Reziliere contract. Speta. Decizia 171/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 171/
Ședința publică din 26 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paulina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 3: Costea Monica
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în C,-,.A,.4,. 10, în contradictoriu cu intimații pârâți și, domiciliați în C, bd. - -, nr. 70, - 18,.B,. 29, împotriva deciziei civile nr. 521 din 16.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-(nr. format vechi 9062/2006), având ca obiect reziliere contract de întreținere.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 19 mai 2008 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Având nevoie de timp pentru a delibera, completul de judecată a amânat pronunțarea asupra recursului la 26 mai 2008 când, a dat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 5584 din 10.05.2007 Judecătoria Constanțaa respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții și.
Prima instanță a reținut că, prin cererea dedusă judecății reclamantul a chemat în judecată pe pârâții și pentru a se dispune rezilierea contractului de întreținere cu clauză de abitație viageră, autentificat sub nr. 2557/26.04.1996 la., motivat de faptul că pârâții nu și-au îndeplinit obligația de întreținere asumată prin contract și au recunoscut că nu își mai pot îndeplini obligațiile contractuale deoarece în familia lor au apărut neînțelegeri și sunt pe cale de a divorța, iar pârâta urmează să plece din localitate în comuna, jud. A, pentru a acorda îngrijiri părinților ei.
În precizările scrise depuse la dosarul în ședința publică din 16.11.2006 reclamantul a arătat că din anul 1996 și până în prezent pârâții nu au respectat clauza prevăzută în contract, iar din anii 2005 - 2006 în familia lor au apărut neînțelegeri, certuri, violență, din care cauză au divorțat în luna octombrie 2006. Reclamantul a mai precizat că pârâții i-au confirmat că sunt de acord cu rezilierea contractului.
A constatat prima instanță că la data de 26.04.1996 între părți s-a încheiat un contract de întreținere cu clauză de abitație viageră, autentificat sub nr. 2557 la., act prin care reclamanților a transmis pârâților dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în C,-,.A,. 10 în schimbul prețului de 1.200.000 lei (ROL), constituit din obligația pârâților de a-i asigura întreținerea pe tot restul vieții cu cele necesare unui trai decent: hrană, îmbrăcăminte, medicamente.
Întrucât obiectul acțiunii, în funcție de finalitatea urmărită îl reprezintă rezoluțiunea contractului de întreținere menționat, instanța a analizat condițiile rezoluțiunii, conf. art. 1020 - 1021 cod civil respectiv, dacă există o neexecutare reală sau parțială dar suficient de importantă a contractului și dacă această eventuală neexecutare se datorează culpei pârâților debitori ai obligației de întreținere.
S-a reținut din coroborarea declarațiilor martorilor audiați că, actul a fost încheiat cu considerarea relațiilor de prietenie și afecțiune reciprocă ce au existat între părți și au continuat și după perfectarea actului. Astfel, martorele și, audiate la propunerea reclamantului, au arătat că în perioada 1989-2005 părțile au fost în relații foarte bune, întâlnindu-se deseori, organizând mese festive cu prilejul sărbătorilor de Paști, C, o parte din acestea chiar la prietena reclamantului.
Sub acest aspect, instanța de fond a arătat că depoziția concubinei reclamantului, care a declarat că niciodată părțile nu s-au reunit la " mese" sau în alte împrejurări, prezintă caracter nesincer și subiectiv, fiind în contradicție chiar cu declarația nepoatei sale, audiată în cauză tot la propunerea reclamantului.
În ceea ce privește obligația pârâților de a asigura reclamantului ajutorul cuvenit, s-a reținut de către instanță că reclamantul nu ducea lipsă de cele necesare traiului întrucât beneficia de pensie militară foarte mare și menajul era foarte bine asigurat de concubina acestuia. Pe de altă parte, martorele și au relatat că pârâții erau foarte prezenți în viața reclamantului și atenți cu acesta, ajutându-l și cu aprovizionarea de produse alimentare și că pârâții obișnuiau să petreacă împreună cu reclamantul concediile și timpul liber.
