Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 90/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 90/2008
Ședința publică de la 13 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Budacu
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
Judecător - - Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamantul, și intimații, împotriva deciziei civile nr. 327/12.11.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu și a sentinței civile nr. 3170/14.06.2007 pronunțată de Judecătoria Sibiu, în dosar civil nr-, având ca obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat cu delegație la dosar pentru reclamantul recurent, și intimatul, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a înregistrat la dosar prin serviciul registratură al instanței notă formulată de intimații recurenți.
Mandatarul reclamantului recurent depune la dosar originalul plății taxei judiciare de timbru achitate.
Nefiind alte cereri formulate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul reclamantului recurent - avocat solicită admiterea recursului declarat de reclamant așa cum a fost formulat, în ce privește anularea încheierii de întabulare privind cota de 3/8 părți, întrucât consideră că din eroare a fost greșit calculată de instanța de fond, astfel că ne aflăm în prezența unei erori materiale.
Arată că imobilul în litigiu a fost proprietatea a trei frați, iar apoi în unul din ei a vândut o partea mamei intimaților, însă întabularea în CF s-a făcut greșit. Că este vorba despre o eroare materială de calcul, reiese și din precizările intimaților, care au declarat că sunt de acord cu admiterea recursului din acest punct de vedere.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Intimatul recurent - prezent în instanță, precizează că mama sa a cumpărat de la unul din frați, cota de 3/6 din imobilul în litigiu, iar în 1944, la încheierea actului s-a efectuat un act fals de către reclamant, întrucât mama sa era decedată. Nu au nici o pretenție față de Statul Român, sunt de acord cu stabilirea cotelor de proprietate așa cum a fost stabilite prin contractele încheiate, și solicită respingerea recursului reclamantului întrucât a fost făcută întabularea în CF a acestuia în baza unui act fals.
In ceea ce privește recursul lor, solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat.
Mandatarul reclamantului recurent - avocat, cu privire la recursul declarat de intimați, solicită respingerea acestuia.
In ce privește primul motiv de recurs invocat - lipsa calității procesuale active a Statului Român prin Municipiul Sibiu - este neîntemeiat, întrucât la acest moment Statul este reprezentat de Municipiu prin Primar.
Cu privire la cota preluată de la antecesoarea intimaților, este adevărat că aceasta este efectuată în baza unei procuri false, întrucât vânzătoarea era decedată la data eliberării acesteia, astfel că nu se poate ratifica un act lovit de nulitate absolută.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față,
Constată că prin sentința civilă nr.3170/2007 a Judecătoriei Sibiua fost admisă cererea de revizuire formulată de revizuientul Statul Român prin Municipiul Sibiu prin Primar, în contradictoriu cu, și, în sensul că s-a schimbat sentința civilă nr.5149/1994 a Judecătoriei Sibiu, admițându-se acțiunea formulată de intimatul- reclamant, în contradictoriu cu revizuientul pârât Statul Român, constatându-se nulitatea parțială a încheierii de întabulare nr.240/156 din CF nr.4267 Sibiu nr.top.382/1, 383/1/1, cu privire la trecerea în proprietatea Statului Român a cotei de 1/2 părți, aparținând lui, a constatat nulitatea parțială a încheierii de întabulare nr.1764/1964 din CF 584 Sibiu, nr.top.5295/1.
În ce privește trecerea în proprietatea Statului Român a cotei de 3/6 părți din imobilul aparținând lui și, a dispus stabilirea situației anterioare de CF în sensul reîntabulării drepturilor de proprietate asupra imobilelor identificate anterior, în favoarea defuncților și, respingând acțiunea civilă formulată de reclamanta -decedată, în contradictoriu cu revizuientul Statul Român.
Pentru a hotărî în acest mod, instanța de fond a stabilit că prin sentința civilă nr.5149/1994 a Judecătoriei Sibiu, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul, ca unic moștenitor al defuncților proprietari tabulari, decedat la 3.10.1951 și, decedat la 17.10.1961, precum și în calitate de mandatar al proprietarei reclamante, constatându-se nulitatea parțială a încheierii de întabulare nr.240/1956 din CF 4267 Sibiu, nr.top.382/1, 383/1/1 cu privire la trecerea către stat a cotei de părți din imobilul fostă proprietate a lui; nulitatea încheierii de întabulare nr.1764/1950 și a încheierii de întabulare nr.1823/1975 din CF 584 Sibiu, nr.top.5295/1.
