Conflict de competență. Sentința 11/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 11
Ședința Camerei de Consiliu de la 25 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
Grefier - -
Pe rol judecarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Vaslui și Judecătoria Vaslui cu privire la cauza ce are ca obiect "despăgubiri" privind pe reclamanții " MANAGEMENT LICHIDARE I - LICHIDATOR JUDICIAR AL " MECANICA " V, EXPERT GRUP H - LICHIDATOR JUDICIAR AL " MECANICA " V, " MECANICA " V - PRIN LICHIDATORI JUDICIARI MANAGEMENT LICHIDARE I ȘI EXPERT GRUP H și pe intimații (), " " V și " EXPERT "
La apelul nominal au lipsit părțile, acestea nefiind citate.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la aceasta.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față, constată:
Prin acțiunea cu care au investit inițial Tribunalul Vaslui, reclamantele Management Reorganizare Lichidare I și LD Expert Grup H, în calitate de lichidator judiciar al Mecanica V, au solicitat obligarea în solidar a pârâților (), V și Expert L V la plata sumei de 15287,31 lei, din care 11930,67 lei cu titlu de contravaloare prejudiciu creat în patrimoniul societății și 3356,64 lei dobânda legală calculată în baza OG9/2000, cu actualizarea sumei la data plății efective.
În motivele cererii, reclamantele au susținut, în esență, că prin Încheierea Tribunalului Vaslui din 30.11.2005 a fost aprobat raportul de expertiză contabilă desfășurată la Mecanica SA V și s-a dispus ca lichidatorii judiciari să treacă la valorificarea expertizei contabile, în sensul de a proceda la recuperarea creanțelor de la debitori; ca urmare, au înțeles să formuleze prezenta acțiune în răspundere patrimonială împotriva pârâților ce au îndeplinit funcțiile de șef serviciu financiar-contabilitate, manager (director general) al societății, respectiv cenzori în perioada producerii prejudiciului.
Au arătat reclamantele că aceștia, prin neîndeplinirea ori îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, au adus prejudicii, direct sau indirect, patrimoniului Mecanica SA
În drept, au fost invocate dispozițiile art.270-272 din Codul muncii.
Prin sentința civilă nr.1098/4.10.2007, Tribunalul Vaslui - complet specializat pentru soluționarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui, reținând că reclamantele au solicitat obligarea în solidar a unor foști salariați cu funcții de conducere din cadrul societății, precum și a cenzorilor societății, la plata unui prejudiciu de 11930,67 lei constatat prin expertiza contabilă dispusă în dosarul nr.69//1997 al Tribunalului Vaslui.
Astfel, deși reclamantele au calificat conflictul ca fiind un litigiu de muncă și, ca atare, au sesizat instanța de litigii de muncă, în realitate este vorba de un litigiu de o natură complexă: pe de o parte, se solicită tragerea la răspundere patrimonială în temeiul art. 270 Codul munciia foștilor salariați ai societății, iar pe de altă parte, se solicită de către reclamante tragerea la răspundere patrimonială a cenzorilor societății și a conducerii acesteia, a căror activitate este reglementată de Legea 31/1990 privind societățile comerciale, astfel fiind incidente în cauză norme juridice care atrag competențe diferite.
Potrivit art.166 alin.1 din Legea 31/1990, întinderea și efectele răspunderii cenzorilor sunt determinate de regulile mandatului.
Întrucât Legea 31/1990 este o lege specială față de Codul muncii, care reprezintă cadrul general de reglementare a răspunderii patrimoniale a salariaților cu contract individual de muncă, în privința cenzorilor urmează să se aplice dispozițiile speciale în materie de răspundere civilă, întemeiată pe contractul de mandat al acestora, competența aparținând instanței de drept comun.
Având în vedere că reclamantele au solicitat răspunderea în solidar a pârâților, precum și faptul că prejudiciul pretins este sub 500.000 lei, instanța, în temeiul art.1 pct.1 Cod procedură civilă, a declinat competența materială de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Vaslui.
Judecătoria Vaslui, prin sentința civilă nr.448/1.02.2008, și-a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria a reținut următoarele:
Rolul activ al judecătorului în procesul civil nu poate fi analizat făcându-se abstracție de principiul disponibilității.
Părțile sunt acelea care au rolul hotărâtor în determinarea existenței unui proces, atât în ceea ce privește declanșarea lui, stingerea înainte de pronunțarea unei hotărâri pe fond prin încheierea unor acte procesuale de dispoziție.
