Restituire metale prețioase. Decizia 628/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 628
Ședința publică din 24 iunie 2008
PREȘEDINTE: Dr. - -
JUDECĂTOR 1: Adriana Corhan
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 29/22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții Banca Națională a României - Sucursala T, Banca Națională a României B, și, având ca obiect restituire.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru reclamanta recurentă, av., lipsă pârâții intimați Banca Națională a României - Sucursala T, Banca Națională a României B, și.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită în principal admiterea recursului, casarea deciziei civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile recurate, cu consecința respingerii apelului și menținerii hotărârii pronunțată de prima instanță.
R E A,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 29/22.01.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis apelul declarat de pârâta Banca Națională a României - Sucursala T, în calitate de reprezentantă a Bî mpotriva sentinței civile nr. 6975/27.06.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, și și a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții R B și prin R - Sucursala județului T, și.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut în esență că prin sentința civilă nr.6975/27.06.2007 a Judecătoriei Timișoara, a fost admisă în parte acțiunea precizată, formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta B, R - Sucursala T, și.
A fost obligată pârâta B să restituie reclamantei cantitatea de 2.314,06 gr., reprezentând obiectele din metale prețioase menționate în inventarul nr -/25.07.1988 al Inspectoratului Județean al T pe numele, ce se regăsesc depozitate în tezaurul de specialitate al - în dosarul de arhivă nr. 29573. fost respinsă în rest acțiunea precizată și nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Prima instanță a reținut că bijuteriile din în cantitate de 2.314,06 gr. solicitate de către reclamanta au fost predate cu inventarul nr. -/1988, ca bunuri confiscate, în conformitate cu rezoluția procurorului din data de 07.08.1988 din dosarul nr. 918/P/1988 al Procuraturii T de la numita, constând în 365 verighete în cantitate de 483,35 gr.; 18 pandantive în cantitate de 70,36 gr.; 17 brățări în cantitate de 289,43 gr. și 21,13 gr., 60 coliere în cantitate de 707,14 gr., 136 cercei în cantitate de 185, 40 gr., 1 broșă de 3,83 gr. 154 inele de 531,28 gr. și resturi de diferite bijuterii în cantitate de 22,14 gr..
S-a reținut că cealaltă cantitate de bijuterii din de 2516,68 grame solicitată de reclamantă a fost predată cu inventar nr. P/2121/1998, ca bunuri confiscate în conformitate cu rezoluția de neîncepere a urmăririi penale în dosarul nr. 355/P/1988 al Procuraturii Județene T de la numitul, care a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 50 lit. c din Decretul nr. 244/1978, prin aceeași rezoluție fiind dispusă și trecerea în proprietatea statului a bijuteriilor de în temeiul Decretului nr. 111/1950.
S-a reținut de prima instanță incidența în cauză a dispozițiilor art. 26 ind. 1 alin. 2 din OUG190/2000 și art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, și a apreciat întemeiată acțiunea, a admis-o în parte în sensul restituirii către reclamantă a cantității de 2314,06 gr., cu motivarea că bunurile menționate în inventarul nr. -/1988 au fost confiscate de la reclamantă și că aceasta a fost constrânsă la predarea bunurilor, fiind amenințată cu sancțiuni penale iar actul de confiscare a fost întocmit pe numele pârâtei, întrucât era plecată din țară la acea dată.
Prin apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 6975/27.06.2007 pronunțată de Judecătoria, pârâta - Sucursala T în calitate de reprezentantă a BT, a solicitat schimbarea în tot a sentinței civile atacate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulată de reclamantă, cu motivarea că aceasta nu a făcut dovada calității de proprietar a cantității de 2314,06 gr. predată cu inventarul nr. - din 25.07.1988, această cantitate fiind preluată de la o altă persoană, și că nu există documente care să ateste depunerea în bancă pe numele acesteia a respectivelor bunuri.
Tribunalul a apreciat întemeiat apelul declarat de pârâta Banca Națională a României - Sucursala T, l-a admis, cu motivarea că din inventarul nr. -/25.07.1988 rezultă că cele 2314,06 grame predate pârâtei apelante, a fost preluate de la intimata, care nu a fost o persoană fictivă, ci conform Rezoluției procurorului dată în dosarul nr. 918/P/1988, era o persoană reală cu domiciliul în T,- (aceeași adresă regăsindu-se și în inventarul de predare la. a cantității de confiscată).
S-a reținut că starea de fapt reținută de o ordonanță a parchetului, nu poate fi combătută prin declarații ulterioare de martori, foști lucrători din cadrul miliției, care deși susțin că în procesele-verbale încheiate cu ocazia confiscării bunurilor, nu se consemna numele adevăratului proprietar de la care se confiscau acestea, nu au putut identifica în persoana reclamantei ca fiind una și aceeași cu cea trecută în procesul verbal de confiscare și de la care s-au ridicat bunurile respective, în condițiile unei Ordonanțe emise de fosta Procuratură Județeană
Mai mult, martorul (așa cum a reținut și prima instanță), a afirmat într-un alt dosar (cu nr. 10901/2002 al Tribunalului Timiș ), că aceeași cantitate de, de 2516,68 gr. (predată cu inventar nr. P/2121/1988), ar fi fost preluată de la reclamanta de față, cât și de la un alt petiționar -, context în care, declarația sa devine și mai puțin credibilă, ca și cea a martorului (pe care și-a fundamentat prima instanță soluția de admitere a acestui petit, din moment ce acesta a declarat că l-a însoțit pe martorul, care a participat la confiscare ( fila 87 din dosarul cu nr. 9513/2004 al Tribunalului Timiș ), existând astfel posibilitatea ca aceeași cantitate să fie restituită de două ori, la două persoane diferite prin două hotărâri contradictorii.
În termen, împotriva deciziei civile nr. 29/22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, a declarat recurs reclamanta care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile recurate, în sensul respingerii apelului declarat de pârâta - Sucursala T, menținerea sentinței civile nr. 6975/27.06.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara, ca fiind temeinică și legală.
În motivare a arătat că decizia civilă atacată a încălcat dispozițiile art. 315. pr. civ. în sensul că pârâta a reluat aceleași motive deja soluționate prin decizia civilă nr. 1312/27.11.2006 dată de Tribunalul Timiș.
Arată că decizia civilă atacată este nelegală raportat la valoarea probatorie a declarațiilor de martori, în sensul că probațiunea testimonială și probațiunea scrisă, se coroborează între ele, fiind de natură să formeze convingerea instanței cu privire la proprietarul posesor al bunurilor revendicate, acesta fiind reclamanta și nu.
Arată că precizarea de acțiune în sensul că a extins cadrul procesual prin chemarea în judecată și a numitei, a făcut-o tocmai pentru a demonstra că reclamanta are calitate procesuală activă și nu persoană interpusă, iar din rezoluția procurorului rezultă că " în data de 20/21 iulie 1988, fost vizitată de o persoană din lăsându-i în păstrare un pachet ".
A motivat că probațiunea testimonială atestă clar și elocvent faptul că martorii au văzut și au participat nemijlocit la activitatea de preluare de la reclamantă a obiectelor din revendicate, martorii percepând realitatea "ex proprii sensibus" și că declarațiile martorilor se coroborează cu documentația scriptică, ceea ce este de natură să poată forma convingerea instanței cu privire la temeinicia susținerilor sale, susțineri care sunt reale și adevărate, în speță făcându-se dovada clară a proprietății obiectelor din revendicate.
A arătat că în inventarele - obiect al cererii de chemare în judecată, deși se menționează numele pârâtei, bijuteriile nu au aparținut acestei persoane, fiind bunuri categorisite ca abandonate, iar organele de miliție nu au respectat dispozițiile Decretului nr. 111/1951, ce reglementează instituția juridică a bunurilor abandonate.
A susținut că decizia civilă atacată este nelegală și sub aspectul neaplicării dispozițiilor legale care sunt incidente, respectiv ale Legii nr. 591/2004, care declară abuziv dispozițiile Decretului nr. 111/1951.