A fost dispusă restabilirea situației anterioare de CF în cele două CF-uri prin întabularea dreptului de proprietate pe numele foștilor proprietari tabulari.
Hotărârea sus menționată s-a solicitat astfel a fi revizuită pentru aspectele menționate.
Intimații au invocat excepția lipsei calității procesuale active a Statului Român ca revizuient, reprezentat prin Municipiul Sibiu prin Primar, ca și excepția tardivității cererii de revizuire, excepție analizată de instanță prin încheierea din 31.05.2007.
Referitor la excepția lipsei de interes în promovarea cererii invocată de intimată, instanța a conchis că revizuientul justifică interes în sensul redobândirii unei cote părți de proprietate dintr-un imobil, astfel că s-a respins excepția menționată.
Pe fondul cauzei s-a arătat că prin înscris fals în sensul art.322 punct 4 cod procedură civilă trebuie înțeles nu numai în sensul reținut ca fals prin săvârșirea infracțiunii, ci și acela al cărui conținut nu corespunde cu realitatea, chiar și când prin operațiunea de alterarea acestei situații nu s-a comis un fals.
În acest context s-a apreciat ca fiind aplicabile dispozițiile art.322 punct 4 cod procedură civilă, admițându-se cererea de revizuire.
Conform evidențelor de CF, cota de părți din imobilul înscris în CF 4267 Sibiu, nr.top.382/1, 383/1/1, s-a aflat inițial în proprietatea lui, pentru ca ulterior să fie preluată de Statul Român cu titlu de naționalizare, dobândind drept de proprietate astfel dobândit prin încheierea de întabulare nr.240/1956.
a decedat la 17.06.1961, unicul lui moștenitor fiind, a conchis aceeași instanță. Imobilul din CF 584 Sibiu nr.top.5295/1 a fost inițial proprietate pe cote părți astfel: 1/6 părți a lui, 2/6 părți a lui și 3/6 părți-. Pe parcurs, imobilul a ajuns în proprietatea Statului Român ca efect al naționalizării conform 92/1950, 712/1966 și respectiv 218/1960, Statul întabulându-se prin încheierea de întabulare nr.1764/1964 și 1823/1975.
Referitor la acțiunea reclamantului în calitate de mandatar al numitei, instanța a reținut că procura de reprezentare folosită de reclamantul pentru formularea cererii în numele acesteia a fost declarată falsă, irevocabil. Fiind vorba de un înscris falsificat prin care se permite reprezentarea unei persoane decedate, lipsită deci de capacitate de folosință, în cauză nu se poate încadra activitatea desfășurată de în interesul defunctei, decât ca o gestiune de afaceri, conform art.987-991 cod civil. Potrivit art.68 cod procedură civilă, pentru reprezentarea în exercitarea acțiunii ca și în proces, este nevoie de procură făcută prin înscris sub semnătură privată- legalizat sau declarație verbală în instanță. nu poate acționa în justiție dacă intervenția ar fi utilă, chiar dacă ar ratifica ulterior actele geratului, aceasta pentru că ratificarea ulterioară actelor ui nu pot acoperi neregularitățile respective.
Prin urmare, a stabilit instanța, chiar dacă moștenitorii defunctei, intimații în cauză, au învederat că își însușesc activitatea judiciară desfășurată de, o atare susținere nu poate fi reținută, în raport de aspectele sus menționate. Pentru că nu avea capacitate procesuală de folosință și exercițiu, acțiunea acesteia a fost respinsă în contradictoriu cu revizuientul pârât Statul Român.
Cât privește acțiunea lui s-a admis cu consecința constatării nulității parțiale a încheierii de întabulare nr.240/1956 din CF 4267 Sibiu, nr.top.382/1, 383/1/1, respectiv în ce privește trecerea în proprietatea statului a cotei de aparținând lui.
S-a constatat de asemenea nulitatea parțială a încheierii de întabulare nr.1764/1964 din CF 584 Sibiu, nr.top.5295/1, referitor la trecerea în proprietatea statului a 3/6 părți din imobil ce aparținea numiților și, dispunându-se restabilirea situației anterioare de CF prin reîntabularea drepturilor de proprietate asupra imobilelor identificate anterior în favoarea celor doi menționați.
