Restituire metale prețioase. Decizia 1104/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1104
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu G -
JUDECĂTOR 3: Rujița Rambu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 200/03.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Banca Națională a României, Banca Națională a României - Sucursala T și, având ca obiect restituire metale prețioase.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
PROCEDURA COMPLETĂ.
dezbaterilor și susținerile părților cu ocazia judecării recursului au fost consemnate în încheierea ședinței din 11 noiembrie 2009, care face parte integrantă din decizie și potrivit căreia pronunțarea a fost amânată la 17 noiembrie 2009.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin sentința civilă nr. 7103/29.05.2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Timișoaraa respins acțiunea formulată de rclamantul împotriva pârâților Bnca Națională a României, Banca Națională a României - Sucursala T și.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin acțiune, reclamantul a solicitat restituirea în natură a unui număr de 1311 obiecte din metale prețioase în greutate de 5754,59 grame, conform procesului verbal din 13-17 decembrie 1987 si a inventarului P/2085/1988 al Jud. T, consemntate ca abandonate, iar în subsidiar, în cazul in care bunurile nu se mai regasesc, să-i plateasca contravaloarea acestora.
Din actele și lucrările dosarului prima instanță a reținut că prin inventarul nr. P/2085/1988, intocmit de Serviciul Economic al Inspectoratului Judetului T, au fost ridicate in vederea confiscarii un numar de 1311 obiecte din metal pretios in greutate de 5754,59 gr de la numitul, cu domiciliul in T-.
Prin rezoluția din data de 17.03.1988, din dosarul nr. 279/P/1988 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul cu privire la infractiunea prev de art 50 lit c din Decretul nr. 244/1978. De asemenea, s-a dispus ca bijuteriile confiscate sa fie trecute in proprietatea statului.
Din adresa Serviciului de Evidenta a Persoanelor T se retine ca numitul figura din data de 11.03.1982 cu domiciliul in T,-.
Prima instanta a considerat că nu poate reține doar pe baza declaratiilor martorilor că obiectele confiscate au apartinut reclamantului, cu atit mai mult cu cit aceste declaratii sunt in contradictie cu situatia rezultata din evidentele Consiliului Judetean T, conform cărora persoana mentionata in inventar este una reala. Martorii confirma faptul ca de la reclamant a fost ridicata o cantitate de aur, o situatie probabil reala, dar instanta nu poate stabili cu certitudine că este vorba de bunurile identificate in inventarul nr.P/2085/1988.
Conform art. 34 ind. 1 alin 1 din OUG nr. 190/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea 362/2003, "persoanele fizice si juridice ale caror obiecte din metale pretioase, aliaje ale acestora si pietre pretioase de natura celor prevazute la art.3 au fost preluate abuziv, cu încălcarea reglementărilor în vigoare, după anul 1946 și până în anul 1990, pot solicita restituirea acestora instanțelor de judecată de la domiciliul reclamantului".
În cazul de față reclamantul nu a facut dovada că a deținut obiectele pe care le solicită și că acestea au fost scoase din patrimoniul său prin confiscare de către organele de miliție.
Împotriva sentinței civile nr. 7103/29.05.2008 a Judecătoriei Timișoaraa declarat apel reclamantul, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 200/03.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Respingând apelul reclamantului și menținând soluția primei instanțe, tribunalul a reținut că probele din dosar confirmă existența lui, de la care au fost confiscate bunurile revendicate, iar prin martorii propuși reclamantul nu a reușit să dovedească faptul că de la el au fost în realitate confiscate bijuteriile.
Împotriva deciziei civile nr. 200/03.03.2009 a Tribunalului Timiș, a declarat recurs în termenul legal reclamantul.
În motivarea recursului, reclamantul a susținut că atât instanța de fond cât și cea de apel au apreciat în mod greșit starea de fapt și de drept în cauză și au înlăturat cu prea mare ușurință, pentru mici neconcordanțe firești având în vedere că de la data confiscării au trecut 20 de ani, declarațiile celor doi martori, care au confirmat că bunurile au fost confiscate de la el.
A mai arătat că scopul OUG nr. 190/2000 este acela de a da posibilitatea celor nedreptățiți prin abuzurile statului anterioare anului 1989 să solicite restituirea bunurilor confiscate.
Pârâta BNR - Sucursala Taf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului reclamantului, cu motivarea că declarațiile martorilor nu sunt pertinente și utile în cauză, nedovedind că bunurile ar fi fost confiscate de la reclamant.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, precum și din oficiu conform art. 306 al. 2 Cod pr. civ. față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul reclamantului este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
În primul rând, se poate observa că reclamantul nu invocă în susținerea recursului motive de nelegalitate, ci netemeinicia hotărârilor anterioare, bazată pe greșita apreciere a probelor, ori punctele 10 și 11 din art. 304 Cod pr. civ. care priveau netemeinicia hotărârilor instanțelor de apel, au fost abrogate.
Motivele de recurs ale reclamantului nu se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 Cod pr. civ. care reglementează motivele de nelegalitate pentru care se poate declara recurs.
În al doilea rând, declarațiile martorilor nu pot înlătura celelalte probe din dosar, din care rezultă că bunurile au fost confiscate de la o altă persoană ( ).
În actele de preluare a bunurilor în litigiu, respectiv inventarul nr.P/2085/1988 și expertiza tehnică nr. 2665, s-a consemnat faptul că proprietarul bunurilor din metale prețioase este pârâtul.
Această împrejurare rezultă și din rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 17.03.1988, dată în dosarul nr.279/P/1988 de către Procuratura Județeană T, în care se menționează faptul că numitul a anunțat organele de miliție despre faptul că tatăl său, înainte de a deceda, i-a destăinuit locul unde deținea mai multe bijuterii, care ulterior au fost confiscate de miliție.
Existența acestei persoane este confirmată și de Direcția de Evidență a Persoanelor
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civ. Curtea va respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 200/03.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Banca Națională a României, Banca Națională a României - Sucursala T și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 200/03.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Banca Națională a României, Banca Națională a României - Sucursala T și.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - G - - -
GREFIER,
- -
Red. - 27.11.2009
Tehnored., 2 ex./09.12.2009
Tribunalul Timiș, Judecători:,
Judecătoria Timișoara, Judecător:
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu
