Reziliere contract. Speta. Decizia 1053/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1053
Ședința publică din 30 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Carmina Orza
JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții CASAP și CASAP împotriva deciziei civile de apel nr. 392/A/14.05.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pârâta recurentă personal, asistată de avocat R pentru pârâtul recurent și avocat pentru reclamanta intimată .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantei intimate depune un set de înscrisuri cu care dorește să dovedească că a achitat toate utilitățile.
Nemaifiind de formulat alte cererii instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul pârâților recurenți pune concluzii de admitere a recursului, modificarea în tot a hotărârii instanței de apel, respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică, conform motivelor din concluziile scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului, deoarece în recurs se discută legalitatea și nicidecum temeinicia acestuia, hotărârea primei instanțe este total corectă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 11579 din data de 21 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta - apelantă în contradictoriu cu pârâții și, privind rezilierea contractului de întreținere viageră, încheiat între reclamantă și pârâți și autentificat sub nr. 791/02.03.2006 ca neîntemeiată și s-a admis cererea reconvențională, constatându-se novația obligației de întreținere prin transformarea ei în obligație de plată a sumei de 300 lei lunar în favoarea reclamantei - apelante.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Timișoaraa reținut că, prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 791/02.03.2006 de către BNP, pârâții au dobândit nuda proprietate asupra imobilului înscris în nr. 9484 T, în schimbul obligației de a asigura întreținerea zilnică a reclamantei, în sensul de a asigura acesteia alimente, haine, iluminatul și încălzitul, curățenia locuinței, spălatul și călcatul hainelor, asistență medicală, medicamente,îngrijirea personală la pat în caz de boală sau invaliditate.
Conform declarației olografe, semnate și necontestate de către reclamantă, la data de 11.07.2006, aceasta și-a exprimat voința în sensul de a primi suma de 300 RON lunar, în schimbul furnizării de alimente, sumă pe care a primit-o pentru lunile iulie, august 2006.
Începând cu luna aprilie 2007, pârâții au consemnat această sumă de bani, pe numele reclamantei, la CEC, ca urmare a refuzului acesteia de a mai primi banii, astfel cum a rezultat din declarațiile martorilor audiați în cauză și înscrisuri.
Din declarația martorei coroborată cu cea a martorei, (ultima propusă de către reclamantă), prima instanță a reținut că pârâții achitau cheltuielile aferente întreținerii imobilului, apă, gaz etc. și că ar fi cumpărat medicamente reclamantei, fapt recunoscut de către aceasta în discuțiile purtate cu martora.
Judecătoria mai arătat că între reclamantă și concubinul acesteia, (care era tatăl pârâtei), exista o stare conflictuală.
Prima instanță a reținut că pârâții au acordat întreținere reclamantei, până în momentul în care aceasta a intrat în conflict cu concubinul său, tatăl pârâtei, moment în care a refuzat să mai primească această întreținere.
Prin acordul părților, contractul de întreținere și-a schimbat conținutul obligației inițiale, într-o obligație de plată a unei rente viagere lunare, în cuantum de 300 lei, înscrisul fiind semnat de către reclamantă și necontestat de către aceasta.
Ca urmare a acordului de voință intervenit între părți, instanța, în baza art. 969 cod civil, a luat act că între părți a intervenit novația obligației de întreținere, suma de bani acceptată de către reclamantă constituind o dezdăunare a neîndeplinirii corespunzătoare a obligației de întreținere însușită de către pârâți, ca urmare a acestui fapt în baza art. 1128 cod civil noua obligație ducea la stingerea celei vechi.
Întrucât pârâții, din culpa exclusivă a reclamantei, nu și-au putut îndeplini obligația de întreținere, deoarece aceasta, aflându-se în conflict cu concubinul său, a refuzat să mai primească întreținere și să-i primească, în locuința sa, pe întreținători, instanța a respins acțiunea principală și a admis cererea reconvențională, în baza art. 1020 Cod civil.
Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea în tot a hotărârii și admiterea cererii de chemare în judecată, rezilierea contractului de întreținere autentificat cu nr. 791 din data de 02 martie 2006 BNP -, precum și revenirea la situația anterioară a cărții funciare și totodată respingerea cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată. În ședința publică din 19.03.2008, Tribunalul Timiș, având în vedere valoarea obiectului cererii, indicată în contractul de întreținere, stabilită peste 100.000 lei, a recalificat drept apel, calea de atac exercitată de reclamanta, făcând aplicarea art. 282/1 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 392/A/ 14.05.2008, Tribunalul Timiș - secția civilă - admite apelul declarat de apelanta-reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 11579 din data de 21 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați și schimbă în tot hotărârea apelată.