Împotriva sentinței civile nr.3170/2007 a Judecătoriei Sibiua declarat apel intimatul, solicitând schimbarea în parte în sensul constatării totale a încheierii de întabulare nr.1764/1964 și nu parțiale întrucât cota naționalizată de stat este de 13/18 și nu de 3/6 părți.
Intimații, și au declarat la rândul lor apel susținând că sentința este netemeinică și nelegală în raport de lipsa calității active a revizuientului de ratificarea reprezentării în justiție în 1994, respectiv însușirea prin semnarea de către reprezentantul apelanților, împuternicit prin procură, a actului de sesizare, acoperind în acest mod orice neregularitate a acesteia.
Apelurile au fost respinse ca nefondate prin decizia civilă nr.327/2007 a Tribunalului Sibiu -secția civilă.
S-a reținut cu privire la apelul lui că potrivit CF anterior naționalizării au fost proprietari și - pe o cotă de părți, iar ulterior pe 1/6 părți, 2/6 părți și 3/6 părți (din 1950), context în care nu se poate anula încheierea de întabulare nr.1764/1964.
Nefondat s-a reținut a fi și apelul numiților, și, în primul rând în ce privește calitatea procesuală activă a Statului Român, reprezentat de Municipiul Sibiu, unitate administrativ teritorială care conform Legii 213/1998 are calitate procesuală în litigiile ce vizează dreptul de proprietate. Susținerea apelanților că au ratificat activitatea lui pe baza acelei procură constatată ulterior ca fiind nulă, este nejustificată, în raport de cerințele impuse de art.68 cod procedură civilă. Lipsa împuternicirii date în formele prevăzute de lege duce la respingerea cererii, ca fiind făcută de o persoană fără calitate de reprezentant. Activitatea depusă pe seama altei persoane, chiar utilă pentru aceasta, echivalează cu o gestiune de afaceri, iar nu poate acționa în justiție, nefiind posibilă ratificarea ulterioară a actelor întocmite de gerant.
Mai mult, la momentul admiterii cererii de revizuire, apelanții nu mai aveau interes la o astfel de acțiune în revendicare, fiind deja adoptate legile cu caracter special în vederea restituirii bunurilor naționalizate.
Împotriva deciziei civile nr.327/12.11.2007 a Tribunalului Sibiu și a sentinței nr.3170/14.06.2007 a Judecătoriei Sibiu au declarat recurs intimații, și, aducând critici sub aspectul nelegalității lor, solicitând modificarea acestora în sensul admiterii apelului și judecând cauza în fond, a fi respinsă cererea de revizuire. În expunerea motivelor de recurs în esență se arată că cele două instanțe au ignorat lipsa calității procesuale active a revizuientului Statul Român prin Municipiul Sibiu. În 1994 procesul s-a purtat în contradictoriu cu Statul Român prin Consiliul local Sibiu, ca administrator al proprietății ce aparținea statului. Astfel, prin sentința civilă nr.5149/1994 imobilul a ieșit din patrimoniul statului și administrarea consiliului local, intrând în proprietatea lui și.
Apariția Legii 213/1998- prin art.1- a definit că dreptul de proprietate aparține statului sau unității administrativ-teritoriale, calificarea apartenenței acestui drept entităților efectuându-se prin criteriul destinației bunului în cazul absenței unei dispoziții speciale de calificare.
Prin urmare, cererea de revizuire ce vizează dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu putea fi legal promovată de partea care îl deținea în 1994 (Statul prin Consiliul local Sibiu sau Municipiul Sibiu în nume propriu).
Sub aspectul reprezentării în justiție se arată că doctrina a definit că reprezentarea fără împuternicire, este privită ca o gestiune de afaceri, dar însă atunci când geratul ratifică operațiunea, acesta se convertește retroactiv într-un contract de mandat aparent, devenind mandant, iar mandatul aparent produce efecte juridice ca și în situația mandatarul aparent ar fi avut puteri de reprezentare, astfel că se acoperă orice neregularitate de fond și fermă a pseudo-reprezentării inițiale.
Această însușire acoperă orice iregularitate a actului de sesizare al instanței de către gerant, ai având posibilitatea legală certă trasă din art.1167 cod civil, al confirmării unei donații sau legat făcută de antecesoarea lor decedată, lovite de nulitate absolută pentru neîntocmirea în formă autentică sau în privința oricărei alte excepții potrivit principiuluiqui potest major potest minus.
