Restrângerea dreptului la libera circulatie(legea 248/2005). Decizia 27/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea 248/2005
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 27
Ședința publică din 27 februarie 2008
PREȘEDINTE: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 2: Timofte Cristina
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B cu sediul în municipiul B,-, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 1354 din 8 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentantul reclamantei apelante și pârâtul intimat .
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, constatându-se apelul în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA față de documentația existentă la dosar, motivele de apel invocate de reclamantă, potrivit art. 38 și 39 din Legea nr. 248/2005 și art. 27 alin. 1 din Directiva 2004/38/CE a solicitat admiterea apelului.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA:
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalul Suceava la data de 22 octombrie 2007, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, a solicitat restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Belgia pentru o perioadă de cel mult 3 ani față de pârâtul.
În motivarea cererii a arătat, în esență, că pârâtul a fost returnat din Belgia la data de 9 octombrie 2007, în baza acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, aprobat prin nr.HG 825/1995. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 5 lit. a și art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005.
Prin sentința civilă nr. 1354/8 noiembrie 2007, Tribunalul Suceavaa respins ca nefondată cererea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în calitatea sa de stat membru al Uniunii European, România este obligată să respecte ordinea juridică instituită la nivelul acesteia, cum de altfel se stipulează și prin dispozițiile art. 20 pct. 2 din Constituția României. Or, sub aspectul exercitării dreptului la libera circulație, astfel cum este garantat prin art. 18 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și art. 27-29 din Directiva nr. 2004/38/CE, norma internă, prevăzută de dispozițiile art. 38 din Legea 247/2005 este parțial incompatibilă cu norma comunitară, cuprinzând o categorie mai largă de cazuri de restrângere a exercitării dreptului la libera circulație.
Dispozițiile art. 27 din Directivă prevăd în mod limitativ și lipsit de echivoc doar trei situații în care statul poate dispune restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a persoanelor, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică.
Făcând aplicarea efectului direct al Directivei la situația de fapt din speță, Tribunalul a apreciat că simpla nerespectare a condițiilor prevăzute de legea belgiană privind dreptul de ședere pe teritoriul său a unui cetățean străin nu poate fi încadrată în niciuna din cele trei situații de excepție prevăzute de Directivă. Câtă vreme nu s-au invocat și alte circumstanțe reale sau personale referitoare la conduita pârâtului, nu se poate reține că simpla încălcare a termenului de ședere ar constitui "o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății".
Împotriva sentinței a declarat apel în termen legal reclamanta, criticând-o pentru greșita interpretare și aplicare a legii.
În dezvoltarea motivelor, amplu expuse, a arătat, în esență, că nu există nici un impediment legal ca dispozițiile art. 38 și 39 din Legea 248/2005 să fie aplicate și după data de 1.01.2007. Măsura restrângerii exercitării dreptului la libera circulație în baza unui acord de readmisie nu încalcă prevederile constituției sau a altor instrumente juridice internaționale. Din interpretareaper a contrarioa prevederilor art. 52 din Legea nr. 248/2005 rezultă că ulterior aderării se au în vedere doar dispozițiile art. 39 alin(1), în sensul restrângerii dreptului la libera circulație doar pentru statul din care persoana în cauză a fost returnată.
Măsura returnării dispusă de autoritățile belgiene face dovada că pârâtul nu a respectat legislația din spațiul Uniunii Europene. Statul român, ca necesitate de apărare a raporturilor cu statele membre ale Uniunii Europene, inclusiv în ceea ce privește migrarea forței de muncă, își sancționează propriii cetățeni pentru a îndrepta conduita acestora, în sensul respectării normelor ce privesc dreptul de ședere în teritoriul statelor gazdă.
Apelul este neîntemeiat.
Analizând raportul dintre legislația națională și cea comunitară, în mod corect prima instanță a făcut aplicarea principiilor de interpretare stabilite de jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene, dând prevalență efectului direct al Directivei nr. 2004/38/CE.
Norma comunitară prevede doar trei situații de excepție în care poate fi restrânsă exercitarea dreptului la libera circulație a persoanelor, reglementarea acestora fiind clară și fără echivoc. În conformitate cu dispozițiile art. 27 din Directivă, măsurile luate din motive de ordine publică sau siguranță publică trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Condamnările penale anterioare nu pot justifica în sine luarea unor asemenea măsuri. Conduita persoanei în cauză trebuie să constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății. Nu pot fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de considerații de prevenție generală.
În speță, singurul motiv invocat de reclamantă prin cerere, întemeiat pe dispozițiile art. 38 lit. a din Legea 248/2005, este acela că pârâtul a fost returnat din Belgia pentru că ar fi fost prins " la lucru ilegal".
În raport de dispozițiile comunitare sus-menționate, corect tribunalul a apreciat că, în lipsa invocării și a altor circumstanțe reale și personale referitoare la conduita pârâtului, nu se poate reține că simpla depistare a acestuia pe teritoriul Belgiei ar constitui o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății, mai ales în condițiile în care "nu pot fi acceptate motivări care sunt direct legate de caz sau care sunt legate de considerații de prevenție generală".
De altfel, conform declarației pârâtului (filele 4-6 dosar fond), necontestată de reclamantă, acesta a ieșit legal din țară la data de 21.07.2007 și a fost returnat de autoritățile belgiene la data de 9 octombrie 2007, mai înainte de expirarea termenului de 3 luni, prevăzut de art. 27 pct. 3 din Directivă.
În considerarea celor ce preced, Curtea, constatând că nu sunt date în speță motivele invocate de reclamantă, văzând și dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B cu sediul în municipiul B,-, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 1354 din 8 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, ca nefondat.
Definitivă
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 27 februarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. Pl.
.
Ex. 4 /6.03.2008
Președinte:Plăcintă DochițaJudecători:Plăcintă Dochița, Timofte Cristina
