor că la 1900 Statul român încălcat, eventual dispozițiile art. 610 și art. 611 cod civil, mai mult din toate înscrisurile depuse, chiar de către Municipiul A, reiese indubitabil că magazia în discuție este o construcție provizorie cu toate consecințele juridice ce le atrage această situație față de situația imobilului reclamanților.

Prin întâmpinare Municipiul A reprezentat prin primar a solicitat respingerea apelului ca nefondat. Reclamanților nu le este admisibil să revendice un drept asupra a aceea ce nu au dobândit prin cumpărare, respectiv a unui drept de proprietate asupra împrejmuirii de la imobilul din A- A, care aparține exclusiv acestui imobil. Se mai arată că instanța de fond a apreciat corect asupra aspectului încălcării prevederilor legale,de însăși apelanții - reclamanți în cauză. După cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, nu există distanță între imobilul reclamanților și zidul ui de, întrucât casa reclamanților este lipită de zidul proprietatea Municipiului A, aceasta în condițiile în care casa este construită mult ulterior ui de. În drept își întemeiază întâmpinarea pe codul d e procedură civilă, codul civil și Ordinul nr. 2314/2004 al Ministrului Culturii și cultelor, privind aprobarea monumentelor istorice, actualizată și a monumentelor istorice dispărute.

Intimata SC de SRL A, prin întâmpinare arată cu referire la fondul cauzei, așa cum rezultă și din raportul de expertiză, magazia construită în curtea ui de nu încalcă în nici un mod proprietatea apelanților având un rol de protecție a zidului împrejmuitor, monument istoric.

În ceea ce privește deschiderea de "aerisire și vedere" pe care o invocă apelanții, consideră că aceasta a fost realizată ilegal și abuziv, probabil de către actualii locatari ai imobilului din-. În drept invocă dispozițiile art. 115-119,289 al.2 cod.pr. civilă.

Prin decizia civilă nr. 147 din 2 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- a fost respins apelul formulat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.8904 din 25.XI.2008 pronunțată de Judecătoria Arad - Secția Civilă în dosarul civil nr-.

Pentru pronunța această deciziei Tribunalul Arada reținut următoarele:

Contrar susținerilor apelanților hotărârea apelată nu a fost pronunțată cu încălcarea flagrantă a legii și a logicii juridice. Dimpotrivă argumentarea instanței are la bază raportul de expertiză efectuat în cauză care reprezintă o probă câștigată și care a fost administrată tocmai în vederea soluționării corecte a cauzei și aflării adevărului, care a fost însușită de către părți, astfel cum rezultă din încheierea de ședință din 18 noiembrie 2008 când reprezentantul reclamanților și a pârâților au arătat că nu au obiecțiuni la raportul de expertiză în construcții civile și când reprezentantul reclamanților a apreciat că nu mai este necesară efectuarea unei expertize topografice, renunțând la această probă.

De altfel expertul a constatat că pe limita de proprietate dintre imobilele de pe str. - nr.6 și str. - nr. 9 se află trei construcții: casa parter a apelanților situată pe str. - nr.6; zidul împrejmuitor al incintei clădirii monument istoric " de " de pe- A proprietatea intimatei Municipiul A și construcția parter magaziei cu dimensiunile în plan 2,40/ 7,30 din incintă. În ce privește data edificării în timp a celor trei construcții expertul a apreciat că edificatul - casa apelanților fost ridicată în anul 1950-1960; magazia în anul 1974 și zidul împrejmuitor dintre cele două construcții edificat între anii 1896-1900 conform fotografiei datate 1900- anexă la raportul de expertiză. De altfel în considerentele hotărârii instanța reține succesiunea în timp a edificării construcțiilor, înlăturând în acest fel adresa emisă de Direcția județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național A nr. 133/25.02. 2008 în care s-a precizat că, clădirea magazia se presupune că este contemporană cu turnul de și care evident nu se coroborează nici cu concluziile raportului de expertiză și nici cu aceea fotografie din anul 1900. Prin urmare casa apelanților a fost construită ulterior zidului împrejmuitor dintre cele două construcții care a existat cu circa 50-60 ani, înainte.

din peretele al casei apelanților a fost realizată odată cu construcția casei în anii 1950-1960 fiind anterioară construirii magaziei, însă este cu certitudine ulterioară construirii gardului și amenajarea curții.

Apelanții au cumpărat imobilul la 18.03.1998, compus din casă și o cotă parte aferentă din teren de la Statul român cealaltă cotă din teren aparține Municipiului La data cumpărării împrejmuirea exista în formă și starea actuală.

În ce privește critica apelanților că instanța de fond nu s-a preocupat de sintagma heteroclită fereastra de aerisire și vedere, din raportul de expertiză efectuat rezultă că raportat la dimensiunile golului calculat de expert că există o fereastră de aerisire și nu de vedere, însă raportat la obiectul dedus judecății este evident că aspectele relevate de apelanți cu privire la astuparea ferestrei de aerisire nu au fost analizate de prima instanță întrucât exced obiectul judecății. De altfel chiar apelanții în motivele de apel arată că o astfel de situație ar atrage incidența unei obligații de a face din partea celui care ar fi încălcat dreptul.

