Reziliere contract. Speta. Decizia 108/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 108
Ședința publică de la 26 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Buliga
JUDECĂTOR 2: Elena Gheorghiu
JUDECĂTOR 3: Adriana Andronic
GREFIER: -
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de, împotriva deciziei civile nr.681 din 04 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași; cauza Având ca obiect rezoluțiune contract de vânzare-cumpărare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta asistată de și intimatul asistat de pe
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la al treilea termen de judecată.
Av. depune la dosar împuternicirea avocațială nr.47/18.03.2008, iar depune delegație de substituire.
Nefiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, se dă cuvântul părților.
Av. arată faptul că s-a invocat din oficiu de către instanță excepția inadmisibilității recursului sub aspectul dispoziției prevăzută de art.282 ind.1 Cod procedură civilă, raportat la valoarea pe care o are imobilul în litigiu. Cea de a doua excepție care s-a invocat se referă la tardivitatea introducerii recursului. În ceea ce privește excepția tardivității recursului, aceasta nu poate fi primită, pentru următoarele considerente. Potrivit dispozițiilor legale, termenul de recurs curge de la comunicarea hotărârii. Or, în prezenta cauză, cere a se observa împrejurarea că recurenta locuiește în-,B.1.2, iar hotărârea a cărei critică se face cu privire la tardivitate s-a comunicat în I,- -.4.16. În condițiile în care recurenta a fost atunci, în perioada respectivă și bolnavă și comunicarea hotărârii nu s-a făcut potrivit dispozițiilor legale, socotește că termenul de recurs curge de la data comunicării hotărârii. Nefiind comunicată această hotărâre, recursul este socotit că a fi fost introdus în termen. Cu privire la excepția inadmisibilității, raportat la dispoziția prevăzută de art.282 ind.1 Cod procedură civilă, cere a se observa că această excepție este strâns legată de valoarea ce formează obiectul litigiului. La dosarul Tribunalului Iași, la fila nr.20, se află precizată o anumită valoare, respectiv suma de 900 milioane lei, la data de 30.03.2007. Este de notorietate publică faptul că un apartament în momentul de față este trecut în lista notarilor, în tabelele pe care le au notarii pentru evaluare, ca având valoarea de peste un miliard. În acest context, dacă la acel timp, 30.03.2007, apartamentul a fost evaluat potrivit părților, pentru că părțile sunt cele care dau informații cu privire la evaluarea bunurilor care formează obiectul judecății, care l-au evaluat atunci la 900 milioane lei, înseamnă că în momentul de față, tot părțile sunt în măsură a evalua acest apartament la peste un miliard. În aceste condiții, nu poate fi reținută nici această excepție a inadmisibilității recursului. Și, nereținând aceste două excepții, cere a se da cuvântul cu privire la susținerea cererii de recurs.
Av. în ceea ce privește tardivitatea, cere a se reține că este întemeiată această excepție. Față de data comunicării hotărârii recursul a fost declarat cu depășirea termenului procedural. Comunicarea s-a făcut potrivit normelor procedurale, astfel încât, excepția tardivității este întemeiată și urmează a fi admisă. În ceea ce privește inadmisibilitatea raportat la dispoziția art.282 ind.1 Cod procedură civilă, valoarea litigiului nu depășește un miliard și în aceste condiții calea de atac era recursul ca și cale de atac la hotărârea instanței de fond. Urmează a se aprecia și asupra acestei excepții și să dispună admiterea ei. obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Cauza rămânând în pronunțare cu privire la excepțiile invocate, declarându-se dezbaterile închise, după deliberare;
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.6962 din 19 septembrie 2005 Judecătoriei Iașis -a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictor cu pârâtul și s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.10715/1999 la. " ".
S-a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului și în consecință, a obligat pârâtul să predea reclamantei apartamentul din I,-, -.3,.4, județul I, evidențiat în contractul arătat mai sus.