Reclamanta recurentă a solicitat de asemenea să se facă aplicarea în cauză și a dispozițiilor art. 6 alin. 2 și alin. 3 din Legea nr. 213/1998, conform căruia "bunurile preluate de stat fără titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație, iar instanțele - judecătorești sunt competente să stabilească valabilitatea titlului".
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct. 6,7,8 și 9. pr. civ. art. 11, 20, 21 din Constituția României, art. 6,8 și 13 din Convenția Europeană.
Examinând decizia civilă atacată în raport de motivele de fapt și de drept, raportat la întreg probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că recursul este neîntemeiat.
Astfel, referitor la primul motiv de recurs, respectiv nelegalitatea deciziei civile atacate ce vizează nerespectarea de către instanța de apel a dispozițiilor deciziei civile nr. 1312/27.11.2006 a Tribunalului Timiș care a reținut calitatea procesuală activă a reclamantei în raport de dispozițiile art. 315. pr. Civ., Curtea constată că acesta este neîntemeiat.
Este adevărat că dispozițiile art. 315. pr. civ. prevăd că în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept delegate, precum și asupra necesitării admiterii unor probe, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, însă după casarea totală ca în cazul de față, instanța de fond trebuia să judece din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărui hotărâre a fost casată.
Părțile sunt astfel repuse în situația anterioară, hotărârea nedobândind autoritate de lucru judecat în privința problemelor dezlegate prin hotărârea atacată.
Mai mult, din considerentele deciziei civile nr. 1312/27.11.2006, care deși rețin calitatea de proprietară a reclamantei și că în mod greșit au fost înlăturate probele testimoniale de către prima instanță, precum și din modul de redactare a dispozitivului acesteia, rezultă că tribunalul, judecând în recurs a casat în întregul ei hotărârea Judecătoriei Timișoara nr. 3637/4.04.2006, că nu a dezlegat o problemă de drept, care să fie obligatorie pentru judecătorul instanței de fond, situație în care raportat la dispozițiile art. 315. pr. civ. coroborate cu cele ale art. 311. pr. civ. conform cărora " hotărârea casată nu are nici o putere", litigiul trebuia judecat din nou sub toate aspectele de către instanța de fond.
Hotărârea dată de instanța de recurs, respectiv Tribunalul Timiș, care a casat sentința civilă nr. 3637/4.04.2006, nu putea fi obligatorie pentru instanța de control judiciar, respectiv Tribunalul Timiș - care a judecat apelul - cale de atac devolutivă, prin declanșarea căreia și investirea astfel a instanței de control judiciar a provocat o nouă judecată în fond a cauzei în considerarea acestui atribut (devolutiv), cât și în raport de motivele invocate prin cererea de apel.
Dispozițiile art. 315. pr. civ. sunt obligatorii pentru judecătorii instanței de fond în privința problemelor de drept dezlegate, ele nefiind obligatorii pentru instanța de recurs, care constată că în mod corect a reținut instanța de apel că obiectele din confiscate, respectiv cantitatea de 2.314,06 gr., predată pârâtei în baza inventarului nr. -/25.07.1988, a fost preluată de la intimata, și nu de la reclamantă, urmare a confiscării dispusă prin rezoluția procurorului din 7.08.1988 dată în dosar nr. 918/P/1988 al Procuraturii
În mod corect s-a reținut de instanța de apel că declarațiile martorilor audiați, foști lucrători de miliție, nu prezintă credibilitate, din moment ce ei au declarat că în procesele - verbale de confiscare a obiectelor din metal prețios pe care ei le încheiau, nu se menționa numele adevăratului proprietar de la care se confiscau bunurile, astfel că nu s-a făcut dovada în sensul identificării în persoana reclamantei, ca fiind persoana de la care s-a confiscat cantitatea de solicitată raportat și la faptul că ordonanța procurorului dată în dosarul nr. 918/P/1988, indica o persoană reală cu domiciliul în T,-, respectiv.
Reclamanta prin cererea de chemare în judecată a solicitat restituirea cantității totale de de 4830, 64 grame menționată în inventarele întocmite de fostul Inspectorat de în dosar nr. 2121/P din 1988, și respectiv în dosar nr. -/25.07.1988, cu motivarea că această cantitate de i-a fost preluată abuziv de organele de miliție sub amenințare cu închisoarea.
Din înscrisurile depuse la dosar de, rezultă însă că respectiva cantitate de a aparținut altor persoane, de la care s-a și preluat, respectiv cantitatea de 2314,06 gr. bijuterii din a fost preluată ca bunuri confiscate, în conformitate cu rezoluția procurorului din 7.12.1988 ( dosar nr. 918/P/1988 - Procuratura Județului T) de la numita, domiciliată în T-, iar cealaltă cantitate de 2516,58 grame bijuterii din a fost preluată în conformitate cu rezoluția procurorului din 11.05.1988 ( dosar nr. 355/P/1988 - Procuratura Județului T) de la numitul.
Atât inventarele de preluare a bunurilor confiscate din care rezultă că bunurile respective au fost depozitate în tezaurul de specialitate al R, cât și rezoluțiile procurorului, sunt acte autentice, acte ce emană de la Inspectoratul Județean T - Județului T (instituție de stat) și au forță probantă până la înscrierea în fals.
Deși reclamanta a motivat că obiectele din confiscate, au fost preluate de la ea și nu de la persoanele trecute în inventarele de preluare, nu a înțeles să declanșeze procedura înscrierii în fals împotriva înscrisurilor depuse la dosar.
Cu încălcarea dispozițiilor art. 1191 alin. 1 și 2. civ. ce reglementează reguli restrictive vizând inadmisibilitatea probei testimoniale împotriva și peste cuprinsul unui înscris, instanța de fond a procedat la audierea ca martori a persoanelor implicate în operațiunile de preluare a cantității de revendicată de reclamantă ( ce au avut calitatea de ofițeri ai fostei a Județului T).
Declarațiile de martori a foștilor lucrători de miliție, sunt de altfel date " pro - cauza", ele nu se coroborează cu înscrisurile de la dosar, nefiind în măsură să înlăture înscrisurile contestate de reclamantă.
În mod corect a reținut instanța de apel că deși există la dosar adresă din partea Direcției de Evidență a Persoanelor T, din care rezultă că numita ( de la care a fost preluată cantitatea de 2314,06 grame ), cu domiciliul în T-, a plecat definitiv din T în 1988, reclamanta nu a făcut dovada în sensul că plecarea acesteia a survenit anterior confiscării bunurilor.
S-a apreciat în mod întemeiat de tribunal, că este greșită soluția de admitere a acțiunii fundamentată doar pe declarațiile martorilor audiați în cauză, în situația în care însăși prima instanță a constatat lipsa bunei credințe a martorului, care audiat și în dosarul nr. 10901/2005 al Tribunalului Timiș, a învederat că referitor la cantitatea de menționată în procesul - verbal de confiscare din 27.03.1988, respectiv 2516,58 grame, această cantitate ( solicitată și de reclamantă ), a fost preluată și confiscată de la.
Conform rezoluției procurorului din 7.12.1988 dată în dosarul nr. 918/P/1988 al Procuraturii Județului T, temeiul confiscării obiectelor din menționate în inventarul nr. -/1988 pe numele lui, l-a constituit Decretul nr. 210/1960, privind regimul mijloacelor de plată străine, metalelor prețioase și pietrelor prețioase ( și nu Decretul nr. 111/1951, cum susține recurenta reclamantă), decret care a fost calificat drept abuziv prin Legea nr. 591/2004.
Legea menționată însă, prevede că pot solicita restituirea obiectelor din metale prețioase care au fost preluate abuziv de stat, persoanele fizice și juridice de la care au fost preluate aceste obiecte, reclamanta neregăsindu-se printre acestea.
Față de considerentele arătate, se constată că decizia civilă atacată este temeinică și legală, motiv pentru care în baza art. 312. pr. civ. Curtea va respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 29/22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 29/22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții Banca Națională a României - Sucursala T, Banca Națională a României B, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 24 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Ion Graur
Dr. - - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 03.07.2008
Tehnored. 2 ex./04.07.2008
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Adriana CorhanJudecători:Adriana Corhan, Maria Lăpădat, Ion Graur
