Restituire metale prețioase. Decizia 1614/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1614/R/2008
Ședința publică din 8 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Traian Dârjan
JUDECĂTORI: Traian Dârjan, Carmen Maria Conț Silvia
: -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Statul R-prin Banca Națională a României, împotriva deciziei civile nr. 248/A din 9 mai 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamanta, având ca obiect restituire metale prețioase.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, prin memoriul de recurs, aflat la fila 4 din dosar, pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242.proc.civ.
Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 8579/05.11.2007, pronunțată de Judecătoria Cluj - în dosarul nr- a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta, împotriva pârâtului Statul Român prin Banca Națională a României și, în consecință, a fost obligat pârâtul să restituie reclamantei, în natură, următoarele bunuri din metal prețios: bunurile din nr. -/29.07.1974 (dosar arhivă 26340); bunurile din nr. -/17.11.1975 (dosar arhivă 26847); bunurile din inventarul nr. -/16.06.1977 (dos. arhivă 27301), cu excepția cercelului de aur evidențiat la poziția 6 din expertiza 27301-7, care a avut un conținut de 0,67 gr. aur fin; bunurile din nr. -/31.08.1977 (dos. arhivă 27340); bunurile din nr. -/26.08.1977 (dos. arhivă 2747), cu excepția celor 4 fragmente de aur evidențiate la poziția nr. 8 din expertiza nr. 27471-35, care a avut un conținut total de 12,28 gr. aur fin; bunurile din nr. -/-/3.09.1979 (dos. Arhivă 27952).
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei contravaloarea 0,67 grame aur fin și 12,28 grame aur fin, la momentul plății.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Din adresa BNR depusă la fila 30 din dosar și actele anexă, rezultă că de la numita Arma, din comuna,-, au fost ridicate și depuse în bancă următoarele bunuri din metal prețios: bunurile din nr. -/29.07.1974 (dosar arhivă 26340); bunurile din nr. -/17.11.1975 (dosar arhivă 26847); bunurile din inventarul nr. -/16.06.1977 (dos. arhivă 27301), între care cercelul de aur evidențiat la poziția 6 din expertiza 27301-7, care a avut un conținut de 0,67 gr. aur fin nu mai există fizic în tezaurul BNR; bunurile din nr. -/31.08.1977 (dos. arhivă 27340); bunurile din nr. -/26.08.1977 (dos. arhivă 2747, între care 4 fragmente de aur evidențiate la poziția nr. 8 din expertiza nr. 27471-35, care au avut un conținut total de 12,28 gr. aur fin, ce nu mai există fizic în tezaurul BNR; bunurile din nr. -/-/3.09.1979 (dos. arhivă 27952).
Bunurile menționate au fost confiscate în baza Deciziei penale nr. 122/1979 a Tribunalului Județean C ( 35), prin care, a fost condamnată la pedeapsa de 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de operații interzise cu metale prețioase, iar în baza art. 57 din Decretul 244/1978 s-a dispus confiscarea în folosul statului a bijuteriilor din inventarul încheiat la 3.09.1979 sub nr. -.
De asemenea, în dosarul nr. 238/B/1977 al Procuraturii Județene C ( 44 dosar fond ), s-a dispus, la data de 18.11.1977, confiscarea în baza art. 245 lit. b Cod proc.pen. art. 43 al. 2 și 3 din Decretul nr. 210/1960 și art. 118 lit. b și d Cod pen. a bijuteriilor ridicate de la și depuse la BNR cu inventarul nr. - din 26.08.1977.
La fel, în dosar nr. 199/B/1977 al Procuraturii Județene C ( 52 dosar fond ), la data de 22.09.1977, în baza art. 245 lit. b, din Cod proc.pen. art. 43 al. 2 și 3 din. nr. 210/1960 și art. 118 lit. b și d din Cod pen. s-a dispus confiscarea bijuteriilor din aur ridicate de la și depuse la BNR cu inventarul nr. -/797 din 31.08.1977.
Din adresa de la fila 60 instanța a reținut că în dos. nr. 120/B/1977 al Procuraturii Județene C, au fost confiscate de la bijuterii predate BNR - Sucursala T cu inventarul nr. - din 17 mai 1977.