Judecătoria a reținut că între și pe de o parte și, pe de altă parte, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare privind apartamentul 16 din I, B-dul. - nr.8, cu prețul de 70 mil. lei (ROL) din care s-a achitat 40 mil. lei la data autentificării, iar 30 mil. lei reprezenta valoarea întreținerii pe tot timpul vieții vânzătorilor. Ulterior încheierii actului în anul 2001 a decedat, iar reclamanta fiind bolnavă a fost îngrijită mai mult de fiica sa. Pârâtul, reține prima instanță, a plătit impozitele pe imobil și pentru chiria încasată de reclamantă, apreciindu-se că acestea nu echivalează cu îndeplinirea obligației de întreținere.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, apel ce a fost admis prin decizia civilă 681 din 4 octombrie 2007 Tribunalului Iași, s-a schimbat în tot sentința judecătoriei, în sensul că s-a respins acțiunea formulată de reclamanta și continuată de în contradictor cu pârâtul.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Între apelant și părinții acestuia (reclamantă fiind mama sa care a decedat în cursul procesului, acțiunea fiind continuată de sora apelantului ) a intervenit contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.10215/1999. Prețul a fost de 70 de milioane lei din care cumpărătorul a achitat 40 de milioane urmând ca pentru diferența de 30 de milioane să le presteze vânzătorilor pentru tot timpul vieții și să-i înmormânteze conform obiceiului locului. Ulterior a decedat. Apelantul a locuit cu ambii părinți acordându-le întreținerea și sprijinul necesar, inclusiv salariul acestuia era dat pentru cheltuielile familiei. Ulterior căsătoriei sale apelantul a locuit, firesc, cu soția sa, dar a continuat să-și îndeplinească obligațiile asumate față de mama sa, tatăl fiind decedat. Mai mult apartamentul respectiv era închiriat iar banii obținuți din chirie erau încasați în întregime de. Astfel martorul declară că în 2004 când reclamanta a ieșit din spital a declarat public că este foarte recunoscătoare fiului și nurorii sale pentru că au îngrijit-o foarte bine și cât timp a fost în spital. Ulterior relațiile dintre mamă și fiu s-au răcit ca urmare a neînțelegerilor curente dintre noră și soacră dar și ca urmare a influenței exercitată de cealaltă fiică a reclamantei, preferând să se mute cu fiica sa. Martorul, care era un apropiat al defunctei, întâlnindu-se cu aceasta săptămânal în cadrul grupării religioase pe care ambii o frecventau, a declarat că cu câteva luni înainte de deces a arătat că "nu are a se plânge de faptul că fiul său nu îi prestează întreținere iar singurul motiv pentru care a sesizat instanța cu acțiunea prezentă rezidă din faptul că dorește să redevină proprietara apartamentului". De asemenea martora a declarat că a constatat personal că apelantul și soția sa o întrețineau pe defunctă. În anul 2003 defuncta a fost internată de fiu în spital și fiind de asemenea internată și mama martorei a constatat că zilnic apelantul venea la mama sa și îi aducea medicamente, mâncare și tot ce avea nevoie. Niciodată defuncta nu i s-a plâns de modul în care fiul său îi acorda întreținere, dimpotrivă i-a spus că este foarte bine întreținută de fiul și nora sa. Mai mult defuncta nici nu i-a vorbit că are vreo fiică. Chiar martora propusă de intimată care este chiar colegă de serviciu cu aceasta și a văzut-o pe defunctă în spital în perioada cât aceasta a fost internată arată că niciodată nu i s-a plâns de fiul său. Martora arată că intimata fiind asistentă medicală dormea cu mama sa în spital și a văzut că îi acorda întreținere și că defuncta se mutase la fiica sa, iar ulterior în apartamentul vândut pârâtului. Martorii defunctei audiați la fond au arătat că locuiește în prezent la fiica sa care se ocupă de ea, aceasta ocupându-se și în perioada spitalizării. Au precizat că nu cunosc de ce nu o îngrijește. Din înscrisurile medicale depuse la dosar reiese că atât apelantul cât și sora sa s-au preocupat de procurarea medicamentelor necesare defunctei și de spitalizările acesteia.
Prin urmare instanța reține că apelantul a acordat întreținere tatălui său până la deces și mamei sale până aproape de momentul introducerii prezentei acțiuni, că ulterior defuncta, fiind grav bolnavă (suferea de cardiopatie ischemică dureroasă, angină pectorală, neoplasm sân, scolioză dextroconvexă, osteoporoză și discopatie lombară dreaptă), a dorit să fie îngrijită doar de fiica sa care era asistentă medicală, că nici un martor nu a declarat că apelantul-pârât ar fi refuzat vreo dată să acorde întreținere mamei sale sau să îi procure medicamente, dimpotrivă că aceasta era foarte mulțumită de fiul său iar singurul motiv pentru care a sesizat instanța cu acțiunea prezentă rezidă din faptul că defuncta a dorit să redevină proprietara apartamentului, având sentimentul că o nedreptățește pe fiica sa, care în ultima perioadă din viață a îngrijit-o de asemenea. Astfel instanța reține că până în 2004 apelantul-pârât și-a respectat întrutotul obligația de întreținere asumată, iar ulterior neexecutarea în parte a acesteia nu îi poate fi imputabilă, neexistând culpa acestuia care nu a refuzat nici un moment acordarea întreținerii necesare, defuncta alegând să fie îngrijită de fiica sa în condițiile în care era grav bolnavă (a și decedat la scurt timp), iar fiica sa era asistentă medicală. De asemenea nu s-a dovedit că apelantul nu a participat sau că ar fi refuzat să participe la cheltuielile de înmormântare ale mamei sale, acestea fiind modeste, defuncta fiind înmormântată în religie adventistă, fără preot și fără a se efectua pomeniri. Mai mult, ajutorul de deces a fost încasat de conform adresei de la fila 47.