Tot părțile fixează limitele în care va avea loc judecata, atât din punctul de vedere al obiectului, cât și al persoanelor între care se stabilesc raporturile juridice procesuale, precum și al fundamentului pretenției ce este dedusă judecății, judecătorul fiind ținut să respecte cadrul procesual trasat de părți.
Articolul 84 Cod procedură civilă nu stabilește decât dreptul și totodată obligația instanței de a da o calificare corectă cererii, independent de denumirea la care s-a oprit cel ce a formulat-o, dar nu îi conferă posibilitatea de a modifica împrejurările de fapt și de drept pe care reclamantul își întemeiază pretenția.
Raportat cauzei, s-a reținut că societatea reclamantă, prin lichidatorii judiciari, a fixat cadrul procesual, și-a fundamentat juridic pretenția invocată - art.270 din Codul muncii - analiza răspunderii patrimoniale în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, intrând în competența tribunalului - ca primă instanță de drept comun.
Reclamanta și-a motivat acțiunea în justiție pe principii izvorâte din raporturile de muncă și a făcut trimitere și la unicitatea procesuală, la un raport juridic complex și unic ce impune pronunțarea unei unice soluții, instanța având obligația de a da curs voinței manifestate de parte.
Deși, instanța, inițial sesizată, a motivat declinarea competenței de soluționare a cauzei prin invocarea cuantumului prejudiciului pretins de reclamantă, s-a reținut că există cazuri în care competența unei instanțe primește o adevărată extindere în sensul că instanța competentă să soluționeze cererea cu care a fost sesizată devine competentă să rezolve și cererea care în mod obișnuit nu intră în competența sa.
Din considerații de ordin practic, în unele situații, apare necesitatea ca litigiul să fie soluționat de o singură instanță, chiar dacă s-ar încălca normele de competență materială sau de competență teritorială exclusivă.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.158 și art. 2 pct.1 lit. c Cod procedură civilă, instanța a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui.
Soluționând conflictul negativ de competență de față în baza dispozițiilor art.20 pct.2 raportat la art.22 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea de Apel constată că instanța competentă în judecarea prezentei acțiuni este Tribunalul Vaslui - complet specializat în materia litigiilor de muncă.
Astfel, conform principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, doar părțile sunt cele care stabilesc cadrul procesual și limitele judecății.
Este adevărat că instanța nu este ținută de temeiul juridic al cererii, având posibilitatea să schimbe calificarea juridică pe care reclamantul a dat-o cererii sale.
Însă, având în vedere chiar natura juridică complexă a litigiului reținută de Tribunalul Vaslui și faptul că, atât prin acțiune, cât și prin răspunsul la întâmpinare și la excepția invocată reclamantele au arătat că au înțeles să formuleze o acțiune în răspundere patrimonială, în baza art.270 Codul muncii, împotriva unor salariați care, prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor lor de serviciu au produs prejudicii în patrimoniul Mecanica V, instanța nu poate să treacă peste dreptul de dispoziție al părții.
Este adevărat că nu toți pârâții au fost angajați cu contracte individuale de muncă, însă, având în vedere că reclamantele au înțeles să invoce răspunderea solidară, s-ar impune ca și cenzorii să fie chemați să răspundă pentru producerea aceluiași prejudiciu.
Desigur, instanța de fond urmează să stabilească, prin hotărârea ce o va pronunța, dacă, în speță, este vorba sau nu de o răspundere solidară, în ce măsură sunt întrunite condițiile răspunderii patrimoniale și cei chemați în judecată au participat la producerea prejudiciului.
Față de cele reținute, în baza dispozițiilor art.22 Cod procedură civilă, cu referire la art.284 Codul muncii și art.2 pct.1 lit. Cod procedură civilă, Curtea de Apel stabilește competența în primă instanță pentru soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui - completul specializat în soluționarea litigiilor de muncă, instanță căreia îi va fi înaintat dosarul la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a acțiunii formulate de Management Reorganizare Lichidare I și L & C Expert Grup H, în calitate de lichidator judiciar al Mecanica V, în contradictoriu cu pârâții (), V și Expert L V, în favoarea Tribunalului Vaslui - complet specializat conflicte de muncă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Dată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședință publică, azi, 25.03.2008.
PREȘEDINTE,
Grefier,
Red.
Tehnored./
03.04.2008
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi
