Reziliere contract. Speta. Decizia 114/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2487/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A III-A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILI
DECIZIA CIVILĂ NR. 114
Ședința publică de la 28.01.2010.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie Mari -
JUDECĂTOR 2: Mihai Andrei Negoescu Gândac
JUDECĂTOR 3: Ionelia
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatoarea, împotriva deciziei civile nr. 1090 din 24.06.2009, pronunțată de Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - în calitate de moștenitor al defunctei.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc la termenul de judecată din data de 21.01.2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de 28.01.2010, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8835 din 28 noiembrie 2003, Judecătoria Sectorului 6 Bar espins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei - împotriva pârâților și, prin care se solicita rezilierea contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2110 din 12 iunie 1997 de Biroul Notarului Public " " pentru neîndeplinirea de către pârâtă a obligației de întreținere a reclamantei.
Prin decizia civilă nr. 911 din 06 mai 2004, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 8835 din 28 noiembrie 2003, reținându-se că prima instanță a constatat în mod corect că înstrăinarea nudei proprietăți din patrimoniul vânzătorilor în patrimoniul cumpărătorilor s-a făcut în schimbul unui preț în sensul art. 1294 Cod civil, iar nu în schimbul întreținerii, obligațiile rezultând din contractul de vânzare - cumpărare, nefiind condiționate în nici o formă de executarea sau neexecutarea clauzei speciale.
Prin decizia civilă nr. 1087 din 10 mai 2006, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă a admis recursul declarat de recurenta - reclamantă -, împotriva deciziei civile nr. 911 din 06 mai 2004, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III a Civilă, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalului București.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că, în raport de susținerile recurentei - reclamante prin acțiunea introductivă de instanță și de răspunsul la interogatoriul luat pârâtei prin care aceasta recunoaște că a încheiat cu vânzătorii - și un contract de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere, rezultă că natura juridică a actului încheiat între părți este de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere.
S-a mai reținut că instanța de apel nelegal nu a mai intrat în cercetarea motivelor de apel formulate de apelanta - reclamantă.
Prin decizia civilă nr. 1670 din 16 octombrie 2006, Tribunalul București - Secția a III- a Civilă a admis apelul formulat de apelanta - reclamantă -, împotriva sentinței civile nr. 8835/2003 a Judecătoriei Sectorului 6 B, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis acțiunea și a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere autentificat de Biroul Notarului Public " " sub nr. 2110 din 12 iunie 1997 și repunerea părților în situația anterioară.
Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut că instanța de fond nu a apreciat în mod judicios ansamblul dovezilor ce au fost administrate în cauza dedusă judecății și din care rezultă fără echivoc că reclamanta nu a fost îngrijită de pârâți chiar în perioadele de timp în care era bolnavă, totodată intimații nu și-au îndeplinit nici obligația constând în acordarea întreținerii prin asigurarea celor necesare traiului, limitându-se doar la expedierea în mod sporadic a unor sume modice de bani, dând dovadă astfel de indiferență față de reclamantă și urmărindu-se doar intrarea cât mai urgent în posesia apartamentului prevăzut în contract.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții - intimați, criticând-o ca nelegală prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă pentru următoarele motive: instanța de apel a dat o interpretare greșită probatoriului administrat în cauză, având în vedere unilateral probele administrate de reclamanta - apelantă și excluzând restul probatoriului; decizia instanței de apel nu este motivată, nefiind analizat în nici un fel refuzul primirii de către reclamantă a îngrijirii ei de către pârâți.
Prin decizia civilă nr. 1090 din 24 iunie 2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a respins ca nefondat recursul formulat de recurenții - pârâți și, împotriva deciziei civile nr. 1670 din 16 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - - în prezent decedată și Ministerul Finanțelor Publice în calitate de moștenitor al defunctei -.
Potrivit dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea a găsit nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Recurenții critică decizia instanței de apel pentru două motive: netemeinicia deciziei, respectiv aprecierea eronată a probelor, și nemotivarea hotărârii.
Instanța de recurs poate încadra motivele de recurs numai în motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, însă a găsit neîntemeiată această critică întrucât instanța de apel a motivat pe larg decizia pronunțată, atât în ceea ce privește situația de fapt, cât și în ceea ce privește încadrarea în drept a argumentelor sale.
În ceea ce privește însă primul motiv de recurs care vizează netemeinicia deciziei recurate, Curtea nu la mai analizat întrucât acesta nu s-a putut încadra în motivele de recurs limitativ și imperativ prevăzute de dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă.
Prin nr.OUG 138/2000, aprobată prin Legea nr. 219/2005, legiuitorul a abrogat motivul de recurs de netemeinicie prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 11 Cod procedură civilă, astfel încât instanțele de recurs nu mai pot exercita rolul lor de instanțe de control judiciar asupra modului în care instanțele inferioare în grad au interpretat probele administrate în cauză.
Având în vedere aceste considerente, instanța a respins recursul ca nefondat.
Împotriva deciziei civile nr. 1090 din 24 iunie 2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 16 decembrie 2009, formulat contestație în anulare, prin care solicită admiterea contestației în anularea hotărârii atacate și reluarea judecării de lac el mai vechi act de procedură efectuat în vederea pronunțării unei noi hotărâri neviciate; să fie obligată intimatul Ministerul Finanțelor Publice în calitate de moștenitor al defunctei - la cheltuieli de judecată pe care la va face cu acest proces.
În motivele contestației se arată că, prin decizia civilă enunțată mai sus, i s-a respins recursul introdus împotriva deciziei civile nr. 1670 din 16 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III- Civilă, în dosarul nr. 1825/2004, ca fiind nefondat, hotărâre împotriva căreia a formulat prezenta contestație pentru ca:
1.Dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, constând în faptul că instanța de apel, prin greșita înțelegere a probelor administrate în prezenta cauză nu a ținut cont de faptul că contestatoarea, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat cu nr. 2110 în data de 12 iunie 1997 la Biroul Notarului Public " ", i-a fost vândută nuda proprietate asupra apartamentului situat în B,-, - 34,. A,. 4,. 29, sector 6, cu rezervarea de uzufruct viager, prețul încasat în integralitatea lui la semnarea acestui contract de către intimata - dimpreună cu soțul acesteia -, fiind de 35.000.000 lei/rol, prețul pieței imobiliare în acea perioadă.
Mai mult decât atât instanța de fond a pus accent pe faptul că prin clauza specială "acordarea de îngrijiri și întreținere începând cu data autentificării prezentului contract" inserată în obligațiile vânzătorului nu poate fi condiționată sub nicio formă de executare sau neexecutarea clauzei speciale, clauza fiind asumată de pârâta - cumpărătoare decât prin actul său voluntar de îngrijiri și întreținere recunoscut de pârâtă prin întâmpinare, răspunsurile la interogatoriu și prin actele depuse la dosar: chitanțe, facturi fiscale, înștiințare plată, toate figurând cu numele pârâtei având că adresa apartamentului ce face obiectul judecății.
2. Instanța, respingând recursul, a omis să cerceteze motivul de recurs referitor la faptul că, intimata - în prezent decedată, la acea vreme nu a fost îngrijită de către pârâții din dosarul de fond și pe perioada de timp în care era bolnavă și ca aceștia nu și-ar fi îndeplinit obligația ce constă în acordarea întrețineri prin asigurarea celor necesare traiului, limitându-se doar la expedierea în mod sporadic a unor sume modice de bani.
În drept, și-a întemeiat prezenta contestație pe dispozițiile art. 317 și următoarele Cod de procedură civilă.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
La dosarul prezentei cauze s-a atașat dosarul nr- al Curții de APEL BUCUREȘTI Secția a III-a Civilă.
Examinând decizia contestată în raport de criticile de nelegalitate invocate prin prezenta contestație în anulare, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 317-318.proc.civ. pe care contestatoarea și-a întemeiat cererea sa, se poate exercita contestația în anulare numai în situația motivelor expres și limitativ prevăzute de aceste prevederi legale - această cale de atac nedevolutivă având un caracter extraordinar, permițând anularea unei hotărâri irevocabile numai pentru cauze strict determinate de lege.
Contestatoarea a invocat prin cererea sa împrejurarea că soluția adoptată de instanța de recurs prin decizia contestată ar fi rezultatul unei erori materiale, decurgând în esență din neluarea în seamă a înscrisurilor doveditoare depuse la dosar și, în special, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2110/12.06.1997, clauzele acestui act fiind interpretate greșit.
Se constată însă că dispozițiile art. 318 alin.1 teza I proc.civ. nu sunt incidente în speță, acest motiv având în vedere erori materiale evidente, privind doar aspecte formale ale modului în care s-a judecat recursul în cauză, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului litigiului dedus judecății ori reaprecierea probelor administrate în fața instanțelor.
Or, tocmai o asemenea reapreciere a probelor se solicită de către contestatoare, care invocă în fapt prin prezenta cerere o pretinsă eroare de judecată, motiv ce nu poate fi primit în raport de caracterul extraordinar al acestei căi de atac.
Este neîntemeiat și al doilea motiv invocat prin prezenta contestație, referitor la necercetarea de către instanța de recurs a criticilor privind modul de îndeplinire a obligației constând în acordarea întreținerii prin asigurarea celor necesare traiului de către pârâții din dosarul de fond pentru considerentele expuse în continuare.
Dispozițiile art. 318 alin.1 teza II proc.civ. nu sunt incidente în speță, întrucât instanța de recurs a analizat motivele de recurs formulate de recurenții-pârâți vizând numai nelegalitatea hotărâririi pronunțate de instanța de apel.
In ceea ce privește celelalte motive, vizând netemeinicia deciziei recurate, Curtea reține că acestea nu puteau face obiectul analizei pe fond în recursul declarat, deoarece nu se încadrau în dispozițiile art. 304 pct. 1-9.proc.civ. ce prevăd motivele de casare sau de modificare a hotărârii, situație față de care instanța de recurs a și constatat imposibilitatea de a exercita un control judiciar, având în vedere că în calea de atac a recursului nu mai este posibilă repunerea în discuție a situației de fapt și nici rediscutarea probatoriului administrat în cauză.
In consecință, Curtea va respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatoarea.
Față de soluția adoptată nu se va da curs cererii contestatoarei privind acordarea cheltuielilor de judecată, conform art. 274.proc.civ. întrucât culpa procesuală îi revine integral acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr. 1090 din 24 iunie 2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - în calitate de moștenitor al defunctei -, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
Mari - --- --- -
Grefier,
Red.N-
Tehnodact.
2ex./26.02.2010
-3.-;;-
Președinte:IlieJudecători:Ilie, Mihai Andrei Negoescu Gândac, Ionelia