S-a constatat că relațiile dintre părți, mai exact între reclamant și pârâta ( fostă ), s-au deteriorat în urma unor neînțelegeri ivite în familia în anul 2005, ce au dus la divorțul pârâților, reclamantul precizând în cadrul interogatoriului că nu știe dacă ar mai fi promovat acțiunea în situația în care soții nu ar fi divorțat.
Referitor la această perioadă, s-a reținut că părțile nu s-au mai întâlnit, iar reclamantul a refuzat orice ajutor, chiar material, venit din partea pârâtei, înscrisurile depuse la dosarul cauzei atestând faptul că au fost trimise reclamantului prin mandat poștal câte 120 lei la 27.11.2006, 14.12.2006, 27.01.2007 și 24.04.2007 de către pârâtă, sume ce au fost returnate de către beneficiarul întreținerii.
S-a apreciat că din probe rezultă culpa creditorului obligației de întreținere de a accepta ajutorul material venit din partea pârâtei, modalitatea de prestare a întreținerii prin remiterea de sume de bani fiind determinată de relațiile tensionate existente între părți după promovarea divorțului soților.
O altă latură a obligațiilor asumate prin contractul încheiat între părți o reprezintă respectarea dreptului de abitație viageră a reclamantului asupra întregului apartament. Sub acest aspect, necontestat de către reclamant, instanța a reținut că pârâții au respectat și nu au încălcat în nici un mod dreptul de abitație viageră, reclamantul continuând să locuiască singur în apartamentul ce a format obiectul contractului de întreținere.
A reținut prima instanță că nu se poate concluziona că în mod culpabil pârâții nu și-au adus la îndeplinire obligația de întreținere asumată prin contractul încheiat între părți în anul 1996, iar faptul că în prezent, dat fiind divorțul pârâților, relațiile dintre reclamant și pârâtă sunt tensionate și reclamantul dorește desființarea contractului, nu constituie un argument suficient pentru a dispune rezoluțiunea contractului, în lipsa unei atitudini dovedite ca fiind culpabilă a debitorilor întreținerii.
Dat fiind caracterul indivizibil al obligației de întreținere asumată de către cei doi debitori, acordul exprimat de pârâtul - nepotul reclamantului - cu privire la desființarea contractului nu produce efecte juridice în condițiile în care nu s-a probat culpa exclusivă a debitorilor obligațiilor în cursul executării contractului și faptul că în viitor s-ar pune problema unei imposibilități de executare, nu poate fi analizat în prezenta acțiune, cu atât mai mult cu cât în funcție de situația de fapt și circumscris voinței părților, s-ar putea dispune transformarea în bani a obligației.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul.
Apelantul a susținut că instanța de fond cu a coroborat întreg materialul probator administrat în cauză, reținând numai declarațiile martorilor pârâților și excluzând proba cu interogatoriul acestor părți, în cadrul căruia au recunoscut că nu și-au respectat obligația de întreținere asumată, intimatul pârât fiind de acord cu rezoluțiunea contractului.
Depozițiile martorilor și răspunsurile la interogatoriu sunt confirmate de înscrisurile depuse la dosar și care nu au fost luate în considerare, din care rezultă că apelantul a suportat singur întreținerea sa și a apartamentului ce formează obiectul contractului.
S-a învederat că în mod nelegal instanța a înlăturat declarația martorei, care a relatat aceleași aspecte menționate și de către ceilalți martori.
Instanța nu trebuia să rețină că apelantul avea suficiente mijloace materiale pentru a-și asigura întreținerea, jurisprudența în materie fiind constantă în a statua că în absența clauze exprese, nu are nicio relevanță că beneficiarul întreținerii are suficiente mijloace materiale deoarece obligația convențională de întreținere nu se confundă cu obligația legală.
S-a arătat de asemenea că, declarațiile reținute de către instanță, cele ale martorelor audiate la propunerea intimatei pârâte, relevă aspecte legate de perioada în care soția apelantului reclamant a fost bolnavă, deși acesta a devenit proprietar ulterior acestui moment.
În consecință, apelantul reclamant a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii.
Prin întâmpinare, intimata pârâtă a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate, susținând că instanța de fond a analizat temeinic și amplu întreg materialul probator, a examinat depozițiile tuturor martorilor și a concluzionat în mod corect că pârâții și-au respectat obligația contractuală, soluția fiind pronunțată în funcție de situația de fapt rezultată din probe.