Susțin că potrivit împuternicirii ad litem ( fila 62 și 100 dosar fond) certifică conform art.68 cod procedură civilă, mandatarul lor a semnat acțiunea introdusă din 1994 (fila 1,2 dosar 3713/1994).
De altfel, acest motiv de apel nu este identic cu cel din recurs pentru care s-a pronunțat deciziei civilă 1011/2.11.2006 a Tribunalului Sibiu, speța vizând însușirea acțiunii prin semnare în procedura contencioasă.
Susținerile intimatului a incidenței dreptului special prin Legea 10/2001 nu sunt confirmate de recentele decizii CEDO, prin care s-a constatat violarea art.6 par.1 din Convenție, prin refuzul instanțelor interne de a examina pe fond acțiunile în revendicare imobiliară, sub motivul existenței legii speciale și neurmarea acestei proceduri, au susținut în continuare recurenții.
În drept recursul nu a fost motivat în sensul că nu s-a invocat niciunul din motivele limitativ prevăzut de art.304 cod procedură civilă.
2. Decizia civilă nr.327/12.11.2007 a Tribunalului Sibiu -secția civilă a fost recurată și de intimatul, prin care solicită modificarea în parte a acesteia, în ce privește constatarea nulității absolute parțiale a încheierii de întabulare nr.1764/1964 din CF 584 Sibiu, nr.top.5295/1 asupra cotei de 3/6 părți din imobil, urmând a se reține nulitatea totală a încheierea de întabulare a Statului Român asupra cotei de 13/18 părți din imobil.
În expunerea de motive, în esență s-au reiterat aceleași aspecte critice din apel în sensul că greșit s-a calculat cota de proprietate naționalizată de Statul Român de la, cota corectă fiind cea de 13/18 și nu 3/6.
Susține că la 6.07.1964 (B 12) Statul a naționalizat cotele de proprietate aparținând lui și, devenind proprietar al cotei de 13/18 părți din imobil.
La 23.06.1975 () se naționalizează și cota lui conform încheierii 1823/1975, în care s-a comis o eroare materială prin aceea că s-au trecut cota acesteia ca fiind de 3/6 părți când în realitate ea cumpărase 2/6 din ce aparținea lui și 1/6 din cea a lui, respectiv 5/8 din imobil.
În 1994 instanța care a soluționat cererea de revendicare, a observat eroarea, rectificând-o, dispunând sub B 16-18 întabularea corectă.
După judecarea în fond a revizuirii, ca și în apel, luându-se după încheierea de sub B 13, s-a greșit din nou cota lui, stabilind că ar fi de 3/6 părți, ignorându-se ceea ce în concret a cumpărat, astfel că statul nu putea redobândi decât 5/18 părți și nu 3/6 din imobil.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.9 cod procedură civilă.
Statul Român prin Municipiul Sibiu prin Primar a depus întâmpinare prin care solicită respingerea celor 2 recursuri ca nefondate (fila 3-6 dosar recurs).
Analizând cele 2 căi de atac exercitată, prin prisma criticilor invocate în scris, dar și din oficiu în limitele conferite de art.306 alin.2 cod procedură civilă, se constată a fi nefondate pentru următoarele considerente:
Evident, prin sentința civilă 3170/2007 Judecătoria Sibiua admis cererea de revizuire formulată de Statul Român prin Municipiul Sibiu prin Primar în contradictoriu cu intimații recurenți în acest dosar, cu consecința schimbării sentinței civile nr.5149/1994, astfel că a fost admisă acțiunea civilă formulată de, constatându-se nulitatea parțială a încheierii de întabulare nr.240/1956 din CF 4267 Sibiu, nr.top.382/1, 383/1/1, în ce privește trecerea la statul revizuient a cotei de părți ce a aparținut lui, s-a constatat nulitatea parțială a încheierii de întabulare nr.1764 din CF 584 Sibiu, nr.top.5295/1, respectiv în ce privește trecerea în proprietatea Statului Român a cotei de 3/6 părți și s-a dispus astfel revenirea la situația anterioară de CF, reîntabulându-se astfel drepturile de proprietate asupra imobilelor identificate în favoarea defuncților și.