Prin rezoluția din dosarul nr. 2745/B/1975 al Procuraturii T, s-a dispus încetarea urmăririi penale împotriva numitei și confiscarea obiectelor de aur, în baza art. 43 din Decretul 210/1960, ridicate de la și depuse la BNR cu inventarul - din 17.11.1975.
În același timp, de la reclamantă au mai fost confiscate bijuterii din aur în număr de 33 bucăți, prin rezoluția Procuraturii C din 26.08.1974, dată în dos. nr. 205/B/1974.
Din probele administrate instanța a mai reținut că, în actele întocmite de organele de cercetare penală, numita este identificată ca fiind fiica lui, născută la data de 25 decembrie 1942, în, jud. C, cu domiciliul în,-, jud. Datele de naștere și numele mamei coincid cu cele din buletinul reclamantei, depus în copie la fila 20 din dosar și din certificatul de căsătorie al acesteia, depus în copie la fila 82. De aici, se poate trage concluzia că reclamanta și persoana de la care au fost confiscate bijuteriile în cauză este una și aceeași persoană, chiar dacă la acea vreme locuia în, iar în prezent locuiește în C-
Având în vedere prevederile art. 26 alin. 1 și 2 din nr.OUG 190/2000, instanța a apreciat că, măsura confiscării obiectelor din aur aparținând reclamantei a fost abuzivă, întrucât prevederile Decretului nr. 210/1960 erau în contradicție atât cu Constituția României în vigoare la acel moment, cât și cu Declarația Universală a Dreptului Omului, prin care proprietatea era garantată (a se vedea Decizia nr. 4150/2001 a - Secția penală, dată în recurs în anulare). Distincția pe care încearcă să o facă pârâta între confiscare, ca măsură luată de organele de cercetare penală, cu ocazia săvârșirii unor infracțiuni, și preluarea constând în deposedarea abuzivă, nu se face în lege, deci nu poate fi făcută nici de către instanță. De altfel, din textul legal amintit anterior, reiese că trebuie avute în vedere, la stabilirea caracterului abuziv al preluării, reglementările legale în temeiul cărora s-a efectuat preluarea și cele în vigoare la acel moment și nu modul de preluare.
Raportat la ceel ce preced, acțiunea a fost admisă și a fost obligată să restituie reclamantei bunurile din metal prețios descrise în inventarele de mai sus, în măsura în care aceste bunuri se mai găsesc fizic în Tezaurul Pentru obiectele din metal prețios care nu mai există fizic în tezaurul, precum și la plata către reclamantă a contravalorii acestora, adică la contravaloarea 0,67 grame aur fin și 12,28 grame aur fin, la momentul plății.
Împotriva sentinței civile examinate a declarat în termen legal recurs, recalificat ulterior în apel, pârâtul Statul R prin Banca Naționala a României, solicitând modificarea în totalitate a hotărârii pronunțate de instanța de fond, în sensul de a se anula obligarea Statului Român prin BNR să restituie reclamantei bunurile ce se regăsesc în natură în tezaurul băncii, așa cum sunt acestea enumerate în dispozitivul hotărârii și să plătească acesteia contravaloarea a 12,85 gr aur fin, calculată la prețul practicat de BNR la data plății, pentru pozițiile din expertizele tehnice care nu se regăsesc fizic.
În motivele recursului, pârâta a arătat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că măsura preluării bunurilor din metale prețioase de la reclamantă este abuzivă raportat la dispozițiile nr.OUG 190/2000, modificată prin Legea nr. 591/2004. Recurenta apreciază că instanțele judecătorești sunt în măsură să realizeze distincția între noțiunile de "preluare" și cea de "confiscare", distincție care nu a făcută expres de către legiuitor, nefiind aplicabil în această materie principiul "unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie să distingă". Termenul de "preluare" este menit a sugera o deposedare fără titlu a persoanelor de bunurile lor din metale prețioase sau o deposedare de bunurile de acest gen pe care le dețineau inofensiv și pentru care legile regimului comunist au dispus preluarea. Nu se poate confunda însă acest termen de "preluare" cu cel de "confiscare", care presupune luarea unei măsuri de siguranță ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni.
Recurenta a apreciat că în prezenta cauză este vorba despre săvârșirea de către a infracțiunii de operații interzise cu metale prețioase, incriminată la acea vreme de dispozițiile art. 37 din Decretul 210/1960 și art. 50 din Decretul 244/1978, din cuprinsul ordonanțelor și hotărârilor penale depuse la dosarul cauzei reieșind starea de fapt care denotă săvârșirea acestei fapte penale.
