Reziliere contract. Speta. Decizia /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(70/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.
Ședința publică de la 06 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Aurora Herold Petre
JUDECĂTOR 2: Elena Vlad
JUDECĂTOR - ---
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta - pârâtă, împotriva deciziei civile nr. 1367 din 24.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâți, și intimatul - reclamant.
are ca obiect - reziliere contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare a cauzei se prezintă intimatul - reclamant, reprezentat de avocat, în baza delegației de substituire, pe care o depune la dosar, lipsind recurenta - pârâtă, intimații - pârâți, și.
Procedura nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenta - pârât nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilită de instanță cât și faptul că nu au fost depuse motivele de recurs.
Apărătorul intimatului - reclamant invocă excepția de netimbrare și a nulității recursului.
Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, întrucât la această oră se iau cauzei la amânare cu toate părțile prezente în sală.
La reluarea cauzei nu au răspuns recurenta - pârâtă, intimații - pârâți, și intimatul - reclamant.
Curtea, având în vedere cererea intimatului - pârât -, formulată de avocat în calitate de împuternicită a procuratorului M, cu procură de reprezentare la fila 9 din dosarul de fond și față de solicitarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B, reclamantul - a solicitat în contradictoriu cu pârâții, și, rezilierea contactului de închiriere încheiat la data de 01.01.2003 pentru neplata chiriei, obligarea pârâților în solidar la plata chiriei restante pentru perioada 01.01.2003 - 01.06.2007, evacuarea pârâților din apartamentul în suprafață de 33,54 mp, situat în B, str. - de la, nr. 44, sector 2, pentru lipsa titlului, obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1072/08.02.2008, Judecătoria Sectorului 2 Baa dmis în parte cererea modificată, a dispus rezilierea contractului de închiriere încheiat la data de 01.01.2003 între reclamant și pârâta, pentru neplata chiriei, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 2000 lei, reprezentând chirie restantă pentru perioada octombrie 2004 - ianuarie 2008, respins ca neîntemeiată cererea de obligare în solidar la plata chiriei restante a pârâților, și, a dispus evacuarea pârâților din imobilul apartament în suprafață de 33,54 mp, compus din o cameră și bucătărie, situat în B, str. - de la, nr. 44, sector 2 și a obligat pârâții la plata către reclamant a sumei de 199,96 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin dispoziția nr. 738/23.12.2002 a Primarului General al Municipiului B și prin procesul verbal de predare-primire nr. 267/19.02.2003, reclamantului i s-a restituit în natură, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, imobilul situat în B, str. - de la, nr. 44, sector 2. La data punerii în posesie, imobilul era locuit de persoane în baza unor contracte de închiriere încheiate cu SC SA.
La data de 01.01.2003 între reclamant și pârâta a fost încheiat un contract de închiriere pe o durată de 1 an, având ca obiect folosința apartamentului în suprafață de 33,54 mp, compus din cameră, bucătărie, hol, vestibul și culoar, în schimbul unei chirii de 500.000 lei ROL lunar.
Analizând situația de fapt prin prisma probelor administrate și a textelor de lege invocate de părți, instanța a constatat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile OUG nr. 40/1999, întrucât, prin încheierea contractului de închiriere pe o perioadă de 1 an, s-a derogat de la prevederile acestui act normativ.
În consecință, raporturile dintre părți sunt guvernate de dreptul comun, respectiv de legea nr. 114/1996 și Codul civil. Astfel, rezultă că la data de 01.01.2004, când expira termenul contractului încheiat de părți, a intervenit tacita relocațiune, pe termen nedeterminat, chiriașul rămânând în folosința lucrului în continuare, fără ca locatorul să-l împiedice.
Având în vedere că din probele administrate în cauză, astfel cum s-a reținut, pârâta, titulara contractului de închiriere, nu și-a îndeplinit obligația de plată a chiriei, instanța a obligat-o la plata sumei de 2000 lei, chirie aferentă perioadei octombrie 2004-ianuarie 2008.
În privința celorlalți pârâți, instanța a reținut că aceștia nu pot fi obligați în solidar la plata chiriei, deoarece obligațiile contractuale incumbau doar pârâtei, contractul fiind încheiat între aceasta și reclamant.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, pârâții, și.
În motivarea cererii de apel, apelanții pârâți consideră că instanța de fond a greșit și nu a observat de fapt că apelanții pârâți, neavând cunoștințe juridice și nefiind asistați de apărător, nu au administrat probe, iar la încheierea contractului au fost induși în eroare, aceasta fiind explicația pentru faptul că au încheiat contractul de închiriere doar pe o perioadă de 1 an, când, de fapt aceștia aveau dreptul legal, în baza OUG nr. 40/1999 să locuiască în apartament pe o perioadă de 5 ani.
Faptul că intimatul, prin tacita relocațiune și-a manifestat astfel dorința de a lăsa apelanților în folosință apartamentul în continuare, fără să-i împiedice, dovedește că acesta a fost de acord cu prelungirea contractului de închiriere.