A fost respinsă acțiunea formulată de, decedată, în contradictoriu cu Statul Român.
Prin primul recurs se susține, greșit de altfel, că s-ar fi ratificat activitatea depusă de în justiție în 1994, în contextul în care reprezentarea fără împuternicire este catalogată de doctrină ca o gestiune de afaceri, astfel că în ipoteza în care geratul ratifică operațiunea, aceasta se va converti retroactiv într-un contract de mandat aparent.
Ori, în primul rând trebuie evidențiat faptul că procura de reprezentare invocată, folosită de pentru formularea acțiunii în numele lui s-a constatat a fi falsă fiind irevocabil declarată nulă absolut.
Fiind vorba de un înscris falsificat prin care se permite reprezentarea unei persoane decedate, lipsită deci de capacitate de folosință în speță nu se poate reține activitatea acestuia ca fiind desfășurată în interesul acelei defuncte, așa cum în mod judicios au conchis cele 2 instanțe.
Conform art.68 cod procedură civilă pentru reprezentarea în exercitarea unei acțiuni civile, ca și în judecată, se impune procură făcută prin înscris sub semnătură privată legalizată sau prin declarație verbală în fața judecătorului., prin urmare, nu poate acționa în justiție, chiar dacă intervenția sa ar fi una necesară, chiar și dacă geratul ar ratifica ulterior actele acestuia, pentru că o atare rectificare ulterioară a actelor ui nu poate acoperi neregularitatea sesizării instanței.
Aspectele pur teoretice privind ratificarea de către recurentă ar fi avut aplicare doar în cazul în care mandatarul ar fi încheiat acte juridice, respectiv cu depășirea mandatului sau în lipsa acestuia sau în bazaunuia aparentîn timpul desigur al vieții mandantului, pentru că evident prin deces nu mai are capacitate de folosință pentru a putea dobândi drepturi și obligații, pe care eventual să le poată transmite.
În speță nu poate fi vorba nici de un mandat aparent pentru că lipsește voința mandantului de a fi reprezentat, astfel că în realitate mandatul nu există.
Doctrina a conchis că un act juridic încheiat fără împuternicire va putea fi opus mandantului doar dacă sunt întrunite cumulativ anumite cerințe expres prevăzute în art.1554, 1557 cod civil.
Practica judiciară a admis și posibilitatea invocării mandatului aparent, dar în conjuncturi speciale, respectiv să fi existat între mandant și mandatar raporturi juridice anterioare, care să genereze în conștiința terțelor persoane o atare aparență de drept sau să fi preexistat un mandat care să fi fost ulterior retras. Ori, în speță aceste situații concrete nu există.
Dealtfel, și în cadrul gestiunii de afaceri fiind vorba de un act de dispoziție (acțiune în revendicarea unui imobil) el nu se circumscrie situațiilor speciale de natură a se reține această instituție de drept. Este deci neîndoielnic că reprezentarea în judecată și întocmirea de acte juridice în cadrul unui proces nu pot fi făcute decât în baza unui mandat special. Sancțiunea aplicabilă procurii de reprezentare este nulitate absolută, pentru că nu se ratifică procura, ci actul juridic în sine încheiat în baza acesteia. Sancțiunea aplicabilă deci unui act juridic pentru lipsa condițiilor de validitate conform art.948 cod civil este nulitate absolută.
Prin urmare în considerarea tuturor acestor aspecte și în raport de textele de lege invocate, recursul acestora nu este fondat, urmând ca în baza art.312 alin.1 cod procedură civilă să fie respins.
Nefondat se privește a fi și recursul declarat de intimatul pentru că potrivit extrasului de CF depus la dosar rezultă cert că anterior naționalizării au fost proprietari ai imobilului în cotă de parte, - -1/2 parte, iar ulterior în cotă de 1/6, 2/6 și 3/6 părți începând cu anul 1950.
Prin urmare în mod judicios cele 2 instanțe au conchis că nu pot fi reținute pretențiile acestui recurent, cu privire la faptul că alta ar fi fost cota de proprietate a numitei, care să justifice desființarea încheierii de întabulare nr.1764/1964.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de intimații, și cel declarat de împotriva deciziei civile 327/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.03.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.2ex/24.04.2008
Jud..
Jud.fond
Președinte:Ana BudacuJudecători:Ana Budacu, Anca Neamțiu
