Reziliere contract. Speta. Decizia 1513/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1513/2009-
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Felicia Toader | - - | - JUDECĂTOR 2: Doina Măduța |
- - | - JUDECĂTOR 3: Eugenia Moșincat | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind pronunțarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă, domiciliată în S M,-/A, județul S M, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în S M,-, județul S M, împotriva deciziei civile nr. 126/Ap din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, prin care a fost menținută în totalitate sentința civilă nr. 653 din 12 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: reziliere contract.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 4 noiembrie 2009, dată la care părțile prezente au pus concluzii în recurs, concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 11 noiembrie 2009.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.653/12.11.2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, a fost admisă în parte atât acțiunea principală cât și cererea reconvențională formulate în cauză de către reclamantul și respectiv pârâta-reclamantă și în consecință s-a dispus rezoluțiunea de comun acord a promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiată la data de 14.04.2008 de către părți, dispunându-se totodată repunerea părților în situația anterioară cu obligarea pârâtei reclamante la restituirea sumei de 16.000 euro către reclamantul, sumă primită inițial cu titlu de avans.
În privința cheltuielilor de judecată s-a dispus compensarea acestora în temeiul art.276 Cod de procedură civilă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că la data de 14.04.2008 pârâta reclamantă reconvențional s-a obligat să înstrăineze reclamantului pârât reconvențional imobilul teren situat în com. jud.S M, identificat prin TP nr.31-92973/20.09.2004, teren arabil extravilan în suprafață totală de 4300.
În conținutul acestei promisiuni de vânzare-cumpărare părțile au stipulat că la data încheierii acesteia s-a achitat suma de 16.000 euro cu titlu de arvună, urmând ca diferența de preț de 70.000 euro să se achite în momentul încheierii contractului în formă autentică, în termen de 15 zile calendaristice de la întabularea titlului de proprietate în cartea funciară, dar nu mai târziu de 30.05.2008.
Prima instanță a mai reținut că perfectarea în formă autentică a convenției nu s-a mai realizat nici până în prezent iar că întabularea titlului de proprietate în cauză s-a realizat încă din anul 2003, de către un subdobânditor al unei alte parcele din același titlu de proprietate, fără însă ca această întabulare să fi fost cunoscut de către promitenta vânzătoare.
Raportat la împrejurarea că ambele părți au solicitat rezoluțiunea antecontractului și că potrivit art.1297 cod civil convenția accesorie de arvună nu produce efecte în situația în care părțile rezoluționează vânzarea de comun acord, instanța de fond a admis în parte atât acțiunea reclamantului cât și cererea reconvențională, dispunând repunerea părților în situația anterioară conform celor prezentate mai sus.
Împotriva sentinței evocate anterior pârâta-reclamantă a promovat în termenul legal calea de atac intitulată "recurs" și recalificată ulterior în apel, raportat la valoarea obiectului pricinii, întemeiat pe dispozițiile art.84 raportat la art.282 indice 1 Cod de procedură civilă solicitând schimbarea în parte a hotărârii apelate în sensul respingerii acțiunii reclamantului și al admiterii cererea reconvenționale.
Prin decizia civilă nr. 126/Ap din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-a respins apelul declarat de apelanta pârâtă, împotriva sentinței civile nr.653/12.11.2008, pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru hotărî în acest mod, instanța de apel a reținut următoarele aspecte:
În urma renunțării apelantei la însuși dreptul pretins de a solicita rezoluțiunea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, tribunalul a reținut că a rămas investit cu apelul promovat împotriva soluției primei instanțe de admitere în parte a acțiunii principale a reclamantului, în ce privește rezoluțiunea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare și repunerea părților în situația anterioară.
S-a mai reținut că în privința clauzei de arvună invocate de către intimatul reclamant în fața primei instanțe și a solicitării acestuia de a i se da eficiență, instanța de fond a respins această cerere, dispunând strict restituirea avansului achitat ca efect al rezoluțiunii convenției bilaterale, această chestiune nemaifiind ulterior supusă apelului, reclamantul neînțelegând să promoveze calea legală de atac împotriva acestei soluții.
Prin urmare analiza temeiniciei și legalității sentinței apelate s-a circumscris strict soluției de admitere în parte a acțiunii principale și de rezoluțiune a promisiunii bilaterală cu repunerea părților în situația anterioară.