Admite acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților și.
Dispune rezilierea contractului de întreținere încheiat între părți și autentificat sub nr.791/02.03.2006 de către "-"
Dispune revenirea la situația anterioară in CF 9484 T, nr.cad.22306 și 22307, în sensul radierii dreptului de nudă proprietate al pârâților și precum și a dreptului de uzufruct viager și a interdicției de înstrăinare și grevare în favoarea reclamantei și reintabulării dreptului de proprietate al reclamantei asupra întregului imobil.
Respinge ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți reconvenționali și.
Respinge ca nefondată cererea pârâților privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată atât în primă instanță, cât și în apel.
Obligă pârâții-intimați și la plata către apelanta-reclamantă a sumei de 150 lei cheltuieli de judecată în primă instanță (câte 75 lei fiecare pârât) și 11,5 lei cheltuieli de judecată în apel (câte 5,75 lei fiecare pârât-intimat).
Obligă pârâții-intimați și la plata către Consiliul Local al Municipiului Tas umei de 1628 lei cu titlu de taxe judiciare de timbru, respectiv câte 814 lei fiecare dintre aceștia.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut în esență, în fapt și drept, că pentru a se dispune rezilierea contractului de întreținere încheiat între părți este necesar a se face dovada că pârâții-întreținători și nu și-au îndeplinit obligațiile de întreținere stabilite în sarcina lor prin acest contract.
Din declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză, atât în fața primei instanțe, cât și în fața instanței de apel, coroborate cu recunoașterile reclamantei, reiese că o perioadă de timp după încheierea contractului de întreținere, respectiv până la începutul anului 2007, pârâții au furnizat alimente reclamantei și au achitat cheltuielile locuinței, procurându-i și medicamentele necesare.
Conform susținerilor pârâților, necontestate de către reclamantă și nici de materialul probator administrat în cauză, relațiile între părțile contractante s-au deteriorat la începutul anului 2007. Deși pârâții au invocat drept motiv al deteriorării acestor relații influențarea reclamantei de către rudele sale și intenția reclamantei de a se da în întreținere acestora din urmă, aceste aspecte nu își găsesc suportul în materialul probator administrat în cauză.
Tribunalul reține, atât din susținerile reclamantei și ale pârâților cât și din declarațiile martorilor audiați, că la momentul încheierii contractului de întreținere cu pârâții, reclamanta trăia de o perioadă îndelungată de timp în concubinaj cu tatăl pârâtei.
Potrivit depozițiilor martorilor, și, coroborate cu susținerile reclamantei, după încheierea contractului de întreținere cu pârâții, tatăl pârâtei, concubinul reclamantei, a început să se manifeste violent față de aceasta din urmă. împreună cu reclamanta, violențele și amenințările proferate de acesta la adresa reclamantei, au condus la deprecierea continuă a stării de sănătate a reclamantei, care, potrivit declarației martorului, era terorizată de către concubinul său.
Astfel, martorul a declarat că într-o seară, pe la orele 11, fost chemat de către reclamantă întrucât concubinul acesteia o amenința cu moartea, fiind necesară luarea reclamantei la domiciliul acestui martor, pentru a se aplana conflictul.
Susținerile martorului anterior menționat sunt confirmate și de declarația martorei, potrivit căreia, după încheierea contractului de întreținere, concubinul reclamantei a avut o atitudine recalcitrantă, considerându-se proprietarul locuinței acesteia, între reclamantă și concubinul său existând o stare de tensiune, care îmbracă forma unor scandaluri.
Coroborând depoziția martorului, susținerile reclamantei și cele ale pârâților, precum și declarațiile martorilor si, tribunalul reține că relațiile între reclamantă și pârâți s-au deteriorat odată cu stricarea relației între reclamantă și concubinul său, tatăl pârâtei.
Desigur că deteriorarea relațiilor între reclamantă și concubinul său nu poate fi temei al rezilierii contractului de întreținere viageră, pârâții nefiind ținuți a răspunde pentru faptele tatălui pârâtei. Obligația pârâților, în calitate de întreținători, era însă de a întreține și îngriji în condiții bune pe reclamantă, pe toată durata vieții acesteia, la domiciliul său, după cum s-a consemnat în paragraful al treilea al contractului de întreținere depus la fila 3 dosar fond. Aceste condiții bune care trebuiau asigurate reclamantei la domiciliul său presupuneau și ca aceasta să poată poseda și folosi liniștită locuința, liniștită folosință care trebuia garantată de către pârâți. Pentru asigurarea acestei folosințe netulburate, pârâții trebuiau să depună diligențe, văzând că reclamanta invocă agresarea sa de către tatăl pârâtei, pentru evacuarea acestuia din locuință, iar nu să lase reclamanta la dispoziția agresiunilor concubinului său.
Pretinsa novație a contractului de întreținere, apreciată de prima instanță în baza înscrisului intitulat "declarație" datat 11.07.2006 a vizat, conform acestui înscris depus la fila 22 fond, doar obligația de asigurare a alimentelor asumată de către pârâți prin contractul de întreținere, iar nu și restul obligațiilor vizate de acest din urmă contract. Astfel, în afara obligației de asigurare a alimentelor, pârâții erau datori a-i asigura reclamantei iluminatul si încălzitul locuinței, spălatul și călcatul rufelor de corp și de pat, curățenia locuinței, îmbrăcămintea și încălțămintea, asistență medicală și medicamentele, iar in caz de boală sau invaliditate (această ultimă situație nefiind însă incidentă), îngrijirea personală la pat. Or, după încheierea pretinsei novații, pârâții nu s-au mai preocupat nici de asistența medicală și medicamentele reclamantei, nici de spălatul și călcatul rufelor de corp și de pat, nici de curățenia locuinței, nici de asigurarea articolelor vestimentare și de încălțăminte necesare reclamantei, încălcându-și în acest mod obligațiile contractuale în vigoare însă.
În plus, chiar și înainte de încheierea înscrisului intitulat "declarație" și de deteriorarea relațiilor între părțile contractante, pârâții nu au asigurat curățenia și igienizarea locuinței reclamantei, nici spălatul și călcatul rufelor de corp și de pat ale acesteia. În acest sens, martorii și au declarat că, înainte de deteriorarea relațiilor cu pârâții, reclamanta se ocupa singură de igienizarea locuinței și își vopsea singură geamurile. Niciunul dintre martorii propuși de pârâți nu au declarat că aceștia ar fi asigurat curățenia locuinței reclamantei. În același sens, martora a arătat că reclamanta se gospodărea singură, își gătea, își spăla și își făcea cumpărăturile.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul apreciază că din partea pârâților existat o neexecutare parțială, dar importantă principalelor obligații stabilite de contractul de întreținere, atât înainte de deteriorarea relațiilor cu reclamanta, cât și după această dată, neexecutare care nu poate fi imputată reclamantei și care conduce, conform art.1020 Cod civil, la rezilierea contractului de întreținere încheiat între părți.
Astfel fiind, in temeiul art.296 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul, a schimbat, in tot, hotărârea apelată, a admis acțiunea, a schimbat în tot hotărârea apelată dispunând rezilierea contractului de întreținere încheiat între părți și autentificat sub nr.791/02.03.2006 de către "-" T, respingând totodată și cererea reconvențională.
Nu se poate reține novația obligațiilor prevăzute în contractul de întreținere, câtă vreme, a avut loc transformarea în bani doar a obligației de a furniza alimentele, iar nu a tuturor obligațiilor contractuale. Oricum, această novație nu mai poate produce efecte juridice, câtă vreme pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile de întreținere, iar contractul de întreținere care a stat la baza ei a fost desființat.
Urmare a rezilierii acestui contract, imobilul revenind în proprietatea reclamantei, tribunalul va dispune revenirea la situația anterioară in CF 9484 T, nr.cad.22306 și 22307, în sensul radierii dreptului de nudă proprietate al pârâților și, precum și a dreptului de uzufruct viager și a interdicției de înstrăinare și grevare în favoarea reclamantei și reintabulării dreptului de proprietate al reclamantei asupra întregului imobil.
Împotriva acestei decizii civile de apel au declarat recurs, în termen legal, pârâții Casap și Casap, solicitând modificarea ei, în tot, în sensul respingerii apelului și menținerii hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică, invocând în drept art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă și motivând în esență că nu există nici o motivație pentru a se putea afirma că aceștia nu și-ar fi îndeplinit obligațiile de întreținere a reclamantei, refuzul reclamantei de a le permite s-o întrețină fiind determinat de presiunea exercitată de soții să rezilieze acest contract de întreținere cu pârâții și să încheie un nou contract cu aceștia, astfel că reclamanta nu își poate invoca propria culpă pentru rezilierea contractului de întreținere.
Intimata reclamantă - - prin întâmpinarea de la dosar ( 15 - 18) solicită respingerea recursului pârâților, ca nelegal și netemeinic.
Verificând decizia civilă recurată, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urmă Cod procedură civilă și în raport de motivele de recurs invocate, față de starea de fapt din dosar, ca și de probele administrate în cauză, Curtea stabilește că recursul de față al pârâților este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, deoarece bine și cu temei a fost admis apelul reclamantei, în modul arătat.