Mai mult, se arată că nu se poate susține faptul că o confiscare dispusă ca măsură de siguranță pentru săvârșirea acestei infracțiuni a fost avută în vedere de legiuitor prin dispozițiile Legii nr. 591/2004, atât timp cât săvârșirea de operații cu metale prețioase fără a deține autorizație în acest sens este și în prezent incriminată prin dispozițiile Legii nr. 12/1990.
Așa cum reiese din adresa BNR- nr. 5720/18.06.2007 comunicată la dosar in 25 iunie 2007, cantitățile de bunuri din metale prețioase confiscate în perioada anilor 1974-1979 de la reclamantă, nu sunt obiecte de natura personala, din cele pe care legiuitorul le-a permis la deținere, ci acestea sunt obiecte care au servit în operațiuni interzise cu metale prețioase, motiv pentru care au si fost confiscate si nu preluate abuziv.
In drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. nr.OUG 190/2000, modificata si completata prin Legea nr. 591/2004, Decretul nr. 210/1960, Decretul nr. 244/1978.
Intimata nu a depus întâmpinare în recurs.
Tribunalul Cluj, prin decizia civilă nr. 248/A/09.05.2008, pronunțată în dosar nr-, a respins ca nefondat apelul pârâtului, reținând în considerentele deciziei faptul că instanța de fond a statuat corect în sensul că distincția pe care încearcă să o facă pârâta între confiscare, ca măsură luată de organele de cercetare penală, cu ocazia săvârșirii unor infracțiuni, și preluarea, constând în deposedarea abuzivă, nu se face în lege și nu poate fi făcută nici de către instanță. Din textul art. 26 alin. 1 din nr.OUG 190/2000 rezultă că trebuie avute în vedere la stabilirea caracterului abuziv al preluării, reglementările legale în temeiul cărora s-a efectuat preluarea și cele în vigoare la acel moment și nu modul de preluare.
În acest sens, alin. 1 al art. 26 prevede că persoanele fizice și juridice ale căror obiecte din metale prețioase au fost preluate abuziv, cu încălcarea reglementărilor în vigoare, după anul 1946 și până în anul 1990, pot solicita restituirea acestora instanțelor de judecată de la domiciliul reclamantului.
Cele două acte normative care au reprezentat în speță temeiul preluării obiectelor din metale prețioase - Decretul nr. 210/1960 și Decretul 244/1978 -, sunt menționate în cuprinsul art. I pct.2 din Legea nr. 591/2004, care a introdus art. 26 alin. 1 al nr.OUG 190/2000 și dispune că, în sensul ordonanței, prin preluare abuzivă se înțelege și preluarea efectuată în baza Decretului nr. 210/1960 și a Decretului nr. 244/1978. Față de dispozițiile legale examinate, distincțiile operate de către apelantă nu au suport legal.
Este de remarcat și faptul că măsura confiscării a fost abuzivă și pentru faptul că cele două acte normative erau în contradicție cu Constituția României în vigoare la acea dată, dar și cu Declarația Universală a Dreptului Omului, prin care proprietatea era garantată.
Raportat la considerentele expuse, Tribunalul a apreciat că sunt nefondate criticile apelantei, în temeiul art. 296.pr.civ. apelul fiind respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Statul Român prin Banca Națională a României, solicitând instanței ca în temeiul art. 304 pct. 9.pr.civ. să admită recursul, să modifice în tot hotărârea instanței de fond, în sensul de a se anula obligarea pârâtului la restituirea către reclamantă a bunurilor ce se regăsesc în natură în tezaurul băncii, respectiv, de a se anula obligația pârâtului de plată către reclamantă a contravalorii cantității de 12,85 gr aur fin, calculată la prețul practicat de BNR la data plății.
În motivarea recursului s-a arătat că instanțele nu sunt în măsură, raportat la dispozițiile nr.OUG 190/2000, modificată prin Legea nr. 591/2004, să facă distincția între noțiunile de preluare și de confiscare, pentru a putea astfel stabili dacă este sau nu o preluare abuzivă, dat fiind că intimata s-a făcut vinovată de săvârșirea infracțiunii de operații interzise cu metale prețioase, faptă incriminată la acea vreme de dispozițiile art. 37 din Decretul nr. 210/1960 și art. 50 din Decretul nr. 244/1978. în plus, arată recurenta, bunurile din metale prețioase confiscate în perioada anilor 1974-1979 de la reclamantă nu au fost bunuri de natură personală a căror deținere să fie permisă de legiuitor.
Recursul este nefondat.
Singurul motiv de recurs invocat de recurentă îl constituie împrejurarea dacă preluarea bunurilor din metal prețios de la reclamantă în perioada anilor 1974-1979 avut sau nu un caracter abuziv în înțelesul nr.OUG 190/2000, modificată prin Legea nr. 591/2004, la acel moment confiscarea bunurilor de la reclamantă fiind operată în temeiul Decretului nr. 210/1960 și a Decretului nr. 244/1978.
Chiar dacă în perioada de referință anterior menționată, deținerea de obiecte din metale prețioase sau efectuarea unor operații cu metale prețioase, interzise de legislația în vigoare la acel moment, erau incriminate ca infracțiuni, în prezent, față de textul expres al art. 26 din nr.OUG 190/2000, astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 591/2004, preluarea acestora, în temeiul actelor normative expres enumerate de textul art. 26, este considerată a fi fost una abuzivă.
În consecință, este irelevant faptul că la momentul preluării, fapta de deținere de metale prețioase ori de efectuare de operațiuni cu metale prețioase, era incriminată de legislația atunci în vigoare și că la momentul respectiv preluarea a fost făcută în temeiul unui act normativ, câtă vreme textul art. 26 din nr.OUG 190/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 591/2004, stabilește că toate aceste preluări efectuate în temeiul actelor normative expres menționate în cuprinsul acestui articol, au fost abuzive.
Astfel, potrivit art. 26 alin. 12din nr.OUG 190/2000, modificată prin Legea nr. 591/2004 în sensul prezentei ordonanțe de urgenta, prin preluare abuzivă se înțelege preluarea efectuată în baza următoarelor acte normative:
a) <LLNK 11946 638 10 201 0 18>Legea nr. 638/1946 pentru controlul producției, prelucrării și circulației metalelor prețioase;
b) <LLNK 11947 284 10 201 0 18>Legea nr. 284/1947 pentru cedarea către Banca Nationala a României a aurului, valutelor efective și altor mijloace de plata străine;
c) <LLNK 11949 83 301001 0 20>Decretul nr. 83/1949 pentru completarea unor dispozițiuni din <LLNK 11945 187 101001 0 18>Legea nr. 187/1945;
d) <LLNK 11951 111 30 801 0 21>Decretul nr. 111/1951 privind reglementarea situației bunurilor de orice fel supuse confiscării, confiscate, fără moștenitori sau fără stăpân, precum și a unor bunuri care nu mai folosesc instituțiilor bugetare;
e) <LLNK 11960 210 31 711 0 21>Decretul nr. 210/1960 privind regimul mijloacelor de plata străine, metalelor prețioase și pietrelor prețioase;
f) <LLNK 11965 302 30 801 0 21>Decretul nr. 302/1965 privind unele măsuri referitoare la obiectele confectionate din metale prețioase, la metalele și pietrele prețioase;
g) <LLNK 11978 244 30 801 0 21>Decretul nr. 244/1978 privind regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase.
Tot actul normative reparator stabilește în ce manieră urmează să se acorde măsurile reparatorii în temeiul nr.OUG 190/2000 modificată prin Legea nr. 591/2004, prevăzând în art. 26 alin. 2 că, în cazul metalelor prețioase și al pietrelor prețioase preluate abuziv, care nu se mai regăsesc fizic, fiind valorificate, se vor acorda despăgubiri în condițiile și în limitele stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență, iar cele care se regăsesc fizic vor fi restituite în natură.
Prin urmare, față de testul expres al actului normativ reparator, susținerea recurentei în sensul că nu ar fi vorba despre o preluare abuzivă, apare ca vădit nefondată, excedând cadrului legal în materie.
Pe cale de consecință, pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 304 pct. 9.pr.civ. Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.
Intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN prin BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI împotriva deciziei civile nr. 248/A din 09.05.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 08 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./dact.
2 ex./09.09.2008
jud.apel: /
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Carmen Maria Conț Silvia