Din această perspectivă tribunalul a constatat că, sub aspectul stării de fapt reținute de către prima instanță în urma materialului probator administrat în cauză, în mod corect s-a stabilit că, ulterior încheierii promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare din 14.04.2008 (filele nr.4-5 din dosarul primei instanțe), s-a întocmit referatul nr.3273/06.06.2008 al OCPI SM( fila nr.25) și s-a emis încheierea de respingere nr.26689/08.06.2008 (filele nr.26-27 idem) prin care s-a respins cererea înregistrată sub nr.26689/04.06.2008 de către pârâta-reclamantă de întabulare a dreptului său de proprietate funciară rezultat din TP nr.31-92973/20.09.1994 (filele nr.18-20 idem).
Din cuprinsul referatului și al încheierii de carte funciară de mai sus rezultă că motivul respingerii acestei cereri l-a constituit împrejurarea că dreptul de proprietate al titularului, astfel cum a rezultat din titlul de proprietate menționat, fusese deja înscris prin încheierea nr.1244/2003, la solicitarea petentului.
Din înscrisurile depuse în fața primei instanțe a rezultat că, prin contractul autentificat sub nr.1383/19.07.1996 al BNP (fila nr.17 din dosarul primei instanțe) vânzătoarea a înstrăinat cumpărătorilor și o parcelă de teren din același titlu de proprietate, fără ca la acea dată terenul să fi fost înscris în cartea funciară. Ulterior, acești din urmă cumpărători au înstrăinat respectivul teren cumpărătorilor, și, prin contractul autentic nr.1119/02.05.1997 al BNP (fila nr.16 idem), acest din urmă cumpărător înregistrând la data de 10.02.2003 cererea nr.1244/2003 la serviciul de carte funciară al Judecătoriei Satu Mare (fila nr.15) și înscriindu-și dreptul de proprietate astfel dobândit prin cumpărare.
Prima instanță a apreciat prin prisma celor de mai sus că împrejurarea întabulării titlului de proprietate în cauză încă din anul 2003 nu îi este imputabilă pârâtei reclamante și că nu se poate reține o culpă de acesteia în neexecutarea promisiunii bilaterale încheiate cu reclamantul din prezenta cauză, câtă vreme încheierea nr.1244/2003 nu i-a fost comunicată acesteia. Totuși instanța de fond a considerat că în speță există temeiuri suficiente pentru a se pronunța rezoluțiunea promisiunii bilaterale, atâta timp cât ambele părți promitente au solicitat de comun acord desființarea înțelegerii inițiale.
În apel, raportat la renunțarea promitentei vânzătoare la însuși dreptul de a solicitat rezoluțiunea acestei promisiuni de vânzare-cumpărare, tribunalul a apreciat că temeiurile de mai sus, în motivarea reținută de către prima instanță, nu mai subzistă, astfel încât cererea principală urmează a fi analizată strict prin prisma susținerilor și respectiv apărărilor formulate de părți, coroborat cu probele administrate în acest sens.
Din această perspectivă, tribunalul a reținut că, în mod concret, prin art.3 din promisiunea bilaterală în cauză (fila nr.4 din dosarul primei instanțe) s-a stabilit că diferența de preț se va achita la data perfectării contractului în formă autentică, în termen de maxim de 15 zile calendaristice de la întabularea titlului de proprietate al promitentei vânzătoare, dar nu mai târziu de 30.05.2008.
În acest context, apărările pârâtei reclamante promitentă vânzătoare în cauză în sensul că nu a avut cunoștință despre întabularea realizată în anul 2003 și că nu i se poate imput această recunoaștere, a fost apreciată de către tribunal ca fiind nerelevantă raportat la împrejurarea că, așa cum rezultă din refuzul scris al OCPI S M de a da curs cererii acesteia privind întabularea respectivului titlu de proprietate, promitenta vânzătoare a inițiat demersurile de întabulare a titlului său de proprietate abia la data de 04.06.2008, după cum rezultă din referatul nr.3273/2008 și încheierea nr.26689/2008 (filele nr.25-26 din dosarul primei instanțe), ambele făcând referire la cererea promitentei vânzătoare nr.26689/04.06.2008.