Soluționând pe fond apelul, Tribunalul Constanțaa pronunțat decizia civilă nr. 521 din 16.11.2007, prin care a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 5584 din 10.05.2006, pronunțată de Judecătoria Constanța în contradictoriu cu intimații pârâți și.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că pârâții și-au îndeplinite obligația asumată prin contractul încheiat, în sensul că pârâții au prestat întreținere reclamantului.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 521 din 16.11.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța, a declarat recurs reclamantul, cu motivarea că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii ( art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă).
1. În mod greșit instanțele de fond și de apel au reținut că motivul promovării acțiunii îl constituie divorțul pârâților și că apartamentul în litigiu "ar putea" fi inclus în masa partajabilă.
Într-adevăr motivul real al introducerii prezentei acțiuni îl constituie neîndeplinirea de către pârâți a obligației de întreținere către reclamant.
2. Instanța în mod greșit a reținut că nu s-a făcut dovada culpei debitorilor obligației de întreținere. Din probele administrate în cauză rezultă că pârâții nu au prestat întreținere reclamantului.
3. Instanța în mod greșit a reținut că reclamantul a refuzat primirea oricăror mijloace de întreținere cu intenția de a rezoluționa contractul, fapt ce nu corespunde realității.
Pentru cele menționate mai sus a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului și pe fond restituirea acțiunii.
Analizând decizia recurată în baza motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele:
Rezilierea este un mod de desființare a contractelor, dar spre deosebire de nulitate și rezoluțiune, rezilierea produce efecte numai pentru viitor. Se aplică numai contractelor cu executare succesivă cum ar fi contractul de locațiune, contractul de muncă, contractul de întreținere etc.
Desființarea contractului pe cale de reziliere poate avea loc prin convenția părților sau pe cale unilaterală, prin manifestarea de voință a părții interesate.
In practica judiciară s-a decis că, spre deosebire de anulare sau rezoluțiune, când părțile contractante sunt obligate să-și restituie prestațiile primite rezilierea produce efecte numai pentru viitor.
În cauza dedusă judecății, reclamantul a învestit Judecătoria Constanța, în contradictoriu cu intimații pârâți, cu o acțiune în rezilierea contractului de întreținere cu clauză de abitație viageră autentificat sub nr. 2557/1996 de către pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate în contract de către și.
Soluționând pe fond cauza, Judecătoria Constanțaa respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâților, soluție care a fost menținută de către instanța de apel.
Din probele administrate în cauză, cum de altfel a reținut în mod corect instanța de apel, rezultă că motivul promovării prezentei acțiuni îl constituie neînțelegerile și ulterior divorțul dintre pârâții, debitori ai obligației de întreținere, în condițiile în care unul dintre pârâți, intimatul pârât este nepotul reclamantului,iar bunul care formează obiectul contractului ar putea fi inclus în masa de partaj.
De altfel, recurentul la interogatoriu a recunoscut că motivul introducerii prezentei acțiuni îl constituie divorțul pârâților, cu toate că aceștia și-au îndeplinit obligația asumată în contract, prestând întreținere celui în cauză.
Ba mai mult, recurentul a refuzat primirea oricăror mijloace de întreținere de la pârâta, urmărind desființarea contractului.
În concluzie, pârâții intimați și-au îndeplinit obligația asumată în contractul de întreținere cu clauză de abitație, nereținându-se culpa debitorilor obligației de întreținere.
Așa fiind, soluția pronunțată de Tribunalul Constanța este legală și temeinică.
Ca atare, curtea în baza art. 312 Cod pr. civilă va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul împotriva deciziei civile nr. 521 din 16.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în C,-,.A,.4,. 10, în contradictoriu cu intimații pârâți și, domiciliați în C, bd. - -, nr. 70, - 18,.B,. 29, împotriva deciziei civile nr. 521 din 16.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-(nr. format vechi 9062/2006), ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 mai 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
Grefier, - -
- -
Jud.fond
Jud.apel;
Red.dec.jud.
1.07.2008
Dact.gref.
2 ex./2.07.2008
Președinte:Paulina GeorgescuJudecători:Paulina Georgescu, Vanghelița Tase, Costea Monica