Astfel, apelanții nu sunt în prezența unui nou contact de la data celui ajuns la termen, în prezent contractul fiind același, prelungit de drept prin tacita relocațiune, pe termen nelimitat.
Mai mult, apelanții au susținut că ar fi plătit în continuare chirie unei persoane trimisă de mandatar și care încasa lunar chiria, în cuantum de 50 lei, fără chitanță descărcătoare. Intimatul nu a înscris la rolul fiscal al proprietarului contractul de închiriere, astfel neachitându-și obligațiile către stat.
În aceste condiții, urmează a se constata că apelanții sunt îndreptățiți să locuiască în apartament în baza OUG 40/1999.
Prin decizia civilă nr.1367/24.10.2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins apelul formulat de apelanții-pârâți, și, ca nefondat.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește primul aspect invocat, tribunalul l-a apreciat ca fiind neîntemeiat, instanța de fond nu avea ce să observe în legătură cu lipsa de apărare a apelanților-pârâți, aceștia lipsind la termenul de judecată la care au fost propuse probele. În ceea ce privește faptul că apelanții ar fi fost induși în eroare la momentul încheierii contractului, acest aspect excede cadrului procesual.
De asemenea, a mai reținut că, după expirarea termenului contractual, a intervenit tacita relocațiune, reclamantul neîmpiedecându-i pe apelanți să folosească în continuare imobilul, acest lucru neînsemnând că prezentul contract este prelungit de drept prin tacita relocațiune, pe termen nelimitat, cum arată apelanții.
În ceea ce privește faptul că reclamantul ar fi decedat, acest aspect nu a fost dovedit în cauză, iar în ceea ce privește faptul că reclamantul nu și-a înregistrat contractul de închiriere din punct de vedere fiscal, de asemenea, nu are relevantă în cauză.
Cât privește susținerea apelanților că ar fi achitat chiria unui mandatar al reclamantului, care însă nu le elibera chitanță, se apreciază că este neîntemeiată, având în vedere răspunsurile apelanților și, prin care au recunoscut că au plătit chiria doar pe 5 luni, respectiv ianuarie 2003-aprilie 2003 și nu cum au susținut ulterior, prin cererea de apel.
În legătură cu ultima susținere a apelanților, referitoare la faptul că ar fi îndreptățiți să locuiască în apartament în baza OUG nr. 40/1999, tribunalul a apreciat că este neîntemeiată, aceștia nemaifiind beneficiarii acestor dispoziții de protecție socială, având în vedere, pe de o parte faptul că acest contract de închiriere a fost încheiat pe termen de un an, iar, pe de altă parte având în vedere că de la data de 08.04.2004, obligativitatea prelungirii contractelor de închiriere nu mai există.
Împotriva deciziei civile nr.1367/24.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, a declarat recurs, nemotivat, pârâta, care a fost înregistrat la data de 12.01.2009, pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
La termenul din data de 11.02.2009, Curtea, având în vedere lipsa de procedură cu recurenta-pârâtă, a acordat termen la 26.03.2009, cu citarea acesteia la adresa menționată în cererea de declarare a recursului, respectiv în B,-,.1,.1,.9, sector 3 și cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 116 lei și a timbrului judiciar, în cuantum de 0,5 lei.
Întrucât nici la termenul din 26.03.2009 nu a fost îndeplinită procedura de citare a recurentei-pârâte, precum și a intimaților pârâți, și, Curtea a acordat termen la 06.05.2009, cu citarea acestora la adresele menționate în înscrisurile administrate în cele trei faze procesuale, precum și la ușa instanței, cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar de către recurenta-pârâtă.
La termenul de judecată din data de 06.05.2009, intimatul-reclamant, prin apărător, a invocat excepția netimbrării și nulității recursului.
Asupra excepției de netimbrare, Curtea reține următoarele:
Din actele și lucrările dosarului rezultă că s-a pus în vedere recurentei-pârâte să timbreze recursul cu suma de 115 lei taxă judiciară de timbru și 0,5 lei timbru judiciar, astfel cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare aflate la filele 4, 11, 25, 26 și 50 (prin afișare la ușa instanței), a dosarului de recurs.
În temeiul art. 20 din Legea nr. 146/1997, care stabilește că taxele de timbru se plătesc anticipat, constatând la primirea cererii că taxa judiciară de timbru nu a fost plătită, Curtea a pus în vedere recurentei să achite suma datorată până la primul termen de judecată, fiind citată cu această mențiune conform art. 29 alin. 2 din Normele metodologice. Alineatul 3 din același text de lege prevede că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii.
Față de aceste considerente, reținând că până la termenul stabilit recurenta nu și-a îndeplinit obligația legală de plată, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, Curtea urmează să admită excepția și să anuleze recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta-pârâtă, împotriva deciziei civile nr.1367/24.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți, și cu intimatul-reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Tehnodact. / 2 ex./26.05.2009
- Secția a V-a Civ. -;
Jud. Sectorului 2. -
Președinte:Ioana Aurora Herold PetreJudecători:Ioana Aurora Herold Petre, Elena Vlad