Pe cale de consecință atâta vreme cât în cauză nu s-a făcut dovada că promitenta vânzătoare a încercat să întabuleze titlul său de proprietate înăuntrul termenului convenit de către cei doi promitenți ca fiind util, cel de 30.05.2008, tribunalul a apreciat că, independent de motivul respingerii cererii de întabulare, promovarea acesteia abia la data de 04.06.2008 relevă cu certitudine neîndeplinirea culpabilă a promitentei vânzătoare a obligațiilor sale rezultate din convenția astfel încheiată la data de 14.04.2008.
Prin prisma celor de mai sus tribunalul a apreciat ca fiind temeinică și legală soluția primei instanțe, criticile apelantei prezentându-se a fi nefondate, astfel încât a respins apelul, fără cheltuieli de judecată pentru intimatul reclamant nefiind dovedite de către acesta în cuprinsul delegației nr.29/09.03.2009 (fila nr.17 din dosarul de apel).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta-reclamantă reconvențională, solicitând în principal admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 126/Ap din 18 mai 2009 Tribunalului Satu Mare și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța să se pronunțe asupra cererii de renunțare la drept, formulată de aceasta, și asupra anulării primei instanțe și apoi să se rejudece apelul.
În subsidiar s-a solicitat a se dispune modificarea sentinței civile nr. 6653/12.11.2008 a Judecătoriei Satu Mare, în sensul respingerii acțiunii reclamantului și a acțiunii reconvenționale, luând act de renunțarea la dreptul de a cere rezoluțiunea promisiunii de vânzare-cumpărare, cu compensarea cheltuielilor de judecată.
Prin motivele de recurs, recurenta a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
Arată astfel recurenta că din moment ce în apel pârâta-reclamantă reconvențională a renunțat la dreptul de a cerere rezoluțiunea convenției, în apel soluția ce se impunea era aceea de anulare a hotărârii instanței de fond și respingerii pe fond a cererii reconvenționale, conform art. 247 alin. 5 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește fondul cauzei arată că soluția este de asemenea greșită, ambele instanțe de fond și apel, făcând aplicarea greșită a textului art. 1297 al. 3 Cod civil, precum și art. 1020-1021 Cod civil, ca urmare a greșitei interpretări a raporturilor dintre părți, raportat la clauzele contractuale inserate de părți în promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare încheiată la data de 14.04.2008.
Subliniază, faptul că în mod greșit instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantului-cumpărător, în condițiile în care acesta nu avea nici un temei de a cere rezoluțiunea, din moment ce nu a plătit nici avansul și nici prețul integral.
Arată în continuare că imobilul, obiect al convenției, era proprietatea pârâtei din anul 2003, fiind posibilă perfectarea contractului în formă autentică, procedură care nu s-a mai realizat însă datorită voinței exclusive a reclamantului, care refuzat încheierea contractului, culpa pârâtei vânzătoare neputând fi reținută în cauză.
Consideră recurenta că, instanța a greșit admițând acțiunea reclamantului reținând existența consimțământului comun al părților în rezilierea contractului. Faptul că părțile situate pe poziții diametral opuse, cu interese contrare au cerut rezilierea contractului, însă pentru motive diferite, nu îndreptățeau instanța să interpreteze o asemenea poziție procesuală ca un consimțământ comun, un astfel de consimțământ ar putea să rezulte eventual din cuprinsul unei tranzacții încheiate ulterior de părți, însă în speță o astfel de tranzacție nu a intervenit.
Prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Arată aceasta că în mod corect tribunalul a reținut că urmare a renunțării apelantei la însuși dreptul pretins, a rămas investit cu apelul promovat împotriva soluției primei instanțe de admitere în parte a acțiunii principale a reclamantului în ceea ce privește rezoluțiunea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare și repunerea părților în situația anterioară.
Arată apoi că suntem în prezența unei neexecutări culpabile a unei obligații contractuale, din partea recurentei pârâte, fiind respinsă cererea de întabulare a dreptului de proprietate a acesteia rezultat din Titlul de proprietate nr. 31-92973/20.09.1994.
Analizând recursul formulat prin prisma criticilor invocate, instanța constată următoarele:
După cum rezultă din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului, în cauza dedusă judecății tema pretențiilor și probațiunii vizează rezoluțiunea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare încheiată la data de 14 aprilie 2008 între pârâta-reclamantă reconvențională, în calitate de vânzătoare și reclamantul în calitate de cumpărător, promisiune ce a avut ca obiect imobilul teren înscris în Titlul de proprietate nr. 31-92973/20.09.1994, cu nr. top. 463/7B, în natură reprezentând teren arabil extravilan în suprafață de 4300 mp, actualmente înscris în 708, având numărul cadastral 763/7B.