Pentru aceste considerente instanța în baza art.1020 cod civil urmează să dispună respingerea acțiunii formulate de reclamanta și continuată de în contradictoriu cu pârâtul ca nefondată.
a formulat recurs împotriva deciziei tribunalului, criticând-o ca fiind lipsită de legalitate, fiind pronunțată prin aplicarea și interpretarea greșită a legii.
Un prim aspect invocat se referă la încălcarea de către tribunal a principiilor egalității armelor și imparțialității instanței cu ocazia discutării în contradictoriu a probelor și încuviințarea lor; astfel s-au admis 2 martori pentru apelant și doar 1 martie pentru intimată.
O altă critică vizează modalitatea de soluționare a fondului cauzei, respectiv în interpretarea depozițiilor martorilor, între care existau contradicții. Nu s-au avut în vedere declarațiile celor doi martori audiați la prima instanță, actele medicale de la dosar.
Apelantul, chiar și în lipsa acordului beneficiarului întreținerii, nu se putea elibera de executarea obligației.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prioritar se reține că recursul este inadmisibil pentru considerentele la care ne vom referi în continuare.
Potrivit art.2821Cod procedură civilă în forma și conținutul textului modificat prin Legea 195/2004 nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță, între altele și în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei (ROL).
În speța de față reclamanta-recurentă a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.10215/1999 la BNP " " și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului.
Litigiul este unul evaluabil în bani, obiectul contractului fiind un imobil, pentru care s-a achitat un preț (40 mil. lei ROL) și s-a consemnat o obligație de întreținere (în valoare de 30 mil. lei ROL).
La stabilirea competenței materiale după valoare în cadrul procesual al acțiunilor în rezoluțiune cu repunerea părților în situația anterioară, trebuie avut în vedere prețul consemnat în contractul de vânzare-cumpărare, acesta constituind singurul element de apreciere, de natură obiectivă a valorii imobilului înstrăinat.
Cum prin rezoluțiune se urmărește sancționarea actului juridic cu lipsirea lui de efectele contrare normelor juridice edictate pentru executarea sa valabilă, înseamnă că la stabilirea instanței competente are relevanță exclusivă doar cuantumul prețului stipulat în actul a cărui rezoluțiune se cere, cu repunerea părților în situația anterioară.
Așa fiind, rezultă că acțiunea dedusă judecății în speța de față se încadrează în categoria acțiunilor la care se referă art.2821Cod procedură civilă, fapt pentru care sentința civilă nr.6962 din 19 septembrie 2005 Judecătoriei Iași era susceptibilă de a fi atacată numai cu recurs.
Legalitatea și temeinicia acestei hotărâri au fost analizate și verificate de Tribunalul Iași prin decizia civilă 681 din 4 octombrie 2007.
Potrivit art.2821Cod procedură civilă Curtea nu mai are nici un fel de competență materială de a verifica hotărârile din speță. Nu prezintă relevanță juridică faptul că, din eroare, tribunalul a calificat și soluționat calea de atac declarată împotriva sentinței ca apel în loc de recurs.
Natura căii de atac ce poate fi declarată împotriva unei hotărâri judecătorești este prevăzută de lege, nu este acordată de instanță.
Calificarea greșită de către tribunal a căii de atac ca fiind apel iar nu recurs, nu poate avea drept consecință încălcarea dispozițiilor art.2821Cod procedură civilă, respectiv crearea aleatorie și artificială a celui de-al treilea grad de jurisdicție în litigiile pentru care legiuitorul a prevăzut două asemenea grade.
Neavând competența materială în astfel de litigii, în care au incidență dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, Curtea nu poate verifica aspectele invocate, recursul fiind inadmisibil.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de împotriva deciziei civile nr.681 din 4.10.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
10.IV.2008.-
2 ex.-
Președinte:Georgeta BuligaJudecători:Georgeta Buliga, Elena Gheorghiu, Adriana Andronic