Susținerile apelanților că nu pot efectua lucrările de reparații și renovare a casei pe o lungime de 7,30 și o înălțime de 1,2 datorită acoperișului magaziei este contrazisă de concluziile din raportul de expertiză în sensul că există posibilitatea întreținerii peretelui dinspre de cu acceptul proprietarului magaziei și a incintei. Din probatoriu administrat rezultă că acoperișul magaziei nu depășește zidul despărțitor fiind oprit la limita exterioară astfel că nu trece peste proprietatea apelanților.

Împotriva deciziei civile nr. 147 din 02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- au declarat recurs reclamanții și, solicitând admiterea acestuia și modificarea în totalitate a hotărârilor atacate în sensul admiterii acțiunii.

În motivarea recursului s-a arătat că instanța de apel a oferit o motivare diferită de aceea a primei instanțe, rezumându-se la formulări vagi cu un grad mare de generalitate.

În continuare sunt prezentate chestiuni vizând starea de fapt legate de "astuparea ferestrei de aerisire", și efectuarea reparațiilor de renovare la imobilul din litigiu.

Se arată că o magazie, construcție provizorie, fără autorizație, aduce atingere dreptului de proprietate al reclamanților, care se văd nevoiți să solicite acordul deținătorului acelei magazii.

În finalul recursului se fac susțineri legate de acoperișul magaziei și modul în care acesta depășește sau nu limita exterioară.

În drept, recurenții au invocat motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.

La filele 14 - 19 dosar intimații Municipiul A, prin Primar și de SRL, au formula întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului declarat de către reclamanți deoarece aspectele invocate de către aceștia cu privire la fereastra din peretele al casei și lucrările de reparații pe aliniamentul de vecinătate, nu au fost probate și nu se prezintă în sensul celor arătate de către reclamanți.

Examinând recursul prin prisma celor arătate și în condițiile prev. de art. 304 rap. la art. 306 și art. 312 Cod procedură civilă, se reține că acesta este nefondat.

Recurenții au indicat, în ordine motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 7 - 9 Cod procedură civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, hotărârea atacată cu recurs poate fi modificată dacă aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii, ori străine de natura pricinii.

Decizia Tribunalului Arad, atacată cu recurs a menținut ca legală și temeinică sentința civilă nr. 8904 din 25.11.2008, pronunțată de Judecătoria Arad, cu o motivare, în sinteză stării de fapt, rezultată din probele administrate, în special raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză.

Starea de fapt reținută de instanța de apel, este în sensul soluției adoptate, și nu, cum greșit susține recurenții, în sensul soluției afirmative de admitere a apelului.

Ca atare, nu se poate susține că hotărârea instanței de apel este nemotivată sau ar cuprinde motive contradictorii ce ar infirma soluția adoptată în dispozitiv, respectiv aceea de respingere a apelului.

Față de cele arătate motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, nu este incident în cauză.

Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, hotărârea atacată cu recurs poate fi modificată, dacă instanța care a pronunțato-o a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, iar potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă aceeași hotărâre poate fi modificată dacă fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Din actele și lucrările cauzei rezultă că Tribunalul Arad a interpretat în mod corect conținutul acțiunii și al raportului juridic dintre părți, reținând că edificările imobilelor în discuție, sau produs anterior anului 1989, și anterior constituirii dreptului real de proprietate al reclamanților, drept care se fundamentează pe dispozițiile Legii nr. 112/1995.

Față de această împrejurare, instanța de apel, confirmând soluția primei instanțe, a reținut că fereastra de aerisire se circumscrie construcției anterioare, existând ca atare la momentul apariției Legii nr. 112/1995, iar cu privire la lucrările de reparații și renovare, acestea incumbă proprietarul imobilului cu limită de vecinătate și se pot efectua, prin acordul acestor proprietari, sau în caz de litigii de către proprietarul cel mai interesat, cu posibilitatea recuperării cotei de cheltuieli de la celălalt proprietar, dacă există obligații comune sau conexe cu privire la reparația zidului despărțitor.

În sensul acestei conduite se clarifică și problematica privind acoperișul magaziei edificată în anul 1974.

Ca atare, soluția instanței de apel, fiind în sensul celor arătate mai sus, motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, nu este incident în speță.

Referitor la motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, se va reține că acesta nu este incident în speță deoarece soluția instanței de apel s-a fundamentat pe situația de fapt și de drept a construcțiilor, lămurită prin raportul de expertiză tehnică, reținând în mod corect că imobilele, astfel cum au fost edificate și astfel, cum asupra acestora s-au constituit drepturi reale de proprietate privată sau publică, inclusiv dreptul real de proprietate al reclamanților, respectă limitele acestor drepturi de proprietate, în sensul art. 480 Cod civil, aspectele referitoare la modul de întreținere și conservare a limitelor de proprietate, fiind în sarcina proprietarilor cu posibilitatea dezdăunării unora dintre ei, în cazul în care au făcut cheltuieli în folosul celorlalți proprietari.

Față de cele arătate recursul declarat de către reclamanți va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de către reclamanții ȘI, împotriva deciziei civile nr. 147 din 02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2009.

PREȘEDINTE, Pentru JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

în concediu de odihnă

Semnează

Vicepreședinte

GREFIER,

- -

Red. /13.07.2009

Tehnored /13.07.2009

Ex.2

Primă instanță:

Instanța de apel: și

Președinte:Carmina Orza
Judecători:Carmina Orza, Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 735/2009. Curtea de Apel Timisoara