În alți termeni, reclamantul cumpărător invocând neexecutarea angajamentului asumat de vânzătorul pârât, de întabulare a titlului de proprietate în cartea funciară până la data de 30.05.2008, a cerut întemeindu-se pe dispozițiile art. 1020-1021 Cod civil, rezoluțiunea contractului în discuție.
La rândul său, prin cererea reconvențională cu care a sesizat instanța, pârâta a înțeles a solicita rezilierea aceleiași convenții, invocând culpa reclamantului în neexecutarea acesteia, constând în refuzul de a achita diferența de preț, până la termenul stipulat.
Prima instanță a dispus rezoluțiunea, de comun acord, a promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, dedusă din împrejurarea solicitării acesteia de către ambele părți, făcând aplicarea dispozițiilor art. 1297 Cod civil în privința convenției accesorii de arvună.
În apel, apelanta pârâtă a renunțat la dreptul pretins de a solicita rezoluțiunea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, urmărind în acest fel înlăturarea dispoziției de reținere a intervenirii rezoluțiunii de comun acord, situație în care în mod judicios tribunalul și-a circumscris analiza doar în privința soluției date acțiunii principale deduse judecății nu și în privința celei reconvenționale.
Este adevărat faptul că soluția care s-ar fi impus față de renunțarea la dreptul pretins, în conformitate cu dispozițiile art. 247 al. 5 Cod procedură civilă, este aceia de anulare a hotărârii judecătoriei și respingerii în fond a cererii reconvenționale, însă acest aspect nu este de natură a atrage casarea cu rejudecare a hotărârii date în apel, pentru a îndrepta în acest fel greșeala, întrucât această soluție ar avea un caracter pur formal, față de temeinicia acțiunii principale.
Este de subliniat în acest sens faptul că prin solicitarea casării cu trimitere, recurenta tinde la reformarea soluției și sub aspectul modului de soluționare al cererii principale, în privința căreia solicită respingerea.
Tocmai acesta este motivul pentru care neregularitatea nu poate fi îndreptată în recurs, întrucât astfel am ajunge în situația în care cererea principală ar rămâne admisă, iar în privința cererii reconvenționale s-ar lua act de renunțare la dreptul pretins și în consecință s-ar dispune respingerea, ori nu aceasta este soluția spre care tinde pârâta, așa încât dacă s-ar proceda în această manieră am ajunge în situația înfrângerii principiului potrivit căruia, unei părți nu i se poate agrava situația în propria cale de atac.
Criticile recurentei nu pot fi primite nici în privința modului de soluționare a acțiunii principale, judicios tribunalul reținând culpa pârâtei vânzătoare în neexecutarea convenției.
Astfel, deși titlul de proprietate a fost întabulat în cartea funciară încă din anul 2003, condiția întabulării fiind îndeplinită la momentul perfectării convenției, ambele părți s-au aflat în eroare, condiția rămânând în ființă, a continuat a-și produce efectele ca și cum titlul nu ar fi fost întabulat.
Prin urmare, cum din probațiunea administrată în cauză rezultă că promitenta vânzătoare a inițiat demersurile de întabulare abia în data de 04.06.2008, deci cu depășirea termenului stipulat în contract, cu temei a conchis instanța de fond că neexecutarea convenției îi este imputabilă exclusiv acesteia, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 1020-1021 Cod civil.
Față de cele ce preced criticile recurentei fiind nefondate, neputând fi reținut nici un motiv de casare sau modificare din cele prevăzute de art. 309 Cod procedură civilă, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, va fi respins recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică hotărârea recurată.
Fiind în culpă procesuală recurenta va fi obligată în temeiul art. 274 Cod procedură civilă la 3.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului, sumă ce reprezintă onorariu avocațial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta pârâtă, domiciliată în S M,-/A, județul S M, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în S M,-, județul S M, împotriva deciziei civile nr. 126/Ap din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 3.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecător fond -
- judecători apel -
- redactat decizie - judecător - 07.12.2009
- dactilografiat grefier - 07.12.2009 - 4 ex.
-comunicat 08.12.2009-2 ex.
-, domiciliată în S M,-/A, județul S
-, domiciliat în S M,-, județul S
Președinte:Felicia ToaderJudecători:Felicia Toader, Doina Măduța, Eugenia Moșincat