Într-adevăr, examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că decizia civilă recurată este legală și temeinică, întrucât instanța de apel a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, prev. de art. 1020 Cod civil, când a admis acțiunea reclamantei în rezilierea contractului de întreținere, neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică, de natură să atragă casarea ori modificarea deciziei civile atacate, corect fiind admis apelul reclamantei, în sensul menționat și pentru considerentele expuse judicios de către instanța de apel, însușite și de C, ca instanță de control judiciar, criticile formulate în recurs nefiind întemeiate.
Astfel, din studiul dosarului, Curtea observă că primul motiv de recurs invocat prev. de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, nu este fondat, întrucât hotărârea recurată cuprinde toate motivele pe care se sprijină arătate în mod amplu și la obiectul cauzei ele nefiind contradictorii și nici străine de natura pricinii, cum eronat susțin pârâții, decizia civilă recurată fiind deci legală și temeinică, bazată pe o interpretarea corectă întregului material probator de la dosar, ceea ce a condus și la reținerea unei corecte stări de fapt în cauză, respectiv aceea, conform căreia prin încheierea contractului de întreținere în litigiu, pârâții trebuia să o îngrijească și s-o întrețină pe reclamanta, în sensul de a-i găti mâncare, aos păla, a-i face curățenie, a-i cumpăra medicamente, aod uce la medic, a-i plăti toate contribuțiile pentru imobil, respectiv a o îngrijii în totalitate și desigur asigurându-i folosința liniștită a imobilului, a cărei uzufructuară este reclamanta, dar probele dosarului făcând convingerea instanței de apel și de recurs, că pârâții nu și-au îndeplinit în mod corespunzător și cumulativ a tuturor acestor clauze contractuale de întreținere a reclamantei în mod corect.
În dosar este bine reținut de către instanța de apel că pârâții nu i-au asigurat mâncare gătită reclamantei, pe care nu au dus-o la medic, deși este o persoană în vârstă și cardiacă, motivând că nu au bani de doctori, nu i-au cumpărat haine niciodată, nu i-au făcut curățenie, nu i-au spălat hainele, nu i-au zugrăvit și nici văruit casa, după cum corect și just s-a stabilit în apel, că numai în locul mâncării gătite, pe care trebuia pârâții să i-o asigure reclamantei, pârâții i-au dat în schimb suma de 300 lei lunar, dar restul obligațiilor contractuale, izvorâte din contractul de întreținere, rămânând neschimbate și ele nefiind acoperite prin această sumă de bani, care de altfel era plătită pe o perioadă determinată, adică numai până când reclamanta va putea să se aprovizioneze singură, fiind evident în cauză că reclamanta avea nevoie permanentă de îngrijire și întreținere, iar nu neaparat de o sumă de bani și la fel nu s-au asigurat și garantat o folosință și posedare liniștită și netulburată a locuinței, reclamantei, neluând nici un fel de măsuri în vederea încetării agresării reclamantei, din partea tatălui pârâtei Casap, prin evacuarea concubinului agresor.
Probele dosarului corelate conduc la concluzia clară că în ultima perioadă de timp pârâții nu și-au respectat obligațiile de întreținere față de reclamantă, asumate prin contractul încheiat între părțile litigante, nefiind probată în cauză împrejurarea de fapt că vecinii ai reclamantei, ar avea vreun gen de interes material ori moral în rezilierea acestui contract de întreținere încheiat între părți și de aceea recursul pârâților va fi respins ca atare, căci în dosar nu este aplicabil nici cel de al doilea motiv de recurs invocat, prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, deoarece hotărârea pronunțată în apel nu este lipsit de temei legal și nici nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Așa fiind, în raport de toate considerentele ce preced, cum nici una din criticile formulate în recurs nu sunt întemeiate, ele nefiind de natură să-l facă admisibil și să influențeze soluția pronunțată în cauză de către instanța de apel, care este deci corectă sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat acest recurs al pârâților, menținând în vigoare decizia civilă atacată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele din dosarul cauzei și cu respectarea principiului disponibilității, specific procesului civil, în sensul rezolvării prezentului litigiu, în limitele investirii instanței, recurenții nedovedind incidența în cauză a motivelor de recurs invocate, prev. de art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, potrivit tuturor argumentelor de mai sus, expuse pe larg de C, pe seama reclamantei intimate neputându-l reține vreun motiv imputabil în neexecutarea corespunzătoare a obligațiilor stabilite în contractul de întreținere, aceste motive imputabile fiind stabilite doar în sarcina pârâților recurenți.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, în recurs de către intimata reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții CASAP și CASAP împotriva deciziei civile de apel nr. 392/A/14.05.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 18.11.2008
Tehnored /28.11.2008
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Carmina OrzaJudecători:Carmina Orza, Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat
